DECIZIA nr. 52 din 22 ianuarie 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 314 și art. 315 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Pavel Gavril în Dosarul nr. 30.664/245/2016 al Judecătoriei Iași – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.483D/2017. … 2.La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției și se constată lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepției a depus la dosar un memoriu de completare a acesteia. … 4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției, care relevă aspecte de fapt și, în final, solicită admiterea excepției. … 5.Reprezentantul Ministerului Public arată că autorul excepției susține că prevederile art. 314 și art. 315 din Codul de procedură penală ar permite procurorului să înfăptuiască justiția prin pronunțarea soluțiilor de clasare sau renunțare la urmărirea penală.  … 6.Față de împrejurarea că în cauză nu s-a dat nicio soluție de renunțare la urmărirea penală, prevederile referitoare la această instituție nu au legătură cu soluționarea cauzei. De asemenea, atunci când dispune o soluție de clasare, procurorul nu stabilește vinovăția și nu aplică pedepse, drept urmare, nu înfăptuiește un act de justiție. În plus, cu referire la critica autorului excepției de neconstituționalitate potrivit căreia soluția legiuitorului care îi permite procurorului ca, în situația în care își însușește argumentele organului de cercetare penală, să arate acest lucru fără a mai motiva soluția, susține că nu încalcă Constituția, întrucât este firesc ca, dacă aceste argumente sunt însușite, să fie comunicate odată cu soluția și propunerea organului de cercetare penală, nefiind problemă de constituționalitate copierea acestor argumente ale organului de cercetare penală. Mai arată că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra acestor aspecte prin Decizia nr. 477 din 10 mai 2012, care își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:7.Prin Încheierea din 6 aprilie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 30.664/245/2016, Judecătoria Iași – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 314 și art. 315 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Pavel Gavril într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate împotriva unei soluții de neurmărire/netrimitere în judecată. … 8.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 126 alin. (1) referitor la înfăptuirea justiției prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege, deoarece procurorul, prin soluțiile pe care le dispune, efectuează o veritabilă judecată și înfăptuiește justiția în cauzele pe care le soluționează prin ordonanță. Pronunțarea de către procuror a soluției de clasare sau renunțare la urmărirea penală reprezintă o activitate care se circumscrie celor specifice instanțelor de judecată, fiind atributul exclusiv al acestora de a se pronunța cu privire la existența faptei, săvârșirea cu vinovăția prevăzută de lege, aprecierea probelor, precum și cu privire la întrunirea celorlalte condiții prevăzute de art. 16 din Codul de procedură penală. … 9.De asemenea, potrivit art. 315 alin. (5) din Codul de procedură penală, menționarea motivelor de fapt și de drept este obligatorie numai dacă procurorul nu își însușește argumentele cuprinse în propunerea organului de cercetare penală ori dacă a existat un suspect în cauză. Cu alte cuvinte această activitate este lăsată în aprecierea efectivă a organelor de cercetare penală. … 10.În concluzie, posibilitatea procurorului de a efectua cercetarea penală, de a administra probe, de a stabili vinovăția, de a stabili încadrarea juridică, de a susține acuzarea și, în final, de a dispune soluția este un atribut al justiției. … 11.Judecătoria Iași – Secția penală opinează că dispozițiile legale criticate nu instituie o ingerință în activitatea derulată de instanțele judecătorești, ci reglementează soluțiile care pot fi date de procuror, activitatea procurorului fiind cea prevăzută de art. 131 și art. 132 din Constituție. Totodată, în procedura plângerii împotriva soluțiilor de neurmărire/netrimitere în judecată, judecătorul de cameră preliminară verifică soluția dată de procuror conform art. 341 alin. (5^1) din Codul de procedură penală.  … 12.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. … 13.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 131 alin. (1) și (3) din Constituție, în activitatea judiciară, Ministerul Public „reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor“ și, prin procurori constituiți în parchete, conduce și supraveghează activitatea de cercetare penală a poliției judiciare.  … 14.Dezvoltând aceste prevederi constituționale, art. 63 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și Codul de procedură penală atribuie procurorului competența de a efectua urmărirea penală, de a conduce, controla și supraveghea activitatea de cercetare penală a poliției judiciare și a organelor de cercetare penală speciale, precum și de a exercita acțiunea penală, inclusiv prin sesizarea instanței de judecată prin rechizitoriu.  … 15.Având competența de a exercita acțiunea penală, este firesc ca procurorul să poată aprecia dacă sunt întrunite condițiile pentru aceasta și, în caz contrar, să dispună clasarea. De asemenea, recunoscând Ministerului Public rolul de apărător al ordinii de drept, precum și al drepturilor și libertăților cetățenești, legiuitorul, prin art. 314 alin. (1) lit. b) și art. 318 din Codul de procedură penală a conferit procurorului competența de a stabili dacă există un interes public în urmărirea faptei, iar în cazul în care constată că un asemenea interes nu există, de a renunța la urmărirea penală. … 16.Pentru a nu lăsa la decizia arbitrară a procurorului soluțiile de clasare, respectiv de renunțare la urmărirea penală, Codul de procedură penală prevede expres condițiile în care pot fi dispuse acestea, instituie în sarcina procurorului obligația de a motiva soluția adoptată și, nu în ultimul rând, pune sub controlul judecătorului de cameră preliminară legalitatea și temeinicia acestor soluții fie din oficiu, în cazul renunțării la urmărirea penală, care trebuie confirmată de judecător, fie la sesizarea persoanei interesate – cazul soluției de clasare, care poate fi contestată prin plângere la judecătorul de cameră preliminară, de către persoanele care au suferit o vătămare prin aceasta.  … 17.Pe de altă parte, soluțiile procurorului nu se bucură de autoritate de lucru judecat, astfel că, în cazul clasării, ordonanța procurorului – chiar confirmată prin încheierea judecătorului de cameră preliminară – nu împiedică redeschiderea urmăririi penale dacă au apărut fapte sau împrejurări noi, din care rezultă că a dispărut împrejurarea pe care se întemeiază clasarea, iar în cazul renunțării la urmărirea penală, nu ordonanța procurorului, ci încheierea definitivă prin care judecătorul de cameră preliminară o confirmă este cea care împiedică redeschiderea urmăririi penale. Mai mult, în ambele situații, redeschiderea urmăririi penale este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară sub sancțiunea nulității – art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală. … 18.Așa fiind, Guvernul apreciază că, soluționând cauzele penale prin clasare sau renunțare la urmărirea penală, reprezentanții Ministerului Public nu realizează justiția în sensul art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală, ci exercită atribuțiile prevăzute de art. 131 din Constituție și dezvoltate de reglementările infraconstituționale menționate.  … 19.În ceea ce privește dispozițiile art. 315 alin. (5) din Codul de procedură penală, interpretate per a contrario, stabilesc că, dacă este de acord cu argumentele prezentate de organul de cercetare penală în referatul conținând propunerea de clasare, procurorul nu mai este obligat să își motiveze soluția. Așadar, ori de câte ori soluția clasării este dispusă la propunerea organului de cercetare penală, iar procurorul nu o motivează în fapt și în drept, legea prezumă că acesta și-a însușit argumentele prezentate de organul de cercetare penală. În asemenea situații, pentru a permite celor interesați cunoașterea temeiurilor clasării, teza a doua a art. 316 alin. (1) din Codul de procedură penală prevede expres că împreună cu ordonanța procurorului se va comunica acestora și o copie a referatului organului de cercetare penală.  … 20.Întrucât dispoziția de clasare este supusă controlului judecătorului de cameră preliminară în ceea ce privește legalitatea și temeinicia sa, nu se poate susține că în ipoteza vizată de art. 315 alin. (5) din Codul de procedură penală, justiția este realizată de organul de cercetare penală.  … 21.Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, deoarece împotriva soluției de clasare sau renunțare la urmărirea penală, confirmată ca urmare a respingerii plângerii de către conducătorul parchetului ori procurorul ierarhic superior, se poate formula plângere la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni competența, potrivit legii, să judece cauza în primă instanță. Ca atare, nu se poate afirma că în cazul celor două soluții de neurmărire și netrimitere în judecată, justiția se înfăptuiește de procuror. … 22.Primind ordonanța de renunțare la urmărirea penală, judecătorul de cameră preliminară va stabili termenul de soluționare și va dispune citarea persoanei care a făcut sesizare, a părților, a suspectului, a persoanei vătămate, precum și a altor persoane interesate. Judecătorul de cameră preliminară hotărăște prin încheiere motivată, în camera de consiliu, cu participarea persoanei care a făcut sesizarea, precum și cu participarea procurorului, asupra legalității și temeiniciei soluției de renunțare la urmărirea penală. Neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedică soluționarea cererii de confirmare. Judecătorul de cameră preliminară este obligat să verifice legalitatea și temeinicia soluției de renunțare la urmărirea penală pe baza lucrărilor și a materialului probator din dosarul de urmărire penală și a înscrisurilor noi prezentate. Încheierea prin care se pronunță judecătorul de cameră preliminară este definitivă, iar în cazul în care acesta respinge cererea de confirmare a soluției de renunțare la urmărirea penală, o nouă renunțare nu mai poate fi dispusă, indiferent de motivul invocat.  … 23.În privința clasării, Avocatul Poporului menționează că potrivit art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală, persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau prin rechizitoriu, a fost respinsă poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Prin urmare, din economia prevederilor precitate rezultă faptul că pot face obiect al plângerii ordonanța de clasare ca soluție de neurmărire penală, precum și rechizitoriul care poate cuprinde și o soluție de clasare.  … 24.În plus, legiuitorul poate institui reguli speciale de procedură, ca modalități de exercitare a drepturilor procedurale, fapt ce nu constituie o ingerință a puterii legiuitoare în activitatea judecătorească și nici nu contravine prevederilor art. 126 alin. (1) din Constituție (Decizia nr. 100 din 1 februarie 2011). Așadar, prin lege se poate stabili competența instanțelor de judecată, cu condiția implicită de a nu contraveni altor norme și principii fundamentale (Decizia nr. 436 din 26 octombrie 2004). … 25.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:26.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 27.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 314, cu denumirea marginală Soluțiile de neurmărire și netrimitere în judecată și art. 315, cu denumirea marginală Clasarea, ambele din Codul de procedură penală, care au următorul conținut: – Art. 314:(1)După examinarea sesizării, când constată că au fost strânse probele necesare potrivit dispozițiilor art. 285, procurorul, la propunerea organului de urmărire penală sau din oficiu, soluționează cauza prin ordonanță, dispunând:a)clasarea, când nu exercită acțiunea penală ori, după caz, stinge acțiunea penală exercitată, întrucât există unul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1); … b)renunțarea la urmărirea penală, când nu există interes public pentru continuarea urmăririi penale. … (2)Procurorul întocmește o singură ordonanță chiar dacă lucrările dosarului privesc mai multe fapte ori mai mulți suspecți sau inculpați și chiar dacă se dau acestora rezolvări diferite conform alin. (1). … – Art. 315:(1)Clasarea se dispune când:a)nu se poate începe urmărirea penală, întrucât nu sunt întrunite condițiile de fond și formă esențiale ale sesizării; … b)există unul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1). … (2)Ordonanța de clasare cuprinde mențiunile prevăzute la art. 286 alin. (2), precum și dispoziții privind:a)ridicarea sau menținerea măsurilor asigurătorii; aceste măsuri încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acțiune în fața instanței civile, în termen de 30 de zile de la comunicarea soluției; … b)restituirea bunurilor ridicate sau a cauțiunii; … c)sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de luare a măsurii de siguranță a confiscării speciale; … d)sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de desființare totală sau parțială a unui înscris; … e)sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de luare ori, după caz, de confirmare, de înlocuire sau de încetare a măsurilor de siguranță prevăzute de art. 109 sau 110 din Codul penal, dispozițiile art. 246 alin. (13) aplicându-se în mod corespunzător; … f)cheltuielile judiciare. … (3)Dacă în cursul urmăririi penale s-a luat una dintre măsurile de siguranță prevăzute de lege, se va face mențiune despre aceasta.(4)În ordonanță se va face mențiune și cu privire la încetarea de drept a măsurii preventive dispuse în cauză.(5)Menționarea motivelor de fapt și de drept este obligatorie numai dacă procurorul nu își însușește argumentele cuprinse în propunerea organului de cercetare penală ori dacă a existat un suspect în cauză. …  … 28.Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 126 alin. (1) referitor la înfăptuirea justiției prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege. … 29.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia este nemulțumit de soluția legislativă consacrată de dispozițiile legale criticate, potrivit căreia pronunțarea de către procuror a soluției de clasare sau renunțare la urmărirea penală reprezintă o activitate care se circumscrie celor specifice instanțelor de judecată și, pe cale de consecință, este în contradicție cu art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală, potrivit căruia înfăptuirea justiției se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege. … 30.Deși Curtea Constituțională nu s-a pronunțat asupra unei excepții identice, soluția legislativă criticată a existat și în reglementarea anterioară, respectiv la art. 230 – Neînceperea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire când fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, art. 249 – Cazurile și procedura scoaterii de sub urmărire, art. 242 – Cazuri de încetare, art. 228 alin. 6 – Începerea urmăririi penale, toate din Codul de procedură penală din 1968, și a fost contestată din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării Deciziei nr. 1.227 din 29 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 727 din 27 octombrie 2009, Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 230 și art. 249 din Codul de procedură penală din 1968, care reglementau posibilitatea procurorului de a dispune prin ordonanță scoaterea de sub urmărire penală, nu echivalează cu o încălcare a dreptului la un proces echitabil ori a înfăptuirii justiției, deoarece astfel de rezoluții sau ordonanțe de netrimitere în judecată sunt acte supuse cenzurii instanței judecătorești la plângerea persoanei interesate, potrivit procedurii instituite prin art. 278^1 din Codul de procedură penală din 1968. … 31.De asemenea, prin Decizia nr. 477 din 10 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 442 din 3 iulie 2012, Curtea Constituțională a mai statuat că prevederile art. 228 alin. 6 din Codul de procedură penală din 1968 sunt constituționale, deoarece, pe de o parte, în cazul în care procurorul este de acord cu propunerea organului de cercetare penală de a nu se începe urmărirea penală și își însușește argumentele cuprinse în propunerea respectivă, nu se impune o nouă motivare a rezoluției, tocmai pentru că argumentele prezentate de organul de cercetare penală au fost apreciate de procuror ca valabile și suficiente, în caz contrar ele fiind suplimentate de acesta din urmă, iar, pe de altă parte, în procedura plângerii în fața judecătorului împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, petentul, potrivit art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală din 1968, are deplina libertate de a demonstra nelegalitatea actului atacat în raport cu lucrările și materialul din dosarul cauzei, precum și posibilitatea prezentării unor probe suplimentare față de cele deja administrate, respectiv înscrisuri noi. Prin urmare, la soluționarea plângerii, judecătorul verifică legalitatea rezoluției atacate tocmai pe baza lucrărilor și a materialului existente în dosarul cauzei, care au fost avute în vedere de procuror la emiterea rezoluției, inclusiv motivarea propunerii organului de cercetare penală de neîncepere a urmăririi penale. … 32.Așa fiind, astfel de reglementări reprezintă expresia Deciziei nr. 486 din 2 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 6 martie 1998, prin care Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile art. 278 din Codul de procedură penală din 1968 sunt neconstituționale în măsura în care închid calea persoanei nemulțumite de soluția dată plângerii sale de către Ministerul Public de a se adresa justiției. Astfel, întrucât împotriva soluției date de către prim-procurorul sau de procurorul ierarhic superior plângerii împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată legea nu prevedea nicio cale de atac, Curtea Constituțională a statuat că persoana nemulțumită de soluția dată plângerii sale în cadrul Ministerului Public are dreptul, potrivit art. 21 din Constituție, de a se adresa justiției, pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.  … 33.Acest drept era evident, în cazul actelor prin care procurorul punea capăt conflictului de drept penal, real sau aparent, astfel cum erau rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, deoarece, fiind vorba de acte emise în legătură cu activitatea judiciară, era firesc ca acestea să fie verificate, confirmate ori infirmate de instanțele judecătorești, singurele autorități prin a căror activitate se realizează justiția. … 34.Întrucât până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele și soluția care au fundamentat deciziile mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față. Astfel, soluțiile de neurmărire și netrimitere în judecată reglementate de art. 314 din Codul de procedură penală sunt supuse controlului judecătorului de cameră preliminară potrivit art. 318 și art. 340 din același cod, după caz. Acest fapt nu contravine, ci, dimpotrivă, dă expresie prevederilor constituționale ale art. 126 alin. (1) referitor la înfăptuirea justiției prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege. … 35.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Pavel Gavril în Dosarul nr. 30.664/245/2016 al Judecătoriei Iași – Secția penală și constată că dispozițiile art. 314 și art. 315 din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Iași – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 22 ianuarie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește