DECIZIA nr. 508 din 24 septembrie 2019

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 11/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 136 din 20 februarie 2020
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAORDONANTA 20 30/08/2017
ActulREFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 11
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 11
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 11
ART. 5REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 10
ART. 5REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 11
ART. 6REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 21
ART. 6REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 3
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 12REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 3
ART. 12REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 34
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 15REFERIRE LAORDONANTA 20 30/08/2017
ART. 15REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 10
ART. 15REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 11
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 20
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 16REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 17REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 3
ART. 17REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 21
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 491 17/07/2018
ART. 18REFERIRE LALEGE 64 16/01/2002
ART. 18REFERIRE LAOG 2 12/07/2001
ART. 18REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 43 24/01/2012
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 537 13/07/2017
ART. 20REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 20REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 21REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 21REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 36 31/01/2017
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 828 11/10/2012
ART. 22REFERIRE LAOG 2 12/07/2001
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 25REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 25REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 376 05/07/2022





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Cristina Cătălina Turcu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1) lit. e) pct. (iv) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepție ridicată de Societatea Denimpex – S.R.L. din Târgoviște în Dosarul nr. 7.550/315/2016 al Judecătoriei Târgoviște și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 506 D/2017.2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.3.Magistratul-asistent referă asupra faptului că Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus la dosar concluzii scrise, prin care solicită respingerea excepției.4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, arătând că stabilirea unui cuantum fix al amenzii contravenționale derivă din aprecierea legiuitorului asupra pericolului social abstract al faptei contravenționale, fiind atributul suveran al acestuia. Arată că asupra textului de lege criticat Curtea s-a mai pronunțat, respingând excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea din 31 ianuarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 7.550/315/2016, Judecătoria Târgoviște a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) lit. e) pct. (iv) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale. Excepția a fost ridicată de Societatea Denimpex – S.R.L. din Târgoviște într-o cauză având ca obiect plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzute de art. 10 lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 și sancționate potrivit textului de lege criticat.6.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată, în esență, că textul de lege criticat reglementează cu privire la o sumă fixă a amenzii, ceea ce aduce atingere art. 1 alin. (5) din Constituție, potrivit căruia respectarea legilor este obligatorie. În acest sens face referire la prevederile art. 3 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 potrivit căruia în cazul sancțiunii cu amendă se vor stabili limita minimă și limita maximă a acesteia sau, după caz, cote procentuale din anumite valori, precum și la ale art. 21 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.7.Autorul arată că, potrivit principiului constituțional al legalității, nu poate fi reglementată o sancțiune de asemenea manieră încât să lipsească instanța de judecată de posibilitatea individualizării acesteia în funcție de circumstanțele săvârșirii contravenției.8.Autorul mai apreciază că în condițiile în care prin textul de lege criticat se stabilește un cuantum fix al amenzii și în lipsa reglementării unor mecanisme de individualizare a sancțiunii în cauza concretă, instanța de judecată este lipsită de posibilitatea efectuării unui control judiciar efectiv, ceea ce aduce atingere accesului liber la justiție și, în special, dreptului la un proces echitabil. Se invocă în acest sens Hotărârea din 4 iunie 2004, pronunțată în Cauza Silvester’s Horeca Service împotriva Belgiei.9.Autorul consideră că sistemul pedepselor penale și al sancțiunilor contravenționale stabilit prin lege trebuie să fie de natură a permite instanțelor judecătorești individualizarea pedepselor și a sancțiunilor, deoarece numai astfel acestea pot exercita un control de plină jurisdicție. De asemenea, trebuie respectat principiul proporționalității între interesele și drepturile individuale, pe de-o parte, și cele ale societății, pe de altă parte. Or, în cazul textului supus controlului, lipsa mecanismului prin care ar putea fi posibilă realizarea individualizării judiciare a sancțiunii contravenționale denaturează caracterul efectiv, proporțional și disuasiv al acesteia și nu permite instanțelor de judecată să exercite un control judiciar efectiv, ceea ce duce la încălcarea drepturilor justițiabililor de acces la justiție. 10.Judecătoria Târgoviște apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, făcând referire la considerentele de principiu ale deciziilor Curții Constituționale pronunțate în materie și arătând că stabilirea unei contravenții și sancționarea acesteia cu amendă în cuantum fix, în situația existenței unei sume nejustificate care se situează între limitele prevăzute de textul de lege criticat, reprezintă opțiunea legitimă a legiuitorului care dă expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție.11.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.12.Guvernul apreciază că stabilirea unui cuantum fix al amenzii în această situație derivă din aprecierea legiuitorului asupra pericolului social abstract al faptei contravenționale sancționate. Se redau conținutul art. 3 alin. (1) și al art. 34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, precum și un fragment din doctrină în care s-a reținut că, în practica judiciară, sintagma „hotărăște asupra sancțiunii“ nu se poate referi la alegerea între categoriile de sancțiuni aplicabile în general (amendă sau avertisment), ci la tot ceea ce presupune legalitatea sancțiunii aplicate, inclusiv cuantumul acesteia, care trebuie corelat cu gradul de pericol social al faptei.13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, concluziile scrise depuse, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.15.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă art. 11 alin. (1) lit. e) pct. (iv) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Ordonanța Guvernului nr. 20/2017 pentru reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare și modificarea și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 31 august 2017, care are următorul conținut: „(1) Contravențiile prevăzute la art. 10 se sancționează cu amendă aplicată operatorilor economici, după cum urmează: […] e) cele prevăzute la art. 10 lit. c) și d): […] (iv) cu amendă în cuantum de 17.500 lei, în situația în care suma nejustificată rezultată din săvârșirea contravenției este cuprinsă între 300 lei și 1.000 lei inclusiv, dar mai mare de 3% din valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal și/sau în registrul special la data și ora efectuării controlului ori la sfârșitul zilei, dacă fapta a fost săvârșită anterior datei controlului“.16.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) sub aspectul respectării principiului legalității, ale art. 20 – Tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 – Accesul liber la justiție și ale art. 53 – Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Sunt încălcate, de asemenea, și dispozițiile art. 6 – Dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.17.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în motivarea acesteia, autorul se raportează la art. 3 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, potrivit căruia „în cazul sancțiunii cu amendă se vor stabili limita minimă și maximă a acesteia sau, după caz, cote procentuale din anumite valori“, precum și la art. 21 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, conform căruia sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. În urma acestei raportări, autorul concluzionează că textul de lege criticat prin care se stabilește o amendă într-un cuantum fix pentru anumite fapte contravenționale aduce atingere art. 1 alin. (5) din Constituție sub aspectul încălcării principiului legalității.18.Referitor la această susținere, Curtea reține că, în jurisprudența sa, a statuat că legiuitorul originar sau delegat este liber să deroge de la normele generale cuprinse în Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, prin „legi speciale“, cum este, spre exemplu, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999, care a fost aprobată de către Parlament prin Legea nr. 64/2002 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 4 februarie 2002 (a se vedea în acest sens Decizia nr. 491 din 17 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.015 din 29 noiembrie 2018, paragraful 16). Prin urmare, Curtea constată că nu se poate reține încălcarea principiului legalității în situația în care o prevedere dintr-un act normativ ce reglementează un domeniu specific derogă de la normele generale în materie.19.Totodată, Curtea a reținut că stabilirea unei contravenții și sancționarea acesteia cu amendă reprezintă o opțiune legitimă a legiuitorului, care dă expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție (a se vedea în acest sens Decizia nr. 43 din 24 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 2 martie 2012).20.În ceea ce privește marja de apreciere a statului asupra reglementării sancțiunii amenzii, Curtea a reținut că amenzile intră sub incidența celui de-al doilea alineat al articolului 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care permite statelor contractante să adopte legile pe care le consideră necesare pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a „amenzilor“. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că atât amenda, cât și sumele confiscate se subsumează noțiunii de „amenzi“ [a se vedea în acest sens Decizia de inadmisibilitate din 19 noiembrie 2013, pronunțată în Cauza Electrosan – S.R.L. împotriva României (Cererea nr. 31.931/07), paragraful 16]. Autoritățile naționale sunt cele care decid, în primul rând, ce fel de „amendă“ trebuie aplicată, deciziile luate în acest domeniu implicând o apreciere a problemelor politice, economice și sociale, apreciere pe care Convenția o lasă în competența statelor membre, acestea având la dispoziție o largă marjă de apreciere [a se vedea Decizia de inadmisibilitate din 21 martie 2006, pronunțată în Cauza Valico – S.R.L. împotriva Italiei (Cererea nr. 70.074/01), Decizia de inadmisibilitate din 19 noiembrie 2013, pronunțată în Cauza Electrosan – S.R.L. împotriva României (Cererea nr. 31.931/07), paragraful 17, și Hotărârea din 18 iunie 2013, pronunțată în Cauza S.C. Complex Herta Import Export – S.R.L. Lipova împotriva României, paragraful 32] (a se vedea Decizia nr. 537 din 13 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 977 din 8 decembrie 2017, paragraful 16).21.Referitor la Hotărârea din 4 iunie 2004, pronunțată în Cauza Silvester’s Horeca Service împotriva Belgiei, invocată de autor, Curtea constată că în conținutul acesteia Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut încălcarea art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece o decizie a unei autorități administrative prin care reclamantul a fost obligat la plata unei amenzi nu a putut fi supusă unui control de plină jurisdicție, în dreptul intern al Belgiei instanțele putând să examineze doar existența contravenției și legalitatea amenzii aplicate, fără a putea controla însă oportunitatea aplicării amenzii ori cuantumul amenzii (a se vedea în acest sens paragraful 28 al Hotărârii din 4 iunie 2004, pronunțată în Cauza Silvester’s Horeca Service împotriva Belgiei).22.Curtea observă, referitor la aceste aspecte, că în dreptul intern contravenția este definită ca fiind o faptă săvârșită cu vinovăție, prin Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, iar în jurisprudența Curții Constituționale s-a reținut că instanța judecătorească are obligația ca, administrând întregul material probatoriu, să constate în ce măsură fapta contravenientului este sau nu săvârșită cu vinovăție și să anuleze procesul-verbal, dacă fapta nu este săvârșită cu vinovăție (a se vedea în acest sens Decizia nr. 828 din 11 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 828 din 10 decembrie 2012, și Decizia nr. 36 din 31 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 8 iunie 2017, paragraful 25). 23.În acest context, Curtea reține că în situația reglementării cuantumului fix al amenzii contravenționale, legiferat astfel în considerarea pericolului social al faptei, instanța are posibilitatea anulării procesului-verbal atunci când, din ansamblul probelor, rezultă lipsa vinovăției contravenientului. Controlul instanței nu este limitat astfel doar la verificarea motivelor de legalitate ale procesului-verbal.24.În plus, Curtea constată că autorul excepției face referire la o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului în care s-a constatat că instanța judecătorească nu dispunea de control de plină jurisdicție, în vreme ce în prezenta cauză el contestă faptul că legiuitorul nu a reglementat limite minime și maxime pentru amenzi, astfel încât ele să fie proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.25.Prin urmare, Curtea reține că stabilirea unei amenzi fixe în cuantum ridicat pentru anumite fapte apreciate de legiuitor ca având un grad de pericol social ridicat ține de opțiunea legiuitorului de a stabili un cuantum fix ori variabil al amenzii, între o limită minimă și o limită maximă, fără a aduce atingere prevederilor art. 21 din Constituție și art. 6 dinConvenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale din perspectiva posibilității instanței judecătorești de a efectua un control judiciar efectiv.26.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Denimpex – S.R.L. din Târgoviște în Dosarul nr. 7.550/315/2016 al Judecătoriei Târgoviște și constată că dispozițiile art. 11 alin. (1) lit. e) pct. (iv) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Ordonanța Guvernului nr. 20/2017 pentru reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare și modificarea și prorogarea unor termene, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Târgoviște și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 24 septembrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x