DECIZIA nr. 521 din 24 septembrie 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 328 alin. (1) teza a doua și ale art. 346 alin. (3) lit. a) și alin. (4) teza întâi din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Tribunalul Olt – Secția penală, din oficiu, în Dosarul nr. 1.565/104/2017/a1, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.322D/2017. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. Se susține că procurorul care a întocmit un act de urmărire penală, iar apoi verifică, în aceeași cauză, actul de trimitere în judecată se pronunță asupra unei decizii la care, în mod obiectiv, nu a participat. Așa fiind, intervenția sa în ipoteza anterior menționată nu este una care să determine, în mod unilateral, trimiterea în judecată a persoanei față de care s-a pus în mișcare acțiunea penală. Pe de altă parte, se susține că în prezenta cauză este invocată, totodată, omisiunea legislativă referitoare la posibilitatea invocării nulității rechizitoriului pentru motivul mai sus analizat. Se face trimitere la dispozițiile art. 346 alin. (3) lit. a) din Codul de procedură penală. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 4 iulie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 1.565/104/2017/a1, Tribunalul Olt – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 328 alin. (1) teza a doua și ale art. 346 alin. (3) lit. a) și alin. (4) teza întâi din Codul de procedură penală, excepție ridicată din oficiu într-o cauză având ca obiect verificarea legalității sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală de către judecătorul de cameră preliminară. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile art. 328 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură penală dau posibilitatea procurorului ierarhic superior să verifice, sub aspectul legalității și temeiniciei, rechizitoriul pe care l-a întocmit, în trecut, în calitate de procuror de caz, aspect ce determină încălcarea, prin textul criticat, a dispozițiilor constituționale ale art. 132 alin. (1) care prevăd desfășurarea activității procurorilor potrivit principiului legalității și al imparțialității. Se arată că verificarea rechizitoriului presupune reluarea procesului de analiză efectuat de procurorul de caz, conform art. 322 din Codul de procedură penală, aspect ce reprezintă o garanție a faptului că inculpatul nu este trimis în judecată dacă probele privind vinovăția acestuia nu au fost administrate în mod legal. Or, efectuarea acestei verificări de către același procuror care a soluționat cauza în etapa urmăririi penale, în calitate de procuror ierarhic superior, este de natură a încălca dreptul la un proces echitabil al inculpatului. Referitor la dispozițiile art. 346 alin. (3) lit. a) și alin. (4) teza întâi din Codul de procedură penală se susține că acestea încalcă prevederile constituționale ale art. 21 alin. (3) prin faptul că restituirea cauzei la procuror se poate dispune doar dacă neregularitatea rechizitoriului atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecății, nu și pentru alte neregularități constatate și neremediate, în aceste din urmă situații judecătorul fiind obligat, potrivit art. 346 alin. (4) teza întâi din Codul de procedură penală, să dispună începerea judecății. Se mai susține că textul criticat încalcă principiul legalității, ce rezultă din prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție, prin faptul că permite începerea judecății pe baza unui rechizitoriu a cărui verificare a fost făcută de procurorul care l-a întocmit și care a realizat actele de urmărire penală în cauză. … 6.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 7.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și, în subsidiar, neîntemeiată. Pentru a fundamenta soluția de inadmisibilitate, se susține că judecătorul de cameră preliminară solicită, în realitate, modificarea și completarea dispozițiilor legale supuse controlului de constituționalitate, prin reglementarea, în cuprinsul art. 328 din Codul de procedură penală, a interdicției verificării rechizitoriului de către procurorul care l-a întocmit, în calitate de procuror ierarhic superior, și, respectiv, prin prevederea în cuprinsul art. 346 alin. (3) și (4) din Codul de procedură penală a ipotezei anterior enunțate, drept caz de restituire a cauzei la procuror. În subsidiar, se arată că faptul că prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel a efectuat acte de urmărire penală într-un dosar nu îl împiedică pe acesta să verifice ulterior legalitatea și temeinicia rechizitoriului, atât timp cât el este întocmit de un alt procuror, această ipoteză neconstituind o stare de incompatibilitate, întrucât nu presupune verificarea propriului rechizitoriu. În ceea ce privește rechizitoriul întocmit de un procuror devenit ulterior conducător al unității de parchet, acesta este supus controlului de legalitate al judecătorului de cameră preliminară, conform art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală, control ce reprezintă o garanție a drepturilor fundamentale invocate în susținerea excepției. … 8.Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale supuse controlului de constituționalitate sunt constituționale. Se arată că dispozițiile art. 328 alin. (1) teza a doua și ale art. 346 alin. (3) lit. a) și alin. (4) teza întâi din Codul de procedură penală au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate și că este menținut punctul de vedere reținut în deciziile Curții Constituționale nr. 934 din 23 septembrie 2008, nr. 35 din 9 februarie 2016, nr. 260 din 5 mai 2016 și nr. 493 din 30 iunie 2016. … 9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 328 alin. (1) teza a doua și ale art. 346 alin. (3) lit. a) și alin. (4) teza întâi din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:– Art. 328 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură penală: „[…] Rechizitoriul este verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, iar când a fost întocmit de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior. […]“; … – Art. 346 alin. (3) lit. a) și alin. (4) teza întâi din Codul de procedură penală:(3)Judecătorul de cameră preliminară restituie cauza la parchet dacă:a)rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut la art. 345 alin. (3), dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecății; […] … (4)În toate celelalte cazuri în care a constatat neregularități ale actului de sesizare, a exclus una sau mai multe probe administrate ori a sancționat potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii, judecătorul de cameră preliminară dispune începerea judecății.“ …  … 12.Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) cu privire la statul de drept și la calitatea legii, ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil și ale art. 132 alin. (1) referitor la statutul procurorilor, precum și prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale cu privire la dreptul la un proces echitabil. … 13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, într-adevăr, dispozițiile art. 328 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură penală au în vedere doar ipoteza verificării rechizitoriului, sub aspectul legalității și temeiniciei, conform principiului controlului ierarhic, prevăzut la art. 132 din Constituție, de către prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, iar când a fost întocmit de acesta, de către procurorul ierarhic superior. Astfel, textul criticat nu prevede și situația verificării rechizitoriului de către prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, în situația în care acesta, cu toate că nu a întocmit rechizitoriul, a efectuat acte de urmărire penală în cauză. … 14.Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 64 alin. (1) și ale art. 65 alin. (1) din Codul de procedură penală, conform cărora, dintre cazurile de incompatibilitate reglementate în privința judecătorilor, rezultă că sunt aplicabile în cazul procurorilor doar cele de la art. 64 alin. (1) lit. a)-d) și f) din Codul de procedură penală. În acest fel, legiuitorul a exclus dintre cazurile de incompatibilitate ale procurorului tocmai pe cel reglementat la art. 64 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură penală, conform căruia judecătorul este incompatibil dacă a efectuat, în cauză, acte de urmărire penală sau a participat, în calitate de procuror, la orice procedură desfășurată în fața unui judecător sau a unei instanțe de judecată. … 15.Curtea reține că întocmirea unui act de procedură sau a unor acte de procedură în cauză nu implică, de plano, subiectivitatea procurorului care le-a întocmit în aprecierea întregului rechizitoriu emis în aceeași cauză, în situația în care acesta, devenit prim-procurorul parchetului sau, după caz, procuror general al parchetului de pe lângă curtea de apel, se află în situația de a verifica respectivul rechizitoriu. … 16.În acest context, Curtea reține că rechizitoriul reprezintă un act de sesizare a instanței penale și, totodată, de trimitere în judecată, care cuprinde numeroase aspecte, respectiv cele prevăzute la art. 328 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură penală: fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală; mențiunile prevăzute la art. 286 alin. (2) din Codul de procedură penală, datele privitoare la fapta reținută în sarcina inculpatului și încadrarea juridică a acesteia, probele și mijloacele de probă, cheltuielile judiciare, mențiunile prevăzute la art. 330 și 331 din Codul de procedură penală, dispoziția de trimitere în judecată, precum și alte mențiuni necesare pentru soluționarea cauzei. Mențiunile prevăzute la art. 286 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt următoarele: denumirea parchetului și data emiterii; numele, prenumele și calitatea celui care o întocmește; fapta care face obiectul urmăririi penale, încadrarea juridică a acesteia și, după caz, datele privitoare la persoana suspectului sau inculpatului; obiectul actului sau măsurii procesuale ori, după caz, tipul soluției, precum și motivele de fapt și de drept ale acestora; atunci când este cazul, mențiunea căii de atac disponibile, cu arătarea termenului în care aceasta poate fi exercitată; date referitoare la măsurile asigurătorii, măsurile de siguranță cu caracter medical și măsurile preventive luate în cursul urmăririi; alte mențiuni prevăzute de lege; semnătura celui care l-a întocmit. La rândul lor, prevederile art. 330 și 331 din Codul de procedură penală fac trimitere la propunerea de luare, menținere, revocare sau de înlocuire a unei măsuri preventive ori a unei măsuri asigurătorii și la luarea față de inculpat a unei măsuri de siguranță cu caracter medical.  … 17.Prin urmare, rechizitoriul este un act procesual complex, ce are în vedere aspecte referitoare la persoana trimisă în judecată și la faptele comise în cauza în care a fost întocmit. Multe dintre acestea sunt rezultatul efectuării a numeroase acte de procedură, care, în unele cazuri, pot fi realizate în perioade lungi de timp. Așa fiind, realizarea anumitor acte de procedură într-o cauză penală nu poate crea o prezumție de imparțialitate a procurorului care le-a efectuat, incidentă în situația în care acesta, devenit procuror ierarhic superior, este chemat să verifice rechizitoriul emis în respectiva cauză.  … 18.Mai mult, legiuitorul a prevăzut, la art. 65 alin. (1) din Codul de procedură penală, prin trimitere la art. 64 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, că procurorul este incompatibil atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea sa este afectată. Această cauză de incompatibilitate a procurorului, formulată de o manieră foarte generală, constituie o garanție a imparțialității acestuia, de natură a fi aplicată în orice situație, diferită de cele reglementate la art. 64 alin. (1) lit. a)-d) din Codul de procedură penală, atunci când există suspiciuni că anumite aspecte concrete ale cauzei ar putea afecta imparțialitatea procurorului. Așa fiind, cauza de incompatibilitate prevăzută la art. 64 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală poate fi aplicabilă, în funcție de datele concrete ale cauzei, și în ipoteza invocată în susținerea excepției de neconstituționalitate.  … 19.Prin urmare, în oricare dintre situațiile reglementate la art. 64 alin. (1) lit. a)-d) și f) din Codul de procedură penală, procurorul aflat într-o stare de incompatibilitate se poate abține sau poate fi recuzat. Iar lipsa recuzării acestuia, de către părți sau de către subiecții procesuali principali, conform art. 67 din Codul de procedură penală, denotă că procurorul se bucură de o prezumție de imparțialitate din partea acestora. De asemenea, procedura de admitere a cererii de abținere sau de recuzare a procurorului presupune, conform art. 70 alin. (6) din Codul de procedură penală, ca procurorul ierarhic superior, în etapa urmăririi penale, sau judecătorul, în etapa camerei preliminare sau în cea a judecății, să stabilească în ce măsură actele îndeplinite sau măsurile dispuse de procurorul care a formulat cerere de abținere sau care este recuzat se mențin.  … 20.Or, toate aspectele mai sus invocate constituie garanții ale imparțialității procurorului atunci când, în calitate de procuror ierarhic superior, se află în situația de a verifica legalitatea și temeinicia rechizitoriului, în cauzele în care a efectuat el însuși acte de urmărire penală. Aceste garanții asigură dreptul la un proces echitabil al părților procesului penal, astfel cum acesta este reglementat la art. 21 alin. (3) din Constituție și la art. 6 din Convenție, așa încât nu poate fi reținută încălcarea prin textele criticate a prevederilor constituționale și convenționale anterior menționate.  … 21.Pentru aceste motive, nu poate fi considerată ca fiind întemeiată nici critica potrivit căreia prevederile art. 328 alin. (1) teza a doua și ale art. 346 alin. (3) lit. a) și alin. (4) teza întâi din Codul de procedură penală încalcă exigențele statului de drept și principiul legalității, reglementate la art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, în ipoteza juridică avută în vedere în susținerea excepției, Codul de procedură penală oferind garanții suficiente pentru desfășurarea procesului penal în condiții de legalitate.  … 22.În fine, Curtea reține că soluția juridică criticată constituie opțiunea legiuitorului, conform politicii sale penale, aspect ce rezultă din maniera de reglementare a prevederilor art. 65 alin. (1) din Codul de procedură penală, opțiune exercitată conform dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Constituție și în marja de apreciere prevăzută de acesta.  … 23.Referitor la prevederile art. 346 alin. (3) lit. a) și alin. (4) teza întâi din Codul de procedură penală, se reține că acestea au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, Curtea pronunțând, în acest sens, Decizia nr. 260 din 5 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 5 august 2016, și Decizia nr. 493 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 20 octombrie 2016. … 24.Prin Decizia nr. 493 din 30 iunie 2016, paragrafele 16 și 17, Curtea a reținut că, potrivit concepției legiuitorului reflectată în Codul de procedură penală, instituția procesuală a camerei preliminare nu aparține nici urmăririi penale, nici judecății, fiind echivalentă unei noi faze a procesului penal. Totodată, Curtea a reținut că, din reglementarea atribuțiilor pe care funcția exercitată de judecătorul de cameră preliminară le presupune, activitatea acestuia nu privește fondul cauzei, actul procesual exercitat de către acesta neantamând și nedispunând, în sens pozitiv sau negativ, cu privire la elementele esențiale ale raportului de conflict: faptă, persoană și vinovăție. De asemenea, Curtea a reținut că obiectul procedurii desfășurate în camera preliminară îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Prin urmare, acesta se circumscrie unor aspecte referitoare la competență și la legalitatea fie a sesizării, fie a administrării probelor care fundamentează acuzația în materie penală. Așa fiind, judecătorul de cameră preliminară nu se poate pronunța asupra aspectelor legate de temeinicia acuzației, aceasta fiind atributul exclusiv al instanței competente să judece fondul cauzei. Nu în ultimul rând, Curtea a constatat că obiectivul acestei proceduri este de a stabili dacă urmărirea penală și rechizitoriul sunt apte să declanșeze faza de judecată ori trebuie refăcute, iar, în ipoteza începerii judecății, de a stabili care sunt actele asupra cărora aceasta va purta și pe care părțile și ceilalți participanți își vor putea întemeia susținerile ori pe care trebuie să le combată. … 25.Astfel, Curtea a constatat că în procedura camerei preliminare, instanța de judecată va analiza și se va pronunța, în consecință, asupra legalității sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală. Restituirea cauzei la parchet de către judecătorul de cameră preliminară ca urmare a excluderii tuturor probelor administrate în cursul urmăririi penale se impune având în vedere necesitatea refacerii în totalitate a urmăririi penale, probele administrate anterior neputând fi valorificate în niciun mod, fiind considerate a fi fost obținute în mod nelegal. Această soluție nu presupune însă că judecătorul de cameră preliminară se pronunță asupra temeiniciei acuzației sau asupra faptului dacă probele respective sunt sau nu suficiente pentru a întemeia o acuzație. … 26.Analizând considerentele mai sus invocate, Curtea reține că, distinct de ipoteza excluderii tuturor probelor administrate în cursul urmăririi penale, prevăzută la art. 346 alin. (3) lit. b) din Codul de procedură penală, și de cea a solicitării de către procuror a restituirii cauzei, în condițiile art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală, ori de cea în care procurorul nu răspunde în termenul prevăzut de aceleași dispoziții legale, reglementată la alin. (3) lit. c) al art. 346 mai sus menționat, dispozițiile art. 346 din Codul de procedură penală prevăd ipoteza restituirii cauzei la parchet de către judecătorul de cameră preliminară în situația în care rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut la art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală, dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecății. … 27.Având în vedere scopul camerei preliminare, acela de filtru de verificare, interpus între etapa urmăririi penale și cea a judecății, legiuitorul a prevăzut în privința judecătorului de cameră preliminară atribuții referitoare la îndeplinirea unor acte și luarea unor măsuri, ulterior finalizării urmăririi penale, care se concretizează în soluții de netrimitere în judecată, soluții care pot fi dispuse anterior judecății.  … 28.Curtea reține, de asemenea, că, potrivit art. 371 din Codul de procedură penală referitor la obiectul judecății, judecata se mărginește la faptele și la persoanele arătate în actul de sesizare a instanței. Așadar, în ciuda neregularităților existente, pentru a se dispune începerea judecății, este necesar a se putea stabili cu claritate care sunt faptele cu care este sesizată instanța de judecată, respectiv care sunt persoanele acuzate de comiterea faptelor indicate și a căror judecare o solicită procurorul. De asemenea, tot în privința limitelor judecății, pornind de la limitele sesizării instanței, pentru a se putea dispune începerea judecății, trebuie respectate prevederile art. 328 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură penală, conform cărora rechizitoriul se limitează la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală. … 29.Or, prin raportare la dispozițiile legale anterior invocate, prevederile art. 346 alin. (3) lit. a) și alin. (4) teza întâi din Codul de procedură penală reglementează, în mod corespunzător, mijloacele procesuale de asigurare a limitelor actului de sesizare a instanței și a limitelor judecății. Per a contrario, constatarea aspectelor de nelegalitate care nu atrag imposibilitatea stabilirii obiectului sau a limitelor judecății – și care nu au în vedere ipoteza prevăzută la art. 346 alin. (3) lit. b) din Codul de procedură penală – nu este de esența procedurii camerei preliminare și excedează atribuțiilor judecătorului de cameră preliminară, astfel cum ele au fost reglementate având în vedere scopul acestei instituții. … 30.Pentru aceste motive, Curtea reține că prevederile art. 346 alin. (3) lit. a) și alin. (4) teza întâi din Codul de procedură penală nu sunt de natură a încălca standardele de calitate a legii, prevăzute la art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, și nici dreptul la un proces echitabil al părților, astfel cum acesta este reglementat la art. 21 alin. (3) din Constituție și la art. 6 din Convenție. … 31.Pentru aceleași motive, Curtea reține că prevederile art. 328 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură penală nu încalcă dispozițiile art. 132 alin. (1) din Constituție, ce reglementează desfășurarea activității procurorilor conform principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiției.  … 32.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Tribunalul Olt – Secția penală, din oficiu, în Dosarul nr. 1.565/104/2017/a1 și constată că prevederile art. 328 alin. (1) teza a doua și ale art. 346 alin. (3) lit. a) și alin. (4) teza întâi din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Olt – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 24 septembrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește