DECIZIA nr. 510 din 17 iulie 2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 488^1 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Societatea București Com Impex – S.R.L. din București și Societatea Beautiful Sky – S.R.L. din București în Dosarul nr. 4.483/94/2017 al Judecătoriei Buftea – Secția penală, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.610 D/2017. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.  … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca inadmisibilă. Se susține că autoarele excepției solicită modificarea textului criticat, în sensul extinderii sferei subiecților care pot formula contestația privind durata procesului penal, motiv pentru care excepția de neconstituționalitate nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute la art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. Se arată că, de altfel, în argumentarea excepției se pleacă de la o situație particulară, în care au fost dispuse, cu privire la autoarele excepției, măsuri asigurătorii, măsuri care însă pot fi contestate, fiind asigurate, în acest fel, garanțiile procesuale necesare apărării intereselor procesuale ale acestora.  … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea nr. 638 din 5 aprilie 2017 pronunțată în Dosarul nr. 4.483/94/2017, Judecătoria Buftea – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 488^1 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Societatea București Com Impex – S.R.L. din București și Societatea Beautiful Sky – S.R.L. din București într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații cu privire la durata procesului penal. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, se susține că textul criticat lipsește persoanele interesate în formularea unei contestații cu privire la durata procesului penal, care nu au una dintre calitățile de suspect, inculpat, persoană vătămată, parte civilă sau parte responsabilă civilmente, de posibilitatea de a formula o astfel de contestație, aspect ce constituie o încălcare a dreptului de acces la justiție și a dreptului la apărare al acestora. Se arată că, pe lângă participanții la procesul penal enumerați în ipoteza normei juridice criticate, există și alte persoane, cum sunt cele cu privire la ale căror bunuri au fost dispuse măsuri asigurătorii, în cursul urmăririi penale, care, pentru a-și putea apăra dreptul de proprietate privată, pe care îl dețin asupra bunurilor sechestrate, sunt interesate ca respectivul proces penal să fie finalizat într-un termen rezonabil. Concret, se arată că, în cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate, o parte însemnată a bunurilor ce aparțin autoarelor excepției de neconstituționalitate a fost indisponibilizată, pentru perioade mai mari de 1 an, fără ca autoarele excepției să dobândească vreo calitate procesuală în respectivul proces penal și, prin urmare, fără ca acestea să poată formula contestație, conform prevederilor art. 488^1 alin. (2) din Codul de procedură penală, pentru a-și apăra dreptul de proprietate asupra respectivelor bunuri.  … 6.Judecătoria Buftea – Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Se arată că limitarea sferei persoanelor care pot formula contestație cu privire la durata procesului penal la cele enumerate în textul criticat poate aduce atingere drepturilor fundamentale ale unor terțe persoane care au un interes legitim în soluționarea, cu celeritate, a procesului penal.  … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se susține, în acest sens, că persoanele care nu au o calitate procesuală, dar ale căror bunuri sunt indisponibilizate în cadrul unui proces penal, pot contesta măsura astfel dispusă, conform prevederilor art. 250 din Codul de procedură penală. Se arată, totodată, că măsurile de indisponibilizare a unor bunuri, în cursul procesului penal, lipsesc proprietarii acestora de atributul de a utiliza respectivele bunuri, de a dispune de ele și de a le culege fructele, ingerințe ce respectă însă condițiile prevăzute la art. 53 din Constituție.  … 9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 488^1 alin. (2) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „Contestația poate fi introdusă de către suspect, inculpat, persoana vătămată, partea civilă și partea responsabilă civilmente. În cursul judecății, contestația poate fi introdusă și de către procuror.“ … 12.Se susține că textul criticat contravine dispozițiilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 24 cu privire la dreptul la apărare și art. 44 cu privire la dreptul de proprietate privată. … 13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în privința dispozițiilor alin. (1) și alin. (3) ale aceluiași art. 488^1 din Codul de procedură penală, au fost formulate critici de neconstituționalitate similare, sens în care Curtea Constituțională a pronunțat Decizia nr. 640 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 21 februarie 2018, prin care excepția de neconstituționalitate astfel invocată a fost respinsă, ca neîntemeiată.  … 14.Prin Decizia nr. 640 din 17 octombrie 2017, paragrafele 14-21, Curtea a reținut că procedura specială reglementată la art. 488^1-488^6 din Codul de procedură penală, referitoare la contestația privind durata procesului penal, reprezintă o garanție a soluționării cauzelor penale într-un termen rezonabil și, în acest fel, a respectării dreptului la un proces echitabil, prevăzut la art. 6 din Convenție și la art. 21 alin. (3) din Constituție, drept fundamental reglementat totodată la art. 8 din Codul de procedură penală ca principiu al aplicării legii procesual penale, dispoziție legală ce constituie o aplicare a normei constituționale anterior menționate. De asemenea, s-a arătat că legiuitorul a prevăzut procedura contestației privind durata procesului penal, în aplicarea prevederilor art. 13 din Convenție, ca un remediu efectiv ce poate fi exercitat împotriva prelungirii nejustificate a etapelor procesului penal, în situația în care astfel de întârzieri sunt de natură a încălca drepturile fundamentale ale părților. … 15.Prin aceeași decizie, Curtea a constatat că, astfel reglementată, contestația privind durata procesului penal presupune, așa cum rezultă și din denumirea instituției analizate, existența unui proces penal început. Și, cum prima etapă a procesului penal, conform dispozițiilor procesual penale, este cea a urmăririi penale, întrucât Codul de procedură penală nu reglementează, ca etapă distinctă a procesului penal, anterioară urmăririi penale, realizarea actelor de cercetare penală premergătoare începerii urmăririi penale, titularii contestației reglementate la art. 488^1-488^6 din Codul de procedură penală sunt suspectul, inculpatul, persoana vătămată, partea civilă și partea responsabilă civilmente; în cursul judecății, contestația privind durata procesului penal poate fi formulată și de către procuror. … 16.Așa fiind, Curtea a reținut că persoana față de care sunt realizate acte de cercetare penală, în cursul urmăririi penale începute in rem – sau chiar în cursul urmăririi penale începute in personam, dar în cadrul căreia persoana în cauză nu are calitatea de parte, – nu are dreptul de a promova contestația privind durata procesului penal. Prin urmare, în situația în care, deși sesizat cu o plângere, procurorul nu dispune nicio măsură și nu efectuează niciun act, pasivitatea organelor judiciare nu poate fi sancționată prin utilizarea procedurii speciale analizate. … 17.Curtea a statuat, totodată, că această soluție juridică apare ca fiind rezonabilă, fiind justificată prin lipsa formulării, cu privire la o persoană în legătură cu care sunt efectuate doar acte de cercetare penală, dar care nu are calitatea de suspect sau de inculpat, a unei suspiciuni referitoare la săvârșirea de către aceasta a unei infracțiuni, suspiciune de natură să îi prelungească, pentru o perioadă nejustificată de timp, o situație juridică incertă. Cu privire la acest aspect, prin Decizia nr. 362 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 780 din 3 octombrie 2017, paragrafele 23-25, Curtea Constituțională a reținut că dispozițiile art. 29 din Codul de procedură penală definesc ca fiind participanți în procesul penal organele judiciare, avocatul, părțile, subiecții procesuali principali, precum și alți subiecți procesuali, iar, cu privire la părți, art. 32 alin. (1) din Codul de procedură penală prevede că acestea sunt subiecții procesuali care exercită sau împotriva cărora se exercită acțiunea penală, iar alin. (2) al aceluiași art. 32 enumeră părțile procesului penal ca fiind inculpatul, partea civilă și partea responsabilă civilmente. Totodată, s-a arătat că art. 33 din Codul de procedură penală prevede la alin. (1) că subiecții procesuali principali sunt suspectul și persoana vătămată, iar la alin. (2) stabilește, cu valoare de principiu, că aceștia au aceleași drepturi și obligații ca și părțile, cu excepția celor pe care legea le acordă numai acestora. În fine, art. 34 din Codul de procedură penală reglementează alți subiecți procesuali, aceștia fiind martorul, expertul, interpretul, agentul procedural, organele speciale de constatare, precum și orice alte persoane sau organe prevăzute de lege având anumite drepturi, obligații sau atribuții în procedurile judiciare penale. Astfel, Curtea a observat că făptuitorul nu este reglementat în Codul de procedură penală, ca participant la procesul penal, această noțiune fiind utilizată în cuprinsul acestui cod, în lipsa unei definiții legale, spre exemplu, la art. 44 referitor la competența în caz de reunire a cauzelor, art. 48 cu privire la competența în caz de schimbare a calității inculpatului, art. 61 referitor la actele încheiate de unele organe de constatare, art. 62 privind actele încheiate de comandanții de nave și aeronave, art. 146^1 cu privire la obținerea datelor privind tranzacțiile financiare ale unei persoane, art. 147 referitor la reținerea, predarea și percheziționarea trimiterilor poștale și art. 148 cu privire la utilizarea investigatorilor sub acoperire sau cu identitate reală și a colaboratorilor. Având în vedere aspectele anterior menționate, Curtea a conchis că prin „făptuitor“ se înțelege persoana care nu are calitatea de suspect, dar în legătură cu care sunt realizate acte de cercetare penală. Astfel, pot avea calitatea de făptuitor persoanele împotriva cărora a fost înregistrată o plângere penală sau persoanele avute în vedere în desfășurarea urmăririi penale in rem, dar în privința cărora nu este atins standardul de probațiune necesar pentru a putea fi încadrate în categoria suspecților sau a inculpaților. Prin urmare, în privința acestor persoane, probatoriul administrat furnizează indicii care să sugereze o eventuală formă de vinovăție în săvârșirea faptelor ce fac obiectul urmăririi penale. Din această perspectivă, Curtea a constatat că procesul penal parcurge mai multe etape, caracterizate prin nivele diferite ale probării vinovăției persoanelor care săvârșesc fapte de natură penală. Această evoluție graduală debutează cu existența unor bănuieli rezonabile că persoana în cauză a săvârșit o infracțiune, suspiciuni a căror constatare îi conferă respectivei persoane calitatea de suspect, continuă cu formarea, pe baza probelor administrate, a unei presupuneri rezonabile că persoana avută în vedere a săvârșit o infracțiune, etapă ce determină punerea în mișcare a acțiunii penale, conform art. 15 din Codul de procedură penală, și dobândirea calității de inculpat, și se finalizează cu demonstrarea vinovăției acesteia, dincolo de orice îndoială rezonabilă, fapt ce transformă inculpatul în persoană condamnată (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 198 din 23 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 4 iulie 2017). … 18.Având în vedere considerentele mai sus invocate, Curtea a constatat, prin aceeași decizie anterior menționată, că, întradevăr, procesul etapizat de formulare și demonstrare a unei acuzații în materie penală presupune, printre altele, crearea, pentru participanții la procesul penal, a unei stări de incertitudine juridică, ce evoluează odată cu etapele procesului penal, incertitudine de natură a afecta existența acestora și de a influența conținutul raporturilor juridice pe care ei le încheie cu alți subiecți de drept, motiv pentru care se impune a fi limitată în timp, pentru a nu afecta în mod ireversibil existența persoanelor în cauză. … 19.Curtea a reținut însă că această problemă nu poate fi invocată în privința făptuitorului sau a altor persoane chemate, în cursul urmăririi penale, pentru a fi audiate cu privire la diferite fapte reținute în dosarele penale și care nu au calitatea de părți ale procesului penal. Acest aspect a fost reținut și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, spre exemplu, prin Hotărârea din 27 septembrie 2007, paragrafele 48 și 54, pronunțată în Cauza Reiner și alții împotriva României, a statuat, în privința reclamantului, că „deși a fost audiat în anul 1991 de poliție, el nu avea niciun motiv să presupună că este vizat personal și nimic nu indică faptul că în acest stadiu era el însuși bănuit de săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. Deși este adevărat că martorul F.G. l-a menționat printre agresorii lui A.A., nu a fost luată nicio măsură care ar fi putut avea urmări importante asupra situației sale. În plus, din 1991 până în 1997, el nu a fost citat pentru a depune mărturie și nicio altă măsură nu a fost luată împotriva lui. Deși numărul dosarului penal indică faptul că a fost constituit în anul 1990, nu e mai puțin adevărat faptul că era vorba de o urmărire penală in rem și că era posibil ca ancheta împotriva reclamantului să înceapă mai târziu. De altfel, reclamantul însuși a precizat în formularul său de cerere trimis Curții că a fost citat pentru a fi audiat în anul 1997. Abia la data de 13 noiembrie 1997 Parchetul l-a audiat și l-a informat oficial că era bănuit de săvârșirea unei infracțiuni. Prin urmare, Curtea apreciază că abia la această dată a început procedura penală în ceea ce îl privește.“ Prin aceeași hotărâre, instanța europeană a reamintit că, în materie penală, dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil are tocmai scopul de a evita „ca o persoană inculpată să rămână prea mult în incertitudine privind soarta sa (Hotărârea din 10 noiembrie 1969, pronunțată în Cauza Stőgműller împotriva Austriei, paragraful 5)“. … 20.De altfel, Curtea a reținut că aceeași soluție juridică rezultă și din rațiunea reglementării instituției prescripției răspunderii penale. Aceasta, pe de o parte, limitează, în timp, starea de incertitudine a persoanelor care au săvârșit fapte prevăzute de legea penală și care nu mai pot fi trase la răspundere după împlinirea termenelor de prescripție a răspunderii penale pentru faptele comise, termene ce sunt calculate conform art. 154 din Codul penal și, respectiv, art. 155 alin. (4) din același cod, iar, pe de altă parte, asigură dreptul organelor judiciare ca, până la împlinirea termenelor anterior menționate, sau chiar în scopul întreruperii curgerii acestora, să efectueze toate actele de urmărire penală pe care le consideră necesare, în vederea aflării adevărului. Astfel, în interiorul termenelor de prescripție a răspunderii penale, organele judiciare au dreptul de a efectua toate actele procedurale pe care le consideră necesare, în vederea soluționării cauzelor, cu respectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor implicate. … 21.Pentru aceste considerente, Curtea a reținut că excluderea persoanelor față de care au fost realizate acte de urmărire penală, dar care nu au calitatea de părți ale procesului penal, din categoria titularilor dreptului de a formula contestație privind durata procesului penal este firească, nefiind de natură a încălca accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil al acestora. Cu privire la drepturile fundamentale anterior menționate, Curtea Constituțională a arătat, în jurisprudența sa, că accesul liber la justiție este asigurat atunci când persoana interesată are dreptul de a se adresa cel puțin unei instanțe naționale independente, în vederea valorificării drepturilor sau intereselor sale legitime (a se vedea Decizia nr. 17 din 21 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2015, paragraful 78), iar dreptul la un proces echitabil presupune asigurarea unor garanții precum egalitatea armelor între acuzare și apărare, dreptul de a formula apărările necesare și dreptul de a beneficia de soluționarea cauzelor în cadrul unor proceduri caracterizate prin contradictorialitate (a se vedea Decizia nr. 307 din 23 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 3 mai 2010). Or Curtea a reținut că persoanelor împotriva cărora nu a fost începută urmărirea penală le sunt asigurate aceste garanții procesuale, în forme corespunzătoare etapei procesuale, anterioare urmăririi penale, în care se află. … 22.Raportând criticile formulate în prezenta cauză la considerentele Deciziei nr. 640 din 17 octombrie 2017, anterior invocată, Curtea reține că acestea sunt aplicabile și în prezenta cauză, în care prevederile art. 488^1 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt criticate din aceeași perspectivă a imposibilității formulării contestației cu privire la durata procesului penal, în cursul urmăririi penale, de către persoane care nu au calitatea prescrisă de lege. … 23.Mai mult, persoanele în privința cărora sunt dispuse măsuri asigurătorii au dreptul de a formula contestație, conform prevederilor art. 250 din Codul de procedură penală.  … 24.Distinct de cele reținute prin decizia anterior menționată, dar pentru aceleași considerente, Curtea constată că textul criticat nu contravine dispozițiilor art. 24 din Constituție, dreptul la apărare fiind asigurat, în ipoteza juridică analizată, proporțional cu nevoia de garantare specifică fazei procesuale anterioare începerii urmăririi penale și, respectiv, într-o manieră corespunzătoare calității de persoană în privința căreia sunt efectuate acte de urmărire penală in rem. De altfel, dispozițiile procesual penale în vigoare nu împiedică persoanele care au calitatea de făptuitor sau pe cele cu privire la ale căror bunuri sunt dispuse măsuri asigurătorii, în cursul urmăririi penale, fără a fi părți în procesul penal, să beneficieze de serviciile unui avocat, pentru a-și apăra drepturile și interesele procesuale.  … 25.În fine, referitor la pretinsa încălcare, prin dispozițiile art. 488^1 alin. (2) din Codul de procedură penală, a prevederilor art. 44 din Constituție, Curtea constată că nici aceasta nu poate fi reținută. Într-adevăr, dispozițiile art. 249 din Codul de procedură penală permit aplicarea măsurilor asigurătorii, chiar și în cursul urmăririi penale in rem, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune. Însă, împotriva măsurilor asigurătorii sau a modului lor de aducere la îndeplinire, persoana interesată poate formula contestație, conform art. 250 din Codul de procedură penală, beneficiind, astfel, de garanțiile necesare apărării dreptului său de proprietate privată.  … 26.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea București Com Impex – S.R.L. din București și Societatea Beautiful Sky – S.R.L. din București în Dosarul nr. 4.483/94/2017 al Judecătoriei Buftea – Secția penală și constată că dispozițiile art. 488^1 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Buftea – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 17 iulie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește