DECIZIA nr. 518 din 5 octombrie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 27/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1107 din 8 decembrie 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE (R) 51 07/06/1995 ART. 31
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 51 07/06/1995 ART. 31
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 4REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 51 07/06/1995
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 5REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 51 07/06/1995
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 494 10/05/2012
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 1 11/01/2012
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 189 02/03/2006
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 381 31/05/2018
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 24 20/01/2016
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 14REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 1641 10/12/2009
ART. 22REFERIRE LALEGE 429 23/10/2003
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 51 07/06/1995 ART. 31
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 45 02/05/1995
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 26REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004 ART. 7
ART. 27REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 51 07/06/1995
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Claudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 31 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, excepție ridicată de Tonel Pop Mitoi în Dosarul nr. 5.323/2/2018 al Tribunalului București – Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.152D/2019.2.La apelul nominal răspunde autorul excepției personal. Lipsesc celelalte părți. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Magistratul-asistent-șef menționează că Uniunea Națională a Barourilor din România (UNBR) a transmis la dosarul cauzei un punct de vedere prin care solicită, în esență, menținerea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale și respingerea, în consecință, a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției, care susține că dispozițiile art. 31 din Legea nr. 51/1995 contravin prevederilor art. 1 alin. (5) și ale art. 21 alin. (1), (2) și (4) din Constituție. Prin lipsa de claritate, precizie și previzibilitate, textul legal criticat încalcă principiul securității juridice, care trebuie să asigure o protecție reală a destinatarului unei normei împotriva abuzului. Or, prin stabilirea caracterului definitiv al hotărârii prin care consiliul baroului soluționează contestația formulată împotriva deciziei decanului baroului prin care acesta rezolvă reclamațiile privind onorariile avocaților se îngrădește accesul la instanțele judecătorești și se favorizează abuzul în cadrul acestei structuri profesionale, în condițiile în care contestația nu ajunge în fața organului superior de conducere – UNBR -, iar soluționarea acesteia are loc doar pe baza unei anumite cutume, și nu în temeiul unor norme procedurale care să stabilească în mod transparent termene, limite, condiții și modalități de soluționare. Arată că trimiterea la normele Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 – lege generală – pentru exercitarea accesului la justiție nu este decât o speculație forțată, deoarece este inacceptabil ca legea specială a profesioniștilor dreptului – Legea nr. 51/1995 – să nu prevadă o reglementare specială cu privire la exercitarea căii de atac în cazul contestațiilor sau reclamațiilor privind onorariile. Or, legea specială nu numai că nu cuprinde o astfel de normă, dar prin noțiunea „definitivă“ interzice în mod clar accesul la justiție, motiv pentru care autorul excepției susține că, în cazuri similare cu al său, instanțele de judecată au respins, ca inadmisibilă, acțiunea în contencios administrativ formulată împotriva hotărârii consiliului baroului.5.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public susține, cu privire la pretinsa încălcare a art. 21 din Constituție, că accesul la justiție trebuie apreciat în raport cu reglementările procedurale – civile sau penale, și nu cu legile speciale, iar în acest caz este aplicabilă Legea nr. 554/2004 care permite atacarea la instanța de contencios administrativ a actului administrativ reprezentat de hotărârea consiliului baroului, chiar dacă legea specială – Legea nr. 51/1995 – o caracterizează ca fiind definitivă. Prin urmare, nu se poate pretinde încălcarea acestui drept fundamental, motiv pentru care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 51/1995.6.În replică, autorul excepției subliniază că tocmai aceasta este problema, faptul că legea specială interzice accesul la justiție și aceasta trebuie schimbată, pentru a fi în acord cu normele Constituției. Nu se poate pretinde aplicarea legii generale atât timp cât există o lege specială în domeniu, derogatorie de la normele de drept comun; dacă s-ar accepta această idee, ar însemna ca accesul la justiție să fie asigurat prin aplicarea directă a art. 21 din Constituție, ceea ce este inadmisibil în stadiul actual al legislației naționale și europene.7.Președintele Curții Constituționale solicită autorului excepției informații cu privire la procesul în care acesta a invocat prezenta excepție de neconstituționalitate.8.Prin răspunsul formulat, autorul excepției precizează că instanța de contencios administrativ a admis acțiunea, iar hotărârea contestată, emisă de consiliul baroului, a fost desființată ca ilegală, fiind nemotivată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:9.Prin Încheierea din 4 noiembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 5.323/2/2018, Tribunalul București – Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 31 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Tonel Pop Mitoi într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluționarea unei acțiuni în anulare a unui act administrativ emis de Baroul București.10.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textul de lege criticat interzice accesul la o instanță de judecată și favorizează comportamentul abuziv al decanului baroului, care are prerogativa aprecierii cu privire la prestația avocațială a unui coleg, deși poate nu deține același nivel de pregătire profesională sau nu are aceleași specializări în ramurile de drept cu ale respectivului coleg. Se arată, în acest sens, că lucrările și prestația unui avocat penalist nu pot fi evaluate în mod corespunzător de un avocat specializat în drept comercial, întrucât acesta din urmă nu deține nici cunoștințele și nici experiența profesională necesare în domeniul dreptului penal. Consideră că o comisie specializată pe criteriul naturii cauzei, formată din persoane cu înaltă calificare profesională, chiar superioară celei a avocatului care a perceput onorariul în discuție, ar fi mult mai în măsură să aprecieze dacă acel onorariu este justificat. Or, competența dată prin lege unei singure persoane, decanul baroului, poate devia în abuzuri incalificabile și îl poate duce la faliment chiar și pe cel mai bun avocat, căruia i se poate solicita restituirea onorariilor încasate, ulterior plății tuturor impozitelor (aproximativ 40% din veniturile astfel obținute), cauzându-i acestuia un prejudiciu.11.Faptul că decizia decanului poate fi atacată la consiliul baroului nu reprezintă o reală garanție împotriva arbitrarului, această procedură fiind o simplă formalitate, întrucât consiliul baroului nu analizează situația și nu pronunță o soluție contrară celei pronunțate de decan decât dacă avocatul aduce argumente noi. În plus, hotărârea consiliului baroului este definitivă, deci nu poate fi atacată pe linie ierarhică la organele superioare ale profesiei de avocat.12.În acest context, susține că principiul securității juridice impune legiuitorului obligația să asigure calitatea legislației, astfel încât aceasta să fie suficient de clară și precisă pentru a fi cunoscută și înțeleasă de către justițiabili, și invocă, în acest sens, considerente din jurisprudența în materie a Curții Constituționale (deciziile nr. 1 din 11 ianuarie 2012, nr. 494 din 10 mai 2012 și nr. 189 din 2 martie 2006).13.Autorul excepției consideră că textul criticat contravine prevederilor art. 21 din Constituție, normă care garantează justițiabilului posibilitatea clară și concretă de a contesta un act care aduce atingere drepturilor sale, fără ca vreo lege să poată îngrădi acest drept. Accesul liber la justiție este compatibil cu reglementarea unor proceduri administrative sau administrativ-jurisdicționale, cu condiția ce decurge din art. 126 din Constituție, ca hotărârea organului de jurisdicție administrativă să fie supusă controlului judecătoresc al instanței de contencios administrativ sau al altei instanțe competente. Sunt invocate, în susținerea excepției de neconstituționalitate, deciziile Curții Constituționale nr. 381 din 31 mai 2018 și nr. 24 din 20 ianuarie 2016, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului incidentă în privința dreptului la instanță și la un proces echitabil (Hotărârea din 23 iunie 1981, pronunțată în Cauza Le Compte, Van Leuven și De Meyere împotriva Belgiei).14.Tribunalul București – Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile legale criticate sunt clare și au un înțeles evident, care nu poate da naștere unor abuzuri în procesul de interpretare și aplicare. Acestea nu interzic accesul la o instanță de judecată, care se exercită în condițiile Legii nr. 554/2004.15.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.16.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:17.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.18.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 31 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 mai 2018, cu următorul conținut: „Contestațiile și reclamațiile privind onorariile se soluționează de decanul baroului. Decizia decanului poate fi atacată la consiliul baroului, a cărui hotărâre este definitivă.“19.În motivarea excepției sunt invocate normele constituționale ale art. 1 alin. (5), potrivit căruia respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie, și ale art. 21 alin. (1), (2) și (4) referitor la accesul liber la justiție și la caracterul facultativ și gratuit al jurisdicțiilor speciale administrative.20.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională reține că dispozițiile de lege criticate au mai constituit obiectul controlului de constituționalitate prin prisma unor critici asemănătoare celor invocate de autorul prezentei excepții.21.Prin Decizia nr. 1.641 din 10 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 13 ianuarie 2010, pct. 1 și 2 din considerente, Curtea a analizat dispozițiile art. 31 din Legea nr. 51/1995, care, în redactarea republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, aveau următorul conținut juridic: „Contestațiile și reclamațiile privind onorariile se soluționează de consiliul baroului. Deciziile consiliului baroului pot fi atacate cu plângere la Comisia permanentă, a cărei soluție este definitivă.“22.Cu referire la aplicabilitatea dispozițiilor art. 21 alin. (4) din Constituție, privind caracterul facultativ și gratuit al jurisdicțiilor speciale administrative – norme introduse cu prilejul revizuirii Legii fundamentale prin Legea nr. 429/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, Curtea a reținut că acestea nu pot fi incidente, deoarece art. 31 din Legea nr. 51/1995, nu reglementează o jurisdicție administrativă specială, întrucât procedurile interne specifice ordinului profesional al avocaților, organizat, ca structură națională, în Uniunea Națională a Barourilor din România, nu implică forța de coerciție a statului. Prin urmare, procedura prevăzută de art. 31 din legea menționată nu poate avea caracter administrativ; aceasta este jurisdicțională prin prisma faptului că dezbaterile sunt guvernate de principiul contradictorialității, însă acest lucru nu o califică, în mod implicit, ca fiind și administrativă, întrucât în raportul juridic ce se naște nu este implicat statul prin autoritățile și instituțiile sale. În consecință, Curtea nu a putut reține aplicabilitatea art. 21 alin. (4) din Constituție.23.Cu același prilej, Curtea a menționat Decizia nr. 45 din 2 mai 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 12 mai 1995, prin care a stabilit că soluția legislativă cuprinsă la acel moment în art. 31 din Legea nr. 51/1995 era constituțională „în măsura în care se interpretează în sensul că cei interesați au acces la justiție în condițiile legii“. În aceste condiții, Curtea a arătat că nimic nu împiedică crearea unor proceduri speciale de contestare a actelor juridice emise de către membrii ordinelor profesionale atât timp cât, în cauza de față, soluția dată de comisia permanentă a Uniunii Naționale a Barourilor din România poate fi cenzurată de instanțele de judecată.24.Curtea constată, în lumina jurisprudenței sale anterior evocate, că dispozițiile art. 21 alin. (4) din Constituție, invocate în motivarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 51/1995, referitoare la caracterul facultativ și gratuit al jurisdicțiilor speciale administrative, nu sunt incidente în cauză, de vreme ce decizia consiliului baroului nu aparține unei entități publice învestite cu exercițiul autorității de stat.25.Referitor la prevederile art. 21 alin. (1) și (2) din Legea fundamentală, de asemenea invocate, Curtea reține că nu se poate pretinde încălcarea accesului liber la justiție atât timp cât, pentru contestarea deciziei decanului baroului și după epuizarea procedurii interne specifice, respectiv după emiterea hotărârii consiliului baroului, persoana interesată/vătămată (nu doar avocatul, ci și clientul) are deschisă calea controlului judecătoresc în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004. Caracterul definitiv al hotărârii consiliului baroului, dată în soluționarea plângerii formulate împotriva deciziei decanului având ca obiect contestațiile și reclamațiile privind onorariile percepute de avocați, nu are semnificația negării accesului la instanțele judecătorești, ci aceea a finalizării procedurii interne în care poate fi contestat un act administrativ al unui organ profesional. Or, în procedura jurisdicțională, reclamantul beneficiază de întregul ansamblu de garanții procesuale menite să asigure exercitarea dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil, desfășurat în fața instanței de contencios administrativ, care, pe baza probatoriului administrat, va hotărî asupra legalității și temeiniciei cererilor formulate.26.De altfel, potrivit susținerilor orale din timpul ședinței publice de dezbateri, Curtea reține că autorul excepției a contestat hotărârea consiliului baroului la instanța de contencios administrativ în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004 (în cadrul acestui proces invocând și prezenta excepție de neconstituționalitate), iar instanța a admis acțiunea pe motivul ilegalității hotărârii consiliului baroului, în sensul că aceasta era nemotivată.27.Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că nu pot fi reținute nici criticile de neconstituționalitate formulate prin raportare la prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție, invocate sub aspectul neclarității și lipsei de previzibilitate a dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 51/1995. Legea nr. 51/1995, lege specială, prevede în mod explicit caracterul definitiv al hotărârii consiliului baroului, fără a avea însă semnificația interzicerii accesului la justiție, astfel că rămâne deschisă calea controlului judiciar exercitat potrivit dreptului comun – în acest caz, reglementat de Legea nr. 554/2004. Faptul că această cale de acces la justiție nu este reglementată în mod expres, printr-o normă de trimitere, în cuprinsul Legii nr. 51/1995 sau că prin același act normativ legiuitorul nu a prevăzut o procedură specială de contestare jurisdicțională – așa cum pretinde autorul excepției – nu poate fi convertit într-un viciu de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 51/1995, din moment ce dreptul de acces la justiție nu este afectat în substanța sa, astfel că aceste aspecte devin chestiuni de apreciere și oportunitate ce intră în sfera de competență a legiuitorului. Cât privește nivelul de previzibilitate al normelor legale criticate, Curtea reamintește că normele juridice se caracterizează printr-un anumit grad de generalitate, necesar asigurării supleței în scopul adaptabilității și aplicării acestora la situații de fapt prin operațiunea inerentă de interpretare juridică, operațiune care, dată fiind calificarea destinatarilor normei criticate în cazul de față, de profesioniști ai dreptului (avocați, pe de o parte, și judecători, pe de altă parte), se prezumă în mod rezonabil că nu ridică dificultăți.28.Cât privește susținerile autorului excepției referitoare la o posibilă lipsă de competență profesională a decanului baroului în contextul analizării reclamațiilor privind onorariile avocaților, Curtea reține că aceste alegații nu prezintă relevanță constituțională, în condițiile în care, așa cum s-a arătat mai sus, decizia decanului cunoaște o procedură internă de verificare, printr-un organ colegial superior, și poate fi supusă ulterior controlului judecătoresc.29.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 13, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Tonel Pop Mitoi în Dosarul nr. 5.323/2/2018 al Tribunalului București – Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 31 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 5 octombrie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent-șef,
Claudia-Margareta Krupenschi

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x