DECIZIA nr. 519 din 17 iulie 2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.->1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, excepție ridicată de Federația pentru Protecția Animalelor și Mediului din Tulcea în Dosarul nr. 11.493/315/2016 al Judecătoriei Târgoviște, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.889D/2017. ... 2.->La apelul nominal se prezintă, pentru Direcția de Salubritate Târgoviște, doamna consilier juridic Ana Mirela Badea, pentru partea Asociația Pro Civilizație - fără maidanezi din București, doamna avocat Monica Bordei, ambele cu delegații la dosar, lipsind autorul excepției. Procedura de citare este legal îndeplinită.  ... 3.Magistratul-asistent referă că Direcția de Salubritate Târgoviște și Asociația Pro Civilizație - fără maidanezi din București au depus la dosar întâmpinări prin care solicită respingerea excepției ca neîntemeiată. ... 4.->Magistratul-asistent referă că la dosar există o problemă de procedură, în sensul că unul dintre intervenienți, și anume Asociația Inițiativa pentru Responsabilitate Civică din București, nu a fost citat. Aceasta a depus copie de pe încheierea de ședință prin care i s-a admis cererea de intervenție și o întâmpinare prin care solicită respingerea excepției ca neîntemeiată. Totodată, acesta a depus și o cerere de judecare a cauzei în lipsă. ... 5.Curtea acordă cuvântul asupra acestui incident procedural reprezentanților părților și reprezentantului Ministerului Public. Aceștia lasă la aprecierea Curții soluționarea incidentului procedural. ... 6.->Curtea, deliberând, apreciază că, astfel cum rezultă din actele depuse, intervenientul avea cunoștință despre toate elementele dosarului și despre termenul de judecată. Prin formularea cererii de judecare în lipsă, transmisă Curții, devin incidente prevederile art. 160 alin. (2) din Codul de procedură civilă și cele ale art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, astfel încât se poate trece la judecarea cauzei.  ... 7.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul consilierului juridic al Direcției de Salubritate Târgoviște, care solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, potrivit actelor depuse la dosar. ... 8.->Avocatul Asociației Pro Civilizație - fără maidanezi din București solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012 în care s-au stabilit etapele ce trebuie urmate pentru eutanasierea câinilor. Renunțarea la eutanasiere ar încălca dreptul constituțional la viață și integritate fizică și psihică. Eutanasierea se practică în toate țările din lume, inclusiv în cele din Uniunea Europeană. Dacă ar fi primite argumentele expuse în motivarea excepției, concluzia ar fi aceea că acești câini ar trebui păstrați în adăposturi pe termen lung, ceea ce ar transforma adăposturile în „ferme de crescut câini“, care nu șiar îndeplini scopul final urmărit de legiuitor. ... 9.Reprezentantul Ministerului Public arată că motivarea excepției privește neconstituționalitatea textelor de lege criticate din perspectiva faptului că acestea nu au stabilit etapele care trebuie urmate în mod obligatoriu. Or, aceasta este o problemă de interpretare și aplicare a legii, astfel încât excepția este inadmisibilă. ... 
CURTEA,->>având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:10.Prin Încheierea din 26 mai 2017, pronunțată în Dosarul nr. 11.493/315/2016, Judecătoria Târgoviște a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân. Excepția a fost invocată de Federația pentru Protecția Animalelor și Mediului din Tulcea într-o cauză având ca obiect „obligație de a face“, respectiv interzicerea eutanasierii câinilor care nu suferă de o boală incurabilă. … 11.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul arată că textele de lege criticate nu îndeplinesc condițiile de claritate și previzibilitate, deoarece permit suprimarea vieții câinilor care nu sunt bolnavi incurabil. Astfel, suprimarea vieții unui câine nerevendicat sau neadoptat nu poate fi asimilată măsurii de eutanasiere și reprezintă o acțiune prohibită de prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 155/2001. Aceasta nu poate avea loc decât dacă este vorba despre câini nerevendicați sau neadoptați, care suferă de boli incurabile, fapt ce nu este precizat în textul de lege criticat, care nu este clar în această privință, ci poate fi doar prezumat. … 12.Referitor la dispozițiile art. 7 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001, se observă că acestea sunt neclare, deoarece fac referire la parcurgerea tuturor etapelor înainte de emiterea deciziei de eutanasiere. Legiuitorul nu a precizat, însă, care sunt etapele care trebuie parcurse, astfel că orice persoană poate aprecia aleatoriu cu privire la aceste etape. Din punctul de vedere al autorului, etapele obligatorii sunt: sterilizarea, microciparea, „înregistrarea în Registrul Electronic al Câinilor cu Stăpân“. Din analiza textului de lege criticat, se constată că aplicarea măsurii eutanasierii se circumscrie următoarelor limite imperative: obiectul acestei măsuri îl constituie numai câinii bolnavi incurabil, declarați ca atare în urma unui examen medical efectuat de medicul veterinar, măsura eutanasierii trebuie realizată prin procedee rapide și nedureroase, aceasta trebuie aplicată de un medic veterinar de liberă practică, și reprezintă singura modalitate permisă de lege de suprimare a vieții animalelor. Prevederile legale criticate dau însă posibilitatea aplicării măsurii eutanasierii asupra câinilor sănătoși aflați în adăposturi, care nu au fost revendicați sau adoptați în termenul stabilit de lege. … 13.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. … 14.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale criticate este neîntemeiată. Astfel, prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 155/2001 instituie o ordine clară în care trebuie aplicate măsurile de gestionare a problemei câinilor fără stăpân, astfel încât autoritățile publice chemate să aplice aceste prevederi să nu fie puse în situația de a alege aleatoriu între acestea. Sunt stabilite condiții, modalități, criterii clare, înlăturându-se viciile de neconstituționalitate reținute prin Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012. Se invocă, de asemenea, considerentele Deciziei nr. 383 din 25 septembrie 2013, prin care s-a statuat cu privire la claritatea textului de lege criticat.  … 15.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, actele depuse la dosar, concluziile părților si ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:16.->Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. ... 17.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 7 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 794 din 13 decembrie 2001, cu modificările aduse prin Legea nr. 258/2013 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 26 septembrie 2013, care au următorul conținut: – Art. 7 alin. (2):Câinii nerevendicați sau neadoptați vor fi eutanasiați, în baza unei decizii emise de către o persoană împuternicită în acest sens de către primar, în termenul stabilit prin această decizie. Termenul va fi stabilit avându-se în vedere capacitățile de cazare și disponibilitățile bugetare. Acest termen poate fi modificat motivat.(3)->Decizia de eutanasiere se emite pentru fiecare câine în parte, după ce se constată că au fost parcurse toate etapele prevăzute de prezenta ordonanță de urgență.“> …  … 18.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5), referitor la condițiile de calitate ale legii. … 19.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prevederile Legii nr. 258/2013 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, prin care au fost introduse textele de lege criticate, au fost supuse controlului Curții în exercitarea atribuției acesteia prevăzute de art. 146 lit. a) teza întâi din Legea fundamentală.  … 20.Curtea observă că, într-o primă etapă, prin Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, a admis în parte obiecția de neconstituționalitate. Curtea nu a constatat neconstituționalitatea vreuneia dintre soluțiile prevăzute prin legea criticată, în privința gestionării fenomenului câinilor fără stăpân, ci a sancționat doar lipsa de previzibilitate a legii, determinată de inexistența unei ordini de aplicare a acestora – ordine care, în mod esențial, ar trebui să consacre soluția eutanasierii numai în ultimă instanță – și a unor proceduri clare și precise de care autoritățile publice să fie ținute în aplicarea soluțiilor preconizate (Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, pct. II subpct. 3). … 21.Curtea observă că, ulterior, Parlamentul a pus în acord legea cu decizia menționată. Legea modificată în sensul celor statuate de Curte a fost supusă încă o dată controlului. În cea de-a doua etapă, Curtea a pronunțat Decizia nr. 383 din 25 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 21 octombrie 2013, prin care a respins obiecția ca neîntemeiată, reținând că legiuitorul s-a conformat Deciziei sale nr. 1 din 11 ianuarie 2012. … 22.Referitor la criticile privind neconformitatea prevederilor legii supuse controlului cu cele reținute prin Decizia Curții Constituționale nr. 1 din 11 ianuarie 2012, în ceea ce privește încălcarea art. 1 alin. (5) referitor la criteriile de calitate a legii, respectiv claritatea, precizia și previzibilitatea, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 383 din 25 septembrie 2013 (pct. II subpct. 3.1.1.), că textul de lege criticat stabilește o ordine clară de aplicare a soluțiilor preconizate cu privire la obligația autorităților de a gestiona problema câinilor fără stăpân. Astfel, Curtea a reținut că eutanasierea apare ca ultimă soluție, în cazul în care câinii capturați și înregistrați în evidențele adăposturilor nu sunt revendicați sau adoptați în termenul prevăzut de lege și nici nu există capacități de cazare, respectiv disponibilități bugetare pentru a fi ținuți în adăposturi. De asemenea, Curtea a observat că, prin actul normativ supus controlului, pentru a asigura parcurgerea tuturor etapelor prevăzute de lege, s-a instituit regula potrivit căreia decizia de eutanasiere se emite pentru fiecare câine în parte, precizându-se în mod expres că aceasta se face după ce se constată că au fost parcurse toate etapele prevăzute de ordonanța de urgență. … 23.Curtea a mai reținut, prin Decizia nr. 383 din 25 septembrie 2013, că legiuitorul s-a conformat Deciziei nr. 1 din 11 ianuarie 2012 a Curții Constituționale, în sensul că a eliminat reglementarea alternativă a aplicării măsurilor referitoare la gestionarea problemei câinilor fără stăpân, stabilind o ordine a soluțiilor și termene ferme de aplicare a lor. Faptul că una dintre aceste soluții, ultima la care se poate recurge, este eutanasierea, nu este de natură să susțină pretinsa încălcare a deciziei Curții Constituționale, care s-a pronunțat sub acest aspect, reținând că „nu constată neconstituționalitatea vreuneia dintre soluțiile prevăzute de legea criticată în privința gestionării fenomenului câinilor fără stăpân“, așadar nici a măsurii eutanasierii. … 24.Curtea a statuat că „adoptarea măsurilor concrete care să țină sub control fenomenul câinilor fără stăpân ține de marja de apreciere a statului“, legiuitorul fiind cel chemat să reglementeze condițiile concrete în care fenomenul câinilor fără stăpân trebuie gestionat. Considerentele Curții Constituționale s-au fundamentat și pe concluziile similare ale Curții Europene a Drepturilor Omului, reținute în Hotărârea din 26 iulie 2011, pronunțată în Cauza Georgel și Georgeta Stoicescu împotriva României, prin care s-a reținut (paragraful 59) că „[…] Nu este de datoria Curții de a înlocui autoritățile naționale competente în stabilirea politicii celei bune care trebuie adoptată pentru soluționarea problemelor de sănătate și siguranță publică, cum este problema câinilor fără stăpân din România. În această privință Curtea acceptă faptul că nu trebuie impusă o sarcină imposibilă sau exorbitantă autorităților fără să se țină seama în special de alegerile pe care acestea trebuie să le facă prin raportare la priorități și resurse […] aceasta reiese din marja largă de apreciere de care se bucură statele […] în domenii dificile cum este cel în speță […]“. … 25.Tocmai în considerarea acestei marje de apreciere a statului, Curtea a reținut că problematica în discuție cunoaște o reglementare foarte diversă, și alte țări europene având fie prevederi legale asemănătoare celor adoptate de legiuitorul român (în sensul că, după expirarea unui anumit termen în care câinii fără stăpân sunt plasați în adăposturi, timp în care pot fi revendicați, dați spre adopție sau vânzare, după caz, aceștia pot fi eutanasiați), fie prevederi care instituie soluția eutanasierii acestora în diverse circumstanțe, inclusiv, în unele cazuri, necesitatea economică sau probleme determinate de creșterea numărului de animale fără stăpân (pentru ambele categorii de situații, a se vedea legislația în materie din Finlanda, Irlanda, Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, Polonia, Portugalia, Cehia, Luxemburg, Bulgaria, Spania). … 26.Totodată, Curtea a mai reținut că legiuitorul nu a stabilit o obligație a autorităților de a proceda la eutanasierea câinilor fără stăpân, după expirarea termenului de 14 zile reglementat, ci numai o posibilitate în acest sens. Măsura eutanasierii poate interveni numai după expirarea termenului minim de 14 zile în care câinii pot fi revendicați sau adoptați, și la un moment care va depinde de capacitățile de cazare și de resursele bugetare, autoritățile publice locale având obligația de a recurge la eutanasiere numai în ultimă instanță. Altfel spus, după expirarea termenului de 14 zile prevăzut de lege, câinii vor fi eutanasiați dacă nu vor exista capacități de cazare și resurse bugetare pentru acestea. Asigurarea acestor capacități și resurse intră în sarcina autorităților publice locale, neintrând în sfera de reglementare primară stabilirea lor detaliată. Astfel cum Curtea a reținut prin Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, recurgerea la eutanasiere trebuie să se facă „numai atunci când toate celelalte soluții au fost aplicate corespunzător de către autoritățile locale“, aplicare corespunzătoare însemnând inclusiv depunerea tuturor diligențelor pentru asigurarea resurselor bugetare necesare aplicării măsurilor prevăzute de lege, în ordinea pe care legea o prevede. … 27.Pentru toate considerentele anterior menționate, Curtea constată că nu poate reține încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție, criticile autorului excepției fiind similare celor reținute în Decizia nr. 383 din 25 septembrie 2013.  … 28.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Federația pentru Protecția Animalelor și Mediului din Tulcea în Dosarul nr. 11.493/315/2016 al Judecătoriei Târgoviște și constată că prevederile art. 7 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Târgoviște și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 17 iulie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu + 
OPINIE SEPARATĂÎn dezacord cu soluția pronunțată prin Decizia nr. 519 din 17 iulie 2018, considerăm că ar fi trebuit admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, pentru următoarele argumente:Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra textelor supuse controlului, în exercitarea atribuției acesteia, prevăzute de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituție, prin Decizia nr. 383 din 25 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 21 octombrie 2013, în sensul respingerii obiecției ca neîntemeiată, apreciind că legiuitorul a pus în acord textele de lege criticate cu Decizia sa nr. 1 din 11 ianuarie 2012, din perspectiva încălcării art. 1 alin. (5) sub aspectul clarității, preciziei și previzibilității legii din Constituție. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a extins uneori controlul de constituționalitate, raportând textele de lege criticate și la alte articole din Legea fundamentală decât cele indicate de autorul excepției cum ar fi, de exemplu, prin deciziile nr. 100 din 9 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 24 martie 2004 și nr. 333 din 3 decembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 17 februarie 2003.Considerăm că, potrivit acestei practici, ar fi trebuit să fie examinată excepția de neconstituționalitate prin raportare la dispozițiile art. 35 – „Dreptul la mediu sănătos“ din Legea fundamentală. Astfel, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a reținut că animalele pot fi privite ca o parte constitutivă a unui mediu durabil și echilibrat ecologic, protecția acestora fiind încorporată în cadrul mai larg al asigurării condițiilor pentru menținerea unei naturi sănătoase, de care să beneficieze atât generațiile prezente, cât și cele viitoare. Totodată, mediul înconjurător de calitate implică și o faună sănătoasă, problemele animalelor putând afecta, în același timp, sănătatea și siguranța oamenilor. Grija pentru sănătatea animalelor apare, așadar, ca o reflexie a dreptului oamenilor la ocrotirea sănătății, garantat la nivel constituțional prin prevederile art. 34, care instituie în sarcina statului obligația de a lua măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătății publice (a se vedea paragrafele 14 și 15 din Decizia nr. 511 din 4 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 4 octombrie 2017). Mai mult, Curtea a reținut că adoptarea măsurilor concrete care să țină sub control situația câinilor fără stăpân ține de marja de apreciere a statului, astfel încât legiuitorul este cel chemat să stabilească condițiile normative concrete în care problema existenței câinilor fără stăpân trebuie gestionată. ->Fenomenul înmulțirii câinilor fără stăpân a durat mai mulți ani în România, fără ca autoritățile să ia vreo măsură concretă, astfel încât prin Hotărârea din 26 iulie 2011, pronunțată în Cauza Georgel și Georgeta Stoicescu împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut încălcarea art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În această hotărâre s-a reținut că acolo unde este o problemă de interes general, care atinge un grad înalt de gravitate, astfel încât devine o problemă de sănătate publică, autorităților publice le incumbă obligația de a acționa rapid, prin măsuri potrivite și eficiente (paragraful 59). >Totodată, prin Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, Curtea Constituțională, făcând referire la hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului antereferită, a statuat că gestionarea acestei problematici – a câinilor fără stăpân – nu ține numai de autoritățile publice centrale sau locale, ci și de societatea civilă, ceea ce în sistemul normativ intern echivalează cu obligarea asociațiilor ce au ca obiect de activitate protecția animalelor să contribuie în mod efectiv, inclusiv material, și nu numai declarativ, la aplicarea soluțiilor prin care se urmărește gestionarea acestui fenomen. Astfel, se evită măsura eutanasierii câinilor fără stăpân.Pornind de la aceste aspecte reținute în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții Constituționale, apreciem că textul de lege criticat, ce permite eutanasierea câinilor sănătoși din adăposturile publice, aduce atingere art. 35 din Legea fundamentală. Conform jurisprudenței Curții Constituționale, legiuitorul trebuie să stabilească o ordine de prioritate cu privire la aceste soluții, iar soluția eutanasierii câinilor fără stăpân să fie aplicată doar în ultimă instanță, respectiv numai atunci când toate celelalte soluții au fost aplicate corespunzător de către autoritățile locale, dar nu și-au atins scopul de a limita sau de a eradica acest fenomen.->Or, măsurile de limitare sau eradicare a fenomenului în România rămân la stadiul de deziderat, iar nu la acela de obligație pozitivă impusă statului. Suprimarea vieții animalelor abandonate pe domeniul public ar putea fi evitată prin campanii naționale de sterilizare, instituirea de sancțiuni severe pentru neprezentarea animalelor la medicul veterinar pentru sterilizare sau refuzul înregistrării în Registrul de Evidență al Câinilor cu Stăpân.Așa cum a reținut Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, adoptarea măsurilor concrete care să țină sub control fenomenul câinilor fără stăpân ține de marja de apreciere a statului, astfel încât legiuitorul este cel chemat să stabilească condițiile normative concrete în care fenomenul câinilor fără stăpân trebuie gestionat. În acest sens legiuitorul este obligat, aceasta fiind o cerință cu valențe constituționale, să implice și să responsabilizeze autoritățile publice locale, inclusiv prin sancțiuni de natură contravențională sau penală, pentru a se evita recurgerea la măsura eutanasierii. Trebuie observate și prevederile art. 12 lit. b) din Convenția europeană pentru protecția animalelor de companie, ratificată prin Legea nr. 60/2004 privind ratificarea Convenției europene pentru protecția animalelor de companie, semnată la Strasbourg la 23 iunie 2003, potrivit cărora: „Părțile sunt obligate să respecte: (i) identificarea permanentă a câinilor și pisicilor prin mijloace corespunzătoare care să nu producă decât dureri, suferințe sau temeri ușoare ori temporare, cum ar fi tatuarea însoțită de înregistrarea numărului, precum și de numele și adresele proprietarilor; (ii) reducerea reproducției neplanificate a câinilor și pisicilor și încurajarea sterilizării acestora; (iii)încurajarea persoanelor care au găsit un câine sau o pisică fără stăpân să semnaleze acest lucru autorității competente.“Soluția suprimării vieții câinilor „avându-se în vedere capacitățile de cazare și disponibilitățile bugetare“, așa cum prevede textul de lege criticat, aduce atingere relației omului cu mediul, inclusiv cu lumea animală, atât sub aspectul dreptului oricărei persoane de a beneficia de mediu sănătos și echilibrat ecologic, prevăzut de art. 35 alin. (1) din Constituție, cât și sub aspectul obligațiilor persoanelor fizice și juridice de a proteja mediul. Aceasta implică, în privința animalelor, responsabilitatea morală a omului de a îngriji aceste ființe într-un mod de natură a ilustra nivelul de civilizație atins (a se vedea și pct. II subpct. 3 din Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012).Pentru toate aceste argumente, apreciem că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân ar fi trebuit admisă.
Judecător,->
conf. univ. dr. Simona-Maya Teodoroiu ->

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește