DECIZIA nr. 513 din 24 septembrie 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al României, excepție ridicată de Alexandru Firicel în Dosarul nr. 28.452/3/CA/2016 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.797D/2017. … 2.La apelul nominal răspunde autorul excepției de neconstituționalitate, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că citația autorului excepției de neconstituționalitate a fost restituită Curții Constituționale cu mențiunea că destinatarul s-a mutat, însă la dosar nu există nicio înștiințare referitoare la schimbarea domiciliului. … 3.Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.798D/2017, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de același autor în Dosarul nr. 37.628/3/CA/2016 al aceleiași instanțe. … 4.La apelul nominal răspunde autorul excepției de neconstituționalitate, lipsind cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 5.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Autorul excepției de neconstituționalitate și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.798D/2017 la Dosarul nr. 1.797D/2017, care a fost primul înregistrat. … 6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției de neconstituționalitate, care, în primul rând, arată că la data invocării excepției avea domiciliul ales la sediul sindicatului pe care îl reprezenta, în prezent nemaifiind lider al acelui sindicat. Pe fondul excepției de neconstituționalitate arată, în esență, că legea este ambiguă, ceea ce contravine art. 1 alin. (5) și art. 16 din Constituție. În cursul proceselor aflate pe rolul instanțelor sunt ascunse normele aplicabile litigiului emise de instituțiile statului, în speță, de miniștri. Se invocă, în acest sens, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că un principiu esențial al unui stat de drept este acela ca fiecare parte să beneficieze de cunoașterea tuturor probelor, instanța fiind obligată să asculte toate părțile și să cumpănească probele și să decidă în consecință, și nicidecum să decidă în baza unor norme ascunse și doar invocate, așa cum fac Poliția Română și Ministerul de Interne, care invocă, în litigii, anumite norme ascunse pe care le-ar fi emis. Or, obligația privind sancționarea normelor nepublicate în Monitorul Oficial trebuie transpusă în lege, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, altfel, art. 154 alin. (1) din Constituție nu are nicio valoare. … 7.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, arătând că, potrivit art. 108 din Constituție, nepublicarea hotărârii sau ordonanței atrage inexistența acesteia, dispoziții reluate în art. 27 alin. (3) din Legea nr. 90/2001. În același sens sunt și dispozițiile Legii nr. 24/2000. Principiul „nemo censetur ignorare legem“ se aplică în toate situațiile. Astfel, soluția legislativă criticată este de natură a îndeplini exigențele dreptului constituțional. … 8.Având cuvântul în replică, autorul excepției de neconstituționalitate arată că art. 108 se referă doar la hotărâri sau ordonanțe ale Guvernului, iar nu la ordine ale miniștrilor. … 9.Cu privire la această susținere, reprezentantul Ministerului Public arată că ordinele miniștrilor nu pot face obiect al controlului de constituționalitate. … 10.În replică, autorul excepției de neconstituționalitate arată că textul criticat este un text de lege ce permite nesancționarea nepublicării unor ordine ale miniștrilor. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:11.Prin încheierile din 18 aprilie 2017, pronunțate în dosarele nr. 28.452/3/CA/2016 și nr. 37.628/3/CA/2016, Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al României. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamantul Alexandru Firicel în cadrul soluționării unor cauze de contencios administrativ prin care s-a solicitat obligarea pârâtului Inspectoratul General al Poliției Române să comunice în scris informațiile solicitate, în temeiul Legii nr. 544/2001, și să plătească daune morale, acțiune în cadrul căreia reclamantul a invocat și excepția inexistenței Instrucțiunilor Ministerului Administrației și Internelor nr. 1.111/2015. … 12.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece „abrogarea art. 3 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 358/1991, în condițiile în care nu s-a instituit nicio altă sancțiune pentru actul nepublicat, a lipsit nejustificat instanțele de judecată de un text precis de sancționare a actului nepublicat, a generat insecuritate juridică, a lipsit cetățenii țării de o garanție împotriva arbitrariului autorităților și instituțiilor publice și a dreptului de acces la justiție, a lăsat art. 100 și art. 108 alin. (4) din Constituție iluzorii, încălcând principiul securității raporturilor juridice, prevăzut la art. 1 alin. (5) din Constituție, art. 100 și art. 108 alin. (4) din Constituție, dreptul de acces la justiție și art. 126 alin. (2) din Constituție“. În acest sens arată că, din anul 1991 până în prezent, legislația națională a reglementat o singură procedură de intrare în vigoare a actelor normative, respectiv publicarea în Monitorul Oficial al României. De-a lungul timpului, nepublicarea actului a atras inexistența juridică a acestuia, așa cum prevăd art. 99 (devenit art. 100) și art. 107 (devenit art. 108) din Constituție. Art. 3 alin. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 358/1991 a avut, până la modificarea adusă prin Legea nr. 202/1998, următorul cuprins: „Potrivit prevederilor constituționale Regia Autonomă «Monitorul Oficial» are obligația publicării în Monitorul Oficial al României a actelor normative, nepublicarea lor atrăgând inexistența acestora.“ Dispozițiile de lege criticate au abrogat nejustificat art. 3 alin. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 358/1991, singura normă din legislația infraconstituțională care, reflectând Constituția, instituise cu caracter general sancțiunea inexistenței actului nepublicat și care reprezenta o garanție împotriva arbitrariului autorităților publice în ceea ce privește publicarea actelor normative. … 13.Or, se susține că, în lipsa unei sancțiuni clar instituite de lege cu privire la actul normativ nepublicat și în lipsa unei definiții clare și complete a actului normativ administrativ, instanțele au început să dezvolte o jurisprudență neunitară în ceea ce privește actele normative nepublicate, după cum urmează: unele instanțe au reținut inexistența actului normativ nepublicat, alte instanțe au reținut nulitatea actului normativ nepublicat, iar altele au reținut că actul normativ nesecret, nemilitar, nepublicat este valabil. Mai mult, în lipsa unei sancțiuni exprese prevăzute de lege, „chiar și Curtea Constituțională a arătat dezorientare în ceea ce privește sancțiunea ce afectează actul normativ nepublicat, reținând, spre exemplu, la paragraful 19 al Deciziei nr. 392 din 2 iulie 2014, cu referire la Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 400/2004, că actul administrativ nu este accesibil și, deci, nici opozabil“. În final, autorul excepției redă jurisprudența Curții Constituționale privind efectele deciziilor sale, în special cea privind intrarea în vigoare a normelor abrogate odată cu declararea ca fiind neconstituționale a normelor abrogatoare, invocând deciziile nr. 1.039 din 5 decembrie 2012 și nr. 206 din 29 aprilie 2013. De asemenea, autorul excepției invocă deciziile nr. 766 din 15 iunie 2011, nr. 348 din 17 iunie 2014 și nr. 447 din 29 octombrie 2013. … 14.Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este nefondată. … 15.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 16.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că, prin art. 108 alin. (4) din Constituție, inexistența ca sancțiune a actului administrativ nepublicat, distinctă de nulitate, a dobândit un statut constituțional. Aceste dispoziții sunt reluate în cuprinsul art. 27 alin. (3) din Legea nr. 90/2001, potrivit cărora: „Hotărârile și ordonanțele Guvernului se semnează de primul-ministru, se contrasemnează de miniștrii care au obligația punerii lor în executare și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Nepublicarea atrage inexistența hotărârii sau a ordonanței. Hotărârile care au caracter militar se comunică numai instituțiilor interesate.“ De asemenea, potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, având ca denumire marginală „Publicarea actelor normative“, „în vederea intrării lor în vigoare, legile și celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile și ordonanțele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autorităților administrative autonome, precum și ordinele, instrucțiunile și alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I“. După cum sa arătat în doctrină, hotărârea de Guvern nepublicată și orice alt act administrativ „lovit de inexistență“ nu se bucură de prezumția de legalitate și nici de executarea din oficiu. Având în vedere acestea, Guvernul consideră că este neîntemeiată critica autorului excepției, în sensul că abrogarea art. 3 alin. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 358/1991 a lipsit nejustificat instanțele de judecată de un text precis de sancționare a actului nepublicat, generând insecuritate juridică. Potrivit art. 252 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța de judecată trebuie să ia cunoștință din oficiu de dreptul în vigoare în România. În doctrină s-a arătat că legile, indiferent de forma lor de exprimare, sunt prezumate în mod absolut că sunt cunoscute de toți cetățenii, prin urmare, judecătorul nu poate solicita părților să propună probe cu privire la dovada normelor juridic. Regula enunțată nu are valoare absolută, art. 252 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă stabilind unele excepții: textele care nu sunt publicate în Monitorul Oficial al României sau într-o altă modalitate anume prevăzută de lege, convențiile, tratatele și acordurile internaționale aplicabile în România, care nu sunt integrate într-un text de lege, precum și dreptul internațional cutumiar trebuie dovedite de partea interesată; dispozițiile normative cuprinse în documente clasificate pot fi dovedite și consultate numai în condițiile prevăzute de lege. Prima excepție, vizând, printre altele, textele care nu sunt publicate în Monitorul Oficial al României sau într-o altă modalitate prevăzută de lege, este considerată în doctrină o consecință firească, deoarece obligativitatea caracteristică normei juridice impune cunoașterea acesteia, iar acest din urmă deziderat se poate realiza, în principiu, doar prin publicarea actului normativ în Monitorul Oficial al României. În lumina celor mai sus expuse, soluția legislativă cuprinsă în art. 252 alin. (2) din Codul de procedură civilă, conferind părții interesate posibilitatea de a face dovada textelor care nu sunt publicate în Monitorul Oficial al României sau într-o altă modalitate anume prevăzută de lege – este de natură să satisfacă exigențele dreptului convențional, constituțional și legal la un proces echitabil în termen rezonabil (optim și previzibil). Se invocă, în acest sens, considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 422 din 10 mai 2007, potrivit căreia „oricine trebuie să cunoască legea, care, în accepțiunea sa de act normativ primar, reglementează cu privire la drepturi și obligații. În cazul actelor secundare este de remarcat că ele sunt emise pentru executarea legii și sunt destinate cu precădere autorităților publice, care le execută având în vedere atât criterii de legalitate, cât și de oportunitate, aceasta cu atât mai mult cu cât administrația, în sens larg, pentru a putea funcționa, are nevoie deseori de posibilitatea de a uza de măsuri urgente“. … 17.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. … 
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției de neconstituționalitate, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:18.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 19.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al României, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 3 iulie 2017, cu următorul conținut: „Pe aceeași dată se abrogă art. 3 alin. 1-3 din Hotărârea Guvernului nr. 358/1991 privind înființarea și organizarea Regiei Autonome «Monitorul Oficial» și cap. IV «Organizarea regiei» din Regulamentul de organizare și funcționare a Regiei Autonome „Monitorul Oficial“, anexă la hotărâre, republicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 13 aprilie 1994, precum și orice alte dispoziții contrare, iar art. 3 lit. a) din regulament se modifică în mod corespunzător.“ Art. 3 alin. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 358/1991 are următorul conținut: „Potrivit prevederilor constituționale, Regia Autonomă «Monitorul Oficial» are obligația publicării în Monitorul Oficial al României a actelor normative, nepublicarea lor atrăgând inexistența acestora.“ … 20.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile de lege criticate contravin următoarelor prevederi din Constituție: art. 1 alin. (5) privind obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 100 privind actele Președintelui, art. 108 alin. (4) privind acele Guvernului și art. 126 alin. (2) privind instanțele judecătorești. … 21.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate, care abrogă art. 3 alin. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 358/1991, sunt neconstituționale, deoarece nu mai există un text precis de sancționare a unui act normativ nepublicat. … 22.Cu privire la aceste susțineri, Curtea constată că, potrivit art. 78 din Constituție, cu denumirea marginală „Intrarea în vigoare a legii“, „Legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei“. Pornind de la ierarhia actelor normative, art. 12 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, cu denumirea marginală „Intrarea în vigoare a actelor normative“, prevede următoarele:(1)Legile și ordonanțele emise de Guvern în baza unei legi speciale de abilitare intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau la o dată ulterioară prevăzută în textul lor. Termenul de 3 zile se calculează pe zile calendaristice, începând cu data publicării în Monitorul Oficial al României, și expiră la ora 24,00 a celei de-a treia zi de la publicare.(2)Ordonanțele de urgență ale Guvernului intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, sub condiția depunerii lor prealabile la Camera competentă să fie sesizată, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară. (3)Actele normative prevăzute la art. 11 alin. (1), cu excepția legilor și a ordonanțelor, intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară. Atunci când nu se impune ca intrarea în vigoare să se producă la data publicării, în cuprinsul acestor acte normative trebuie să se prevadă că ele intră în vigoare la o dată ulterioară stabilită prin text.“ Dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, la care fac referire dispozițiile art. 12 alin. (3) din aceeași lege, prevăd că „În vederea intrării lor în vigoare, legile și celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile și ordonanțele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autorităților administrative autonome, precum și ordinele, instrucțiunile și alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I“. … 23.Astfel, Curtea reține că, din coroborarea art. 11 alin. (1) și art. 12 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, rezultă regula potrivit căreia, pentru a intra în vigoare, celelalte acte normative adoptate de Parlament în afară de legi, hotărârile Guvernului, deciziile prim-ministrului, actele normative ale autorităților administrative autonome, precum și ordinele, instrucțiunile și alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Ca excepție de la această regulă, art. 11 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 prevede că „Nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României:a)deciziile primului-ministru clasificate, potrivit legii;  … b)actele normative clasificate, potrivit legii, precum și cele cu caracter individual, emise de autoritățile administrative autonome și de organele administrației publice centrale de specialitate.“ …  … 24.Referitor la sancțiunea nepublicării actelor normative, art. 108 alin. (4) din Constituție prevede că nepublicarea în Monitorul Oficial al României a hotărârilor și ordonanțelor adoptate de Guvern atrage inexistența acestora. De asemenea, Curtea reține că, potrivit art. 100 alin. (1) din Constituție, nepublicarea decretelor emise de Președinte atrage inexistența acestora. … 25.Având în vedere acest context legislativ, Curtea constată că legiuitorul constituant a prevăzut expres sancțiunea inexistenței actului în caz de nepublicare doar pentru hotărârile și ordonanțele adoptate de Guvern, precum și pentru decretele emise de Președinte. Art. 78 din Constituție prevede că legea intră în vigoare după data publicării în Monitorul Oficial al României, fără să prevadă expres sancțiunea pentru neîndeplinirea acestei obligații. … 26.Curtea constată că, în cauză, actele cărora ar trebui, potrivit autorului excepției, să li se aplice sancțiunea inexistenței sunt ordine nepublicate ale ministrului afacerilor interne, iar nu decrete emise de Președintele României sau hotărâri și ordonanțe adoptate de Guvern, la care fac referire art. 100 și art. 108 alin. (4) din Legea fundamentală, astfel că aceste dispoziții constituționale, invocate de autorul excepției, nu au relevanță în cauza de față. … 27.Curtea constată că faptul că legiuitorul infraconstituțional nu a prevăzut în mod expres care este sancțiunea nepublicării actului administrativ normativ în Monitorul Oficial al României nu echivalează cu lipsa obligației prevăzute de art. 11 alin. (1) și art. 12 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, potrivit cărora, pentru a intra în vigoare, celelalte acte normative adoptate de Parlament în afară de legi (pentru care există reglementare separată), hotărârile Guvernului, deciziile prim-ministrului, actele normative ale autorităților administrative autonome, precum și ordinele, instrucțiunile și alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Acestea reprezintă norme imperative, potrivit cărora actele normative se publică în Monitorul Oficial al României. … 28.Așa cum a reținut Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 71 din 29 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 7 mai 2019, paragraful 17, „o eventuală nepublicare a unor ordine privind regimul disciplinar al personalului din Ministerul Afacerilor Interne, Ministerului Apărării Naționale, precum și din alte instituții asupra cărora au incidență prevederile statutului cadrelor militare sau a unor regulamente militare, în măsura în care acestea au caracter normativ, ține de o neregularitate, iar nu de constituționalitate“. Așadar, susținerea autorului excepției potrivit căreia textul de lege criticat „a lipsit nejustificat instanțele de judecată de text precis de sancționare a actului nepublicat“, ceea ce a condus la interpretări diferite ale instanțelor judecătorești, nu poate fi primită, deoarece reprezintă o problemă de aplicare a legii, iar nu de constituționalitate. … 29.Referitor la principiul stabilității/securității raporturilor juridice, prin Decizia nr. 404 din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 6 mai 2008, Curtea a reținut că, deși nu este în mod expres consacrat de Constituția României, acest principiu se deduce atât din prevederile art. 1 alin. (3), potrivit cărora România este stat de drept, democratic și social, cât și din preambulul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost interpretat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa. Referitor la același principiu, instanța de la Strasbourg a reținut că „unul dintre elementele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității raporturilor juridice“ (Hotărârea din 6 iunie 2005, pronunțată în Cauza Androne împotriva României; Hotărârea din 7 octombrie 2009, pronunțată în Cauza Stanca Popescu împotriva României). Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, „odată ce Statul adoptă o soluție, aceasta trebuie să fie pusă în aplicare cu claritate și coerență rezonabile pentru a evita pe cât este posibil insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiectele de drept vizate de către măsurile de aplicare a acestei soluții (…)“, prin Hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunțată în Cauza Păduraru împotriva României, Hotărârea din 6 decembrie 2007, pronunțată în Cauza Beian împotriva României (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012). … 30.Prin urmare, nu se poate susține că abrogarea – prin textul de lege criticat – a dispozițiilor art. 3 alin. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 358/1991, care prevedeau obligația Regiei Autonome „Monitorul Oficial“ de a publica în Monitorul Oficial al României actele normative și care menționau expres sancțiunea inexistenței actelor normative nepublicate, ar conduce la încălcarea principiului securității raporturilor juridice. … 31.Cât privește critica de neconstituționalitate raportată la dispozițiile art. 21 și ale art. 126 alin. (2) din Constituție, Curtea reține că abrogarea textului care prevedea expres sancțiunea inexistenței actului normativ nepublicat în Monitorul Oficial al României nu are semnificația îngrădirii accesului liber la justiție și nici a încălcării normei constituționale potrivit căreia justiția se realizează prin instanțele judecătorești, deoarece, potrivit art. 4 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „Controlul judecătoresc al actelor administrative cu caracter normativ se exercită de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare, în condițiile prevăzute de prezenta lege“. De altfel, excepția de neconstituționalitate a fost invocată în cadrul unei cauze de contencios administrativ prin care s-a solicitat obligarea pârâtului Inspectoratul General al Poliției Române să comunice în scris informațiile solicitate, în temeiul Legii nr. 544/2001, acțiune în cadrul căreia reclamantul a invocat și „excepția inexistenței Instrucțiunilor Ministerului Administrației și Internelor nr. 1.111/2015“, care se referă la asistența juridică în cadrul Ministerului Afacerilor Interne și la dreptul de reprezentare procesuală a Inspectoratului General al Poliției Române de către Direcția Juridică. … 32.În concluzie, Curtea constată că abrogarea – prin textul de lege criticat – a dispozițiilor art. 3 alin. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 358/1991, care prevedeau obligația Regiei Autonome „Monitorul Oficial“ de a publica în Monitorul Oficial al României a actelor normative și care menționau expres sancțiunea inexistenței actelor normative nepublicate, nu echivalează cu lipsa obligației de publicare în Monitorul Oficial a actelor administrative normative, cu excepțiile prevăzute de lege. … 33.Cât privește sancțiunea concretă aplicabilă în caz de nepublicare a unui act administrativ cu caracter normativ, aceasta reprezintă o problemă de interpretare și de aplicare a legii, de competența instanțelor judecătorești, iar nu o problemă de constituționalitate. … 34.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Alexandru Firicel în dosarele nr. 28.452/3/CA/2016 și nr. 37.628/3/CA/2016 ale Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al României sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 24 septembrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește