DECIZIA nr. 523 din 17 iulie 2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 alin. (1) și (3) și art. 80 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepție ridicată de Rosemary Băzăvan în Dosarul nr. 5.622/3/2017 al Tribunalului București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.504D/2017. … 2.La apelul nominal se prezintă personal autoarea excepției. Lipsesc celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.  … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autoarei excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că dispozițiile art. 31 alin. (1) și (3) din Legea nr. 53/2003 încalcă prevederile art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, întrucât demnitatea sa a fost atinsă prin notificarea emisă de rectorul Universității Politehnice din București, în care i s-a comunicat că nu corespunde profesional, fără a fi motivată această concluzie. Neexistând o motivare a acestei notificări, i-a fost îngrădit dreptul la apărare, deoarece nu poate să-și dovedească acele aptitudini profesionale supuse verificării. Dispozițiile de lege criticate sunt contrare și art. 29 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, care prevede că încheierea contractului individual de muncă se realizează după verificarea aptitudinilor profesionale, iar modalitățile de verificare sunt stabilite în contractul colectiv de muncă. Dispozițiile criticate din Codul muncii nu detaliază însă cine și în ce mod se realizează verificarea aptitudinilor profesionale în perioada de probă. Prin urmare, consideră că art. 31 alin. (1) și (3) din Legea nr. 53/2003 reprezintă, în realitate, un paralelism legislativ, contrar dispozițiilor Legii nr. 24/2000 și creează o situație confuză. Totodată, susține că sunt încălcate și prevederile constituționale referitoare la accesul liber la justiție și dreptul la apărare, deoarece notificarea angajatorului nu poate fi, în mod real, contestată în fapt și în drept, iar angajatorul este plasat într-o poziție de forță. Mai arată că sunt încălcate și dreptul la un nivel de trai decent și dreptul la muncă, deoarece legiuitorul nu a ținut cont de persoanele care nu îndeplinesc condițiile necesare pentru a obține ajutorul de șomaj. În sfârșit, susține că dispozițiile de lege criticate sunt contrare și prevederilor constituționale referitoare la dreptul la petiționare. … 4.Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea din 18 septembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 5.622/3/2017, Tribunalul București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 alin. (1) și (3) și art. 80 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepție ridicată de Rosemary Băzăvan. … 6.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că textele de lege criticate contravin prevederilor art. 16, art. 21, art. 41, art. 47, art. 51 și art. 52 din Constituție. În acest sens, arată că, prin aplicarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, nu a fost respectat caracterul obligatoriu al prevederilor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, deoarece perioada de probă pentru personalul auxiliar prevăzută în acest document era de 30 de zile calendaristice și nu de 90 de zile calendaristice, așa cum prevede textul de lege amintit. Astfel, se creează o situație discriminatorie, deoarece există personal încadrat pe funcții similare căruia i s-a aplicat perioada de probă de 30 de zile calendaristice și nu de 90 de zile calendaristice, așa cum s-a prevăzut în cazul său. … 7.De asemenea, arată că nu i s-a oferit posibilitatea reală de a-și demonstra abilitățile profesionale și nu s-a prevăzut exact în contractul individual de muncă care este perioada de probă. … 8.Totodată, susține că trebuie menționat exact ce verificări ale aptitudinilor profesionale se fac și în ce constau acestea. În caz contrar, consideră că i se îngrădește dreptul de a demonstra că este competentă profesional, cu atât mai mult cu cât funcția a fost ocupată pe baza unui concurs, organizat potrivit prevederilor legale, iar diploma de absolvire a studiilor superioare atestă competențele profesionale însușite. … 9.Autoarea excepției susține și că, drept urmare a dispozițiilor de lege criticate, angajatorul are posibilitatea de a dispune abuziv concedierea salariatului, printr-o notificare scrisă, fără preaviz și fără a fi necesară motivarea. Or, consideră că evaluarea aptitudinilor profesionale ar trebui consemnată într-un proces-verbal, în care să fie menționat rezultatul verificărilor. De asemenea, consideră că se fac discriminări între salariați, unii dintre aceștia fiind supuși unei evaluări unice, în timp ce alții sunt verificați de mai multe ori. Totodată, consideră că, de vreme ce inițial a fost angajată în temeiul evaluării de către o comisie de concurs, încetarea contractului individual de muncă ar trebui să fie supusă și ea evaluării unei comisii. … 10.Autoarea excepției mai arată că dispozițiile de lege criticate din Codul muncii contravin art. 41 și 47 din Constituție, întrucât, deși se prevede că salariatul beneficiază de toate drepturile, legiuitorul nu a ținut cont și de cei care nu au vechime continuă de 12 luni pentru a beneficia de șomaj. … 11.În critica sa, autoarea excepției invocă și atitudinea abuzivă a angajatorului, care i-a cerut să îndeplinească sarcini ce nu corespundeau postului pe care era angajată, ceea ce încalcă principiul bunei-credințe, consacrat de art. 57 din Constituție. Totodată, abuzivă este și utilizarea mai multor modalități succesive de verificare profesională la încadrarea în muncă. … 12.În sfârșit, susține că sunt încălcate și prevederile constituționale referitoare la dreptul la un proces echitabil, întrucât îi este limitat dreptul de a se apăra în fața justiției în lipsa unei motivări a deciziei de încetare a contractului individual de muncă. … 13.Tribunalul București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că textele criticate se aplică fără discriminare tuturor categoriilor de salariați, acestea neîngrădind dreptul părților de a urma procedura contencioasă prin contestarea notificării emise de angajator. De asemenea, arată că nu sunt încălcate nici dispozițiile art. 41 din Constituție privind dreptul la muncă, întrucât posibilitatea angajatorului de a denunța unilateral contractul de muncă pe durata perioadei de probă constituie o realizare a acestui drept, și nu o încălcare a sa. Așa cum rezultă din jurisprudența Curții Constituționale, art. 31 din Codul muncii instituie posibilitatea angajatorului, dar și a angajatului, de a evalua condițiile exercitării drepturilor și obligațiilor ce reies din contractul individual de muncă, având posibilitatea de a înceta raporturile de muncă fie la sfârșitul perioadei de probă, fie la termenul stabilit, fie chiar anterior. Așadar, pe durata perioadei de probă, raporturile de muncă au un caracter precar, nefiind consolidate decât după expirarea acestei perioade și numai dacă salariatul corespunde profesional postului în care este încadrat ori dacă este mulțumit de acel post și dorește să continue activitatea. Beneficiul sistării raporturilor de muncă prin simpla notificare servește ambelor părți ale contractului. Se instituie o modalitate simplificată de încetare a raporturilor de muncă, prin intermediul căreia părțile au posibilitatea de a denunța unilateral raporturile de muncă, fără a fi ținute de obligațiile ce trebuie respectate cu prilejul concedierii ori al demisiei. Pentru aceste motive, situația nu poate fi comparată cu aceea a încetării contractului de muncă pentru necorespundere profesională în temeiul art. 61 lit. d) din Codul muncii, cauză aplicabilă salariaților care nu se mai află în perioada de probă, întrucât, în cazul acestora, raportul de muncă nu mai are un caracter precar, de testare a aptitudinilor salariatului, astfel că angajatorul trebuie să motiveze decizia sa de desfacere a contractului de muncă. Prin urmare, nu se poate susține existența unei diferențe nejustificate de tratament juridic între salariații aflați în perioada de probă și ceilalți salariați, situațiile în care se află aceștia fiind evident diferite. … 14.De asemenea, instanța de judecată consideră că nu poate fi reținută nici încălcarea dreptului la protecție socială a angajaților, întrucât acest drept fundamental nu are un conținut concret, urmând a îmbrăca forme diferite, în funcție de situația avută în vedere. Astfel, salariatul care încheie un contract individual de muncă pe o perioadă de probă cunoaște precaritatea acestui contract, el însuși putând avea inițiativa de a înceta raporturile de muncă fără preaviz. Prin urmare, nu ar putea beneficia de o protecție sporită, care să confere un alt caracter raporturilor juridice încheiate. Cu toate acestea, deși angajatorul nu trebuie să își motiveze decizia de încetare a contractului individual de muncă, o eventuală atitudine abuzivă a acestuia ar putea fi contestată în fața instanței de judecată în virtutea principiului bunei-credințe în desfășurarea relațiilor de muncă, principiu consacrat de art. 8 din Codul muncii, dar și de art. 57 din Constituție. … 15.Tribunalul București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale mai arată și că, în opinia sa, aspectele invocate de autoarea excepției vizează probleme de aplicare a legii, și nu aspecte de neconstituționalitate. … 16.În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. … 17.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată și invocă, în acest sens, cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 334 din 10 aprilie 2012 și Decizia nr. 587 din 1 octombrie 2015. … 18.Avocatul Poporului arată că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. Astfel, atât reglementarea perioadei de probă, cât și prevederile art. 80 alin. (1) din Codul muncii, care stabilesc că, în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, nu aduc atingere prevederilor art. 16 din Constituție, deoarece textele legale criticate se aplică, fără discriminare, tuturor salariaților aflați în ipoteza normei. De asemenea, consideră că nu este afectat accesul liber la justiție, din moment ce orice persoană vătămată în drepturile sale se poate adresa instanței de judecată, care, în funcție de probele propuse, încuviințate și administrate, se pronunță asupra caracterului concedierii, dar și în privința repunerii părților în situația anterioară deciziei de concediere. Totodată, apreciază că susținerea autoarei excepției privind încălcarea dreptului la muncă este neîntemeiată, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor art. 41 alin. (1) din Constituție, orice persoană are libertatea de a-și alege locul de muncă. Or, posibilitatea angajatului de a denunța unilateral contractul de muncă pe durata perioadei de probă constituie o realizare a acestui drept, iar nu o încălcare a lui. În final, precizează că nici criticile de neconstituționalitate raportate la prevederile art. 47, art. 51, art. 52 și art. 57 din Constituție nu pot fi reținute. … 19.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:20.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 21.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 31 alin. (1) și (3) și art. 80 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, dispoziții potrivit cărora:– Art. 31 alin. (1) și (3):(1) Pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcțiile de execuție și de cel mult 120 de zile calendaristice pentru funcțiile de conducere.[…](3)Pe durata sau la sfârșitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta exclusiv printr-o notificare scrisă, fără preaviz, la inițiativa oricăreia dintre părți, fără a fi necesară motivarea acesteia. … – Art. 80 alin. (1): „(1) În cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.“ …  … 22.Autoarea excepției consideră că aceste texte de lege contravin următoarelor prevederi constituționale: art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 41 referitor la dreptul la muncă, art. 47 privind nivelul de trai, art. 51 referitor la dreptul la petiționare și art. 52, care se referă la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. … 23.Curtea reține că, la termenul din 17 iulie 2018, autoarea excepției a invocat direct, în fața instanței de contencios constituțional, critici de neconstituționalitate raportate la prevederile art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție. Cu privire la această susținere, Curtea reține că, așa cum reiese din dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, părțile trebuie să își motiveze, în scris sau oral, excepția de neconstituționalitate ridicată, adică să indice prevederile și/sau principiile din Constituție pretins a fi încălcate de dispozițiile de lege criticate. Astfel invocată în fața instanței de judecată, excepția de neconstituționalitate trebuie pusă în discuția părților, iar instanța de judecată trebuie să își formuleze opinia cu privire la temeinicia excepției, toate acestea fiind menționate în încheierea de sesizare a Curții Constituționale. Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, de exemplu Decizia nr. 234 din 17 iunie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 4 august 1997, „Actul de sesizare a Curții Constituționale este încheierea pronunțată de instanță în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate. Litigiul constituțional se desfășoară în limitele determinate de actul de sesizare.“ De asemenea, prin Decizia nr. 24 din 27 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 27 februarie 2004, Curtea a reținut că „litigiul constituțional se desfășoară numai în limitele determinate prin încheierea de sesizare, fără ca acestea să poată fi modificate de vreuna dintre părți.“ Astfel, Curtea reține că este necesar a se distinge între situația în care, ulterior sesizării Curții Constituționale, autorul excepției invocă și alte temeiuri de neconstituționalitate decât cele arătate prin ridicarea excepției de neconstituționalitate în fața instanței de judecată (în scris sau oral), adică se invocă și alte dispoziții sau principii din Constituție pretins a fi încălcate de textele de lege criticate, ceea ce este inadmisibil, și, pe de altă parte, situația în care autorul excepției își expune argumentele pentru care susține că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, fără a indica temeiuri de drept noi, păstrând limitele sesizării – limite referitoare, pe de-o parte, la dispozițiile de lege criticate, și, pe de altă parte, la temeiurile constituționale invocate, însă putând aduce argumente noi celor deja arătate în fața instanței de judecată care a sesizat Curtea Constituțională, ceea ce este în concordanță cu prevederile Legii nr. 47/1992 (în același sens, Decizia nr. 722 din 6 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 20 ianuarie 2017, paragraful 29). Or, având în vedere că autoarea excepției de neconstituționalitate se află în prima ipoteză, invocând noi temeiuri de neconstituționalitate, respinge aceste critici ca fiind inadmisibile. … 24.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că o primă critică invocată de autoarea acesteia se referă la termenul de 90 de zile calendaristice în care se poate desfășura perioada de probă, în cazul salariaților cu funcții de execuție, susținând că în contractul colectiv de muncă este prevăzut un termen mai scurt, de care însă nu a beneficiat, fiind discriminată în raport cu alți salariați. De asemenea, arată că, în contractul individual de muncă, nu s-a prevăzut care este exact perioada de probă. … 25.Curtea constată, însă, că toate aceste critici se referă la aspecte ce vizează aplicarea legii, iar pretinsa discriminare dintre salariați este tot rezultatul modului în care au fost aplicate dispozițiile legale și contractuale. Or, controlul de constituționalitate vizează conformitatea dispozițiilor de lege cu prevederile Legii fundamentale, așa cum reiese din dispozițiile art. 2 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, și nu modul de aplicare a legii, a cărui examinare revine competenței instanțelor de judecată. … 26.Aceeași concluzie se desprinde și în privința criticilor autoarei excepției prin care aceasta arată că nu a avut posibilitatea să își demonstreze abilitățile profesionale, întrucât nu a fost informată cu privire la modul în care va fi evaluată și, în plus, i-au fost solicitate sarcini care nu erau prevăzute în fișa postului. … 27.De altfel, cu privire la sarcinile trasate de angajator, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 657 din 30 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 18 iunie 2009, a reținut că „o eventuală atitudine abuzivă a acestuia – spre exemplu obligarea salariatului la executarea unor sarcini de serviciu care nu corespund funcției sau postului ocupat – ar putea fi contestată în fața instanței de judecată în virtutea principiului bunei-credințe în desfășurarea relațiilor de muncă, principiu consacrat de art. 8 din Codul muncii, dar și de art. 57 din Constituție.“ … 28.În ceea ce privește critica referitoare la posibilitatea încetării contractului individual de muncă exclusiv printr-o notificare scrisă, fără preaviz și fără a fi necesară motivarea acesteia, așa cum reiese din dispozițiile art. 31 alin. (3) din Legea nr. 53/2003, Curtea constată că acest aspect a mai fost analizat în jurisprudența sa. Astfel, prin Decizia nr. 653 din 17 mai 2011, Curtea a arătat că „art. 31 din Codul muncii instituie posibilitatea angajatorului, dar și a angajatului de a evalua condițiile exercitării drepturilor și obligațiilor ce reies din contractul individual de muncă, având posibilitatea de a înceta raporturile de muncă fie la sfârșitul perioadei de probă, fie la termenul stabilit, fie chiar anterior. Așadar, pe durata perioadei de probă, raporturile de muncă au un caracter precar, nefiind consolidate decât după expirarea acestei perioade și numai dacă salariatul corespunde profesional postului în care este încadrat ori dacă este mulțumit de acel post și dorește să continue activitatea. Beneficiul sistării raporturilor de muncă prin simpla notificare servește ambelor părți ale contractului. Astfel se instituie o modalitate simplificată de încetare a raporturilor de muncă, prin intermediul căreia părțile au posibilitatea de a denunța unilateral raporturile de muncă, fără a fi ținute de obligațiile ce trebuie respectate cu prilejul concedierii ori al demisiei. Pentru aceste motive, situația nu poate fi comparată cu aceea a încetării contractului de muncă pentru necorespundere profesională în temeiul art. 61 lit. d) din Codul muncii, cauză aplicabilă salariaților care nu se mai află în perioada de probă, întrucât în cazul acestora raportul de muncă nu mai are un caracter precar, de testare a aptitudinilor salariatului, astfel că angajatorul trebuie să motiveze decizia sa de desfacere a contractului de muncă.“ … 29.Distinct de cele arătate în decizia menționată, Curtea, prin Decizia nr. 334 din 10 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 28 mai 2012, a reținut că „regimul juridic aplicabil raporturilor de muncă pe parcursul perioadei de probă a fost expres reglementat de legiuitor ca fiind unul special față de cele pentru care nu se stabilește o atare perioadă. De aceea, pentru a verifica aptitudinile profesionale ale angajatului, legiuitorul a introdus și o condiție specială, aplicabilă raportului de muncă astfel încheiat, și anume notificarea prevăzută la art. 31 alin. (3) din Codul muncii, notificare ce nu trebuie motivată și care echivalează cu faptul că aptitudinile profesionale ale angajatului nu corespund cerințelor postului. Este o decizie discreționară luată de angajator, acesta deținând o poziție care presupune inclusiv luarea unei atare decizii. De altfel, clauza contractuală criticată încurajează perfecționarea profesională continuă a angajaților, fiind convenită și agreată de ambele părți la încheierea contractului.“ … 30.Tot prin Decizia nr. 334 din 10 aprilie 2012, Curtea a analizat critica vizând pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale ale art. 21 și a reținut că „textele criticate nu împiedică angajații ale căror contracte individuale de muncă încetează în timpul perioadei de probă, potrivit dispozițiilor art. 31 alin. (3) din Codul muncii, să se adreseze justiției pentru a contesta notificarea emisă de angajator și de a beneficia de toate mijlocele și garanțiile procesuale prevăzute în acest sens de legea procesual civilă.“ … 31.Cât privește susținerea autoarei excepției referitoare la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 80 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, Curtea constată că aceasta vizează o pretinsă omisiune de reglementare, textul de lege negarantând primirea ajutorului de șomaj, dacă nu sunt îndeplinite condițiile de stagiu de cotizare. Or, Curtea apreciază că această critică este inadmisibilă, întrucât urmărește modificarea și completarea dispozițiilor de lege referitoare la acordarea ajutorului de șomaj, fapt ce excedează competenței sale, așa cum rezultă din prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora: „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.“ … 32.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:1.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Rosemary Băzăvan în Dosarul nr. 5.622/3/2017 al Tribunalului București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile art. 31 alin. (1) și (3) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii sunt constituționale în raport cu criticile formulate. … 2.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepție ridicată de aceeași autoare în același dosar al Tribunalului București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. … Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 17 iulie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește