DECIZIA nr. 524 din 24 octombrie 2023

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 48, art. 49 alin. (1), art. 50 alin. (1) și (2) referitoare la abținere și ale art. 53 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Rudolf Lăcătuș și Clara Lăcătuș în Dosarul nr. 10.074/190/2017 al Tribunalului Bistrița-Năsăud – Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 247D/2019. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile, procedura de înștiințare fiind legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, întrucât autorii acesteia nu arată în ce constă relația de contrarietate dintre dispozițiile legale criticate și prevederile constituționale invocate. De altfel, arată că există jurisprudență în materie, spre exemplu, Decizia nr. 82 din 27 februarie 2018 sau Decizia nr. 138 din 20 martie 2018. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 22 ianuarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 10.074/190/2017, Tribunalul Bistrița-Năsăud – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 48, art. 49 alin. (1), art. 50 alin. (1) și (2) referitoare la abținere și ale art. 53 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Excepția a fost invocată de Rudolf Lăcătuș și Clara Lăcătuș într-o cauză având ca obiect soluționarea unor cereri de abținere. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că instituția abținerii reprezintă o manifestare unilaterală de voință care nu poate fi cenzurată de altă persoană, cu excepția cazului când a fost uzitată în mod abuziv, cu rea-credință. Astfel, în situația în care judecătorul a declarat că se abține de la judecarea unei pricini civile pentru existența unei cauze de incompatibilitate, instanța din care face parte trebuie doar să ia act de opțiunea sa, fără să mai poată cenzura această manifestare unilaterală de voință. … 6.Dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât reprezintă o imixtiune în decizia judecătorului de a se abține de la judecarea pricinii, iar prin ignorarea acesteia aruncă în derizoriu instituția procesuală a abținerii. … 7.În continuare, apreciază că art. 48 din Codul de procedură civilă este neconstituțional, deoarece formularea unei cereri de recuzare, astfel cum prevede alin. (1) din acest articol, nu se încadrează în motivele de incompatibilitate expres și limitativ prevăzute de art. 41 și 42 din Codul de procedură civilă. Astfel, formularea unei cereri de recuzare împotriva judecătorului nu poate fi considerată motiv de abținere. Dispozițiile art. 48 din Codul de procedură civilă, prin modul în care sunt reglementate, pot oferi unor judecători incompatibili, dar care sunt interesați să judece o cauză pe fond, posibilitatea de a evita situațiile de incompatibilitate evidențiate de partea afectată. Astfel, în situația în care judecătorul este incompatibil, însă are interes să judece procesul, nu se va abține în temeiul art. 43 alin. (2) din Codul de procedură civilă pentru motivele invocate în cererea părții, ci va apela, în mod deliberat, la prevederile art. 48 din același act normativ, în virtutea cărora are deplina libertate să își motiveze sau nu abținerea, întrucât, potrivit reglementării contestate, declarația de abținere este condiționată exclusiv de formularea unei cereri de recuzare, contrar prevederilor procesuale ale art. 43 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora judecătorul care știe că există un motiv de incompatibilitate în privința sa este obligat să se abțină de la judecarea pricinii, precum și cu nesocotirea cazurilor legale și concrete prevăzute de art. 41 și 42 din cod. … 8.Prin urmare, este neconstituțional motivul de abținere prevăzut la art. 48 din Codul de procedură civilă, întrucât simpla formulare a unei cereri de recuzare nu poate fi considerată un motiv distinct de incompatibilitate care să justifice orice declarație de abținere. … 9.Mai departe, autorii excepției de neconstituționalitate consideră că prevederile art. 53 alin. (2) din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale, deoarece nu prevăd nicio cale de atac ce poate fi formulată împotriva încheierii prin care s-a respins abținerea. … 10.În acest sens apreciază că nici recursul formulat împotriva aceleiași încheieri prin care au fost respinse atât abținerea, cât și cererea de recuzare nu poate fi admis, deoarece cele două respingeri nu pot primi soluții diferite. … 11.Tribunalul Bistrița-Năsăud – Secția I civilă apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. … 12.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 15.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 48, art. 49 alin. (1), art. 50 alin. (1) și (2) referitoare la abținere și ale art. 53 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Având în vedere structura normativă a dispozițiilor legale criticate și motivarea excepției de neconstituționalitate, se vor reține ca obiect al acesteia dispozițiile art. 48, art. 49 alin. (1), art. 50 și ale art. 53 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:– Art. 48: (1)Judecătorul împotriva căruia este formulată o cerere de recuzare poate declara că se abține.(2)Declarația de abținere se soluționează cu prioritate.(3)În caz de admitere a declarației de abținere, cererea de recuzare, indiferent de motivul acesteia, va fi respinsă, prin aceeași încheiere, ca rămasă fără obiect.(4)În cazul în care declarația de abținere se respinge, prin aceeași încheiere instanța se va pronunța și asupra cererii de recuzare.; … – Art. 49 alin. (1): „(1) Până la soluționarea declarației de abținere nu se va face niciun act de procedură în cauză.“; … – Art. 50: (1)Abținerea sau recuzarea se soluționează de un alt complet al instanței respective, în compunerea căruia nu poate intra judecătorul recuzat sau care a declarat că se abține. Dispozițiile art. 47 alin. (4) rămân aplicabile.(2)Când, din pricina abținerii sau recuzării, nu se poate alcătui completul de judecată, cererea se judecă de instanța ierarhic superioară.; … – Art. 53 alin. (2): „(2) Încheierea prin care s-a încuviințat sau s-a respins abținerea, cea prin care s-a încuviințat recuzarea, precum și încheierea prin care s-a respins recuzarea în cazul prevăzut la art. 48 alin. (3) nu sunt supuse niciunei căi de atac.“ …  … 16.În opinia autorilor excepției, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 124 – Înfăptuirea justiției. De asemenea, se invocă art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 17.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorii acesteia critică dispozițiile legale din perspectiva faptului că, odată ce un judecător se consideră incompatibil și se abține de la judecarea cauzei, fiind o manifestare unilaterală de voință, aceasta nu mai poate fi supusă controlului judecătoresc, dând posibilitatea altui judecător să stabilească în sens contrar. … 18.Referitor la această critică, Curtea constată că incompatibilitatea judecătorului se stabilește prin raportare la cauza care îi este dedusă judecății, fiind necesară o verificare în concret a contextului în care a intervenit abținerea, completul învestit cu soluționarea declarației de abținere urmând să aprecieze cu privire la temeinicia îndoielilor judecătorului. Formularea unei simple declarații de abținere, ca măsură de precauție, din partea judecătorului nu este suficientă pentru înlăturarea acestuia de la judecata cauzei, ci trebuie să se încadreze într-unul dintre motivele de revocare sau abținere prevăzute la art. 41 și 42 din Codul de procedură civilă, având în vedere că în activitatea de judecată judecătorii nu sunt independenți față de lege, iar, potrivit art. 124 alin. (3) din Legea fundamentală, aceștia „se supun numai legii“. Prin urmare, având în vedere că abținerea reprezintă un incident procedural în desfășurarea unui proces civil, acesta, potrivit art. 124 alin. (2) din Codul de procedură civilă, se va soluționa de instanța în fața căruia a fost invocat, respectiv de un alt complet al instanței din care judecătorul care a declarat că se abține nu va face parte [art. 50 alin. (1) din Codul de procedură civilă]. Susținerea autorilor excepției, potrivit căreia dispozițiile legale criticate aduc atingere prevederilor constituționale privitoare la independența judecătorilor, este neîntemeiată, deoarece controlul judecătoresc al declarației de abținere analizează situația concretă avută în vedere de judecător, în raport cu circumstanțele cauzei deduse judecății, precum și cu respectarea prevederilor legale incidente în materia abținerii și recuzării. Având în vedere că judecata trebuie să se caracterizeze prin continuitate, neputând fi împiedicată altfel decât în condițiile legii, faptul că abținerea nu produce efecte prin simpla sa declarare, fiind necesar controlul judecătoresc, asemenea cererii de recuzare, nu încalcă prevederile constituționale invocate, ci garantează stabilirea adevărului și asigurarea unei judecăți imparțiale și echitabile în toate cauzele, de care beneficiază toate părțile, indiferent de calitatea lor procesuală, potrivit art. 21 din Legea fundamentală, și nici nu imixtionează în forul decizional al judecătorului care declară că se abține. … 19.Mai mult, în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora procedura de judecată este prevăzută de lege, stabilirea procedurii de soluționare a declarației de abținere este de competența legiuitorului. … 20.De altfel, și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a reținut că existența unor proceduri naționale pentru asigurarea imparțialității, și anume a unor norme care să reglementeze recuzarea judecătorilor, reprezintă un factor relevant. Aceste norme exprimă preocuparea legiuitorului național de a înlătura toate îndoielile rezonabile cu privire la imparțialitatea judecătorului sau a instanței în cauză și constituie o încercare de a asigura imparțialitatea prin eliminarea cauzelor acestor preocupări. În plus, pentru a asigura lipsa unei părtiniri reale, acestea au ca scop înlăturarea oricăror suspiciuni de parțialitate, servind astfel la promovarea încrederii pe care instanțele trebuie să o inspire publicului într-o societate democratică [a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 15 iulie 2005, pronunțată în Cauza Mežnarić împotriva Croației, paragraful 27]. … 21.În continuare, Curtea observă că autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prevederile art. 48 alin. (1) din Codul de procedură civilă condiționează declarația de abținere exclusiv de formularea unei cereri de recuzare, această dispoziție legală fiind considerată un motiv distinct de incompatibilitate apt să justifice declarația de abținere. … 22.Referitor la această critică, instanța constituțională reține că, în raport cu abținerea, recuzarea este subsidiară, fiind un remediu al faptului că judecătorul nu s-a abținut sau declarația lui de abținere a fost respinsă [a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 14 din 28 iunie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii referitoare la recursul în interesul legii privind interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 49 alin. (2) din Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 907 din 22 septembrie 2021, paragraful nr. 92]. Astfel, potrivit art. 48 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în situația în care în privința unui judecător a fost formulată o cerere de recuzare, acesta, dacă apreciază că în privința sa există un motiv de incompatibilitate prevăzut de lege, are posibilitatea să formuleze declarație de abținere, asupra căreia completul învestit cu soluționarea acestor cereri va statua cu prioritate, fără ca această posibilitate a judecătorului să convertească dispoziția legală menționată într-un nou motiv de incompatibilitate. … 23.În fine, referitor la calea de atac ce poate fi formulată împotriva încheierii prin care se soluționează declarația de abținere, Curtea a reținut prin Decizia nr. 83 din 27 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 3 iulie 2018, paragrafele 22 și 23, că declarația de abținere nu este o acțiune de sine stătătoare care să vizeze realizarea sau recunoașterea unui drept al părților, ci un incident procedural în cadrul litigiului în curs de judecată, astfel încât formularea sa are drept scop tocmai asigurarea condițiilor necesare desfășurării cu imparțialitate a judecății, iar nu împiedicarea accesului la justiție. Tocmai în considerarea acestui principiu constituțional consacrat de prevederile art. 21 din Legea fundamentală, legiuitorul a prevăzut posibilitatea atacării numai odată cu fondul a încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, spre deosebire de încheierile prin care se încuviințează sau se respinge abținerea, ca și aceea prin care se încuviințează recuzarea, care nu sunt supuse niciunei căi de atac. Totodată, este competența instanței de judecată să se pronunțe asupra acestui incident procedural, iar faptul că regula procesual civilă potrivit căreia încheierea prin care s-a încuviințat sau s-a respins abținerea nu este supusă niciunei căi de atac nu poate avea ca efect nici încălcarea principiului unicității și imparțialității justiției. Mai mult, cererea de recuzare este formulată de părțile din proces, iar declarația de abținere este formulată de chiar judecătorul cauzei, care apreciază că s-ar afla într-un caz de incompatibilitate prevăzut de lege, instanța de judecată fiind cea care rezolvă aceste incidente procedurale. … 24.Curtea a reținut că prevederile legale criticate nu contravin nici art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât acesta se referă exclusiv la soluționarea în fond a cauzei, nefiind aplicabil unei proceduri derivate, cu caracter derogatoriu. … 25.De altfel, așa cum a statuat în mod constant Curtea Constituțională în jurisprudența sa, accesul liber la justiție nu presupune accesul la toate instanțele judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege, legiuitorul putând institui reguli speciale în considerarea unor situații speciale [a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 110 din 1 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 22 martie 2011]. … 26.Celelalte aspecte învederate de autorii excepției de neconstituționalitate reprezintă chestiuni de fapt care aparțin competenței instanțelor judecătorești de interpretare și aplicare a legii. … 27.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Rudolf Lăcătuș și Clara Lăcătuș în Dosarul nr. 10.074/190/2017 al Tribunalului Bistrița-Năsăud – Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 48, art. 49 alin. (1), art. 50 și ale art. 53 alin. (2) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Bistrița-Năsăud – Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 24 octombrie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Andreea Costin

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește