DECIZIA nr. 51 din 26 ianuarie 2021

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 13/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 200 din 1 martie 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG 111 08/12/2010 ART. 11
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 111 08/12/2010 ART. 11
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010 ART. 11
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 47
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 49
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 49
ART. 4REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010 ART. 11
ART. 5REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010 ART. 11
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LALEGE 132 27/06/2011
ART. 12REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010 ART. 11
ART. 13REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 20
ART. 13REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 24
ART. 13REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 52
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 47
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 49
ART. 13REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 7
ART. 13REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 16
ART. 13REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 25
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 788 27/09/2012
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 765 15/06/2011
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 455 12/04/2011
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 597 27/09/2018
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 616 06/10/2015
ART. 16REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 1 08/02/1994
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 47
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 47
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 49
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 49
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 184 26/03/2015
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 1479 08/11/2011
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Bianca Drăghici – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, excepție ridicată de Dorina Alina Dima în Dosarul nr. 5.286/118/2017 al Curții de Apel Constanța – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.848D/2019.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere, ca nefondată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că reducerea cu o lună a indemnizației pentru creșterea copilului se aplică în mod nediferențiat tuturor celor aflați în ipoteza normei. Totodată, părintele al cărui soț a renunțat la acest beneficiu al concediului de o lună nu se află în aceeași situație cu cel al cărui soț nu a renunțat. Cât privește critica de neconstituționalitate raportată la art. 47 și 49 din Constituție, se arată că cetățenii au dreptul la concediul de maternitate plătit, concediul pentru creșterea copilului neavând o consacrare constituțională, indemnizația pentru creșterea copilului fiind o măsură de protecție socială.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Decizia nr. 1.776 din 2 aprilie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 5.286/118/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul formulat împotriva Încheierii din 3 septembrie 2018 a Curții de Apel Constanța – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale, a casat în parte încheierea recurată, a admis în parte cererea de sesizare a Curții Constituționale și a dispus sesizarea acesteia cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor. Excepția a fost ridicată de Dorina Alina Dima într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ, respectiv a unei decizii privind acordarea stimulentului de inserție prevăzut de dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că instituirea, prin dispozițiile legale criticate, a regulii conform căreia părintele care se află în concediu pentru creșterea copilului sau în perioada plății stimulentului de inserție, cu excepția situațiilor în care aplicarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 nu este obligatorie, nu va beneficia o lună de acest drept dacă celălalt părinte nu solicită propriul drept la concediu încalcă principiul egalității în drepturi, precum și prevederile constituționale cu privire la nivelul de trai și la protecția copiilor și a tinerilor.6.Se apreciază că, în situația în care celălalt părinte nu solicită propriul drept la concediu, statul nu doar că privează părintele de acordarea indemnizației pentru creșterea copilului pentru o lună, ci aplică aceeași regulă și în situația acordării stimulentului inserție, invocând același raționament. În acest context, se consideră că stimulentul de inserție nu își atinge scopul pentru care a fost instituit, adică stimularea părintelui care se află în concediu pentru creșterea copilului de a-și relua activitatea înainte de împlinirea de către copil a vârstei de 2, respectiv 3 ani. Așadar, nu ar trebui să aibă nicio relevanță dacă celălalt părinte a solicitat sau nu propriul drept la concediu și, implicit, indemnizația pentru creșterea copilului pentru o lună, întrucât sunt două noțiuni diferite, rațiunile pentru care au fost instituite fiind diferite.7.Se afirmă că rațiunea instituirii stimulentului de inserție ar trebui să fie aceea de a veni în ajutorul părintelui și, implicit, al copilului, în situația în care părintele dorește sau este nevoit să își reia activitatea, să îi ofere un stimulent financiar. Cu toate acestea, statul reușește să găsească o modalitate prin care o lună să nu acorde stimulentul de inserție, motivat de faptul că celălalt părinte nu a solicitat propriul drept la concediu pentru creșterea copilului. Faptul că celălalt părinte nu a solicitat propriul drept la concediu ar putea să influențeze, cel mult, perioada pentru care se acordă indemnizația pentru creșterea copilului, nicidecum perioada pentru care se acordă stimulentul de inserție. Pentru ca stimulentul de inserție să-și atingă scopul pentru care a fost instituit, ar trebui să se acorde din ziua în care solicitantul își reia activitatea, iar nu după o lună.8.Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate, rezumându-se la analiza condițiilor de admisibilitate a acesteia.9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 28 iunie 2011, cu modificările și completările ulterioare, având următorul cuprins: (1)Dreptul la concediul pentru creșterea copilului stabilit potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) se acordă pe bază netransferabilă persoanelor ai căror copii se nasc începând cu data de 1 martie 2012, precum și celor aflate în situațiile prevăzute la art. 8 alin. (2), începând cu această dată, în situația în care ambele persoane din familia respectivă îndeplinesc condițiile de acordare a acestuia, după cum urmează:a)cel puțin o lună din perioada totală a concediului de creștere a copilului este alocată uneia dintre persoanele care nu a solicitat acest drept;b)în situația în care persoana prevăzută la lit. a) nu solicită dreptul la concediul care îi revine, celălalt părinte nu poate beneficia de dreptul la concediu în locul acesteia.(2)În situația prevăzută la alin. (1) lit. b), persoana care a solicitat inițial concediul și indemnizația pentru creșterea copilului poate opta pentru concediu fără plată sau, după caz, pentru realizarea de venituri supuse impozitului.(3)În cazul în care persoana care a solicitat inițial concediul și indemnizația pentru creșterea copilului optează pentru concediu fără plată, acesta constituie perioadă asimilată în sensul art. 2 alin. (5) lit. i).13.În opinia autoarei excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 47 privind nivelul de trai și ale art. 49 privind protecția copiilor și a tinerilor. De asemenea se invocă art. 7,art. 16 alin. (3) și art. 25 alin. (2) din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și art. 20,art. 24 alin. (1) și (2) și art. 52 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit prevederilor criticate, concediul pentru creșterea copilului se acordă pe bază netransferabilă părinților, după cum urmează: cel puțin o lună din perioada totală a concediului de creștere a copilului este alocată părintelui care nu a solicitat acest drept, iar în situația în care acesta nu solicită dreptul la concediul de cel puțin o lună care îi revine, părintele care a solicitat concediul pentru creșterea copilului nu poate beneficia de dreptul la concediu în locul acestuia.15.Cu privire la natura indemnizației lunare pentru creșterea copilului, în jurisprudența sa constantă, de exemplu, prin Decizia nr. 788 din 27 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 22 noiembrie 2012, sau prin Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 6 iulie 2011, Curtea a statuat că dreptul la indemnizația pentru creșterea copilului nu este un drept constituțional, ci constituie una dintre măsurile de protecție socială instituite de stat prin lege în virtutea rolului de stat social, dar nenominalizate expres în Constituție. Caracteristic unui astfel de drept este că legiuitorul este liber să aleagă, în funcție de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite și de necesitatea îndeplinirii și a altor obligații ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituțional, care sunt măsurile prin care va asigura cetățenilor un nivel de trai decent și să stabilească condițiile și limitele acordării lor. Totodată, prin Decizia nr. 455 din 12 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 2 iunie 2011, Curtea a statuat că „indemnizația pentru creșterea copilului constituie o măsură concretă de protecție socială, fiind dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească modalitatea de acordare a acesteia, fără a aduce atingere existenței dreptului în sine“.16.Referitor la concediul pentru creșterea copilului, prin Decizia nr. 597 din 27 septembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 5 februarie 2019, paragraful 24, Curtea a observat că, potrivit Notei de fundamentare, prin reglementările sale, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 asigură o aplicare corespunzătoare a prevederilor Directivei 2010/18/UE de punere în aplicare a Acordului-cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului, încheiat de BUSINESSEUROPE, UEAPME, CEEP și CES, și de abrogare a Directivei 96/34/CE, care a fost adoptată în scopul încercării de a reconcilia viața profesională cu cea personală a lucrătorilor. De asemenea, prin Decizia nr. 616 din 6 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 23 noiembrie 2015, paragraful 17, Curtea a observat că, potrivit Clauzei 2.2 din acest Acord, „Concediul se acordă pentru o perioadă de cel puțin patru luni și, pentru a promova egalitatea de șanse și de tratament între bărbați și femei, ar trebui, în principiu, să se acorde pe o bază netransferabilă. Pentru a încuraja egalitatea între cei doi părinți în materie de luare a concediului pentru creșterea copilului, cel puțin una dintre cele patru luni se va acorda pe o bază netransferabilă. Modalitățile de aplicare a perioadei netransferabile se stabilesc la nivel național prin intermediul legislației și/sau al convențiilor colective, luând în considerare dispozițiile în materie de concediu existente în statele membre.“ Totodată, în preambulul Acordului, la „Considerații generale“ pct. 16, se prevede că „dreptul la concediu pentru creșterea copilului în prezentul acord reprezintă un drept individual și, în principiu, nu poate fi cedat, iar statele membre sunt abilitate să îi confere caracter cesionabil. Experiența arată că caracterul cesionabil al concediului poate reprezenta un stimulent pozitiv pentru ca tații să ia acest tip de concediu și, prin urmare, partenerii sociali europeni convin asupra faptului că o parte din concediu nu este cesionabilă“.17.În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea art. 16 din Constituție privind egalitatea în drepturi, Curtea reține că cerințele instituite de legiuitor pentru acordarea concediului pentru creșterea copilului sunt stabilite pentru toate persoanele aflate în ipoteza normei, fără privilegii sau discriminări. Așa cum, în mod constant, a statuat în jurisprudența sa instanța de contencios constituțional, principiul constituțional al egalității în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite (a se vedea Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Or, Curtea constată că norma criticată oferă drepturi egale tuturor destinatarilor săi, iar faptul că părintele renunță la dreptul său de a solicita concediul de cel puțin o lună din perioada totală a concediului de creștere a copilului care îi revine nu generează discriminare.18.Referitor la critica de neconstituționalitate potrivit căreia instituirea prin normele legale criticate a regulii conform căreia părintele care se află în concediu pentru creșterea copilului nu se va putea bucura o lună de acest drept dacă celălalt părinte nu solicită propriul drept la concediu contravine dreptului fundamental privind nivelul de trai, Curtea constată netemeinicia acestei critici, de vreme ce, potrivit art. 47 alin. (2) din Constituție, cetățenii au dreptul la „concediu de maternitate plătit“ și, prin urmare, numai concediul de maternitate (cu indemnizația aferentă) reprezintă un drept fundamental, nefiind consacrat ca atare și concediul pentru creșterea copilului, reglementat de prevederile legale criticate.19.Având în vedere cele menționate, Curtea nu poate reține încălcarea prevederilor constituționale ale art. 47 privind nivelul de trai sau ale art. 49 privind protecția copiilor și a tinerilor.20.Cu privire la prevederile invocate din Declarația Universală a Drepturilor Omului și din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin Decizia nr. 184 din 26 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377 din 29 mai 2015, Curtea a reținut că acestea, de principiu, sunt aplicabile în cadrul controlului de constituționalitate în măsura în care asigură, garantează și dezvoltă prevederile constituționale în materia drepturilor fundamentale, cu alte cuvinte, în măsura în care nivelul lor de protecție este cel puțin la nivelul normelor constituționale în domeniul drepturilor omului. În acest sens sunt considerentele de principiu reținute de Curte prin Decizia nr. 1.479 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 25 ianuarie 2012. În speță, Curtea constată că prevederile invocate din Declarația Universală a Drepturilor Omului și din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene se referă la egalitatea în fața legii, dreptul familiei la ocrotire din partea societății și a statului, drepturile copilului și la întinderea și interpretarea drepturilor și principiilor, iar considerentele reținute mai sus abordează toate aceste aspecte, fiind, în consecință, valabile și cu privire la aceste norme.21.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Dorina Alina Dima în Dosarul nr. 5.286/118/2017 al Curții de Apel Constanța – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Constanța – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data 26 ianuarie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x