DECIZIA nr. 509 din 24 septembrie 2019

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 11/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 221 din 18 martie 2020
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 60 09/03/2018
ActulREFERIRE LADECIZIE 43 21/11/2016
ActulREFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 9
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOG 15 24/01/2002 ART. 9
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 9
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 43 21/11/2016
ART. 10REFERIRE LADECIZIE 43 21/11/2016
ART. 10REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002
ART. 10REFERIRE LAOG 15 24/01/2002
ART. 10REFERIRE LAOG 2 12/07/2001
ART. 12REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 9
ART. 13REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 9
ART. 14REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 9
ART. 15REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 9
ART. 16REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 9
ART. 17REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 9
ART. 18REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 9
ART. 19REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 9
ART. 20REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 9
ART. 21REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 9
ART. 22REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 9
ART. 23REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 9
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 43 21/11/2016
ART. 24REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 9
ART. 25REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 9
ART. 26REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 9
ART. 27REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 9
ART. 28REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 9
ART. 29REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 9
ART. 30REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 8
ART. 31REFERIRE LADECIZIE 43 21/11/2016
ART. 31REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 9
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 33REFERIRE LADECIZIE 43 21/11/2016
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 34REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 9
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 37REFERIRE LADECIZIE 43 21/11/2016
ART. 37REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002
ART. 37REFERIRE LAOG 20 21/08/1992
ART. 38REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 9
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 11
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 20
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 38REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 39REFERIRE LADECIZIE 43 21/11/2016
ART. 40REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 13
ART. 41REFERIRE LADECIZIE 43 21/11/2016
ART. 41REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 9
ART. 43REFERIRE LADECIZIE 43 21/11/2016
ART. 43REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 9
ART. 43REFERIRE LAOG 2 12/07/2001
ART. 43REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 15
ART. 44REFERIRE LADECIZIE 43 21/11/2016
ART. 44REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 24
ART. 44REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 44REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 44REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 44REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 44REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 108
ART. 45REFERIRE LAOG 15 24/01/2002
ART. 46REFERIRE LADECIZIE 43 21/11/2016
ART. 46REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 14
ART. 47REFERIRE LAOG 15 24/01/2002
ART. 47REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 48REFERIRE LADECIZIE 371 24/09/2013
ART. 48REFERIRE LADECIZIE 993 22/11/2012
ART. 51REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 53REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 54REFERIRE LADECIZIE 43 21/11/2016
ART. 55REFERIRE LAOG 15 24/01/2002
ART. 57REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 57REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 57REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 57REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 58REFERIRE LALEGE 424 27/06/2002
ART. 58REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 9
ART. 59REFERIRE LALEGE 60 09/03/2018
ART. 59REFERIRE LALEGE 60 09/03/2018 ART. 1
ART. 59REFERIRE LADECIZIE 43 21/11/2016
ART. 59REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 59REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 9
ART. 60REFERIRE LADECIZIE 43 21/11/2016
ART. 60REFERIRE LALEGE 180 11/04/2002
ART. 60REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 9
ART. 60REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 13
ART. 61REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 61REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 11
ART. 61REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 61REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 61REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 61REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 61REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 61REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 61REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 61REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 61REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 108
ART. 61REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 61REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 62REFERIRE LADECIZIE 43 21/11/2016
ART. 62REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 9
ART. 62REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 62REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 63REFERIRE LADECIZIE 43 21/11/2016
ART. 63REFERIRE LAOG 15 24/01/2002
ART. 64REFERIRE LADECIZIE 43 21/11/2016
ART. 64REFERIRE LAOG 15 24/01/2002
ART. 64REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 10
ART. 64REFERIRE LAOG 2 12/07/2001
ART. 64REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 13
ART. 66REFERIRE LALEGE 60 09/03/2018
ART. 66REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 9
ART. 67REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 67REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 68REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 237
ART. 69REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002
ART. 69REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 69REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 24
ART. 69REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 69REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 70REFERIRE LADECIZIE 1 08/02/1994
ART. 71REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002
ART. 71REFERIRE LAOG 15 24/01/2002
ART. 72REFERIRE LAORDIN 148 15/05/2012
ART. 73REFERIRE LADECIZIE 306 09/05/2017
ART. 73REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 73REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 47
ART. 74REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 75REFERIRE LAOG 15 24/01/2002
ART. 76REFERIRE LADECIZIE 43 21/11/2016
ART. 76REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 519
ART. 76REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 13
ART. 76REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 15
ART. 76REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 73
ART. 76REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 76REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 76REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 108
ART. 76REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 77REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 11
ART. 77REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 20
ART. 77REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 77REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 77REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 77REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 79REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 79REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 79REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 79REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 79REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 79REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 375 29/06/2023





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Cristina Cătălina Turcu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, excepție ridicată de Societatea Rottmarg – S.R.L. din Iași în Dosarul nr. 11.090/245/2016 al Tribunalului Iași – Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 854D/2017.2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.3.Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 1.481D/2017, nr. 1.954D/2017, nr. 1.955D/2017, nr. 1.989D/ 2017, nr. 1.990D/2017, nr. 2.029D/2017, nr. 2.030D/2017, nr. 2.194D/2017, nr. 2.206D/2017, nr. 2.231D/2017, nr. 2.252D/ 2017, nr. 2.270D/2017, nr. 2.396D/2017, nr. 2.514D/2017, nr. 2.605D/2017, nr. 2.689D/2017 și nr. 1.321D/2018, având ca obiect excepții de neconstituționalitate parțial identice, ridicate de Societatea Rottmarg – S.R.L. din Iași în dosarele nr. 11.096/245/2016, nr. 22.443/245/2015, nr. 21.001/245/2015, nr. 11.094/245/2016, nr. 19.635/245/2015, nr. 21.002/245/2015, nr. 11.092/245/2016, nr. 25.232/245/2016, nr. 25.230/245/2016, nr. 15.389/245/2016 ale Tribunalului Iași – Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, în dosarele nr. 21.003/245/2015 și nr. 25.231/245/2016 ale Curții de Apel Iași – Secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 12.556/245/2017 al Judecătoriei Iași – Secția civilă, de Societatea Laura Travel Tur – S.R.L. din Iași în dosarele nr. 22.445/245/2015 și nr. 16.632/245/2016 ale Tribunalului Iași – Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, precum și în Dosarul nr. 8.109/245/2017 al Judecătoriei Iași – Secția civilă și de Societatea Irva Car – S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 33.881/325/2016 al Judecătoriei Timișoara – Secția I civilă.4.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.5.Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere – S.A. – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică CESTRIN a depus la dosare note scrise, prin care solicită respingerea excepției ca neîntemeiată.6.Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 854D/2017, nr. 1.481D/2017, nr. 1.954D/2017, nr. 1.955D/2017, nr. 1.989D/ 2017, nr. 1.990D/2017, nr. 2.029D/2017, nr. 2.030D/2017, nr. 2.194/D2017, nr. 2.206/D2017, nr. 2.231/D2017, nr. 2.252D/ 2017, nr. 2.270D/2017, nr. 2.396D/2017, nr. 2.514D/2017, nr. 2.605D/2017, nr. 2.689D/2017 și nr. 1.321D/2018, pune în discuție, din oficiu, conexarea cauzelor. 7.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.8.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.481D/2017, nr. 1.954D/2017, nr. 1.955D/2017, nr. 1.989D/2017, nr. 1.990D/2017, nr. 2.029D/ 2017, nr. 2.030D/2017, nr. 2.194D/2017, nr. 2.206D/2017, nr. 2.231D/2017, nr. 2.252D/2017, nr. 2.270D/2017, nr. 2.396D/ 2017, nr. 2.514D/2017, nr. 2.605D/2017, nr. 2.689D/2017 și nr. 1.321D/2018 la Dosarul nr. 854D/2017, care este primul înregistrat.9.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției, în principal, ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca neîntemeiată. Astfel, acesta susține că nu poate constitui temei pentru constatarea neconstituționalității textului de lege supus controlului modul de aplicare al Deciziei nr. 43 din 21 noiembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Cât privește solicitarea de respingere ca neîntemeiată a excepției, arată că prin textul de lege criticat nu se aduce atingere principiului egalității în drepturi, întrucât acesta se aplică tuturor persoanelor vizate de ipoteza sa, fără discriminare, și nu cuprinde norme derogatorii de la dreptul comun.10.La sfârșitul ședinței de judecată se prezintă, pentru autorul excepției Societatea Irva Car – S.R.L. din Timișoara, doamna avocat Ioana Camelia Buciu din Baroul Timiș, cu delegație la dosar și având cuvântul solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. Se arată că modul în care textul de lege criticat a fost interpretat prin Decizia nr. 43 din 21 noiembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept aduce atingere principiului legalității și creează un regim juridic discriminatoriu în raport cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 în ceea ce privește constatarea contravenției și aplicarea sancțiunii, precum și momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție. De asemenea se creează un regim discriminatoriu față de alți contravenienți ale căror fapte sunt sancționate potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Totodată, sub aspectul probațiunii, precum și cu privire la respectarea prezumției de nevinovăție și a dreptului la apărare, regimul este discriminatoriu. Prin Decizia nr. 43 din 21 noiembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție -Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a reținut că data constatării contravenției este data la care agentul constatator întocmește procesul-verbal și aplică sancțiunea, ceea ce modifică dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2002, potrivit cărora contravenția se constată prin mijloace tehnice, dispoziție specială în concordanță cu Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. Prin decizia antereferită se modifică competența agentului constatator de a constata sancțiunea. Anterior acestei decizii contravenția se constata cu mijloace tehnice, după pronunțarea sa contravenția se constată de agentul constatator la momentul vizualizării imaginilor. Mijlocul de probă, imaginea surprinsă de camere, nu este în concordanță cu datele coroborate obținute prin mijloacele GPS, iar prin decizia amintită se instituie un regim discriminatoriu față de dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002, respectiv constatarea contravențiilor cu aparate radar, caz în care pe imaginea surprinsă se pot vedea data și locul săvârșirii contravenției. Or, unica autoritate legiuitoare este Parlamentul, iar legile pot fi modificate doar prin legi sau ordonanțe de urgență, iar nu prin decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.11.Președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, în raport cu cele susținute de apărătorul prezent, iar acesta arată că menține concluziile anterior enunțate cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:12.Prin Decizia nr. 226/2017/CA din 14 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 11.090/245/2016, Tribunalul Iași – Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 854D/2017. 13.Prin Decizia nr. 628/2017/CA din 6 aprilie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 11.096/245/2016, Tribunalul Iași – Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.481D/2017.14.Prin Încheierea din 7 iunie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 22.443/245/2015, Tribunalul Iași – Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.954D/2017.15.Prin Încheierea din 7 iunie 2017 pronunțată în Dosarul nr. 22.445/245/2015, Tribunalul Iași – Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.955D/201716.Prin Decizia nr. 404/2017/CA din 8 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 21.001/245/2015, Tribunalul Iași – Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.989D/2017.17.Prin Decizia nr. 712/2017/CA din 13 aprilie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 11.094/245/2016, Tribunalul Iași – Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.990D/2017.18.Prin Încheierea din 14 iunie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 19.635/245/2015, Tribunalul Iași – Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.029D/2017.19.Prin Încheierea din 14 iunie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 21.002/245/2015, Tribunalul Iași – Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.030D/2017.20.Prin Încheierea din 5 iulie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 11.092/245/2016, Tribunalul Iași – Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.194D/2017.21.Prin Decizia nr. 1.160/2017 din 29 iunie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 25.232/245/2016, Tribunalul Iași – Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.206D/2017.22.Prin Decizia nr. 1.078/2017/CA din 22 iunie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 16.632/245/2016, Tribunalul Iași – Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.231D/2017.23.Prin Decizia nr. 1.016/2017/CA din 14 iunie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 25.230/245/2016, Tribunalul Iași – Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.252D/2017.24.Prin Încheierea din 4 iulie 2017 pronunțată în Dosarul nr. 33.881/325/2016, Judecătoria Timișoara – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România interpretate prin Decizia nr. 43/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.270D/2017.25.Prin Decizia nr. 678 din 12 iunie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 21.003/245/2015, Curtea de Apel Iași – Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. Excepția a fost ridicată în fața Tribunalului Iași – Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal care a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.396D/2017.26.Prin Decizia nr. 1.157/2017 din 29 iunie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 15.389/245/2016, Tribunalul Iași – Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.514D/2017.27.Prin Încheierea din 9 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 12.556/245/2017, Judecătoria Iași – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.605D/2017.28.Prin Decizia nr. 723 din 13 iunie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 25.231/245/2016, Curtea de Apel Iași – Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. Excepția a fost ridicată în fața Tribunalului Iași – Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal care a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.689D/2017.29.Prin Sentința civilă nr. 2.558 din 2 martie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 8.109/245/2017, Judecătoria Iași – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.321D/2018.30.Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societățile Rottmarg – S.R.L. din Iași, Laura Travel Tur – S.R.L. din Iași și Irva Car – S.R.L. din Timișoara în cauze având ca obiect soluționarea unor plângeri formulate împotriva proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 aflate în faza judecății în primă instanța sau în apel, după caz.31.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii arată, în esență, că dispozițiile art. 9 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 sunt constituționale, dar prin modul în care sunt interpretate și aplicate în practica organelor judiciare conform Deciziei nr. 43 din 21 noiembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, acestea aduc atingere textelor constituționale și celor din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.32.Astfel, arată autorii excepției, pentru ca sintagma „data constatării contravenției“ să fie în acord cu dispozițiile Legii fundamentale, aceasta trebuie interpretată în sensul că data constatării contravenției coincide cu data înregistrării faptei contravenționale cu mijloace tehnice omologate, iar nu cu data întocmirii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, așa cum s-a reținut prin decizia menționată.33.Autorii apreciază că textul de lege criticat, în interpretarea dată prin Decizia nr. 43 din 21 noiembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, aduce atingere art. 1 alin. (5) din Constituție, fiind imprevizibil, inaccesibil și neclar deoarece nu se poate stabili concret data constatării contravenției, dată situată după săvârșirea acesteia. Momentul constatării contravenției devine esențialmente incert și unilateral determinat de către agentul constatator. De asemenea nu se poate stabili cu exactitate data până la care agentul constatator are obligația de a verifica imaginile video, de a interoga baza de date și de a întocmi procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției.34.Din coroborarea alineatelor (1), (2), (4) și (8) ale art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, autorii apreciază că momentul săvârșirii contravenției se suprapune cu acela al constatării faptei cu mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România. Această interpretare a legii corespunde cerințelor de claritate, previzibilitate și accesibilitate ale oricărei norme legale însă a fost exclusă de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia menționată, ceea ce determină imprevizibilitatea și neclaritatea dispozițiilor art. 9 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002. Astfel, data constatării contravenției este lăsată exclusiv la latitudinea agentului constatator, care poate întocmi procesul-verbal în ultima zi a termenului general de prescripție a răspunderii contravenționale – termen de 6 luni, ulterior mai având la dispoziție încă un termen de două luni pentru a comunica procesul-verbal. Se ajunge astfel, în practică, la comunicarea procesului-verbal după împlinirea unui termen de 8 luni. Mai mult, această interpretare nu se raportează și la momentul epuizării contravenției, care poate fi momentul achiziționării rovinietei, iar nu momentul emiterii procesului-verbal de sancționare.35.Autorii arată că prin interpretarea dată textului de lege criticat se creează o incertitudine cu privire la momentul epuizării contravenției și, implicit, la momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție a răspunderii contravenționale, acest termen al epuizării fiind un termen incert, unilateral, determinat de către organul constatator, și anume momentul întocmirii procesului-verbal de contravenție.36.Totodată, se arată că este încălcat dreptul la un proces echitabil, așa cum este reglementat de art. 21 alin. (3) din Constituție, în sensul că instanța nu poate verifica exact data la care organul constatator a vizionat înregistrarea efectuată cu mijlocul omologat și data la care acesta a interogat baza de date a sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei. Aceste aspecte sunt imposibil de dovedit, astfel încât persoana sancționată nu își poate formula apărările prin raportare la ele. Nu poate fi stabilită cu exactitate data până la care organul constatator are obligația de a efectua verificările în baza de date și de a întocmi procesul-verbal de sancționare.37.Autorii arată că prin interpretarea cuprinsă în decizia menționată se creează și un regim discriminatoriu în raport cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 care reglementează cu privire la constatarea contravențiilor direct de către polițist cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. Astfel, potrivit Deciziei nr. 43 din 21 noiembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, constatarea este făcută de personalul abilitat la o dată ulterioară săvârșirii faptei, ceea ce aduce atingere dreptului la apărare al contravenientului, în condițiile în care planșa fotografică nu cuprinde nicio mențiune referitoare la cele reținute în procesul-verbal cu privire la locație, dată, oră, identificarea aparatului care certifică înregistrarea de pe camera video, identificarea numărului planșei fotografice de locație și corelația dintre aparatele utilizate și măsurătorile efectuate. Dispozitivele electronice folosite nu sunt omologate și nici verificate metrologic de către Biroul Român de Metrologie Legală, potrivit Ordonanței Guvernului nr. 20/1992.38.Autorii mai susțin că art. 9 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, în interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia menționată, aduce atingere și art. 11 și art. 20 din Constituție, prin raportare la art. 6 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale care se referă la dreptul oricărei persoane de a i se aduce la cunoștință în cel mai scurt timp orice acuzație formulată împotriva sa, având în vedere că agentul constatator are la dispoziție un termen discreționar de 8 luni în care comunică procesul-verbal contravenientului. În acest sens se face referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia contravenția este calificată drept „acuzație în materie penală“, intrând sub incidența art. 6 paragraful 3 din Convenție. 39.Autorii mai arată că în situația în care între momentul primei înregistrări video și cel al vizionării de către agentul constatator persoana sancționată achiziționează o rovinietă contravenția se epuizează evident la momentul achiziționării rovinietei și nicidecum la momentul întocmirii procesului-verbal. Or, în acest caz este neclar cum anume va proceda agentul constatator în raport cu interpretarea dată prin Decizia nr. 43 din 21 noiembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.40.Mai mult, pentru stabilirea datei de începere a termenului de prescripție a răspunderii contravenționale organul constatator se va orienta către momentul epuizării contravenției, conform art. 13 alin. (1),(2) și (4) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. Or, în cazul contravenției de a circula fără rovinietă valabilă, termenul de prescripție al răspunderii contravenționale începe să curgă de la data epuizării contravenției, moment ce coincide fie cu acela al intrării în legalitate prin achiziționarea unei roviniete, fie cu momentul constatării săvârșirii contravenției prin emiterea procesului-verbal de sancționare, moment incert lăsat la aprecierea organului constatator.41.Totodată, autorii mai arată că interpretarea dată art. 9 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 prin Decizia nr. 43 din 21 noiembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, este neclară și prin lipsa de corelare cu alte prevederi similare în materie, singura interpretare clară fiind cea potrivit căreia prin sintagma „data constatării contravenției“ se înțelege data surprinderii video a autovehiculului prin intermediul mijloacelor tehnice omologate, respectiv data săvârșirii faptei. În acest context, în opinia acestora, prelucrarea imaginilor video surprinse, precum și identificarea proprietarului autovehiculului care a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă nu reprezintă o activitate de constatare a săvârșirii contravenției, ci o activitate ulterioară, care trebuie efectuată în termenul legal de 2 luni, reglementat de art. 9 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002. Nu se poate interpreta că data constatării este aleatorie, fiind lăsată la latitudinea agentului constatator și depinzând de momentul interogării bazelor de date.42.Se mai susține că unul dintre principiile răspunderii contravenționale este „principiul inevitabilității“, potrivit căruia restabilirea ordinii sociale ca urmare a săvârșirii contravenției este un efect de neevitat. Prescripția răspunderii contravenționale este o cauză care stinge raportul juridic, deoarece acesta nu a fost rezolvat într-o perioadă de timp rezonabilă. Pentru a fi eficientă, răspunderea contravențională trebuie să intervină într-un moment cât mai apropiat de cel al săvârșirii contravenției.43.Autorii mai arată că interpretarea dată art. 9 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 prin Decizia nr. 43 din 21 noiembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, modifică cadrul legal instituit de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 și de Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 în ceea ce privește modul de constatare și aplicare a contravențiilor. Astfel, art. 9 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 reglementează referitor la constatarea contravenției cu ajutorul mijloacelor tehnice, în concordanță cu art. 15 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, potrivit cărora contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de agenți constatatori și, în cazul în care prin actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplică și sancțiunea. Față de aceste dispoziții încep să curgă și termenele de prescripție a constatării și aplicării sancțiunii.44.Contrar acestor prevederi, arată autorii, prin Decizia nr. 43 din 21 noiembrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că prin data constatării contravenției se înțelege data întocmirii procesului-verbal de contravenție, ceea ce înseamnă că printr-o decizie de îndrumare se intervine asupra cadrului legal menționat, încălcându-se art. 24 alin. (1),art. 61 alin. (1),art. 73 alin. (1) și (3) lit. e) și art. 108 alin. (3) din Constituție.45.Este încălcat și principiul legalității, deoarece se elimină modalitatea de constatare a contravenției cu ajutorul mijlocului tehnic, constatare specifică situației în care procesul-verbal se încheie în lipsa contravenientului. Or, Guvernul este unica autoritate competentă să modifice Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, iar nu Înalta Curte de Casație și Justiție.46.Totodată, arată autorii, faptul că prin Decizia nr. 43 din 21 noiembrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că termenul de 2 luni nu este un termen special de prescripție creează un regim juridic discriminatoriu față de art. 14 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. Opinia autorilor este în sensul că din textul de lege criticat reiese intenția legiuitorului de a institui un termen special de două luni de la constatarea faptei cu mijloace tehnice înăuntrul căruia se comunică procesul-verbal. Dacă legiuitorul ar fi înțeles că momentul constatării este acela al întocmirii procesului-verbal, atunci reglementarea din legea specială ar fi fost identică cu aceea din art. 14 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.47.Datele pe baza cărora se întocmește procesul-verbal, precum și intervalul dintre data săvârșirii faptei și întocmirea acestuia, potrivit Ordonanței Guvernului nr. 15/2002, sunt la discreția Companiei Naționale de Administrare a Infrastructurii Rutiere – S.A., ceea ce aduce atingere prezumției de nevinovăție, garantată de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.48.Tribunalul Iași – Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, făcând referire la cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 371 din 24 septembrie 2013 și Decizia nr. 993 din 22 noiembrie 2012. Totodată, se arată că scopul dezlegării chestiunilor de drept este lămurirea de principiu a normei juridice supuse interpretării Înaltei Curți de Casație și Justiție, mecanism legal eficient de prevenire a interpretărilor diferite din partea instanțelor, ceea ce nu aduce atingere dispozițiilor constituționale invocate.49.Judecătoria Timișoara – Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.50.Curtea de Apel Iași – Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că textul de lege criticat este constituțional.51.Curtea de Apel Iași – Secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 2.689/D2017, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate.52.Judecătoria Iași – Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.53.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.54.Guvernul, în dosarele nr. 854/D2017, nr. 1.954/D2017, nr. 1.955/D2017, nr. 1.989/D2017, nr. 1.990/D2017, nr. 2.029/D2017, nr. 2.030/D2017, nr. 2.194/D2017, nr. 2.206/D2017, nr. 2.231/D2017, nr. 2.252/D2017, nr. 2.270/D2017, nr. 2.396/D2017, nr. 2.514/D2017 și nr. 2.605/D2017, apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece autorii excepției sunt nemulțumiți de modul de interpretare și aplicare a legii de către instanța de fond, criticile vizând inclusiv Decizia nr. 43 din 21 noiembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.55.Guvernul, în Dosarul nr. 1.481/D2017, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun, potrivit cărora data constatării contravenției este data întocmirii procesului-verbal. De asemenea, nu este încălcat nici principiul egalității în drepturi a cetățenilor, deoarece norma se aplică tuturor persoanelor aflate în situații similare, și nici dreptul la un proces echitabil, deoarece prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 nu cuprind norme derogatorii cu privire la prescripția răspunderii contravenționale.56.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile avocatului prezent și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:57.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.58.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit actelor de sesizare, dispozițiile art. 9 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, care, la data sesizării Curții, prevedeau că: „Pentru lipsa rovinietei valabile, procesul-verbal se comunică contravenientului în termen de cel mult două luni de la data constatării contravenției, interval pentru care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru lipsa rovinietei valabile pentru același vehicul.“59.Curtea observă că, ulterior învestirii sale, dispozițiile art. 9 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 au fost modificate prin art. I pct. 3 din Legea nr. 60/2018 pentru modificarea și completarea art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 14 martie 2018, în sensul că: „Pentru lipsa rovinietei valabile, procesul-verbal de constatare a contravenției se comunică contravenientului în termen de cel mult 2 luni de la data aplicării sancțiunii contravenției. În intervalul de la data săvârșirii contravenției până la data comunicării procesului-verbal de constatare a contravenției nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru lipsa rovinietei valabile pentru același vehicul.“ Însă, ținând seama de jurisprudența Curții Constituționale, concretizată în Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“, precum și de criticile formulate, Curtea reține că obiect al excepției de neconstituționale îl constituie dispozițiile art. 9 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 60/2018, în interpretarea dată prin Decizia nr. 43 din 21 noiembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.60.Prin Decizia nr. 43 din 21 noiembrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis, în parte, sesizarea privind pronunțarea unei hotărâri prealabile și, în consecință, a stabilit că: în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 9 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, termenul de „cel mult două luni“ nu reprezintă termen special de prescripție, în sensul art. 13 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, și prin sintagma „data constatării contravenției“ se înțelege data întocmirii procesului-verbal de contravenție.61.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) sub aspectul condițiilor de calitate a legii și al principiului legalității, ale art. 11 – Dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 16 alin. (1) și (2) referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 20 – Tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, ale art. 61 alin. (1) referitor la rolul Parlamentului, ale art. 73 alin. (1) și alin. (3) lit. e) referitor la categoriile de legi și organizarea Guvernului, ale art. 108 alin. (3) privind ordonanțele emise în temeiul unei legi de abilitare și ale art. 126 alin. (2) privind reglementarea prin lege a competenței instanțelor și a procedurii de judecată și alin. (3) referitor la competența Înaltei Curți de Casație și Justiție de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești. Se arată că sunt încălcate și dispozițiile art. 6 paragraful 2 privind prezumția de nevinovăție și paragraful 3 referitor la dreptul acuzatului de a fi informat într-o limbă pe care o înțelege asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.62.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că o primă critică privește încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție întrucât art. 9 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 în interpretarea dată prin Decizia nr. 43 din 21 noiembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, este „imprevizibil, inaccesibil și neclar“, deoarece nu se poate stabili concret data constatării contravenției, dată situată după săvârșirea acesteia, și nici data până la care agentul constatator are obligația de a verifica imaginile video, de a interoga baza de date și de a întocmi procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției.63.Referitor la această critică, Curtea observă că prin dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 s-a instituit o răspundere contravențională specială pentru neplata tarifului de utilizare – denumit rovinietă după înregistrarea în format electronic. Data constatării contravenției reprezintă data întocmirii procesului-verbal de contravenție, așa cum a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 43 din 21 noiembrie 2016.64.Cu privire la termenul în care procesul-verbal trebuie să fie încheiat, Curtea reține că în perioada în care autorii excepției au fost sancționați contravențional pentru fapta de a nu deține rovinietă valabilă, Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 nu conținea o prevedere expresă referitoare la intervalul de timp în care agentul constatator este obligat să încheie procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției. Însă, potrivit art. 10 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 – în forma în vigoare la pronunțarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a Deciziei nr. 43 din 21 noiembrie 2016, contravențiilor prevăzute la art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Potrivit art. 13 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.65.Curtea reține că agentul constatator avea obligația încheierii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei, intervenind altfel prescripția aplicării sancțiunii amenzii contravenționale astfel încât nu poate fi primită critica referitoare la neconstituționalitatea textului de lege criticat sub aspectul încălcării condițiilor de calitate a legii.66.Curtea observă că, în prezent, termenul în care agentul constatator este obligat să încheie procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este de 4 luni de la data săvârșirii faptei, potrivit art. 9 alin. (10) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, cu modificările și completările aduse prin Legea nr. 60/2018 pentru modificarea și completarea art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România.67.Referitor la critica potrivit căreia este încălcat dreptul la un proces echitabil, așa cum este reglementat de art. 21 alin. (3) din Constituție, din perspectiva faptului că instanța nu poate verifica cu exactitate data la care organul constatator a vizionat înregistrarea efectuată cu mijlocul omologat și data la care acesta a interogat baza de date a sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei, Curtea observă că nici aceasta nu poate fi primită.68.Curtea constată că instanța de judecată poate, în virtutea rolului său activ, statuat prin art. 237 alin. (2) pct. 7 din Codul de procedură civilă, să încuviințeze probele solicitate de părți pentru judecarea procesului și să dispună administrarea lor în măsura în care le consideră concludente.69.Curtea observă că o altă critică privește încălcarea art. 16 și art. 24 din Legea fundamentală din perspectiva faptului că, prin interpretarea cuprinsă în decizia menționată, se realizează și un regim discriminatoriu în raport cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002, care reglementează cu privire la constatarea contravențiilor direct de către polițist cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.70.Referitor la această critică, Curtea observă jurisprudența sa în care a statuat că problema încălcării principiului egalității și nediscriminării se pune atunci când se aplică tratament diferențiat unor cazuri egale, fără a exista o motivare obiectivă și rezonabilă (a se vedea, în acest sens, Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994).71.În acest context, Curtea va analiza situațiile în care se află cei ale căror fapte contravenționale sunt sancționate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, și aceia sancționați potrivit Ordonanței Guvernului nr. 15/2002.72.Curtea constată că în Lista oficială a mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal L.O. – 2012, aprobată prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 148/2012, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 29 mai 2012, sunt menționate la poziția 12 aparatele pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre). În lista menționată nu apar însă camerele video – componentele sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei (SIEGMCR). Acestea nu se supun omologării, ci sunt certificate de producător și securizate prin conexiune STS. Prin urmare, mijloacele tehnice prin care se înregistrează săvârșirea faptelor contravenționale diferă în funcție de fapta săvârșită, iar sistemul probatoriu și procedura de constatare a contravențiilor sunt, de asemenea, diferite, astfel că nu se încalcă principiul egalității în drepturi.73.Curtea observă cele anterior reținute în jurisprudența sa, respectiv faptul că instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii. Din sintagma „administrează orice alte probe prevăzute de lege“, precum și din faptul că, potrivit art. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, dispozițiile acesteia se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă, Curtea a reținut că la solicitarea părților sau prin dispoziția instanței se poate administra inclusiv proba cu expertiza (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 306 din 9 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 728 din 8 septembrie 2017).74.Pornind de la aceste considerente, Curtea nu poate reține încălcarea dreptului la apărare și a prezumției de nevinovăție, respectiv a art. 6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție textului de lege criticat.75.Pe de altă parte, Curtea observă că autorii excepției critică mai degrabă procedura probatorie reglementată prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, fără să identifice textele de lege ce reglementează această procedură.76.Curtea constată că Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 43 din 21 noiembrie 2016 și-a respectat competența acordată prin art. 126 alin. (3) din Constituție și, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, a pronunțat o hotărâre prin care a rezolvat de principiu chestiunea de drept cu care a fost sesizată. Prin această hotărâre Înalta Curte de Casație și Justiție nu a modificat sau completat legea, ci doar a clarificat interpretarea sintagmei „data constatării contravenției“, pornind de la dispozițiile art. 15 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, potrivit cărora „contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori“, precum și natura termenului de „cel mult două luni“ care nu reprezintă termen special de prescripție, în sensul art. 13 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Nu poate fi reținută astfel critica referitoare la încălcarea prevederilor constituționale ale art. 73 alin. (1) și alin. (3) lit. e) referitor la categoriile de legi și organizarea Guvernului, ale art. 108 alin. (3) privind ordonanțele emise în temeiul unei legi de abilitare și ale art. 126 alin. (2) privind reglementarea prin lege a competenței instanțelor și a procedurii de judecată.77.Curtea constată că nu poate fi reținută nici critica privind încălcarea art. 6 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale prin prisma art. 11 și art. 20 din Constituție, deoarece prin textul de lege criticat se reglementează un termen de două luni în care procesul-verbal poate fi adus la cunoștința contravenientului, termen rezonabil care se încadrează în prevederile textului din Convenție.78.În final, Curtea reține că toate celelalte critici referitoare la modul de interpretare și aplicare a legii de către instanțele de judecată excedează competenței sale.79.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Rottmarg – S.R.L. din Iași, în dosarele nr. 11.090/245/2016, nr. 11.096/245/2016, nr. 22.443/245/2015, nr. 21.001/245/2015, nr. 11.094/245/2016, nr. 19.635/245/2015, nr. 21.002/245/2015, nr. 11.092/245/2016, nr. 25.232/245/2016, nr. 25.230/245/2016 și nr. 15.389/245/2016 ale Tribunalului Iași – Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, în dosarele nr. 21.003/245/2015 și nr. 25.231/245/2016 ale Curții de Apel Iași – Secția contencios administrativ și fiscal și în Dosarul nr. 12.556/245/2017 al Judecătoriei Iași – Secția civilă; de Societatea Laura Travel Tur – S.R.L. din Iași în dosarele nr. 22.445/245/2015 și nr. 16.632/245/2016 ale Tribunalului Iași – Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, precum și în Dosarul nr. 8.109/245/2017 al Judecătoriei Iași – Secția civilă și de Societatea Irva Car – S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 33.881/325/2016 al Judecătoriei Timișoara – Secția I civilă și constată că prevederile art. 9 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 60/2018 pentru modificarea și completarea art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, în interpretarea dată prin Decizia nr. 43 din 21 noiembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Iași – Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel Iași – Secția contencios administrativ și fiscal, Judecătoriei Iași – Secția civilă și Judecătoriei Timișoara – Secția I civilă.Pronunțată în ședința din data de 24 septembrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x