DECIZIA nr. 528 din 10 noiembrie 2022

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Burduja.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 583 alin. (1) din Codul de procedură penală raportat la art. 97 alin. (1) din Codul penal, excepție ridicată de Alin Gavril Urs în Dosarul nr. 706/177/2017 al Tribunalului Bihor – Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.364D/2019. … 2.La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, doamna avocat Ioana Gabriela Sălăjan, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.  … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul avocatei prezente, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. Apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale numai în măsura în care se permite ca anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere să intervină înainte de considerarea ca executată a pedepsei. Prezintă elemente ale situației de fapt din dosarul de fond. Susține că aceeași persoană execută, în realitate, două pedepse pentru aceeași faptă, astfel că se impune admiterea excepției. … 4.Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Apreciază că nu sunt incidente cerințele principiului de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori pentru aceeași faptă, prevăzut de art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Ipoteza relevată se situează pe tărâmul individualizării judiciare a executării pedepsei, fiind vorba despre o singură pedeapsă, aplicată pentru o singură faptă, în aceeași cauză. Legiuitorul a instituit un motiv de nulitate cu efect retroactiv, astfel că este pe deplin justificat să se reevalueze procesul de individualizare a executării pedepsei, în ipoteza în care judecătorul nu a cunoscut o împrejurare esențială ce i-ar fi putut influența decizia. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:5.Prin Încheierea din 23 august 2019, pronunțată în Dosarul nr. 706/177/2017, Tribunalul Bihor – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 583 alin. (1) din Codul de procedură penală raportat la art. 97 alin. (1) din Codul penal, excepție ridicată de Alin Gavril Urs cu ocazia soluționării sesizării referitoare la anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.  … 6.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia prezintă situația de fapt, apreciind că, deși a executat pedeapsa aplicată, dispozițiile criticate permit executarea din nou a aceleiași pedepse. Susține că, în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, expirarea termenului de supraveghere marchează executarea pedepsei stabilite. Or, a permite anularea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere după expirarea termenului de supraveghere (deci după executarea efectivă a pedepsei) aduce atingere gravă dreptului justițiabilului de a nu fi pedepsit de două ori pentru aceeași faptă. Așa fiind, susține că dispozițiile criticate sunt constituționale numai în măsura în care se permite anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere înainte de executarea sau considerarea ca executată a acesteia. … 7.Tribunalul Bihor – Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Invocând dispozițiile art. 97 alin. (1) și ale art. 98 din Codul penal, arată că, în ceea ce privește anularea suspendării sub supraveghere, este esențial ca infracțiunea care atrage anularea să fie doar descoperită în cursul termenului de suspendare, iar nu să rămână definitivă condamnarea la pedeapsa închisorii aferentă respectivei infracțiuni anterior expirării termenului de supraveghere. Implicit, soluționarea cauzei având ca obiect anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei într-o astfel de ipoteză s-ar situa tot după expirarea termenului de supraveghere. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere constă, potrivit doctrinei, în dispoziția luată de instanța de judecată, prin însăși hotărârea de condamnare, de a suspenda, pe o anumită durată și în anumite condiții, executarea pedepsei pronunțate. … 8.Sub aspectul naturii juridice a acestei instituții, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei este o instituție complementară menită să întregească posibilitățile pe care legea le dă instanței judecătorești pentru realizarea individualizării pedepsei. Fiind însă o consecință a unei condamnări, aceasta își păstrează caracterul de măsură coercitivă penală, caracter care constă în obligațiile impuse celui condamnat de a avea o bună conduită pe durata termenului de supraveghere și de a se abține de la săvârșirea unei noi infracțiuni, precum și de a se supune mai multor măsuri de supraveghere și obligații expres prevăzute. … 9.Așadar, pe toată durata termenului de supraveghere, condamnatul este „amenințat“ să piardă beneficiul suspendării și să execute cumulativ două pedepse (în cazul în care ar săvârși o altă infracțiune) sau să execute pedeapsa rezultantă potrivit regulilor aplicabile concursului de infracțiuni, recidivei sau pluralității intermediare [în cazul incidenței cazului de anulare a suspendării – în condițiile art. 97 alin. (1) din Codul penal]. Așa fiind, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei are caracterul juridic de „mijloc de individualizare a executării pedepsei“ și funcționează ca o măsură judiciară (substitutiv de pedeapsă) de a cărei respectare depinde stingerea executării. … 10.Măsura suspendării executării încetează nu numai în „mod pozitiv“, adică prin împlinirea termenului de încercare, ci și în „mod negativ“, adică prin anularea sau revocarea măsurii de suspendare. În cazul anulării, suspendarea încetează pentru că măsura a fost aplicată contrar prevederilor imperative ale legii (adică, ab initio, măsura suspendării era lovită de un viciu care o făcea inoperantă). În privința revocării însă, situația juridică este alta, ea exprimând eșecul acestei măsuri din cauza conduitei inculpatului care s-a dovedit a nu merita încrederea ce i-a fost acordată de instanța care a oferit condamnatului o șansă de a se îndrepta, fără ca acesta să execute efectiv pedeapsa. Ambele moduri de încetare a măsurii suspendării executării pedepsei (cel pozitiv și cel negativ) decurg în mod firesc din natura și scopul acestei instituții. … 11.Menținerea modalității de executare a pedepsei în cazul concursului de infracțiuni sau a pluralității intermediare atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 91 din Codul penal este expres prevăzută la art. 97 alin. (2) din același act normativ. Potrivit acestor prevederi legale, dacă se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în ceea ce privește rezultanta, noul termen de supraveghere se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare prin care s-a pronunțat anterior suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Prin urmare, doar în această situație, legiuitorul a prevăzut expres menținerea beneficiului suspendării executării pedepsei anterioare, după incidența cazului de anulare de la art. 97 alin. (1) din Codul penal, în celelalte situații persoana în cauză pierzând complet beneficiul suspendării de care a beneficiat. … 12.În concluzie, având în vedere natura juridică a acestei instituții de drept, care nu reprezintă o formă de executare efectivă a pedepsei, ci un substitutiv de pedeapsă, dispozițiile art. 97 alin. (1) din Codul penal sunt constituționale și în contextul în care termenul de supraveghere a expirat anterior soluționării definitive a sesizării privind anularea suspendării. Faptul că persoana în cauză a respectat măsurile de supraveghere și a executat obligațiile ce i-au fost impuse nu echivalează cu executarea pedepsei înseși, iar pierderea unui beneficiu legal, la care nu ar fi avut dreptul ab initio, în condițiile săvârșirii unei infracțiuni anterior rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea, dar descoperite în cursul termenului de supraveghere, nu reprezintă o încălcare a dreptului „ne bis in idem“ (a nu fi pedepsit de două ori pentru aceeași faptă). Totodată, anularea suspendării executării nu poate fi condiționată de momentul la care a rămas definitivă hotărârea de condamnare la pedeapsa închisorii pentru infracțiunea anterior comisă și descoperită în cursul termenului de supraveghere, în sensul situării acestui moment anterior expirării termenului de supraveghere (astfel de situații regăsindu-se rar în practica judecătorească). … 13.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 14.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile avocatei autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:15.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 16.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 583 alin. (1) din Codul de procedură penală raportat la art. 97 alin. (1) din Codul penal, cu următorul conținut: – Art. 583 alin. (1) din Codul de procedură penală: „Asupra revocării sau anulării suspendării executării pedepsei sub supraveghere prevăzute la art. 96 sau 97 din Codul penal se pronunță, din oficiu, la sesizarea procurorului sau a consilierului de probațiune, instanța care judecă ori a judecat în primă instanță infracțiunea ce ar putea atrage revocarea sau anularea.“; … – Art. 97 alin. (1) din Codul penal: „Dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana condamnată mai săvârșise o infracțiune până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea acestui termen, suspendarea se anulează, aplicându-se, după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni, recidivă sau pluralitate intermediară“. …  … 17.Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5), potrivit cărora în România respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie, art. 11 alin. (1) referitor la dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil și art. 23 alin. (1) referitor la principiul legalității. De asemenea, au fost invocate prevederile art. 4 referitor la dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 50 referitor la dreptul de a nu fi judecat sau condamnat de două ori pentru aceeași infracțiune din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. … 18.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că suspendarea executării pedepsei sub supraveghere constituie un mijloc de individualizare judiciară a executării pedepsei, aplicat de instanța de judecată prin însăși hotărârea de condamnare. Această măsură de individualizare judiciară presupune suspendarea executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de supraveghere, pe parcursul căruia persoana condamnată este supusă unui ansamblu de măsuri de supraveghere speciale și cerinței de a respecta anumite obligații, stabilite de instanța de judecată în baza legii. Aplicarea acestei instituții de drept penal este facultativă, fiind la latitudinea instanței să o dispună, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege. Cu privire la condițiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere, reglementate în art. 91 din Codul penal, Curtea a observat că acestea sunt condiții pozitive [art. 91 alin. (1) din Codul penal] și condiții negative [art. 91 alin. (3) din Codul penal] (Decizia nr. 666 din 30 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 19 aprilie 2019, paragraful 17).  … 19.Curtea reține că suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este însoțită de stabilirea de către instanță a unui termen de supraveghere, potrivit art. 92 din Codul penal, pe durata căruia condamnatul trebuie să respecte măsurile de supraveghere și să execute obligațiile ce îi revin, în condițiile stabilite de instanță. De altfel, stabilirea unui termen de supraveghere ține de esența instituției suspendării executării pedepsei sub supraveghere, care presupune că, în cazul dat, instanța apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată. În acest sens, legiuitorul a reglementat un termen de supraveghere flexibil (între 2 și 4 ani, fără a putea fi însă mai mic decât durata pedepsei aplicate), urmând ca instanța, în funcție de circumstanțele cauzei, să îl stabilească de la caz la caz. În literatura juridică de specialitate (Lavinia Lefterache, Drept penal. Parte generală, Editura Hamangiu, 2016, p. 454), s-a apreciat că semnificația termenului de supraveghere este aceea de a constitui o modalitate de a verifica încrederea instanței că pe viitor condamnatul își va corecta conduita, că scopul prevenirii speciale al pedepsei a fost realizat chiar fără executarea acesteia.  … 20.În acest context, Curtea reține că, potrivit art. 91 alin. (1) lit. a) din Codul penal, una dintre condițiile pe care instanța le analizează pentru a putea dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este cea referitoare la cuantumul pedepsei aplicate infractorului. Cu alte cuvinte, numai după pronunțarea unei soluții de condamnare (în condițiile stabilirii de către instanță, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat) se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, aceasta fiind, de altfel, o măsură de individualizare judiciară a executării pedepsei, aplicată de instanța de judecată prin chiar hotărârea de condamnare. Așa fiind, pe toată durata termenului de supraveghere, persoana față de care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere păstrează statutul de condamnat, aceasta fiind ținută să respecte măsurile de supraveghere și obligațiile impuse de instanță.  … 21.Curtea observă că realizarea măsurii suspendării executării pedepsei sub supraveghere nu se reduce la instituirea ei prin hotărârea instanței de judecată, ci presupune desfășurarea raportului juridic special creat prin dispunerea ei, raport în cadrul căruia condamnatul trebuie să aibă, pe toată durata termenului de supraveghere, comportamentul care condiționează realizarea scopului măsurii. Prin hotărârea pronunțată, condamnatul este pus în situația de condamnat a cărui executare a pedepsei a fost suspendată sub supraveghere și care, pe toată durata termenului de supraveghere, are datoria de a nu săvârși din nou o infracțiune și de a respecta măsurile de supraveghere și obligațiile impuse de către instanța de judecată. Caracterul condiționat și deci provizoriu al suspendării executării pedepsei sub supraveghere durează cât termenul de supraveghere. Astfel, în cazul în care condamnatul nu a săvârșit o nouă infracțiune descoperită până la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și nu s-a descoperit o cauză de anulare, situația se definitivează, în sensul că pedeapsa se consideră executată, fără a se produce însă efecte asupra măsurilor de siguranță și a obligațiilor civile prevăzute în hotărârea de condamnare (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 718 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 909 din 9 decembrie 2015, paragraful 13). … 22.Având în vedere aceste aspecte, Curtea reține că măsura suspendării executării pedepsei sub supraveghere încetează prin expirarea termenului de supraveghere (în această situație pedeapsa considerându-se executată), dar și prin revocarea sau prin anularea măsurii, aceste moduri de încetare a suspendării executării pedepsei decurgând din natura și scopul respectivei măsuri (în această situație, pedeapsa nu se consideră executată, aplicându-se, după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni, recidivă sau pluralitate intermediară). … 23.În ceea ce privește anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, dispozițiile art. 97 alin. (1) din Codul penal prevăd că, dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana condamnată mai săvârșise o infracțiune până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea acestui termen, suspendarea se anulează, aplicându-se, după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni, recidivă sau pluralitate intermediară. Așa fiind, Curtea reține că anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere are în vedere desființarea măsurii suspendării, motivat de existența unei cauze anterioare rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, necunoscută la momentul pronunțării hotărârii, și care ar fi condus la neîndeplinirea condițiilor privind infractorul.  … 24.Din analiza dispozițiilor de lege anterior menționate, Curtea constată că, pentru a fi dispusă anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, trebuie îndeplinite mai multe condiții. Prima condiție se referă la săvârșirea de către persoana condamnată a unei infracțiuni (distincte față de cea a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere) înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și de aplicare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere. A doua condiție se referă la momentul descoperirii săvârșirii acestei infracțiuni, aceasta trebuind să se realizeze pe parcursul termenului de supraveghere. A treia condiție presupune ca persoanei condamnate să i se aplice pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de supraveghere.  … 25.Așa fiind, Curtea observă că, în contextul analizei celei de-a doua condiții ce trebuie îndeplinită, pentru a se dispune anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, esențial este ca pe parcursul termenului de supraveghere să fie descoperită săvârșirea infracțiunii, iar nu și pronunțarea unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea acestei infracțiuni. Faptul că, în unele cazuri, pronunțarea hotărârii de condamnare la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunii se realizează ulterior expirării termenului de supraveghere nu presupune că pedeapsa (a cărei executare a fost suspendată) se consideră executată. … 26.De altfel, însuși textul art. 98 alin. (1) din Codul penal dispune că „dacă până la expirarea termenului de supraveghere […] nu s-a descoperit o cauză de anulare, pedeapsa se consideră executată“. Cu alte cuvinte, simplul fapt de a descoperi pe parcursul termenului de supraveghere că persoana condamnată mai săvârșise o infracțiune până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea determină ca pedeapsa (a cărei executare fusese suspendată) să nu mai fie considerată executată la împlinirea termenului de supraveghere.  … 27.Având în vedere cele anterior expuse, Curtea constată că expirarea termenului de supraveghere nu constituie întotdeauna momentul în care pedeapsa (a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere) se consideră a fi executată. Astfel, pedeapsa va fi considerată ca fiind executată dacă, pe lângă expirarea termenului de supraveghere, condamnatul nu a săvârșit o nouă infracțiune descoperită până la expirarea acestui termen, nu s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și nu s-a descoperit o cauză de anulare. Numai îndeplinirea cumulativă a acestor condiții face ca pedeapsa să fie considerată executată, iar nu simplul fapt al scurgerii termenului de supraveghere. Așa fiind, în cazul anulării, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere încetează, întrucât măsura a fost aplicată contrar prevederilor imperative ale legii, ceea ce înseamnă că ab initio măsura suspendării era lovită de un viciu care o făcea inoperantă (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 771 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 3 mai 2017, paragraful 16). … 28.În literatura juridică de specialitate (Lavinia Lefterache, op. cit., p. 460) s-a arătat că, atunci când s-a luat măsura anulării suspendării, instanța a pronunțat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere fără să fi fost în posesia tuturor informațiilor referitoare la activitatea penală din trecut a subiectului respectiv. În lipsa acestor date, instanța nu și-a putut forma o convingere reală asupra posibilităților de îndreptare fără executarea pedepsei. Pentru complinirea acestei deficiențe, Codul penal reglementează instituția anulării suspendării executării pedepsei sub supraveghere. … 29.De altfel, Curtea reține că reglementarea anulării suspendării executării pedepsei sub supraveghere a fost realizată de către legiuitor în temeiul prerogativelor sale constituționale, stabilite de dispozițiile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit cărora „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, și nu aduce atingere independenței judecătorului. Acesta urmează să aprecieze, în funcție de situația de fapt și de probele administrate, dacă în cauză sunt întrunite condițiile anulării suspendării executării pedepsei sub supraveghere, aplicând, după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni, recidivă sau pluralitate intermediară. … 30.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Alin Gavril Urs în Dosarul nr. 706/177/2017 al Tribunalului Bihor – Secția penală și constată că dispozițiile art. 583 alin. (1) din Codul de procedură penală raportat la art. 97 alin. (1) din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Bihor – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 10 noiembrie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește