DECIZIA nr. 510 din 4 iulie 2017

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 07/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 897 din 15 noiembrie 2017
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 241 15/07/2005 ART. 9
ActulREFERIRE LALEGE 241 15/07/2005 ART. 9
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 241 15/07/2005 ART. 9
ART. 3REFERIRE LALEGE 241 15/07/2005 ART. 2
ART. 4REFERIRE LALEGE 241 15/07/2005 ART. 9
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 8REFERIRE LACOD PR FISCALĂ 20/07/2015
ART. 8REFERIRE LACOD FISCAL 08/09/2015
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 4 21/01/2008
ART. 8REFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006
ART. 8REFERIRE LALEGE 241 15/07/2005 ART. 2
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 82 24/12/1991
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 446 28/06/2016
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 1089 08/09/2009
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LALEGE 241 15/07/2005 ART. 9
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 13REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 7
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 363 07/05/2015
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 14REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 15REFERIRE LALEGE 241 15/07/2005 ART. 9
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 673 17/11/2016
ART. 16REFERIRE LALEGE 241 15/07/2005 ART. 9
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 82 24/12/1991
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 17REFERIRE LALEGE 241 15/07/2005 ART. 9
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 249 05/05/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 855 26/11/2020





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel-Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Daniela Ramona Marițiu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. 1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Ioan Poenar în Dosarul nr. 2.996/111/2014 al Curții de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.434D/2016.2.La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că dosarul se află la al doilea termen de judecată, la primul termen, din data de 22 iunie 2017, autorul excepției formulând cerere de acordare a unui termen de judecată motivat de faptul că se afla în stare de detenție, neputându-se prezenta în fața Curții Constituționale. De asemenea, magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de către partea Florin Silviu Teodosiu, prin care acesta solicită judecarea în lipsă.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens arată că dispoziția criticată a mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, instanța de contencios constituțional statuând că atât actele din materia contabilității, cât și cele din domeniul fiscal impun contribuabililor obligații punctuale în ceea ce privește sarcina acestora de a înregistra în contabilitate cheltuielile realizate sau veniturile încasate, documentele în care aceste operațiuni trebuie evidențiate fiind evocate în actele normative din domeniul contabilității și din cel fiscal. Totodată, însuși art. 2 din Legea nr. 241/2005 enumeră actele normative incidente în materie. Prin urmare, este vorba de o categorie care vizează profesioniști, acestora revenindu-le obligația legală de a cunoaște actele normative incidente și, pe cale de consecință, obligațiile prevăzute de legislația în materie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 18 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 2.996/111/2014, Curtea de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Ioan Poenar, într-o cauză penală.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului în materia clarității și previzibilității legii, susține că sintagma „evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale“ este confuză, imprecisă și, prin urmare, impredictibilă. Apreciază că, în mod corect, ar trebui folosită fie sintagma „documente legale“, fie cea de „documente contabile oficiale“. 6.Curtea de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că sintagma criticată are un caracter exhaustiv, eventuala suprapunere semantică dintre primul și al doilea termen al sintagmei arătate putând fi calificată mai degrabă ca o deficiență de redactare, fără efecte în plan practic, iar nu ca o încălcare a dispozițiilor constituționale sau convenționale invocate.7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8.Guvernul arată că prin incriminarea infracțiunilor de evaziune fiscală s-a urmărit protejarea relațiilor sociale privitoare la colectarea veniturilor bugetare, care presupun un comportament onest al contribuabililor și nu sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale. Evidențierea unor operațiuni sau cheltuieli nereale (fictive) în documentele contabile sau financiar-fiscale oficiale constă în activitatea prin care în aceste documente sunt făcute consemnări care nu au la bază documente justificative valide, total sau parțial. De asemenea, operațiunea fictivă constă, potrivit definiției legale, în disimularea realității prin crearea aparenței existenței unei operațiuni care în fapt nu există. În continuare, Guvernul arată că, pentru a asigura previzibilitatea legii penale, art. 2 din Legea nr. 241/2005 definește o serie de termeni, printre care și cel de documente legale, respectiv documentele prevăzute de Codul fiscal, Codul de procedură fiscală, Codul vamal, Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, și de reglementările elaborate pentru punerea în aplicare a acestora. Având în vedere dispozițiile legale menționate, Guvernul apreciază că dispozițiile legale definesc noțiunea de documente legale, definiție generică ce include inclusiv actele prevăzute a fi întocmite în temeiul Legii contabilității. Este evident că enumerarea în textul infracțiunii a actelor contabile este una exemplificativă, nu alternativă, actele contabile făcând parte, potrivit definiției de la art. 2 din Legea nr. 241/2005, din sfera generică a documentelor legale. Totodată, Guvernul consideră că, în aplicarea prevederilor legale criticate, trebuie avute în vedere și îndrumările obligatorii stabilite de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 4/2008, pronunțată cu ocazia soluționării unui recurs în interesul legii. 9.Avocatul Poporului arată că își menține punctul de vedere reținut în deciziile Curții Constituționale nr. 1.089/2009 și nr. 446/2016, în sensul constituționalității dispozițiilor de lege criticate. 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, cu următorul conținut: „(1) Constituie infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale: (…) c) evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive“.13.Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) potrivit căruia în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie și art. 23 alin. (12) referitor la legalitatea pedepsei. De asemenea sunt invocate prevederile art. 7 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, a statuat, cu valoare de principiu, că dispozițiile art. 23 alin. (12) din Constituție impun garanția reglementării prin lege a incriminării faptelor și stabilirea sancțiunii corespunzătoare și, în mod implicit, obligația în sarcina legiuitorului de a adopta legi care să respecte cerințele de calitate ale acestora, care se circumscriu principiului legalității prevăzut la art. 1 alin. (5) din Constituție. Având în vedere jurisprudența proprie și pe cea a Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la condițiile pe care o lege trebuie să le îndeplinească pentru a fi conformă Constituției și Convenției, Curtea a statuat că o lege îndeplinește condițiile calitative impuse atât de Constituție, cât și de Convenție, numai dacă norma este enunțată cu suficientă precizie pentru a permite cetățeanului să își adapteze conduita în funcție de aceasta, astfel încât, apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, față de circumstanțele speței, consecințele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă și să își corecteze conduita. Totodată, Curtea, având în vedere principiul generalității legilor, a reținut că poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu trebuie să afecteze, însă, previzibilitatea legii.15.În continuare, Curtea reține că se constituie în infracțiunea de evaziune fiscală săvârșirea faptelor în modalitățile prevăzute la alin. (1) lit. a)-g) al art. 9 din Legea nr. 241/2005, sub aspectul laturii subiective presupunând intenția directă calificată prin scop, și anume sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale. În cazul infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, elementul material al acesteia constă în evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive.16.Referitor la dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, prin Decizia nr. 673 din 17 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 20 martie 2017, Curtea a reținut că formulările speciale ce se regăsesc în materia contabilității și fiscalității impun contribuabililor obligații punctuale în ceea ce privește înregistrarea operațiunilor comerciale și a veniturilor obținute. Curtea a reținut că, de principiu, contribuabilul este obligat să își înregistreze toate aceste operațiuni în evidențele sale contabile, iar unele dintre acestea și în alte documente legale. De exemplu, vânzările, ca de altfel și cumpărările, se înregistrează atât în contabilitatea societății în ordine cronologică, potrivit prevederilor Legii contabilității nr. 82/1991, cât și în decontul de T.V.A., document special pentru stabilirea, calcularea și virarea sumelor datorate de contribuabil bugetului de stat și invers. Totodată, aceste operațiuni se înregistrează și în jurnalul de vânzări și în jurnalul de cumpărări. Astfel, omisiunea evidențierii operațiunilor comerciale poate consta fie în neîntocmirea documentelor justificative pentru venitul realizat, fie în neînscrierea documentelor justificative întocmite în celelalte documente contabile sau în alte documente legale, fie înregistrarea unor venituri mai mici decât cele realizate în realitate. Necalcularea, neînregistrarea și neraportarea acestor operațiuni determină, în final, pagube la bugetul de stat, prin nefacturarea veniturilor încasate și neplata obligațiilor fiscale aferente acestora. Având în vedere aceste aspecte, Curtea a apreciat că sintagma „în actele contabile ori în alte documente legale“ este clar definită de lege, întrunind condițiile de claritate, precizie, previzibilitate și accesibilitate circumscrise principiului legalității prevăzut de dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, indivizii putându-și da seama din conținutul dispozițiilor legale incidente care sunt actele sau omisiunile care angajează răspunderea penală a acestora.17.Neintervenind elemente noi care să determine modificarea acestei jurisprudențe, soluția adoptată în decizia citată, precum și considerentele acesteia cu privire la constituționalitatea dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 sunt valabile și în cauza de față.18.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ioan Poenaru în Dosarul nr. 2.996/111/2014 al Curții de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori și constată că dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 4 iulie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x