DECIZIA nr. 52 din 30 ianuarie 2024

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 29/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 856 din 27 august 2024
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 102
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 102
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 3REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 102
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 661 04/07/2007
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 12REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACARTA 12/12/2007
ART. 13REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 17
ART. 13REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 49
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 20REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 17
ART. 20REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 49
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 20REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 74 03/03/2022
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 23REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 17
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 662 11/11/2014
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 266 21/05/2013
ART. 30REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 30REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 30REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 30REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 30REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Cristina-Cătălina Turcu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 103 alin. (3) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Mihai Valeriu Oancea în Dosarul nr. 5.228/866/2018 al Judecătoriei Pașcani – Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 380D/2019.2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 724D/2019 și nr. 2.927D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 103 alin. (3) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 și ale art. 102 alin. (3) lit. e) din același act normativ, excepție ridicată de Dan Amurăriței în Dosarul nr. 5.050/866/2018 al Judecătoriei Pașcani – Secția civilă și de Mehmet Ali Muftouglu în Dosarul nr. 2.784/279/2017 al Tribunalului Neamț – Secția I civilă și de contencios administrativ. 4.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.5.Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele menționate, pune în discuție, din oficiu, conexarea cauzelor.6.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura procesuală propusă.7.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 724D/2019 și nr. 2.927D/2019 la Dosarul nr. 380D/2019, care a fost primul înregistrat.8.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, făcând referire la Decizia nr. 74 din 3 martie 2022.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:9.Prin încheierile din 11 februarie 2019 și 14 februarie 2019, pronunțate în dosarele nr. 5.228/866/2018 și 5.050/866/2018, Judecătoria Pașcani – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor „art. 103 alin. (3) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice“.10.Prin Încheierea din 16 octombrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 2.784/279/2017, Tribunalul Neamț – Secția I civilă și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002.11.Excepția a fost ridicată de Mihai Valeriu Oancea și Dan Amurăriței în cauze având ca obiect contestațiile introduse împotriva unor procese-verbale de constatare și sancționare a contravenției reglementate de art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, precum și de Mehmet Ali Muftuoglu în apelul formulat împotriva sentinței prin care s-a respins plângerea împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției reglementate de același text de lege.12.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că atât Legea fundamentală, cât și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale recunosc și garantează dreptul de proprietate privată indiferent de titularul său. Dreptul de a conduce un autovehicul „face parte, în secolul XXI, din drepturile de proprietate“. În lipsa exercitării dreptului de a conduce, un șofer profesionist nu își poate câștiga existența, iar deplasarea cu taxi la muncă poate atrage costuri mai mari decât salariul. Astfel, protejarea dreptului de proprietate privată constituie regula, iar limitarea acestui drept se poate realiza numai în mod excepțional. De asemenea, se încalcă art. 53 din Constituție, deoarece, în conformitate cu prevederile constituționale evocate, limitarea exercitării drepturilor se face cu titlu de excepție. Însă prevederile legale criticate interzic exercițiul dreptului, iar interdicția trece de tărâmul excepției (interzicerea dreptului la muncă, prin punerea în imposibilitatea realizării acestui drept). Măsura represivă a suspendării dreptului de a conduce se dispune ab initio ori de câte ori se constată existența vreunei contravenții dintre cele enumerate la art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, fără a avea relevanță și fără a distinge între voința internă a contravenientului – respectiv dacă ne aflăm în fața intenției directe sau a culpei, împrejurările care au determinat/cauzat săvârșirea contravenției sau gravitatea faptei. Sunt invocate, de asemenea, și considerentele Deciziei nr. 661 din 4 iulie 2007.13.Reglementarea criticată este astfel incompatibilă cu principiul subsidiarității și proporționalității prevăzut de art. 5 din titlul I al Tratatului privind Uniunea Europeană, cu Protocolul (nr. 1) privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană și Protocolul (nr. 2) privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, anexe la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, cu art. 17 – Dreptul de proprietate și art. 49 – Principiul legalității și proporționalității infracțiunilor și pedepselor din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.14.Judecătoria Pașcani – Secția civilă și Tribunalul Neamț – Secția I civilă și de contencios administrativ apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Dreptul de a conduce nu are natura unui drept de proprietate. Domeniul de aplicare al art. 53 din Constituție este circumscris restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți prevăzute de Legea fundamentală, iar nu restrângerii exercițiului oricărui drept subiectiv chiar dacă acesta izvorăște dintr-un act normativ. Textul de lege criticat nu restrânge drepturi sau libertăți constituționale, ci stabilește situațiile în care operează suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumul public atunci când contravenientul încalcă anumite reguli de circulație prevăzute în mod expres.15.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.16.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:17.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.18.Obiectul excepției de neconstituționalitate, așa cum rezultă din concluziile formulate de autorii excepției, îl constituie dispozițiile art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările și completările ulterioare, iar nu prevederile art. 103 alin. (3) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, așa cum s-a reținut eronat în dispozitivul încheierilor de sesizare.19.Textul de lege criticat are următorul cuprins: „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: […] e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.“ 20.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 41 – Munca și protecția socială a muncii, art. 44 – Dreptul de proprietate privată și art. 53 – Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, sunt invocate dispozițiile art. 1 – Protecția proprietății din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Totodată textul criticat încalcă art. 5 – Principiul subsidiarității și proporționalității din titlul I al Tratatului privind Uniunea Europeană, precum și art. 3 și 4 din titlul I din Protocolul (nr. 1) privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană și art. 5 din Protocolul (nr. 2) privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, anexe la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și art. 17 – Dreptul de proprietate și art. 49 – Principiul legalității și proporționalității infracțiunilor și pedepselor din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.21.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra unor critici de neconstituționalitate motivate în mod similar, prin Decizia nr. 74 din 3 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 21 iunie 2022.22.Cu acel prilej, făcând referire la jurisprudența sa, Curtea a constatat că prevederile legale criticate referitoare la conținutul constitutiv al contravenției constând în depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și la sancțiunile amenzii și suspendării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 90 de zile în cazul săvârșirii acesteia nu afectează dreptul de proprietate asupra autovehiculelor, în substanța sa. Prin numeroase decizii, Curtea Constituțională a reținut că, potrivit prevederilor art. 44 alin. (1) din Constituție, conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. De asemenea, măsura obligării la plata unei amenzi nu aduce atingere dispozițiilor art. 44 din Constituție, chiar dacă are ca efect diminuarea patrimoniului contravenientului.23.În consecință, Curtea a reținut că textele legale criticate nu contravin dispozițiilor art. 44 din Constituție și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocat prin prisma art. 20 din Constituție. Pentru aceleași argumente nu se poate reține nici încălcarea art. 17 – Dreptul de proprietate din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.24.Totodată, Curtea a statuat că dreptul de a conduce autovehicule nu face parte din categoria drepturilor prevăzute de Constituție. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a reținut că art. 53 din Constituție stabilește condițiile și limitele restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Acesta are în vedere însă drepturile și libertățile fundamentale înscrise în capitolul II al titlului II din Constituție, nu și alte drepturi. În aceste condiții, invocarea dispozițiilor art. 53 din Constituție, care se referă la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale, nu are relevanță în cauză.25.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, Curtea reține că atât considerentele, cât și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.26.Distinct de cele reținute de Curte prin decizia antereferită, în prezenta cauză, Curtea observă că reglementarea unor contravenții și a sancțiunilor aplicabile acestora are drept consecință diminuarea patrimoniului contravenienților și, în cazul șoferilor profesioniști, limitarea dreptului la muncă pe o perioadă determinată, dar aceasta este o măsură justificată obiectiv și rațional de imperativul protejării interesului social și a ordinii de drept, prin adoptarea unor reguli specifice de sancționare a faptelor care pun în pericol viața, integritatea fizică și sănătatea persoanelor care sunt expuse pericolului de accidentare din cauza vitezei excesive a participanților la traficul rutier.27.Astfel, potrivit principiului proporționalității, orice măsură luată trebuie să fie adecvată – capabilă în mod obiectiv să ducă la îndeplinirea scopului, necesară – indispensabilă pentru îndeplinirea scopului și proporțională, respectiv să existe un raport de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat, ceea ce presupune verificarea existenței unui just echilibru între interesul general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 266 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 19 iulie 2013, și Decizia nr. 662 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2015, paragraful 28).28.Curtea constată că sancțiunea instituită de textul de lege criticat este adecvată – capabilă în mod obiectiv și abstract să ducă la îndeplinirea scopului pentru care a fost instituită, și anume conducerea pe drumurile publice cu o viteză care să nu pună în pericol viața și sănătatea persoanelor expuse pericolului de accidentare. Totodată, sancțiunea amenzii și a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe durată determinată este una necesară, pentru a înlătura o stare de pericol. În ceea ce privește obligația verificării existenței unui just echilibru între interesul general și imperativele apărării drepturilor individului, Curtea reține că sancțiunea amenzii, dar și sancțiunea suspendării exercitării dreptului de a conduce care se reflectă patrimonial asupra contravenienților (mai ales în cazul în care aceștia sunt conducători de autovehicule profesioniști) respectă justul echilibru între interesul general și imperativele apărării dreptului de proprietate privată și dreptului la muncă. În plus, toți conducătorii de autovehicule au obligația de a cunoaște cadrul normativ aplicabil, iar cei profesioniști, prin experiența acumulată, au reprezentarea exactă a pericolului social crescut al faptei de a conduce cu viteză mai mare de 50 km/h la oră față de viteza maximă legală. 29.În final, Curtea observă că autorii afirmă că se încalcă principiul subsidiarității și proporționalității reglementat în Tratatul privind Uniunea Europeană fără a motiva, în raport cu conținutul normativ al acestuia, în ce constă încălcarea. De asemenea, Curtea reține că verificarea încălcării principiului subsidiarității și proporționalității așa cum este reglementat în Tratatul privind Uniunea Europeană excedează sferei sale de competență.30.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 13, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mihai Valeriu Oancea și de Dan Amurăriței în dosarele nr. 5.228/866/2018 și nr. 5.050/866/2018 ale Judecătoriei Pașcani – Secția civilă și de Mehmet Ali Muftouglu în Dosarul nr. 2.784/279/2017 al Tribunalului Neamț – Secția I civilă și de contencios administrativ și constată că dispozițiile art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Pașcani – Secția civilă și Tribunalului Neamț – Secția I civilă și de contencios administrativ și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 30 ianuarie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Cristina-Cătălina Turcu
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x