DECIZIA nr. 509 din 30 iunie 2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, excepție ridicată de Ministerul Public în Dosarul nr. 1.039/40/2018 al Tribunalului Botoșani – Secția penală, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.774 D/2018. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.  … 3.Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 1.775 D/2018, nr. 1.803 D/2018, nr. 1.822 D/2018 și nr. 1.984 D/2018, având același obiect, excepție invocată de Ministerul Public în Dosarul nr. 234/40/2018 al Tribunalului Botoșani – Secția penală, în Dosarul nr. 4.876/86/2017/a2 al Curții de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 4.877/86/2017/a2 al Curții de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori și în Dosarul nr. 636/84/2018 al Tribunalului Sălaj – Secția penală. … 4.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 5.Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.775 D/2018, nr. 1.803 D/2018, nr. 1.822 D/2018 și nr. 1.984 D/2018 la Dosarul nr. 1.774 D/2018, care a fost primul înregistrat.  … 6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. Se arată că interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr. 10 din 12 septembrie 2018 corespunde textului art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 și scopului legii anterior menționate, prin aceasta legiuitorul intenționând să încrimineze activitățile comerciale ilegale cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, aspect ce rezultă din interpretarea textului criticat. Se arată, totodată, că procedura de eliberare a autorizației la care fac trimitere prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 se referă la operatori ce desfășoară sau urmează să desfășoare operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, ceea ce exclude activitățile vizând consumul propriu. Se susține că, deși art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 nu face trimitere la art. 2 din aceeași lege, incidența acestuia din urmă rezultă din folosirea în cuprinsul textului criticat a sintagmei „operațiuni cu produse“, sintagmă definită la art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011. Se mai susține că, dacă intenția legiuitorului ar fi fost aceea de a incrimina și efectuarea de operațiuni pentru consum propriu, ar fi folosit temeni similari celor din art. 4 din Legea nr. 143/2000, făcând trimitere la cumpărarea sau deținerea de produse susceptibile de a avea efecte psihoactive pentru consumul propriu.  … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:7.Prin încheierile din 30 octombrie 2018, 31 octombrie 2018, 9 noiembrie 2018 și 21 noiembrie 2018, pronunțate în dosarele nr. 1.039/40/2018, nr. 234/40/2018, nr. 4.876/86/2017/a2, nr. 4.877/86/2017/a2 și nr. 636/84/2018, Tribunalul Botoșani – Secția penală, Curtea de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori și Tribunalul Sălaj – Secția penală au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, excepție ridicată de Ministerul Public. … 8.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că, prin Decizia nr. 10 din 12 septembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a hotărât că procurarea de produse susceptibile de a avea efecte psihoactive constituie o operațiune cu produse în sensul art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011 și intră sub incidența dispozițiilor art. 16 alin. (1) din același act normativ în ipoteza în care este efectuată în cadrul unei activități de import, export ori intermediere de produse. Se susține că prin decizia mai sus menționată Înalta Curte de Casație și Justiție a completat textul criticat, încălcând în acest fel principiul separației și echilibrului puterilor în stat, prevăzut la art. 1 alin. (4) din Constituție. Se arată că, prin incriminarea prevăzută la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, legiuitorul nu a prevăzut nicio distincție referitoare la finalitatea operațiunilor cu produse susceptibile a avea efecte psihoactive, textul criticat nefăcând, de altfel, trimitere la art. 2 din Legea nr. 194/2011. Se arată că în acest fel prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 erau incidente și în cazul persoanelor care efectuau operațiuni dintre cele prevăzute în ipoteza normei de incriminare analizate, pentru consumul propriu. Se arată, de asemenea, că din expunerea de motive a Legii nr. 194/2011 rezultă că scopul acestei legi a fost acela de a institui măsuri de prevenire, control și combatere a consumului de substanțe psihoactive în vederea protejării sănătății populației. Or, prin interpretarea dată prin Decizia nr. 10 din 12 septembrie 2018, textul criticat a fost lipsit de conținut în privința procurării de substanțe psihoactive în scopul consumului propriu, aspect ce încalcă prevederile art. 22 alin. (1) și ale art. 34 din Constituție. Se susține, totodată, că neincriminarea consumului de substanțe psihoactive încalcă principiul egalității în drepturi, prin faptul că persoanele care consumă droguri au calitatea de subiect activ al infracțiunii prevăzute la art. 4 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. Or, de vreme ce consumul de substanțe psihoactive este la fel de periculos pentru organism ca și consumul de droguri, este firesc ca cei care consumă astfel de substanțe să răspundă penal asemenea consumatorilor de droguri. Sunt invocate Decizia Curții Constituționale nr. 134 din 7 martie 2013 și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nr. 25 din 8 octombrie 2015, prin care s-a hotărât că subiect activ al infracțiunii prevăzute de art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, poate fi orice persoană fizică sau juridică. … 9.Curtea de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori, Tribunalul Botoșani – Secția penală și Tribunalul Sălaj – Secția penală apreciază că prevederile legale criticate sunt constituționale. Se susține că, deși Decizia nr. 10 din 12 septembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept restrânge sfera de aplicare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, dispozițiile legale criticate sunt în acord cu prevederile constituționale invocate în susținerea excepției. Se arată că textul criticat incriminează fapte săvârșite de traficanții de substanțe psihoactive, fiind excluse din sfera de aplicare a normei persoanele care dețin și consumă asemenea produse, fără finalitatea efectuării cu acestea a unor acte de comerț ilicite. Se susține că această manieră de interpertare a dispozițiilor legale criticate nu presupune încălcarea de către legiuitor a obligațiilor ce îi revin, conform art. 22 alin. (1) și art. 34 din Constituție, întrucât incriminarea faptelor prevăzute la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 are ca scop tocmai protecția sănătății publice. Se susține că, prin Decizia nr. 10 din 12 septembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a analizat dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, prin raportare la cele ale art. 2 lit. b) din aceeași lege, ce prevede categoriile de acțiuni apreciate de legiuitor ca operațiuni cu produse și substanțe psihoactive ce cad sub incidența Legii nr. 194/2011 și care trebuie supuse autorizării. Se arată că această interpretare nu este de natură a încălca dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (4) referitoare la statul de drept. Se arată, de asemenea, că dispozițiile legale criticate nu încalcă principiul egalității în drepturi, întrucât persoanele care săvârșesc operațiuni ilicite ce au ca obiect droguri se află într-o situație diferită de cele care săvârșesc astfel de operațiuni, având ca obiect substanțe psihoactive. Se susține că, în considerarea gradului de pericol social diferit al celor două categorii de operațiuni, legiuitorul a reglementat infracțiunile ce au ca obiect material aceste categorii de substanțe în două acte normative diferite, respectiv Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri și Legea nr. 194/2011. Se susține că această manieră de reglementare este expresia politicii penale a legiuitorului, care nu poate fi cenzurată de Înalta Curte de Casație și Justiție decât cu încălcarea principiului separației și echilibrului puterilor în stat. … 10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, conform încheierilor de sesizare, dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 26 februarie 2014. Din analiza excepției de neconstituționalitate Curtea reține însă că sunt criticate, în realitate, prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, în interpretarea dată prin Decizia nr. 10 din 12 septembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 894 din 24 octombrie 2018, care au următorul cuprins: „Fapta persoanei care, fără a deține autorizație eliberată în condițiile prezentei legi, efectuează, fără drept, operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă.“ … 14.Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4) referitoare la statul de drept, ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 22 alin. (1) cu privire la dreptul la viață și la integritate fizică și psihică și ale art. 34 referitor la dreptul la ocrotirea sănătății. … 15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în jurisprudența sa referitoare la contestarea constituționalității normelor în interpretarea dată acestora prin decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, a dezvoltat o analiză în două trepte, prima vizând respectarea competenței sale prevăzute de Constituție, iar cea de-a doua referitoare la raportarea la dispozițiile Constituției a conținutului normativ astfel determinat al normei criticate.  … 16.Din perspectiva celei dintâi etape a analizei, Curtea Constituțională este competentă să controleze constituționalitatea textelor legale aplicabile în interpretarea consacrată prin hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. A admite o teză contrară contravine înseși rațiunii existenței Curții Constituționale, care și-ar nega rolul său constituțional acceptând ca un text legal să se aplice în limite ce ar putea intra în coliziune cu Legea fundamentală (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 8 din 18 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 17 martie 2011, Decizia nr. 854 din 23 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 21 septembrie 2011, sau Decizia nr. 206 din 29 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 13 iunie 2013). Așadar, Curtea urmează să controleze constituționalitatea dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, în interpretarea dată prin Decizia nr. 10 din 12 septembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. … 17.Astfel, Curtea reține că printr-o jurisprudența anterioară pronunțării de către Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a Deciziei nr. 10 din 12 septembrie 2018, mai exact prin Decizia nr. 588 din 1 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 907 din 8 decembrie 2015, paragraful 23, Curtea Constituțională a constatat că art. 1 din Legea nr. 194/2011 nu face altceva decât să stabilească cadrul legal aplicabil preparatelor, substanțelor, plantelor, ciupercilor sau combinațiilor acestora, denumite în continuare produse, susceptibile să aibă efecte psihoactive, asemănătoare celor determinate de substanțele sau preparatele stupefiante ori psihotrope, plantele sau substanțele aflate sub control național, altele decât cele care au regimul juridic stabilit prin acte normative în vigoare, și instituie măsuri de prevenire, control și combatere a consumului în vederea protejării sănătății populației de acțiunile negative ale acestora. Totodată, prin Decizia nr. 134 din 7 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 220 din 17 aprilie 2013, Curtea a reținut că legiuitorul a înțeles să reglementeze cu privire la orice operațiuni de fabricare, producere, tratare, sinteză, extracții, condiționare, distribuire, punere în vânzare, plasare pe piață, livrare, procurare, ambalare, transport, stocare-depozitare, manipulare sau orice altă activitate legală de import, export ori intermediere de produse care sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, asemănătoare celor determinate de substanțele sau preparatele stupefiante ori psihotrope, plantele sau substanțele aflate sub control național, altele decât cele care au regimul juridic stabilit prin acte normative în vigoare. Aceste substanțe se pot găsi, în acord cu art. 1 din lege, în preparate, substanțe, plante, ciuperci sau combinații ale acestora, motiv pentru care s-a impus instituirea unor măsuri de prevenire, control și combatere a consumului acestora în vederea protejării sănătății populației de acțiunile negative care le pot genera. De aceea, orice operațiuni cu produse care sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive sunt interzise până la obținerea autorizării de către Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (A.N.S.V.S.A.). Prin aceeași decizie, Curtea a constatat că legea criticată este suficient de clară stabilind în art. 3 alin. (3) și (4) că la aprecierea rezonabilă a caracterului de produs susceptibil de a avea efecte psihoactive se pot lua în considerare, fără a se limita la acestea, lipsa ori insuficiența elementelor pentru determinarea regimului juridic al produsului, caracteristicile produsului, în principal compoziția, sau lipsa indicării acestora, consumul, ca destinație previzibilă a produsului, și prezentarea produsului, etichetarea sa, orice avertizări sau instrucțiuni pentru utilizarea lui, precum și orice altă indicație ori informație referitoare la acestea sau chiar lipsa lor. … 18.Prin Decizia nr. 10 din 12 septembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a stabilit că procurarea de produse susceptibile de a avea efecte psihoactive constituie o operațiune cu produse în sensul art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011 și intră sub incidența dispozițiilor art. 16 alin. (1) din același act normativ în ipoteza în care este efectuată în cadrul unei activități de import, export ori intermediere de produse. S-a hotărât, prin aceeași decizie, că procurarea de produse susceptibile de a avea efecte psihoactive de către consumatorul final în vederea consumului propriu, efectuată exclusiv în acest scop, nu constituie operațiune cu produse în sensul art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011 și nu intră sub incidența dispozițiilor art. 16 alin. (1) din același act normativ. … 19.Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că activitatea de procurare nu poate avea sensul strict gramatical, întrucât legiuitorul a definit-o ca fiind o operațiune cu produse susceptibile a avea efecte psihoactive și trebuie să îndeplinească toate cerințele legale ale unei astfel de operațiuni. Mai exact, pentru a intra sub incidența art. 16 din legea anterior menționată, orice operațiune dintre cele enumerate la art. 2 lit. b) trebuie să se refere la o activitate de import, export sau intermediere (evident, activitatea de intermediere fiind cea mai frecventă în practică). Prin aceeași decizie s-a reținut că, din chiar modalitatea în care legiuitorul a înțeles să formuleze definiția legală, enumerând o serie de noțiuni, iar apoi precizând că se referă și la orice altă activitate legală de import, export sau intermediere, rezultă cerința generală ca oricare dintre operațiunile cu produse să se refere la activități de export, import sau intermediere. S-a arătat că aceeași concluzie pare a se desprinde și din examinarea legii în ansamblul său, în condițiile în care legiuitorul a înțeles să reglementeze în principal procedura de autorizare pentru a se putea desfășura în mod legal operațiuni cu produse. Pe de altă parte, s-a arătat că tehnica legislativă utilizată în acest act normativ este similară modalității în care s-a incriminat infracțiunea de trafic de droguri, însă, spre deosebire de conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute la art. 4 din Legea nr. 143/2000, în cazul Legii nr. 194/2011, legiuitorul nu a mai prevăzut distinct incriminarea vreunei acțiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, pentru consum propriu, limitându-se a prevedea că noțiunea de operațiuni se referă la activități de import, export sau intermediere. S-a reținut, totodată, că noțiunea de „intermediere“ trimite la traficul cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive (corespunzător infracțiunii de trafic de droguri din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri), iar noțiunile de „import“ și „export“ au corespondent în Legea nr. 143/2000. De asemenea, s-a constatat că, examinând succesiunea noțiunilor folosite de legiuitor în Legea nr. 194/2011, se poate constata că majoritatea acestora, respectiv „fabricare, producere, tratare, sinteză, extracții, condiționare, distribuire, punere în vânzare, plasare pe piață, livrare, stocare-depozitare“, trimit, prin însuși conținutul lor, la desfășurarea unor veritabile activități economice, ce necesită în mod normal și participarea unor alte persoane, iar nu la activități pentru consumul propriu, și că doar noțiunile „procurare, ambalare, transport, manipulare“ au o semnificație ambivalentă și se pot referi atât la activități ce au ca finalitate consumul propriu (practic pot fi săvârșite și de consumatorul final al produselor), cât și la etape ale activităților de import, export sau intermediere. S-a reținut însă că semnificativă este absența dintre acestea a modalității alternative a „deținerii“. S-a conchis că legiuitorul a ales să nu incrimineze ca infracțiune deținerea de produse susceptibile a avea efecte psihoactive decât în măsura în care deținerea ar putea fi circumscrisă într-un caz particular noțiunii de altă activitate de import, export sau intermediere – teza finală a art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011. … 20.În acord cu cele reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea constată că dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 nu pot fi interpretate strict gramatical și izolat de ansamblul actului normativ din care fac parte, respectiv Legea nr. 194/2011, și că sensul prevederilor legale analizate avut în vedere de legiuitor este cel care decurge din interpretarea lor sistematică, prin coroborarea acestora cu restul normelor din cuprinsul Legii nr. 194/2011.  … 21.Astfel, potrivit art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011, prin „operator“ se înțelege persoana fizică sau juridică care, coordonând direct ori prin interpuși, efectuează sau intenționează să efectueze operațiuni de fabricare, producere, tratare, sinteză, extracții, condiționare, distribuire, punere în vânzare, plasare pe piață, livrare, procurare, ambalare, transport, stocare – depozitare, manipulare sau orice altă activitate legală de import, export ori intermediere de produse, denumite „operațiuni cu produse“. Așa fiind, legiuitorul a enumerat, în mod exhaustiv și, totodată, limitativ, operațiunile cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, arătând că acestea constau în oricare dintre activitățile menționate în cuprinsul normei de la art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011.  … 22.De asemenea, art. 4 din Legea nr. 194/2011 prevede că orice operator ce desfășoară sau intenționează să desfășoare operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive prin consum, chiar dacă scopul pentru care a fost produs nu este consumul, altele decât cele care au regimul juridic stabilit prin acte normative în vigoare, are obligația de a solicita Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor o autorizație, astfel cum aceasta este definită la art. 2 lit. h) din Legea nr. 194/2000.  … 23.La rândul său, art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 prevede că fapta persoanei care, fără a deține autorizație eliberată în condițiile Legii nr. 194/2011, efectuează, fără drept, operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive constituie infracțiune.  … 24.Având în vedere această manieră de reglementare, Curtea constată ca fiind evident faptul că noțiunea de „operațiuni cu produse“ din cuprinsul art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 are semnificația prevăzută de legiuitor la art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011 și, prin urmare, că se referă la oricare dintre faptele enumerate în cuprinsul acestei din urmă dispoziții legale. Printre acestea nu este enumerată și fapta de deținere în scopul consumului propriu și nici cea de consum. De asemenea, nici dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 nu fac referire la activități de procurare sau deținere de substanțe psihoactive în scopul consumului propriu sau de consum al unor astfel de substanțe.  … 25.Pentru aceste motive, Curtea reține că intenția legiuitorului a fost aceea de a incrimina, prin prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2000, doar activitățile de fabricare, producere, tratare, sinteză, extracții, condiționare, distribuire, punere în vânzare, plasare pe piață, livrare, procurare, ambalare, transport, stocare – depozitare, manipulare sau orice alte activități de import, export ori intermediere de produse, în condițiile în care acestea se efectuează fără drept și fără deținerea unei autorizații eliberate în condițiile legii analizate.  … 26.De altfel, din analiza prevederilor art. 4 din Legea nr. 194/2011 rezultă că, atunci când a dorit să includă consumul propriu în sfera de aplicare a dispozițiilor aceluiași act normativ, legiuitorul a făcut-o prin referire expresă la acesta, în cuprinsul normei incidente, aspect ce nu poate fi constatat în cazul dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011. Mai mult, toate activitățile enumerate la art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011 sunt activități ce vizează, direct sau indirect, comercializarea substanțelor susceptibile de a avea efecte psihoactive, și nu deținerea în scopul consumului sau consumul propriu.  … 27.De asemenea, analizând structura Legii nr. 194/2011, Curtea reține că cvasitotalitatea articolelor din cuprinsul acesteia reglementează procedura de autorizare a operațiunilor cu produse care sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive (capitolul II – „Autorizarea“ – art. 3-12), precum și procedura de control al operațiunilor cu astfel de produse și sancțiunile aplicabile în cazul nerespectării acestora (capitolul III – „Control și sancțiuni“ – art. 13-20), excepție făcând doar dispozițiile generale (capitolul I – art. 1-2) și dispozițiile tranzitorii și finale (capitolul IV – art. 21). Această configurație a actului normativ criticat denotă scopul legiuitorului, acela de a reglementa operațiunile cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, și nu procurarea de astfel de produse în scopul consumului propriu.  … 28.Totodată, intenția legiuitorului de a sancționa, prin Legea nr. 194/2011, operațiunile cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive care au ca finalitate consumul acestora de către alte persoane decât cele care efectuează operațiunile enumerate la art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011 reiese și din expunerea de motive a Legii nr. 194/2011, care, la secțiunea a 2-a – „Motivul emiterii actului normativ“, arată că, „începând cu anul 2008, societatea românească a început să se confrunte cu un fenomen care se amplifică excepțional, legat de dezvoltarea comercializării unor produse denumite generic plante etnobotanice sau droguri ușoare“, că, începând cu luna februarie a anului 2009, „au fost identificate și monitorizate de către organele speciale ale MAI toate magazinele cu acest profil de activitate“ și că „eforturile depuse pentru combaterea acestui fenomen sunt zădărnicite de ușurința cu care se poate modifica formula chimică a substanțelor nocive, astfel încât […] pot fi comercializate liber, identificarea lor fiind deosebit de dificilă“. În aceeași expunere de motive, la secțiunea a 3-a – „Impactul socioeconomic al proiectului de act normativ“, se prevede că „sănătatea persoanelor va fi protejată ca urmare a interzicerii plantelor și substanțelor prevăzute în proiectul de act normativ“. Având în vedere aceste aspecte, Curtea deduce că Legea nr. 194/2011 are ca scop protejarea vieții și integrității fizice și psihice a persoanelor și, prin aceasta, sănătatea publică a populației, prin prevenirea comercializării produselor susceptibile de a avea efecte psihoactive, așa încât acestea să nu poată ajunge la potențialii consumatori. … 29.Așa fiind, Curtea reține că prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, în interpretarea dată prin Decizia nr. 10 din 12 septembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, incriminează fapte enumerate la art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011, săvârșite în condițiile prevăzute în ipoteza normei analizate, fiind excluse din sfera acesteia de aplicare persoanele care procură produse susceptibile de a avea efecte psihoactive în scopul consumului propriu, precum și faptele de consum. … 30.Pentru aceste motive, Curtea reține că dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, în interpretarea dată prin Decizia nr. 10 din 12 septembrie 2018, nu încalcă prevederile art. 1 alin. (4) din Constituție, întrucât prin decizia anterior menționată Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală realizează o interpretarea sistematică a prevederilor legale criticate, interpretare ce coincide cu cele arătate în expunerea de motive a actului normativ analizat, fără a restrânge sfera incidenței normei penale criticate în raport cu voința legiuitorului, aceea de a sancționa doar faptele enumerate la art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011, săvârșite în condițiile reglementate la art. 16 alin. (1) din aceeași lege. Prin urmare, interpretarea dată dispozițiilor legale criticate prin Decizia nr. 10 din 12 septembrie 2018 nu aduce atingere autorității normative a Legii nr. 194/2011. … 31.În ceea ce privește conținutul normativ al infracțiunii reglementate la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, prin raportare la prevederile art. 22 alin. (1) și art. 34 din Constituție, Curtea reține că scopul acestei reglementări a fost acela de a proteja sănătatea publică și dreptul la viață al persoanelor care ar putea fi destinatarii finali ai substanțelor psihoactive, fără a incrimina faptele de procurare în scopul consumului propriu și de consum săvârșite de acestea din urmă. Cu alte cuvinte, legiuitorul a înțeles să garanteze drepturile prevăzute la art. 22 alin. (1) și art. 34 din Constituție, prin incriminarea operațiunilor prevăzute la art. 16 alin. (1) coroborat cu art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011, iar neincriminarea, prin art. 16 alin. (1) din același act normativ, a faptelor de procurare în scopul consumului propriu și de consum nu lipsește de eficiență prevederile legale anterior menționate, care constituie, astfel, o aplicare a dispozițiilor constituționale invocate în susținerea excepției, și nu o încălcare a lor.  … 32.De altfel, Curtea constată că reglementarea normelor de incriminare și stabilirea conținutului constitutiv al infracțiunilor se realizează de către legiuitor, potrivit atribuțiilor sale reglementate la art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală și în marja de apreciere prevăzută de dispozițiile constituționale anterior menționate. Acestea sunt expresia politicii penale a statului, neconstituind o problemă de constituționalitate a legii.  … 33.Referitor la comparația făcută de autorul excepției între prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 și cele ale art. 4 alin. (1) dinLegea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, Curtea reține că, în jurisprudența sa, a statuat, în repetate rânduri, că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere conformitatea acestui text cu dispozițiile și principiile constituționale, iar nu compararea unor prevederi legale dintr-o lege ori a prevederilor mai multor legi între ele. Așadar, Curtea a reținut că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins violate, iar nu compararea unor prevederi legale dintr-o lege ori a prevederilor mai multor legi între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției (a se vedea Decizia nr. 134 din 7 martie 2013, precitată). Pentru acest motiv, sub aspectul criticii referitoare la încălcarea prin textul criticat a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.  … 34.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Public în Dosarul nr. 1.039/40/2018 al Tribunalului Botoșani – Secția penală, în Dosarul nr. 234/40/2018 al Tribunalului Botoșani – Secția penală, în Dosarul nr. 4.876/86/2017/a2 al Curții de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 4.877/86/2017/a2 al Curții de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori și în Dosarul nr. 636/84/2018 al Tribunalului Sălaj – Secția penală și constată că dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, în interpretarea dată prin Decizia nr. 10 din 12 septembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Botoșani – Secția penală, Curții de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori și Tribunalului Sălaj – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 30 iunie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește