DECIZIA nr. 508 din 4 iulie 2017

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 07/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 8 decembrie 2017
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 217 22/05/2003 ART. 5
ActulREFERIRE LALEGE (R) 217 22/05/2003 ART. 5
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 217 22/05/2003 ART. 5
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 5REFERIRE LADECIZIE 264 27/04/2017
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 217 22/05/2003 ART. 5
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 217 22/05/2003 ART. 5
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 217 22/05/2003 ART. 5
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 217 22/05/2003 ART. 27
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 217 22/05/2003
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 217 22/05/2003 ART. 5
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 9REFERIRE LALEGE 30 17/03/2016
ART. 9REFERIRE LACONVENŢIE 11/05/2011
ART. 9REFERIRE LACONVENŢIE 11/05/2011 ART. 2
ART. 9REFERIRE LACONVENŢIE 11/05/2011 ART. 3
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 217 22/05/2003 ART. 5
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 20
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 217 22/05/2003 ART. 5
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 217 22/05/2003
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 26
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 20
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 26
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 22
ART. 10REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 8
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 217 22/05/2003
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 217 22/05/2003 ART. 5
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 22
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 22
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 217 22/05/2003 ART. 5
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 217 22/05/2003 ART. 5
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 22
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 26
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 22
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 264 27/04/2017
ART. 18REFERIRE LALEGE 30 17/03/2016
ART. 18REFERIRE LALEGE 25 09/03/2012
ART. 18REFERIRE LACONVENŢIE 11/05/2011
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 217 22/05/2003 ART. 5
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 22
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 22
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 26
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 264 27/04/2017
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 217 22/05/2003 ART. 5
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 20REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 509
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia-Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Ioana Marilena Chiorean – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 lit. c) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, excepție ridicată de instanța de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 18.627/212/2016 al Judecătoriei Constanța – Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.372D/2016.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 925D/2017, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de reprezentantul Ministerului Public în Dosarul nr. 5.420/4/2017 al Judecătoriei Sectorului 4 București – Secția civilă. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.4.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările ulterioare, dispune conexarea Dosarului nr. 925D/2017 la Dosarul nr. 1.372D/2016, care a fost primul înregistrat.5.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că, prin Decizia nr. 264 din 27 aprilie 2017, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma „în cazul în care conviețuiesc“ din cuprinsul art. 5 lit. c) din Legea nr. 217/2003 este neconstituțională.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:6.Prin Încheierea din 18 iulie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 18.627/212/2016, Judecătoria Constanța – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 lit. c) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de instanța de judecată, din oficiu, în cadrul soluționării unei cereri având ca obiect emiterea unui ordin de protecție.7.Prin Sentința civilă nr. 3.161 din 9 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 5.420/4/2017, Judecătoria Sectorului 4 București – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 lit. c) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reprezentantul Ministerului Public în cadrul soluționării unei cereri având ca obiect emiterea unui ordin de protecție, cauză ce se judecă cu participarea obligatorie a procurorului, potrivit art. 27 alin. (1) din Legea nr. 217/2003.8.În motivarea excepției de neconstituționalitate în Dosarul nr. 1.372D/2016, instanța de judecată, autoare a excepției de neconstituționalitate, susține, în esență, că dispozițiile art. 5 din Legea nr. 217/2003 enumeră limitativ situațiile în care două persoane pot fi subsumate categoriei membrilor de familie. Spre deosebire de situația soților sau a foștilor soți, care intră sub incidența legii, indiferent dacă mai locuiesc sau nu împreună și fără a prezenta importanță data la care căsătoria a fost desfăcută în cazul persoanelor care au stabilit doar relații de concubinaj se impune o condiție suplimentară și restrictivă, aceea de a conviețui la data formulării cererii, ceea ce presupune ca relația de concubinaj să fie actuală. Or, având în vedere principiul egalității în fața legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție, precum și scopul pentru care au fost edictate dispozițiile de lege criticate, instanța apreciază că nu există nicio justificare obiectivă pentru care, în situația stabilirii relațiilor de familie cu îndeplinirea formalităților prevăzute de lege, persoanele în cauză beneficiază de o protecție extinsă față de cele între care s-au stabilit astfel de relații faptice, fără a fi concretizate în căsătorie. Totodată, instanța susține că Legea nr. 217/2003 garantează dreptul la viață și la integritate fizică și psihică unor persoane considerate vulnerabile, tocmai datorită raporturilor speciale existente între agresor și victimă, care fac parte din cadrul aceleiași familii, astfel cum este definită noțiunea de lege. Deși victima are posibilitatea de a formula plângere penală, emiterea unui ordin de protecție reprezintă un mijloc mai adecvat de protecție în condițiile în care acesta se soluționează de urgență, printr-o hotărâre executorie în primă instanță, care este de îndată comunicată organului de poliție, pentru ca acesta să vegheze la respectarea sa, și a cărui încălcare atrage consecințe de natură penală pentru persoana față de care s-a emis. Nu în ultimul rând, instanța apreciază că a impune victimei agresiunii conviețuirea cu agresorul pentru a fi admisibilă cererea de emitere a unui ordin de protecție este de natură a pune în pericol chiar integritatea fizică ori viața acesteia.9.În motivarea excepției de neconstituționalitate în Dosarul nr. 925D/2017, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 5 din Legea nr. 217/2003 nu oferă protecție foștilor concubini ce nu mai conviețuiesc împreună, cererea de emitere a ordinului de protecție fiind inadmisibilă din această perspectivă. De asemenea, consideră că textul de lege criticat este neconstituțional, raportat la art. 20 din Constituție, indicând în acest sens Convenția din 11 mai 2011 a Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, adoptată la Istanbul, ratificată de România prin Legea nr. 30/2016. Conform art. 2 pct. 1 din Convenție, aceasta se va aplica tuturor formelor de violență împotriva femeilor, inclusiv violenței domestice, iar conform art. 3 lit. b) din Convenție, „violența domestică“ înseamnă toate acțiunile de violență fizică, sexuală, psihologică sau economică, care se produc în mediul familial sau domestic ori între foștii sau actualii soți sau parteneri, indiferent dacă agresorul împarte sau a împărțit același domiciliu cu victima.10.Judecătoria Sectorului 4 București – Secția civilă apreciază că dispozițiile de lege criticate nu contravin art. 20 din Constituție, însă contravin art. 22 și art. 26 din Constituție. În acest sens arată că prevederile Convenției de la Istanbul pot fi aplicate în mod direct și cu prioritate față de dispozițiile speciale ale Legii nr. 217/2003. Din perspectiva art. 22 alin. (1) și art. 26 alin. (1) din Constituție, instanța apreciază că textul de lege criticat este neconstituțional, deoarece nu oferă același standard de protecție foștilor concubini care nu mai conviețuiesc împreună, așa cum li se oferă soților sau foștilor soți. Invocă în acest sens, Hotărârea din 13 iunie 1979, paragraful 40, pronunțată în Cauza Marckx împotriva Belgiei, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că art. 8 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale protejează și oferă același standard de garanții „familiilor ilicite“ ca și familiilor tradiționale, respectiv persoanelor care au înțeles să încheie o căsătorie. În concluzie, instanța apreciază că teza finală a art. 5 lit. c) din Legea nr. 217/2003, ce impune condiția conviețuirii concubinilor, este neconstituțională și discriminatorie.11.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.12.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece condiția conviețuirii este justificată, având în vedere faptul că ordinul de protecție este un instrument specific de protecție pentru victimele violenței în familie, or conviețuirea este de natura relațiilor specifice soț-soție. Criticile de neconstituționalitate privesc aspecte de oportunitate a legii, iar nu de constituționalitate. Textul de lege criticat nu instituie tratamente discriminatorii pentru anumite categorii de persoane, aplicându-se în mod nediferențiat tuturor persoanelor aflate în aceeași situație juridică. Consideră că autoarea dorește, de fapt, modificarea sau completarea unui text de lege, ceea ce nu intră în sfera de competență a Curții Constituționale, ci a legiuitorului. În Dosarul nr. 925D/2017, Guvernul, în ceea ce privește susținerea instanței în sensul că art. 5 lit. c) din Legea nr. 217/2003 încalcă art. 22 din Constituție, apreciază că ordinul de protecție este doar unul dintre mijloacele legale – de natură civilă – din multitudinea de mijloace puse la dispoziție pentru protejarea celor mai importante valori umane – viața și integritatea fizică. Prin urmare, inaplicabilitatea unei instituții de drept privat în toate situațiile în care se pune problema unor forme de violență nu echivalează automat cu lipsa protecției pentru valori ca viața și integritatea personală. Este corectă însă afirmația instanței potrivit căreia nu se justifică o diferență de protecție legală între actuali și foști parteneri, în ceea ce privește protecția contra violenței doar după criteriul conviețuirii la momentul exercitării violenței (sau al soluționării cererii), acesta nefiind un criteriu suficient și rezonabil după care legea să distingă aplicabilitatea ordinului de protecție. Dar apreciază că este un raționament de interpretare, care trebuia dus până la capăt de instanța de judecată în procesul de soluționare a acțiunii, iar nu o chestiune de neconstituționalitate. În final, precizează, cu titlu informativ, că, la nivelul autorităților publice centrale de specialitate ale Guvernului, se află în lucru un proiect de act normativ care urmărește modificarea Legii nr. 217/2003 pentru punerea de acord cu dispozițiile Convenției de la Istanbul.13.Avocatul Poporului consideră, în esență, că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece aspectele sesizate de instanța de judecată nu vizează, în realitate, neconstituționalitatea textului de lege criticat, ci modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 5 lit. c) din Legea nr. 217/2003, ceea ce este de competența instanțelor judecătorești, iar nu a Curții Constituționale.14.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele de ședință depuse de partea Teodora Chiriță în Dosarul nr. 925D/2017, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:15.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.16.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în actele de sesizare a Curții Constituționale, îl constituie prevederile art. 5 lit. c) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 24 martie 2014, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora: „În sensul prezentei legi, prin membru de familie se înțelege: […] c) persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc;“. Din analiza motivării excepției de neconstituționalitate rezultă că autorii acesteia critică doar sintagma „în cazul în care conviețuiesc“, astfel încât Curtea constată că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie această sintagmă din cuprinsul dispozițiilor art. 5 lit. c) din Legea nr. 217/2003.17.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 privind egalitatea în fața legii, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 22 privind dreptul la viață și la integritate fizică și psihică și art. 26 privind viața intimă, familială și privată.18.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin Decizia nr. 264 din 27 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 22 iunie 2017, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma „în cazul în care conviețuiesc“ din cuprinsul art. 5 lit. c) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie este neconstituțională. În esență, Curtea a reținut, la paragraful 21 al deciziei sus-menționate, că cerința conviețuirii impusă de prevederile art. 5 lit. c) din Legea nr. 217/2003 persoanelor care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, pentru a se putea emite un ordin de protecție, este nerezonabilă, întrucât poate determina inadmisibilitatea cererii de emitere a ordinului de protecție, chiar dacă s-ar constata exercitarea unui act de violență, de natură să pună în pericol viața, integritatea fizică sau psihică sau libertatea victimei și chiar dacă aceasta ar demonstra în fața instanței că între părți s-au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii. Astfel, această condiționare impusă de textul de lege criticat contravine însuși scopului pentru care a fost adoptată Legea nr. 25/2012 privind modificarea și completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, și anume crearea unui instrument juridic civil eficient pentru prevenirea și combaterea violenței în familie – ordinul de protecție, prin care instanța poate să dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre măsurile – obligații sau interdicții prevăzute la art. 23 din lege, în scopul protejării vieții, integrității fizice sau psihice ori libertății victimei. Curtea a constatat că sintagma „în cazul în care conviețuiesc“ din cuprinsul prevederilor art. 5 lit. c) din Legea nr. 217/2003 contravine dispozițiilor art. 22 din Constituție privind dreptul la viață și la integritate fizică și psihică al persoanei. Totodată, la paragraful 24 al Deciziei nr. 264 din 27 aprilie 2017, Curtea a constatat că, în cazul persoanelor care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, impunerea conviețuirii victimei violenței cu agresorul, ca una din cerințele necesare pentru emiterea ordinului de protecție, contravine și dispozițiilor constituționale ale art. 26, în componentele referitoare la viața intimă și viața privată. Condiționarea, prin dispozițiile de lege criticate, a emiterii ordinului de protecție de conviețuirea victimei cu agresorul echivalează cu încălcarea obligației autorităților publice de a ocroti viața intimă și privată a cetățenilor. În concluzie, Curtea a constatat că sintagma „în cazul în care conviețuiesc“ din cuprinsul prevederilor art. 5 lit. c) din Legea nr. 217/2003 încalcă dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 22 privind dreptul la viață și la integritate fizică și psihică și ale art. 26 referitoare la viața intimă și privată. Curtea a mai constatat, la paragraful 27 al deciziei menționate, că cerința conviețuirii – impusă de prevederile art. 5 lit. c) din Legea nr. 217/2003 persoanelor care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, pentru a se putea emite un ordin de protecție -, constituie o neconcordanță, în accepțiunea art. 20 alin. (2) din Constituție, între legea internă și un tratat privitor la drepturile fundamentale ale omului. Întrucât legea internă nu conține dispoziții mai favorabile, dispozițiile art. 20 alin. (2) din Constituție consacră prioritatea reglementării internaționale, în speță, a Convenției din 11 mai 2011 a Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, ratificată de România prin Legea nr. 30/2016.19.Prin urmare, ținând cont de dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 și de data sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate din prezenta cauză, prin Încheierea din 18 iulie 2016 și prin Sentința civilă din 9 martie 2017, pronunțate anterior publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei nr. 264 din 27 aprilie 2017, excepția de neconstituționalitate a sintagmei „în cazul în care conviețuiesc“ din cuprinsul dispozițiilor art. 5 lit. c) din Legea nr. 217/2003 a devenit inadmisibilă.20.Prin urmare, chiar dacă, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, în temeiul deciziei anterior menționate prin care s-a admis excepția, prezenta decizie poate constitui motiv al unei cereri de revizuire, conform art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, raportat la incidența acestor ultime articole în speță.21.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a sintagmei „în cazul în care conviețuiesc“ din cuprinsul dispozițiilor art. 5 lit. c) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, excepție ridicată de instanța de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 18.627/212/2016 al Judecătoriei Constanța – Secția civilă și de reprezentantul Ministerului Public în Dosarul nr. 5.420/4/2017 al Judecătoriei Sectorului 4 București – Secția civilă.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Constanța – Secția civilă și Judecătoriei Sectorului 4 București – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 4 iulie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x