DECIZIA nr. 520 din 6 iulie 2017

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 07/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 824 din 18 octombrie 2017
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 304
ActulREFERIRE LALEGE 78 08/05/2000 ART. 12
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 304
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 304
ART. 1REFERIRE LALEGE 78 08/05/2000 ART. 12
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 304
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 78 08/05/2000 ART. 12
ART. 4REFERIRE LADECIZIE 50 02/02/2017
ART. 5REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 304
ART. 5REFERIRE LALEGE 78 08/05/2000 ART. 12
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 24
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 304
ART. 13REFERIRE LALEGE 78 08/05/2000 ART. 12
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 14REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 7
ART. 15REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 48
ART. 15REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 304
ART. 15REFERIRE LALEGE 78 08/05/2000 ART. 12
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 438 08/07/2014
ART. 16REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 304
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 50 02/02/2017
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 50 02/02/2017 ART. 33
ART. 17REFERIRE LALEGE 182 12/04/2002
ART. 17REFERIRE LALEGE 78 08/05/2000 ART. 12
ART. 18REFERIRE LAHG 1349 27/11/2002
ART. 18REFERIRE LAHG 781 25/07/2002
ART. 18REFERIRE LAHG 781 25/07/2002 ART. 1
ART. 18REFERIRE LAHG 585 13/06/2002
ART. 18REFERIRE LALEGE 182 12/04/2002 ART. 7
ART. 18REFERIRE LALEGE 182 12/04/2002 ART. 15
ART. 18REFERIRE LASTANDARD 13/06/2002
ART. 18REFERIRE LASTANDARD 13/06/2002 ART. 33
ART. 19REFERIRE LALEGE 78 08/05/2000 ART. 12
ART. 20REFERIRE LALEGE 78 08/05/2000 ART. 12
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 50 02/02/2017
ART. 22REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 304
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 1109 08/09/2011
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 124
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 101 01/03/2018





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Mihaela Ionescu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție și ale art. 304 alin. (1) și alin. (2) teza a doua din Codul penal, excepție ridicată de Costel Calistru în Dosarul nr. 128/39/2016/a9 al Curții de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.335D/2016.2.La apelul nominal răspunde, pentru partea Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, consilier juridic Daniela Hudelcu, cu delegație depusă la dosar. Lipsesc autorul excepției și celelalte părți față de care procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul părții prezente, care depune note scrise și solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că textele de lege criticate sunt clare, predictibile și previzibile.4.Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Arată că sintagma „informații ce nu sunt destinate publicității“, din cuprinsul normelor criticate, a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, aplicabile în prezenta cauză fiind considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 50 din 2 februarie 2017, paragrafele 33-38.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea din 13 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 128/39/2016/a9, Curtea de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție și ale art. 304 alin. (1) și alin. (2) teza a doua din Codul penal. Excepția a fost ridicată de Costel Calistru într-o cauză penală în care inculpatul, autor al excepției de neconstituționalitate, a fost trimis în judecată, printre altele, pentru complicitate la folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații în scopul obținerii, pentru altul, de foloase necuvenite, prevăzută de art. 48 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000. La termenul de judecată din data de 13 octombrie 2016, inculpatul, autor al excepției, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 304 din Codul penal.6.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține, în esență, că textele de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât sintagma „informații care nu sunt destinate publicității“ nu este suficient de previzibilă, destinatarul normei penale nefiind în măsură să determine care sunt informațiile a căror divulgare constituie infracțiune. Precizează că informațiile ce nu sunt destinate publicității constituie o cerință esențială a textului incriminator, care condiționează existența laturii obiective a infracțiunii. Susține că, întrucât textele de lege criticate nu clarifică în niciun fel sintagma „informații ce nu sunt destinate publicității“, rămâne în sarcina judecătorului să realizeze acest lucru, pe cale jurisprudențială, în afara legii, cu încălcarea principiului separației puterilor în stat. Totodată, în condițiile în care dispozițiile unei legi sunt imprevizibile, lipsite de claritate și de previzibilitate, dreptul la apărare rămâne un drept formal, lipsit de orice conținut. Invocă jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la condițiile de calitate a legii.7.Curtea de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În motivare, instanța are în vedere faptul că legea nu poate reglementa toate situațiile în care anumite informații nu pot fi destinate publicității, însă trebuie avut în vedere că aceste dispoziții se coroborează cu cele din legile speciale, care pot reglementa astfel de situații. Apreciază că legea a fost redactată într-un mod suficient de clar și de precis, astfel încât orice persoană să îi poată anticipa efectele și să își regleze conduita în mod corespunzător. În ceea ce privește accesibilitatea, consideră că autorul excepției nu poate invoca faptul că nu a avut acces la textele de lege invocate, condiția fiind realizată prin publicarea acestora în Monitorul Oficial.8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.9.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Reține că previzibilitatea și predictibilitatea unei norme presupun că destinatarul acesteia are reprezentarea aspectelor în funcție de care este obligat să își modeleze conduita. Observă că sintagma „informații care nu sunt destinate publicității“ nu este de natură a afecta previzibilitatea normei penale. Apreciază că dispozițiile legale criticate sunt formulate clar, fluent și inteligibil, fără dificultăți sintactice și pasaje obscure sau echivoce și reglementează cu claritate conduita de urmat pentru destinatarul normei penale.10.Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale. În ceea ce privește dispozițiile art. 21 alin. (3) și art. 24 din Constituție, consideră că acestea nu au incidență în cauză, prevederile criticate fiind norme de drept material, iar nu de drept procedural.11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, concluziile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție și ale art. 304 alin. (1) și alin. (2) teza a doua din Codul penal. Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, și ale art. 304 alin. (1) și alin. (2) din Codul penal, cu următorul conținut:– Art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000: „Sunt pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani următoarele fapte, dacă sunt săvârșite în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite: […] b) folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații.“;– Art. 304 alin. (1) și alin. (2) din Codul penal: „(1) Divulgarea, fără drept, a unor informații secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicității, de către cel care le cunoaște datorită atribuțiilor de serviciu, dacă prin aceasta sunt afectate interesele sau activitatea unei persoane, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă. (2) Divulgarea, fără drept, a unor informații secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicității, de către cel care ia cunoștință de acestea, se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.“14.Autorul susține că normele criticate sunt contrare atât dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3), (4) și (5) referitoare la valorile supreme într-un stat de drept, principiul separației și echilibrului puterilor în cadrul democrației constituționale și principiul legalității, art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul părților la un proces echitabil și art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare, cât și prevederilor art. 7 paragraful 1 referitor la principiul legalității incriminării, din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în varianta normativă prevăzută de alin. (1) al art. 304 din Codul penal, care incriminează divulgarea, fără drept, a unor informații care nu sunt destinate publicității „de către cel care le cunoaște datorită atribuțiilor de serviciu“, subiectul activ nemijlocit al infracțiunii este calificat, autor fiind numai un funcționar, respectiv o persoană care desfășoară o activitate profesională care îi permite să intre în posesia unor informații secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicității. Așadar, autorul infracțiunii trebuie să cunoască informațiile datorită atribuțiilor de serviciu. Or, Curtea constată că, în prezenta speță, autorul excepției de neconstituționalitate a fost trimis în judecată, printre altele, pentru complicitate la folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații în scopul obținerii, pentru altul, de foloase necuvenite, prevăzută de art. 48 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, în calitate de intermediar, l-a avertizat telefonic pe inculpatul Costică Țîncu, administrator al unei societăți comerciale cu același domeniu de activitate – exploatare aparate jocuri de noroc – cu privire la controlul ce urma să aibă loc într-o anumită dată, din partea funcționarilor Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc – Serviciul Teritorial Nord Est Suceava, la unul dintre punctele sale de lucru, informații pe care le-a aflat de la inculpatul Ioan Teodorescu, inspector în cadrul Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc, cu scopul de a-și acoperi din timp eventuale nereguli. Așadar, autorul excepției, subiect activ nemijlocit al infracțiunii, este o persoană care are cunoștință de unele informații secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicității dintr-o altă sursă, iar nu în virtutea unor atribuții de serviciu, fiindu-i astfel opozabilă varianta normativă a alin. (2) al art. 304 din Codul penal.16.În aceste condiții, Curtea constată că dispozițiile art. 304 alin. (1) din Codul penal, raportat la obiectul cauzei în cadrul căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, nu au legătură cu soluționarea acesteia, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată. Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, „legătura cu soluționarea cauzei“, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun aceste dispoziții legale, în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului (a se vedea Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014). Prin urmare, condiția relevanței excepției de neconstituționalitate, respectiv a incidenței textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești, nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege criticat. Așadar, având în vedere condiția reglementată de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea va respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 304 alin. (1) din Codul penal ca inadmisibilă.17.Cât privește dispozițiile art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, Curtea observă că acestea au mai fost supuse controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare, fiind pronunțată Decizia nr. 50 din 2 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 28 aprilie 2017, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile examinate sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Astfel, în paragrafele 33-38 ale deciziei precitate, Curtea a reținut cu privire la critica referitoare la neclaritatea sintagmei „informații ce nu sunt destinate publicității“, cuprinsă în art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, că aceasta are în vedere toate acele informații nepublice care pot fi de două categorii, și anume informații clasificate care intră sub incidența Legii nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 12 aprilie 2002, și informații confidențiale pentru care există obligativitatea păstrării acestui caracter.18.Astfel, Curtea a reținut că, potrivit art. 15 lit. c) din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, legiuitorul a stabilit două clase de secretizare, respectiv secrete de stat și secrete de serviciu, acestea din urmă vizând informațiile a căror divulgare este de natură să determine prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat. În acord cu art. 7 din Legea nr. 182/2002, accesul la informații clasificate ce constituie secret de stat, respectiv secret de serviciu, potrivit art. 15 lit. d) și lit. e), este garantat, sub condiția validării alegerii sau numirii și a depunerii jurământului, inclusiv pentru judecători, procurori, magistrați-asistenți ai Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, în concordanță cu atribuțiile specifice, sunt îndreptățiți să aibă acces la informațiile clasificate fără îndeplinirea procedurilor prevăzute la alin. (1)-(3), respectiv la art. 28, în baza unor proceduri interne ale instituțiilor din care aceștia fac parte. În ceea ce privește informațiile secrete de serviciu, Curtea a constatat că legiuitorul a atribuit conducătorului persoanei juridice competența de a le stabili, pe baza normelor prevăzute prin hotărâre a Guvernului, sens în care neglijența în păstrarea lor atrage, potrivit legii penale, răspunderea persoanelor vinovate. Totodată, conducătorii autorităților și instituțiilor publice sunt obligați să stabilească și regulile de protecție a acestora, să coordoneze activitatea și să controleze măsurile privitoare la păstrarea secretului de serviciu, potrivit competențelor, în conformitate cu normele stabilite prin hotărâre a Guvernului (a se vedea Hotărârea Guvernului nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 5 iulie 2002, Hotărârea Guvernului nr. 781/2002 privind protecția informațiilor secrete de serviciu, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 5 august 2002, și Hotărârea Guvernului nr. 1.349/2002 privind colectarea, transportul, distribuirea și protecția, pe teritoriul României, a corespondenței clasificate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 909 din 13 decembrie 2002). Mai mult, potrivit art. 5 lit. c) din Legea nr. 182/2002, măsurile ce decurg din aplicarea legii sunt destinate să garanteze că informațiile clasificate sunt distribuite exclusiv persoanelor îndreptățite, potrivit legii, să le cunoască. În acest sens, potrivit art. 26 și art. 33 din Hotărârea Guvernului nr. 585/2002, transmiterea informațiilor clasificate către alți utilizatori se va efectua numai dacă aceștia dețin certificate de securitate sau autorizații de acces corespunzător nivelului de secretizare, iar accesul la informații clasificate este permis cu respectarea principiului necesității de a cunoaște numai persoanelor care dețin certificat de securitate sau autorizație de acces, valabile pentru nivelul de secretizare a informațiilor necesare îndeplinirii atribuțiilor de serviciu. Standardele naționale de protecție a informațiilor clasificate în România, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 585/2002, se aplică în mod corespunzător și informațiilor secrete de serviciu în ceea ce privește clasificarea, declasificarea și măsurile minime de protecție (a se vedea art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 781/2002).19.Cu privire la informațiile confidențiale, Curtea a constatat, ținând seama de natura și diversitatea informațiilor confidențiale ce pot fi deținute de subiectul activ al infracțiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, că legiuitorul nu avea cum să prevadă în textul criticat toată paleta de informații, motiv pentru care identificarea ori individualizarea lor se va face în funcție de domeniul specific prevăzut în legile speciale, regulamente ori convenții sau angajamente ale subiectului activ. Prin urmare, în sfera informațiilor confidențiale intră acele informații care, fără a avea caracter clasificat, sunt supuse unui regim restrictiv de circulație, unor limitări și îngrădiri legale, impuse de interese sociale superioare. Aceasta nu înseamnă că orice diseminare de informații confidențiale intră în sfera de aplicare a textului legal criticat, întrucât cerința esențială instituită de legiuitor pentru existența infracțiunii nu este aceea a nerespectării unei clauze de confidențialitate ori a unor norme legale, regulamentare, statutare etc., ci aceea ca permiterea accesului unor persoane neautorizate la informațiile nedestinate publicității ori folosirea, în orice mod, direct sau indirect de astfel de informații obținute în virtutea funcției, atribuțiilor sau însărcinărilor încredințate să fie realizată în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite.20.Cât privește critica referitoare la afectarea dreptului la un proces echitabil, Curtea a constatat că dispozițiile art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 sunt norme penale care nu produc consecințe în echitatea procedurii.21.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a modifica jurisprudența Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziei precitate sunt aplicabile și în prezenta cauză.22.De asemenea, observând considerentele Deciziei nr. 50 din 2 februarie 2017, Curtea constată că acestea sunt aplicabile mutatis mutandis și în cauza de față, cât privește criticile autorului excepției referitoare la lipsa de claritate a sintagmei „informații care nu sunt destinate publicității“ din cuprinsul art. 304 alin. (2) din Codul penal.23.Totodată, Curtea reține că principiul separației și echilibrului puterilor în stat, invocat de către autor, presupune existența unui control reciproc între puterile statului, sub aspectul exercitării în conformitate cu legea a atribuțiilor lor specifice, acesta fiind un mecanism specific statului de drept și democratic, pentru evitarea abuzurilor din partea uneia sau alteia dintre puterile statului (a se vedea Decizia nr. 1.109 din 8 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 2 noiembrie 2011). Or, interpretarea și aplicarea textelor de lege invocate ca temei de drept, realizată de instanța de judecată învestită cu soluționarea unei cauze penale, corespunde atribuțiilor constituționale ale acesteia. Potrivit art. 124 alin. (3) din Constituție, în activitatea de înfăptuire a justiției, judecătorii se supun numai legii, a cărei interpretare se realizează în mod necesar în procesul soluționării cauzelor, întrucât interpretarea este o fază indispensabilă aplicării legii. În aceste condiții, Curtea reține că prin interpretarea și aplicarea de către instanță a textelor de lege criticate nu se realizează un transfer de competență din sfera puterii legislative în sfera puterii judecătorești. De asemenea, Curtea constată că prevederile constituționale referitoare la dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare nu sunt aplicabile în cauza de față, toate acestea fiind, în esență, drepturi procedurale, în vreme ce obiect al prezentei excepții de neconstituționalitate îl constituie dispoziții de drept penal substanțial.24.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 304 alin. (1) din Codul penal, excepție ridicată de Costel Calistru în Dosarul nr. 128/39/2016/a9 al Curții de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori.2.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție și ale art. 304 alin. (2) din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 6 iulie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x