DECIZIA nr. 506 din 18 septembrie 2019

1.Pe rol se află soluționarea obiecției de neconstituționalitate referitoare la Legea pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul ordinii și siguranței publice, formulată de un număr de 94 de deputați aparținând grupurilor parlamentare ale Uniunii Salvați România și Partidului Național Liberal. … 2.Sesizarea a fost formulată în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Constituție, art. 11 alin. (1) lit. A.a) și al art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a fost înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 5.592 din 8 iulie 2019 și constituie obiectul Dosarului nr. 2.053A/2019. … 3.În motivarea obiecției de neconstituționalitate autorii prezintă mai întâi expunerea de motive a legii, precum și derularea procedurii legislative la Senat și la Camera Deputaților, iar apoi procedează la expunerea criticilor formulate, circumstanțiate neconstituționalității intrinseci a legii. Aceste critici sunt redate în continuare, cu precizarea că menționarea constantă de către autori a „Legii nr. 212/2002“ în loc de Legea nr. 218/2002 a fost apreciată de Curte ca fiind simplă eroare materială, câtă vreme din menționarea titlului Legii „privind organizarea și funcționarea Poliției Române“, precum și a conținutului textelor criticate rezultă în mod evident că aceasta din urmă este avută de vedere de autori în sesizarea formulată. Astfel fiind, în redarea criticilor de neconstituționalitate, Curtea va proceda la consemnarea corectă a numărului actului normativ (Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române). … (1)Susținerea potrivit căreia dispozițiile referitoare la art. 32^2 alin. (1) lit. a) și b), art. 32^3 alin. (1) lit. a) și alin. (2), art. 32^4 alin. (1) lit. a) și b), art. 39^2 alin. (1) lit. b) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, respectiv cele referitoare la art. 27^2 alin. (1) lit. a) și b), art. 27^3 alin. (1) lit. a) și alin. (2) și art. 27^4 alin. (1) lit. a) și b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române încalcă art. 1 alin. (5) și art. 53 din Constituție4.Se semnalează faptul că sintagma motive verosimile utilizată la art. II pct. 8 și 16 și la art. III pct. 4 din lege nu este definită de legislația din domeniul ordinii și siguranței publice, aspect care determină lipsa de claritate a normelor respective, contrar art. 1 alin. (5) din Constituție. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a arătat că „orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu trebuie să afecteze însă previzibilitatea legii.“ (Decizia nr. 473 din 21 noiembrie 2013). Se arată în acest sens faptul că, potrivit Dicționarului explicativ al limbii române, termenul verosimil se definește astfel: „care pare adevărat; cu aparență de realitate; posibil; plauzibil“. Așadar, în lipsa unei definiții legale care să clarifice înțelesul acestei sintagme, se poate constata că standardul existenței unor motive verosimile nu impune, în fapt, existența niciunui element obiectiv, cuantificabil, în virtutea căruia polițistul să poată acționa, deși multe dintre dispozițiile care cuprind această sintagmă presupun restrângeri ale unor drepturi și libertăți fundamentale. Astfel, pentru a putea conduce o persoană la sediul poliției ori pentru a efectua controlul corporal, al bagajelor sau al vehiculului este suficient să fie posibil ca persoana să se afle în pregătirea ori să fi comis o faptă ilegală, respectiv că deține bunuri având legătură cu o faptă ilegală. Or, imprecizia dispozițiilor normative determinate de lipsa unei definiții clare a sintagmei motive verosimile creează premisele unor intervenții arbitrare ale poliției, creând o stare de pericol pentru o serie de valori constituționale, precum libertatea individuală ori respectarea vieții private. … 5.De asemenea, se apreciază că folosirea sintagmei faptă ilegală la art. II pct. 8 și la art. II pct. 16 din lege nu respectă exigențele de claritate și predictibilitate impuse prin art. 1 alin. (5) din Constituție. Sintagma faptă ilegală sugerează că încălcarea dispozițiilor legale care reclamă intervenția poliției pentru legitimarea sau conducerea la sediul poliției a persoanei ori pentru supravegherea audiovideo poate avea orice natură, nu numai penală sau contravențională (de exemplu, fapte care atrag răspunderea disciplinară ori răspunderea civilă). Or, poliția nu are atribuții decât în domeniul penal și contravențional. … (2)Susținerea potrivit căreia art. II, dispozițiile referitoare la art. 32^9 alin. (2) și (4) din Legea nr. 218/2002, încalcă art. 1 alin. (5) și art. 53 din Constituție6.Invocându-se jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO), respectiv Hotărârea pronunțată în Cauza Bouyid împotriva Belgiei, nr. 23.380/09, paragrafele 100 și 101, se susține că dispozițiile referitoare la art. 32^9 alin. (2) din Legea nr. 218/2002 nu raportează proporționalitatea intervenției poliției la posibila agresiune, ci la „nevoile reale pentru atingerea scopului intervenției“. Prin urmare, nu este vorba despre un răspuns strict proporțional, o reacție, ci despre posibilitatea unei acțiuni preventive raportate la scopul urmărit de polițist, indiferent dacă scopul urmărit, de înfrângere a rezistenței fizice a persoanei, este justificat sau nu de situația de fapt. De asemenea, faptul că la alin. (4) se prevede că folosirea mijloacelor de constrângere se face în mod gradual, deci cu parcurgerea unor trepte diferite de intensitate, nu acoperă viciul constând în faptul că dispozițiile normative precitate nu reglementează cu claritate faptul că folosirea mijloacelor de constrângere trebuie realizată exclusiv când comportamentul persoanei vizate o impune în mod necesar. În plus, legea nu stabilește o ierarhie clară a mijloacelor de constrângere, astfel că și soluția normativă care consacră folosirea graduală a mijloacelor de constrângere este lipsită de claritate. Astfel, lipsa de precizie a acestor dispoziții creează posibilitatea restrângerii exercițiului unor drepturi și al unor libertăți în mod abuziv. … (3)Susținerea potrivit căreia art. II pct. 8, dispozițiile referitoare la art. 32^12 din Legea nr. 218/2002, încalcă art. 1 alin. (5) din Constituție7.Se arată în acest sens că, în cadrul ședinței Comisiei juridice, de disciplină și imunități din Camera Deputaților în care s-a dezbătut legea, au fost admise o serie de amendamente prin care s-a introdus termenul numai la articolele care reglementează situațiile în care polițistul este îndrituit să legitimeze și să stabilească identitatea persoanelor, respectiv să efectueze controlul corporal al persoanei legitimate și, după caz, al bagajelor sau al vehiculului, în scopul clarificării faptului că ipotezele enunțate sunt limitative. Drept urmare, legitimarea, stabilirea identității persoanei ori efectuarea controlului corporal al persoanei legitimate, al bagajului sau al vehiculului, în lipsa existenței vreuneia dintre situațiile enumerate de lege, plasează polițistul în afara protecției conferite de lege, fiind pasibil de răspundere juridică. … 8.În acest context se consideră că, din interpretarea sistematică a actului normativ (cu precădere din împrejurarea că atunci când legiuitorul a dorit să prevadă în mod limitativ situațiile în care polițistul poate interveni a utilizat termenul numai), rezultă că situațiile enumerate la art. 32^12 din Legea nr. 218/2002 au caracter exemplificativ. Or, având în vedere că art. 32^12 reglementează dreptul polițistului de a utiliza „bastoane, tonfe, dispozitive cu substanțe iritant-lacrimogene și/sau paralizante, câini de serviciu, scuturi de protecție, căști cu vizor, dispozitive cu electroșocuri, arme neletale cu bile de cauciuc sau alte arme neletale, precum și alte mijloace de imobilizare care nu pun în pericol viața sau nu produc o vătămare corporală gravă“, se consideră că o atare soluție normativă contravine art. 1 alin. (5) și art. 53 din Constituție. … (4)Susținerea potrivit căreia art. II pct. 12, dispozițiile referitoare la art. 35^1 din Legea nr. 218/2002, încalcă art. 1 alin. (5) din Constituție9.Textul criticat obligă polițistul să utilizeze „mijloacele de constrângere din dotare“, împrejurare care, în opinia autorilor sesizării, „este de-a dreptul absurdă“. Cel mai probabil – susțin aceștia – s-a dorit precizarea că polițistul poate utiliza exclusiv mijloacele din dotare, nu și altele, „redactarea fiind una deficitară“. Se apreciază că această confuzie poate genera efecte severe în aplicarea legii, contrar art. 1 alin. (5) din Constituție, fiind necesară corectarea textului prin introducerea precizării că polițistul este obligat să utilizeze „numai“ mijloacele din dotare. … (5)Susținerea potrivit căreia art. II pct. 8, dispozițiile referitoare la art. 32^1 alin. (5) din Legea nr. 218/2002, și art. III pct. 4, dispozițiile referitoare la art. 27^1 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 104/2001, încalcă art. 20 alin. (2) și art. 22 din Constituție10.Se citează, mai întâi, Codul european de etică al poliției, adoptat prin recomandarea REC (2001) 10 de către Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei, Secțiunea V – Linii directoare pentru acțiunea/intervenția poliției, paragrafele 36-38, precum și Hotărârea pronunțată de CEDO în Cauza Bouyid contra Belgiei, nr. 23.380/09, paragrafele 100 și 101. Se arată în acest sens că standardele internaționale privind drepturile omului presupun că folosirea forței de către poliție să fie considerată drept o măsură excepțională, aplicabilă doar în caz de strictă necesitate și proporțională cu situația de fapt, aspect care implică o analiză atentă, de la caz la caz, efectuată de agentul de poliție. În acest context, prin dispozițiile criticate se reglementează, de fapt, o prezumție de legitimă apărare în favoarea polițistului, care va fi, astfel, îndrituit să riposteze, atacul fiind prezumat în ipoteza în care persoana ignoră apelul acestuia de a nu se apropia. Or, o astfel de soluție legislativă încalcă jurisprudența CEDO precitată și Codul european de etică al poliției. De asemenea, reglementarea are potențialul de a crea o stare de pericol pentru o serie de valori constituționale, precum viața sau integritatea fizică și psihică, consacrate la art. 22 din Constituție, fiind lipsită de proporționalitate și creând posibilitatea unei intervenții abuzive din partea forțelor de ordine. Se consideră a fi aplicabile, mutatis mutandis, considerentele cuprinse în Decizia nr. 650 din 25 octombrie 2018 a Curții Constituționale, potrivit cărora „având în vedere că valorile sociale vizate (cu titlu exemplificativ, viața, integritatea fizică, libertatea persoanei, securitatea națională etc.) sunt protejate și garantate prin dispoziții ale Legii fundamentale, lipsirea lor de protecție penală dobândește relevanță constituțională, iar neasigurarea acestei protecții pune în pericol valorile democrației și ale statului de drept, astfel cum sunt acestea reglementate de art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție“. … 11.În conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (2) și ale art. 17 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sesizarea a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a comunica punctele lor de vedere. … 12.Senatul a transmis punctul său de vedere cu Adresa înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 7.090 din 17 septembrie 2019, prin care apreciază că obiecțiile de neconstituționalitate aduse legii criticate sunt lipsite de orice fundament. … 13.Astfel, nu poate fi reținută pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și ale art. 53 din Constituție, întrucât „termenul de motive verosimile nu este un termen de specialitate, care să oblige legiuitorul să-l definească din punct de vedere normativ. Sistemul de pregătire profesională a polițiștilor le asigură acestora o cultură generală care le permite să distingă cu precizie sensul cuvântului verosimil, pentru a înlătura orice apreciere de tip subiectiv a unor împrejurări sau circumstanțe care ar impune utilizarea forței și autorității publice cu care sunt înzestrați aceștia“. Potrivit expunerii de motive a propunerii legislative, inițiatorii acesteia au fost preocupați de o definire a noțiunii motive verosimile în textul legii, dar au decis să nu recurgă la o astfel de definiție, întrucât sintagma este deja consacrată în legislația națională încă din anul 1994, odată cu ratificarea Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalelor adiționale la aceasta. Prin urmare, dacă pentru a aresta o persoană, sintagma motive verosimile este considerată clară și predictibilă, cu atât mai mult aceasta poate fi utilizată în legătură cu luarea unei măsuri cu caracter administrativ, precum conducerea la sediul poliției. Pe de altă parte, sintagma motive verosimile, fiind preluată din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, beneficiază deja de o practică judiciară consistentă și permite interpretarea fără dificultate a normei. … 14.Nu pot fi reținute nici criticile privind încălcarea art. 53 din Constituție, cu referire la acele soluții legislative prin care Parlamentul circumscrie cadrul legal de folosire de către polițiști a mijloacelor de constrângere aflate în dotarea acestora. În realitate, prin noua reglementare normativă, Parlamentul conferă polițiștilor dreptul de a utiliza mijloacele de constrângere aflate în dotarea acestora, în cazul ipotezelor de intervenție pentru apărarea ordinii publice fără să depășească „prin intensitate și durată nevoile reale pentru atingerea scopului intervenției“. Prin urmare, Parlamentul interzice intervenția excesivă și abuzivă a polițiștilor. În condițiile în care în practică nu se pot stabili cu precizie toate ipotezele de intervenție a poliției pentru apărarea ordinii publice, este firesc să se stabilească limite pe care agentul de poliție nu trebuie să le depășească, în funcție de fiecare caz în parte, cu care acesta se confruntă. Polițistul este agentul statului, el fiind singurul în măsură să aprecieze oportunitatea utilizării graduale a mijloacelor legale de constrângere. … 15.Cu privire la obiecțiile de neconstituționalitate referitoare la încălcarea art. 20 alin. (2) și art. 22 din Constituție, se arată că sunt neîntemeiate întrucât textele de lege criticate instituie într-adevăr o prezumție legală, dar nu una de legitimă apărare în favoarea polițistului, așa cum susțin autorii prezentei sesizări, ci prezumția de intenție a săvârșirii unei acțiuni violente îndreptate împotriva polițistului. Constituie deci prezumția de intenție a săvârșirii unei acțiuni violente îndreptate împotriva polițistului, potrivit acestor prevederi, fapta persoanei de a se apropia de acesta după ce, în prealabil, a fost avertizată prin cuvintele: Poliția, stai! – Nu te apropia! ori de a nu se conforma următoarelor solicitări: să țină mâinile la vedere, să renunțe temporar la mijloacele ce pot fi folosite pentru un atac armat, să adopte o poziție inofensivă care să permită realizarea efectivă și în siguranță a controlului corporal, respectiv ținerea mâinilor deasupra capului sau paralel cu solul, depărtarea picioarelor, adoptarea poziției șezut, adoptarea poziției culcat, altă poziție a corpului care previne săvârșirea unei acțiuni violente îndreptate împotriva polițistului și respectă demnitatea umană. Prin urmare, prevederile legale criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate de autorii sesizării, „întrucât nu încalcă prevederile Codului european de etică al poliției, care, de altfel, nu este pact sau tratat în sensul prevederilor art. 20 alin. (2) din Constituție, și nici jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la art. 3 din Convenție, întrucât aceste prevederi nu aduc atingere demnității umane“. … 16.Se mai arată că și celelalte critici aduse legii supuse controlului de constituționalitate se bazează pe aceleași prezumții de comportament agresiv al agenților de poliție în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu și a misiunilor primite. … 17.Președintele Camerei Deputaților a transmis punctul său de vedere cu Adresa înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 6.659 din 23 august 2019, prin care apreciază că obiecția de neconstituționalitate este neîntemeiată.  … 18.Astfel, cât privește sintagma motive verosimile, se invocă mai întâi incidența jurisprudenței Curții Constituționale și a CEDO, care explică standardele de claritate și predictibilitate a legii. Se precizează în acest sens că, potrivit expunerii de motive a propunerii legislative (pag. 40), inițiatorii acesteia au fost preocupați de o definire a noțiunii motive verosimile în textul legii, dar au decis să nu recurgă la o astfel de definiție, întrucât sintagma este deja consacrată în legislația națională încă din anul 1994, odată cu ratificarea Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalelor adiționale la aceasta (Legea nr. 30/1994), care, în legătură cu exercitarea dreptului la libertate și siguranță, prevede următoarea excepție: „dacă a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a se bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia“ [art. 5 paragraful 1 lit. c) din Convenție]. Prin urmare, dacă, pentru a aresta o persoană, sintagma motive verosimile este considerată clară și predictibilă, cu atât mai mult aceasta poate fi utilizată în legătură cu luarea unei măsuri cu caracter administrativ, precum conducerea la sediul poliției. Pe de altă parte, sintagma motive verosimile, fiind preluată din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, beneficiază deja de o practică judiciară consistentă, care permite interpretarea fără dificultate a normei. Astfel fiind, se apreciază că textele criticate sunt clare și predictibile și nu încalcă prevederile art. 1 alin. (5) și, pe cale de consecință, nici pe cele ale art. 53 din Constituție. … 19.Se arată că sunt neîntemeiate și susținerile potrivit cărora folosirea mijloacelor de constrângere, astfel cum este reglementată de textele legale criticate, nu se raportează la proporționalitatea intervenției poliției la posibila agresiune și, prin urmare, s-ar aduce atingere demnității umane, precum și cele referitoare la faptul că aceste prevederi nu reglementează cu claritate că folosirea mijloacelor de constrângere trebuie realizată exclusiv când comportamentul persoanei vizate o impune în mod strict necesar și nu se stabilește o ierarhie clară a mijloacelor de constrângere, ceea ce ar crea posibilitatea restrângerii unor drepturi și libertăți în mod abuziv. … 20.Astfel, textele criticate sunt redactate clar și precis și prevăd folosirea mijloacelor de constrângere în mod gradual, după avertizarea verbală prealabilă asupra utilizării acestora și după acordarea timpului necesar persoanei pentru a se conforma solicitărilor legale ale polițistului, fără să depășească, prin durată și intensitate, nevoile reale pentru atingerea scopului intervenției. Curtea Constituțională a reținut în jurisprudența sa că, la fel ca celelalte drepturi și libertăți fundamentale, libertatea individuală nu are un caracter absolut, astfel că exercițiul acesteia poate fi restrâns în cazurile prevăzute de art. 53 alin. (1) din Constituție, cu respectarea condițiilor prevăzute de acest text constituțional. Or, prin noile reglementări adoptate de Parlament la Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române sunt clarificate și detaliate, în acord cu dispozițiile art. 1 alin. (5) și cu cele ale art. 53 din Constituție, situațiile în care este necesară utilizarea forței fizice și a mijloacelor de imobilizare din dotare, precum și, în egală măsură, drepturile persoanei față de care s-au luat măsurile administrative respective, în acord cu principiile constituționale incidente. … 21.Cât privește critica art. II pct. 8, prevederile art. 32^12 din Legea nr. 218/2002, în raport cu principiul legalității prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituție, se apreciază că este, de asemenea, neîntemeiată. Textul legal este redactat clar și precis și reglementează situația în care polițistul este îndreptățit să utilizeze bastoane, tonfe, dispozitive cu substanțe iritant-lacrimogene și/sau paralizante, câini de serviciu, scuturi de protecție, căști cu vizor, dispozitive cu electroșocuri, arme neletale cu bile de cauciuc sau alte arme neletale, precum și alte mijloace de imobilizare care nu pun în pericol viața sau nu produc o vătămare corporală gravă, în scopul împiedicării sau neutralizării acțiunilor violente ale persoanei, atunci când utilizarea forței fizice nu a fost sau nu este aptă să producă acest rezultat sau dacă persoana intenționează să săvârșească sau săvârșește acțiuni violente cu obiecte, dispozitive, substanțe sau animale ce pot pune în pericol viața, sănătatea ori integritatea corporală a persoanelor. Lipsa termenului numai, pentru a întări faptul că situațiile reglementate sunt limitative, nu conferă, automat, textului criticat lipsa de claritate și previzibilitate. Mai mult, în privința susținerii că se încalcă prevederile art. 53 din Constituție, este de observat că aceasta nu este motivată. … 22.Referitor la susținerea potrivit căreia expresia mijloacele de constrângere din dotare este redactată deficitar și este „dea dreptul absurdă“, fiind necesară corectarea textului prin introducerea precizării că polițistul este obligat să utilizeze numai mijloacele din dotare, se arată că nu poate fi reținută. Redactarea textului criticat este clară și precisă, raportat la exigențele constituționale ale art. 1 alin. (5), stabilind obligația polițistului, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, de a purta asupra sa insigna de polițist sau legitimația de serviciu și mijloacele de constrângere și de protecție din dotare, precum și de a utiliza mijloacele de constrângere și de protecție din dotare necesare îndeplinirii atribuțiilor prevăzute de lege. Lipsa termenului numai pentru a întări faptul că polițistul este obligat să folosească numai mijloacele din dotare nu conferă automat textului criticat lipsa de claritate și previzibilitate, de natură să afecteze principiul legalității prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituție. … 23.Tot astfel, este neîntemeiată și susținerea potrivit căreia noile prevederi legale reglementează o prezumție de legitimă apărare în favoarea polițistului, care va fi, astfel, îndrituit să riposteze, atacul fiind prezumat în ipoteza în care persoana ignoră apelul acestuia de a nu se apropia. Astfel, cele două texte de lege criticate, identice ca redactare, instituie într-adevăr o prezumție legală, dar nu una de legitimă apărare în favoarea polițistului, așa cum susțin autorii sesizării, ci prezumția de intenție a săvârșirii unei acțiuni violente îndreptate împotriva polițistului. Prin urmare, prevederile legale criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate, nici prevederile Codului european de etică al poliției, care, de altfel, nu este pact sau tratat în sensul prevederilor art. 20 alin. (2) din Constituție, și nici jurisprudența CEDO referitoare la art. 3 din Convenție, nefiind de natură să aducă atingere demnității umane. Textele de lege criticate pentru neconstituționalitate sunt norme clare pentru polițist, în privința condițiilor de utilizare a mijloacelor din dotare, și respectă principiile necesității, gradualității și proporționalității. Totodată, aceste noi reglementări adoptate prezintă garanții suficiente pentru persoanele implicate în privința respectării demnității umane, în situațiile date. … 24.Guvernul a transmis punctul său de vedere cu Adresa înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 6.696 din 28 august 2019, prin care apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. … 25.Astfel, cât privește sintagma motive verosimile, se arată că, fiind preluată din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, beneficiază deja de o practică judiciară consistentă, care permite interpretarea fără dificultate a normei. Din acest motiv, introducerea în lege a unei definiții care să preia o anumită interpretare a CEDO nu ar fi o practică adecvată și nici recomandată, jurisprudența Curții fiind mult mai vastă, în sensul că nu se limitează doar la o interpretare, și este aplicată la contextul fiecărei spețe judecate. De altfel, Consiliul Europei a emis în anul 2012 și a actualizat în anul 2014 documentul intitulat „Ghid privind interpretarea întregului articol 5 din Convenție – Dreptul la libertate și siguranță“, care cuprinde informații și referințe necesare pentru interpretarea corectă a textului Convenției. În acest sens, pentru a asigura pregătirea profesională a polițistului a fost introdusă norma prevăzută la art. 352 din proiect, cu referire la jurisprudența CEDO. Se citează în continuare din Ghidul menționat, conchizându-se că critica de neconstituționalitate este lipsită de temei, iar argumentele invocate sunt combătute chiar de jurisprudența CEDO. … 26.În ceea ce privește sintagma faptă ilegală, aceasta se regăsește în textele originare ale Legii nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române și desemnează orice faptă produsă prin încălcarea legii, de natură să atragă o formă de răspundere juridică, din sfera dreptului public, ce poate fi constatată de către un organ învestit cu exercițiul autorității publice. Ca urmare, ceea ce sugerează autorii criticii de neconstituționalitate, respectiv că textele proiectului pot fi interpretate ca referindu-se inclusiv la răspunderea civilă sau răspunderea disciplinară, este lipsit de fundament, atât din perspectiva ansamblului reglementării, a legislației specifice acestor două forme de răspundere juridică, cât și prin raportare la practica aplicării celor două legi de la momentul intrării lor în vigoare și până în prezent. De altfel nu există posibilitatea reală și interesul unui terț (polițistul) de a identifica elemente ale răspunderii civile sau ale răspunderii disciplinare și de a face astfel de încadrări juridice; referirea la cele două forme de răspundere juridică este, în mod evident, exagerată. Sintagma faptă ilegală se caracterizează prin generalitate și nu prin lipsă de precizie sau previzibilitate, astfel că, având în vedere și statuările CEDO în privința generalității legilor, nu există motive pentru a se reține o încălcare a art. 1 alin. (5) din Constituție. … 27.Referitor la critica dispozițiilor art. 32^9 alin. (2) și alin. (4) din Legea nr. 218/2002, se consideră că aceasta nu este nejustificată, iar afirmația că „legea nu stabilește o ierarhie clară a mijloacelor de constrângere“ este combătută de sistematizarea dispozițiilor nou-introduse în Legea nr. 218/2002 (art. 32^9-art. 32^13). Pentru a înțelege corect intenția de reglementare este necesar ca textele nou-introduse în Legea nr. 218/2002 (art. 32^9-art. 32^13) să fie analizate prin comparație cu textul în vigoare al legii (art. 33), relevante în acest sens fiind precizările din cuprinsul expunerii de motive a proiectului, pag. 33-37, potrivit cărora utilizarea forței nu este un instrument nou în legislația românească. Atât Legea nr. 218/2002, cât și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 104/2001 prevăd reguli de utilizare a forței pentru impunerea legii atunci când alte mijloace au fost epuizate. Aceasta este o măsură necesară întro societate democratică, în principal pentru apărarea securității naționale, a ordinii publice și a drepturilor și libertăților cetățenilor. Prin proiect nu se aduce atingere limitelor stabilite de art. 53 din Constituție ci, dimpotrivă, se introduc reguli clare, cuprinzătoare, astfel încât situațiile violente sau care au acest potențial să fie gestionate prin măsuri adecvate comportamentului persoanei vizate. În acest sens sau avut în vedere modelele legislative analizate, respectiv practicile impuse în procedurile polițienești aplicabile în alte state, care utilizează standardul force continuum sau piramida pericolului. … 28.În proiectul de lege se propune ca folosirea mijloacelor de constrângere să fie subordonată principiilor necesității, gradualității și proporționalității. În acest fel, modalitățile, procedurile și, în general, condițiile în care acționează polițistul vor fi cunoscute inclusiv de cetățean. În opinia Guvernului, „autorii sesizării de neconstituționalitate nu au analizat amănunțit dispozițiile alin. (2)-alin. (4) ale art. 32^9, care, în fapt, redau cele trei principii ce ghidează utilizarea forței, respectiv: proporționalitatea, necesitatea și gradualitatea. Confuzia pleacă de la faptul că noua lege nu se limitează numai la enumerarea/enunțarea celor trei principii, ci le exprimă prin norme accesibile“. Cu alte cuvinte, textul alin. (2) al art. 32^9 redă, de o manieră previzibilă, principiul proporționalității și trebuie interpretat prin raportare la scopul utilizării fiecărui mijloc de intervenție, expres prevăzut de normele care succedă regulilor generale. În cuprinsul punctului de vedere sunt citate aceste norme. În ceea ce privește o „ierarhie clară a mijloacelor de constrângere“, se apreciază că succesiunea normelor menționate și prevederile art. 34, în vigoare (utilizarea armelor letale sau de foc), sunt relevante. … 29.În ceea ce privește critica adusă normei de la art. 32^12 din Legea nr. 218/2002, ca fiind lipsită de predictibilitate, se consideră că afirmația potrivit căreia o enumerare devine limitativă doar prin inserarea adverbului „numai“ este arbitrară, dacă nu ține seama de faptul că normele de drept public se caracterizează prin afirmarea competențelor autorităților, iar nu prin deducerea limitelor de acțiune. Prin urmare, dreptul de a utiliza anumite mijloace de constrângere expres prevăzute nu poate fi extins la alte mijloace, nereglementate, cu motivarea din dreptul privat că ceea ce nu este interzis este permis. Totodată, dacă s-ar aplica raționamentul autorilor sesizării la art. 73 alin. (3) din Constituție sau la art. 74 alin. (1) din Codul penal, sar ajunge la concluzia ca acestea ar avea doar rol exemplificativ, ceea ce este absurd. … 30.Se apreciază de asemenea că susținerea potrivit căreia dispozițiile referitoare la art. 35^1 din Legea nr. 218/2002 încalcă prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție este nefondată. Autorii sesizării de neconstituționalitate citează în mod eronat textul reglementării, arătând că „obligă polițistul să utilizeze mijloacele de constrângere din dotare“, însă textul stabilește obligația polițistului de a le purta asupra sa. Ipoteza finală a normei, cea care stabilește obligația de a utiliza, se referă la „mijloacele din dotare“ și are în vedere faptul că polițistul nu doar că trebuie să le aibă asupra sa, ci trebuie să le și utilizeze, inclusiv pentru a putea fi probată legalitatea intervențiilor sale. Așadar, modul de interpretare a normei sugerat de autorii sesizării de neconstituționalitate nu este în concordanță cu intenția de reglementare urmărită. … 31.Critica adusă dispozițiilor art. 32^1 alin. (5) din Legea nr. 218/2002 și ale art. 27^1 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 104/2001 este nejustificată. Citarea art. 27^1 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 104/2001 este inexactă, iar autorii nu demonstrează în ce manieră sunt încălcate prevederile Recomandării Rec (2001)10 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei sau ale Convenției Europene a Drepturilor Omului. Mai mult, jurisprudența CEDO citată statuează că există o încălcare a Convenției în cazul în care se apelează la utilizarea forței, atunci când comportamentul persoanei nu o impune în mod strict necesar. Or, în cazul de față, textul redă o situație de fapt, potențial periculoasă, rezultată din comportamentul persoanei care refuză să se conformeze solicitării legitime a polițistului, de a nu continua apropierea de acesta, ori de a nu renunța la mijloace care pot fi folosite pentru un atac împotriva polițistului. Cu privire la acest aspect, Expunerea de motive a proiectului conține, la pag. 28, suficiente argumente care justifică intervenția normativă, sens în care se citează din cuprinsul acesteia. Se precizează că, pornind de la echilibrul care trebuie să existe între atac și apărare, nu trebuie neglijat faptul că utilizarea forței este rezultatul analizei și deciziei luate în anumite condiții specifice (în fracțiuni de secundă, în medii potențial nesigure, incerte sau care pot suferi modificări rapide, în raport cu comportamentul și capacitatea persoanei de a săvârși o acțiune violentă). Pentru aceste considerente, se apreciază că este necesară și utilă existența unei prezumții de intenție a unei acțiuni violente îndreptate împotriva polițistului; va fi încadrată astfel fapta persoanei (care face obiectul legitimării sau al controlului corporal) de a se apropia de polițist după ce, în prealabil, a fost avertizată prin cuvintele: Stai, poliția! – Nu te apropia!, ori de a nu se conforma solicitărilor legale ale acestuia, expres prevăzute de textul de lege. În astfel de situații, se justifică utilizarea mijloacelor de constrângere de către polițist, bineînțeles, cu respectarea regulilor de utilizare a forței (proporționalitate, gradualitate, adecvare) și a garanțiilor oferite persoanei. … 32.Referitor la criticile potrivit cărora „reglementarea are potențialul de a crea o stare de pericol pentru o serie de valori constituționale, precum viața sau integritatea fizică și psihică“ a cetățeanului, sugerând că aceste valori vor fi lipsite de protecția penală, se poate observa că proiectul de lege nu doar că nu conține norme cu un astfel de efect, dar introduce și o serie de garanții cu scopul de a asigura respectarea drepturilor cetățenilor. Se arată că, în analiza constituționalității acestor norme sub aspectul respectării art. 22 din Constituție, trebuie să fie avută în vedere nu doar perspectiva unei părți, ci a tuturor celor implicați: persoana al cărei comportament depășește limitele legii; persoana chemată să protejeze comunitatea; potențiala victimă. Se apreciază că textele criticate reprezintă echilibrul just pe care legiuitorul este dator să îl creeze între interesul individual al unor persoane și interesul general al societății de a preveni atingerile ce pot fi aduse ordinii publice sau unor valori chiar mai importante, respectiv viața sau integritatea fizică a persoanelor. Astfel fiind, pretinsa încălcare a art. 20 alin. (2) și art. 22 din Constituție nu se justifică. Se invocă și considerente din jurisprudența Curții Constituționale considerate ca fiind aplicabile, mutatis mutandis, în cauză, respectiv din Decizia nr. 684 din 6 noiembrie 2018, potrivit cărora „52…. prevederile art. 1 alin. (3) din Constituție, potrivit cărora «România este stat de drept (…), în care drepturile și libertățile cetățenilor (…) reprezintă valori supreme (…) și sunt garantate», impun legiuitorului obligația de a lua măsuri în vederea apărării ordinii și a siguranței publice (…), prin adoptarea instrumentelor legale necesare în scopul reducerii fenomenului contravențional, (…), cu excluderea oricăror reglementări de natură să ducă la încurajarea acestui fenomen“. … 33.Pentru toate aceste motive se conchide că obiecția de neconstituționalitate invocată în raport cu Legea pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul ordinii și siguranței publice este neîntemeiată în ansamblul ei. … 
CURTEA,examinând sesizarea de neconstituționalitate, punctul de vedere al președintelui Senatului, al președintelui Camerei Deputaților, precum și al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:34.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. a) din Constituție, precum și ale art. 1,art. 10,15 și 18 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze sesizarea de neconstituționalitate. … 35.Astfel, autorii sesizării sunt 94 de deputați aparținând grupurilor parlamentare ale Uniunii Salvați România și Partidului Național Liberal, titulari ai dreptului de sesizare a Curții Constituționale, în conformitate cu prevederile art. 146 lit. a) din Constituție fiind cel puțin 50 de deputați. Obiectul sesizării se încadrează în competența Curții, delimitată de textele mai sus menționate, acesta vizând dispoziții cuprinse în Legea pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul ordinii și siguranței publice, adoptată de Parlament, dar nepromulgată. În ceea ce privește termenul de sesizare, se constată că, potrivit fișei legislative, legea criticată a fost adoptată în data de 3 iulie 2019 de Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională, la aceeași dată a fost depusă la secretarul general al Camerei Deputaților, pentru exercitarea dreptului de sesizare asupra constituționalității legii, iar la data de 9 iulie 2019 a fost trimisă la promulgare. Sesizarea de neconstituționalitate a fost înregistrată la Curtea Constituțională în data de 8 iulie 2019, așadar în cadrul termenului stabilit de art. 77 alin. (1) din Constituție. Rezultă că sesizarea este admisibilă sub toate cele trei aspecte ce privesc legalitatea sesizării. … 36.În ceea ce privește obiectul controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională a fost sesizată cu obiecția de neconstituționalitate a Legii pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul ordinii și siguranței publice. Din examinarea criticilor formulate, se constată că acestea vizează, în mod punctual, o serie de dispoziții cuprinse în lege, respectiv dispozițiile art. II pct. 8 [cu referire la art. 32^1 alin. (5), art. 32^2 alin. (1) lit. a) și b), art. 32^3 alin. (1) lit. a) și alin. (2), art. 32^4 alin. (1) lit. a) și b), art. 32^9 alin. (2) și (4) și art. 32^12 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române], art. II pct. 12 (cu referire la art. 35^1 din Legea nr. 218/2002), art. II pct. 16 [cu referire la art. 39^2 alin. (1) lit. b) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 218/2002] și art. III pct. 4 [cu referire la art. 27^1 alin. (5), art. 27^2 alin. (1) lit. a) și b), art. 27^3 alin. (1) lit. a) și alin. (2) și art. 27^4 alin. (1) lit. a) și b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române] din Legea pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul ordinii și siguranței publice. Ca urmare, Curtea va proceda la examinarea acestor dispoziții legale în raport cu criticile formulate. … 37.Dispozițiile constituționale invocate sunt cuprinse în art. 1 alin. (5) potrivit căruia „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie“, art. 20 – Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 22 – Dreptul la viață și la integritate fizică și psihică și art. 53 – Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Se invocă de asemenea dispozițiile art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la interzicerea torturii. … 38.Examinând criticile formulate de autorii sesizării, Curtea va proceda la analiza textelor de lege în ordinea și în raport cu acestea. … (1)Susținerea potrivit căreia dispozițiile art. II pct. 8 [cu referire la art. 32^2 alin. (1) lit. a) și b), art. 32^3 alin. (1) lit. a) și alin. (2) și art. 32^4 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române], art. II pct. 16 [cu referire la art. 39^2 alin. (1) lit. b) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 218/2002], respectiv cele ale art. III pct. 4 [cu referire la art. 27^2 alin. (1) lit. a) și b), art. 27^3 alin. (1) lit. a) și alin. (2) și art. 27^4 alin. (1) lit. a) și b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române] din Legea pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul ordinii și siguranței publice încalcă art. 1 alin. (5) și art. 53 din Constituție39.Dispozițiile art. II pct. 8 [cu referire la art. 32^2 alin. (1) lit. a) și b), art. 32^3 alin. (1) lit. a) și alin. (2) și art. 32^4 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române] din Legea pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul ordinii și siguranței publice au următorul cuprins: + 
Articolul IILegea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 25 aprilie 2014, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: (…) 8. După articolul 32 se introduc treisprezece noi articole, articolele 32^1-32^13, cu următorul cuprins:Art. 32^2 alin. (1) lit. a) și b): (1)Polițistul este îndreptățit să legitimeze și să stabilească identitatea persoanei, numai în situația în care:a)aceasta încalcă dispozițiile legale, ori există motive verosimile pentru a bănui că pregătește sau a comis o faptă ilegală; … b)există motive verosimile pentru a bănui că aceasta a fost prezentă la locul săvârșirii unei fapte ilegale ori are cunoștință despre faptă, autor sau despre bunurile având legătură cu fapta. … Art. 32^3 alin. (1) lit. a) și alin. (2): (1)Polițistul este îndreptățit să efectueze controlul corporal al persoanei legitimate și, după caz, al bagajelor sau vehiculului utilizat de acesta, numai în scopul:a)ridicării bunurilor supuse confiscării, interzise la deținere, căutate potrivit legii sau care pot fi utilizate ca probe într-o procedură judiciară, atunci când există motive verosimile pentru a bănui că persoana are asupra sa ori sub controlul său astfel de bunuri; (…) … (2)Controlul vehiculului se poate efectua și în scopul identificării unei persoane date în urmărire sau căutate potrivit legii, atunci când există motive verosimile pentru a bănui că aceasta este prezentă în vehicul. În înțelesul prezentei legi, prin controlul vehiculului se înțelege controlul oricărui mijloc de transport pe cale rutieră, feroviară, aeriană sau pe apă.Art. 32^4 alin. (1) lit. a) și b): (1)Polițistul este îndreptățit să conducă o persoană la sediul poliției, atunci când:a)în condițiile art. 32^2 alin. (3), nu s-a putut stabili identitatea acesteia, ori există motive verosimile pentru a bănui că identitatea declarată nu este reală sau documentele prezentate nu sunt veridice; … b)din cauza comportamentului, locului, momentului, circumstanțelor, ori bunurilor aflate asupra sa, creează motive verosimile pentru a bănui că pregătește sau a comis o faptă ilegală. …  … 40.Dispozițiile art. II pct. 16 [cu referire la art. 39^2 alin. (1) lit. b) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 218/2002] din Legea pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul ordinii și siguranței publice au următorul cuprins: + 
Articolul IILegea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 25 aprilie 2014, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: (…) 16. După articolul 39 se introduc două noi articole, articolele 39^1 și art. 39^2, cu următorul cuprins:Art. 39^2 alin. (1) lit. b) și alin. (2) lit. a): (1)În scopul realizării activităților de prevenire, depistare, investigare sau urmărire penală a infracțiunilor sau executării pedepselor, prevenire și combatere a altor fapte ilegale, precum și de menținere a ordinii și siguranței publice: (…)b)Poliția Română este autorizată să fixeze, ocazional, cu mijloace foto-audio-video sau prin alte mijloace tehnice din dotare, momente operative cu privire la activități publice desfășurate în locuri publice, fără consimțământul persoanelor vizate, în cazul în care există motive verosimile pentru a bănui că în aceste locuri publice ar putea fi comise infracțiuni sau alte fapte ilegale ori tulburată ordinea și siguranța publică. … (2)Poliția Română este autorizată să acceseze, în mod direct și gratuit, sistemele de supraveghere a spațiilor publice ce sunt instalate în scopul prevenirii criminalității, pazei bunurilor și protecției persoanelor sau supravegherii traficului rutier și care aparțin organelor administrației centrale sau locale, cu excepția celor cu atribuții în domeniul apărării și securității naționale, atunci când:a)există motive verosimile pentru a bănui că imaginile fotografice ori înregistrările audio și/sau video prelucrate prin aceste sisteme pot servi la identificarea:1.persoanelor care pregătesc, săvârșesc sau au săvârșit o infracțiune; … 2.persoanelor care au fost prezente la locul săvârșirii unei infracțiuni ori au cunoștință despre faptă, autor sau despre bunurile având legătură cu fapta; … 3.persoanelor date în urmărire sau căutate potrivit legii; … 4.bunurile supuse confiscării, interzise la deținere, căutate potrivit legii sau care pot fi utilizate ca probe într-o procedură judiciară; …  …  … 41.Dispozițiile art. III pct. 4 [cu referire la art. 27^2 alin. (1) lit. a) și b), art. 27^3 alin. (1) lit. a) și alin. (2) și art. 27^4 alin. (1) lit. a) și b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române] din Legea pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul ordinii și siguranței publice criticate au următorul cuprins: + 
Articolul IIIOrdonanța de urgență a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 29 iunie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 81/2002, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: (…) 4. După articolul 27 se introduc opt noi articole, articolele 27^1-27^8, cu următorul cuprins:Art. 27^2 alin. (1) lit. a) și b): (1)Polițistul de frontieră este îndreptățit să legitimeze și să stabilească identitatea persoanei, numai în situația în care:a)aceasta încalcă dispozițiile legale, ori există motive verosimile pentru a bănui că pregătește sau comis o faptă ilegală la regimul frontierei de stat; … b)prezența acesteia în zona de frontieră este suspectă sau nu poate fi justificată. … Art. 27^3 alin. (1) lit. a) și alin. (2): (1)Polițistul de frontieră este îndreptățit să efectueze controlul corporal al persoanei legitimate și, după caz, al bagajelor sau vehiculului utilizat de acesta, numai în scopul:a)ridicării bunurilor supuse confiscării, interzise la deținere, căutate potrivit legii sau care pot fi utilizate ca probe într-o procedură judiciară, atunci când există motive verosimile pentru a bănui că persoana are asupra sa ori sub controlul său astfel de bunuri; (…) … (2)Controlul vehiculului se poate efectua și în scopul identificării unei persoane date în urmărire sau căutată potrivit legii, atunci când există motive verosimile pentru a bănui că aceasta este prezentă în vehicul. În înțelesul prezentei ordonanțe de urgență, prin controlul vehiculului se înțelege controlul oricărui mijloc de transport pe cale rutieră, feroviară, aeriană sau pe apă.Art. 27^4 alin. (1) lit. a) și b): (1)Polițistul de frontieră este îndreptățit să conducă o persoană la sediul poliției de frontieră, atunci când:a)în condițiile art. 27^2 alin. (3) nu s-a putut stabili identitatea acesteia, ori există motive verosimile pentru a bănui că identitatea declarată nu este reală sau că documentele declarate nu sunt veridice; … b)din cauza comportamentului, locului, momentului, circumstanțelor, ori bunurilor aflate asupra sa, există motive verosimile pentru a bănui că pregătește sau a comis o faptă ilegală;. …  … 42.Se observă, mai întâi, că întreaga motivare a obiecției de neconstituționalitate formulate cu privire la aceste texte se referă la lipsa de claritate a sintagmelor motive verosimile și faptă ilegală, de natură să determine, potrivit autorilor sesizării, neconstituționalitatea legii în raport cu prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție. Curtea constată că aceste critici sunt neîntemeiate. … 43.Astfel, referitor la conceptele/noțiunile/terminologia utilizate la redactarea unui act normativ, Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, stabilește că „În cadrul soluțiilor legislative preconizate trebuie să se realizeze o configurare explicită a conceptelor și noțiunilor folosite în noua reglementare, care au un alt înțeles decât cel comun, pentru a se asigura astfel înțelegerea lor corectă și a se evita interpretările greșite“ (art. 25); „(1)În limbajul normativ aceleași noțiuni se exprimă numai prin aceiași termeni. (2) Dacă o noțiune sau un termen nu este consacrat sau poate avea înțelesuri diferite, semnificația acestuia în context se stabilește prin actul normativ ce le instituie, în cadrul dispozițiilor generale sau într-o anexă destinată lexicului respectiv, și devine obligatoriu pentru actele normative din aceeași materie.(…)“ (art. 37). Cât privește noțiunea de verosimil, se constată că este utilizată de legiuitor în sensul comun care, potrivit Dicționarului explicativ al limbii române, este acela de plauzibil, probabil, posibil, care pare adevărat. … 44.Mai mult, sintagma motive verosimile are un înțeles consacrat, fiind cuprinsă în textul art. 5 paragraful 1 lit. c) din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale – Dreptul la libertate și la siguranță, potrivit căruia „Orice persoană are dreptul la libertate și siguranță. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepția următoarelor cazuri și potrivit căilor legale: (…) c) dacă a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia“ (în traducerea Convenției astfel cum a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994 și astfel cum este disponibilă pe pagina de internet a CEDO). Legiuitorul a realizat o transpunere fidelă în legislația națională a terminologiei utilizate în Convenție, oferind astfel un sens cunoscut noțiunilor utilizate, cristalizat printr-o jurisprudență conturată a CEDO, obligatorie în temeiul și potrivit regulilor stabilite de art. 20 din Constituția României. De altfel, Legea nr. 24/2000 impune că „(1) Soluțiile legislative preconizate prin noua reglementare trebuie să aibă în vedere reglementările în materie ale Uniunii Europene, asigurând compatibilitatea cu acestea. (2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în ceea ce privește dispozițiile cuprinse în tratatele internaționale la care România este parte, precum și în ceea ce privește jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului“. [art. 22 alin. (1) și (2)] … 45.Curtea reține în acest sens, exemplificativ, referiri jurisprudențiale din Ghidul privind articolul 5 alConvenției Europene a Drepturilor Omului – Dreptul la libertate și la siguranță (2018), care cuprinde o secțiune distinctă, dedicată înțelesului expresiei „motive verosimile de a bănui“, în care se arată că:85.«Verosimilul» bănuielilor pe care trebuie să se bazeze o arestare constituie un element esențial al protecției oferite de art. 5 § 1 lit. c) (Mehmet Hasan Altan împotriva Turciei, pct. 124; Fernandes Pedroso împotriva Portugaliei, pct. 87). … 86.Existența unor «motive verosimile de a bănui» că a fost săvârșită o infracțiune presupune fapte sau informații capabile să convingă un observator obiectiv că individul în cauză poate să fi comis infracțiunea [Selahattin Demirtaș împotriva Turciei (nr. 2)*, pct. 161; Ilgar Mammadov împotriva Azerbaidjanului, pct. 88; Erdagöz împotriva Turciei, pct. 51; Fox, Campbell și Hartley împotriva Regatului Unit, pct. 32]. În consecință, nereușita autorităților de a efectua o anchetă veritabilă asupra principalelor fapte dintr-o cauză pentru a verifica temeinicia unei plângeri constituie o încălcare a art. 5 § 1 lit. c) (Stepuleac împotriva Moldovei, pct. 73; Elçi și alții împotriva Turciei, pct. 674). … 87.Ceea ce poate fi considerat «verosimil» depinde de toate circumstanțele, însă faptele care pot da naștere unor bănuieli nu trebuie să fie de același nivel cu cele necesare pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru a aduce o acuzație [Merabishvili împotriva Georgiei (MC), pct. 184; Selahattin Demirtaș împotriva Turciei (nr. 2)*, pct. 162]. … 88.În timp ce «motive verosimile de a bănui» trebuie să existe la momentul arestării și detenției inițiale, trebuie demonstrat, de asemenea, în cazul detenției prelungite, că motivele de a bănui persistă și rămân «verosimile» pe durata detenției [Selahattin Demirtaș împotriva Turciei (nr. 2)*, pct. 164]. … 89.Deși, în materie de terorism, nu se poate solicita statelor contractante să stabilească caracterul temeinic al bănuielilor care au motivat arestarea unui terorist suspect divulgând surse confidențiale de informație, Curtea a considerat că necesitatea combaterii criminalității teroriste nu poate justifica extinderea noțiunii de «verosimil» până în punctul în care se aduce atingere esenței garanției oferite de art. 5 § 1 lit. c) (O’Hara împotriva Regatului Unit, pct. 35). (…) …  … 46.De altfel, examinând și jurisprudența Curții Constituționale se poate constata că aceasta, luând act de consacrarea convențională a sintagmei motive verosimile și de înțelesul atribuit acesteia în jurisprudența CEDO, a utilizat-o ca reper pentru lămurirea semnificației altor noțiuni/sintagme utilizate de legislația procesual penală din România. Astfel, de exemplu, pronunțându-se asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 202 alin. (1) din Codul de procedură penală, Curtea a constatat că „nu există o definiție legală a noțiunii de «suspiciune rezonabilă». Cu toate acestea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a explicat, în jurisprudența sa, la care face trimitere și jurisprudența Curții Constituționale a României, sensul sintagmei criticate. Astfel, prin Hotărârea din 22 mai 2014, pronunțată în Cauza Ilgar Mammadov împotriva Azerbaidjanului, paragraful 88, și Hotărârea din 30 august 1990, pronunțată în Cauza Fox, Campbell și Hartley împotriva Regatului Unit, paragraful 32, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că existența unor «suspiciuni rezonabile» că a fost comisă o infracțiune presupune fapte sau informații capabile să convingă un observator obiectiv că persoana urmărită sau judecată penal poate să fi comis infracțiunea, dar că ceea ce poate fi considerat «rezonabil» depinde de aspectele cauzei. Această abordare constituie, de fapt, o aplicare a dispozițiilor art. 5 paragraful 1 lit. c) din Convenție, care admit că o persoană poate fi privată de libertate atunci când există motive verosimile că aceasta a săvârșit o infracțiune.“ (în acest sens, deciziile Curții Constituționale nr. 10 din 18 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 284 din 30 martie 2018, nr. 185 din 29 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 21 iunie 2016, paragraful 19, și nr. 381 din 7 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 14 iulie 2016). Într-o altă cauză, Curtea a reținut, între altele, că „Referitor la termenul «suspiciune rezonabilă», a cărui lipsă de claritate și previzibilitate este criticată în prezenta cauză, Curtea observă că acesta este folosit de legiuitor pentru prima dată în cuprinsul dispozițiilor art. 217^1 din Codul de procedură penală din 1968, introdus prin art. XVIII, pct. 27 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010. Acest articol dispunea că atunci «când există o suspiciune rezonabilă că activitatea de urmărire penală este afectată din cauza împrejurărilor cauzei sau calității părților ori există pericolul de tulburare a ordinii publice, procurorul general de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, la cererea părților sau din oficiu, poate trimite cauza la un parchet egal în grad». Noua reglementare relevă o recurență a acestui termen, fiind utilizat de legiuitor în cuprinsul mai multor articole, de exemplu art. 61 alin. (1), art. 124 alin. (2),art. 125,art. 154 alin. (1), art. 165 alin. (2),art. 202 alin. (1), art. 293 alin. (2), art. 493 alin. (1) etc. Referitor la semnificația acestui termen, Curtea reține că (…) suspiciunea rezonabilă reprezintă un temei obiectiv, rezultat din anumite fapte sau împrejurări, pentru a suspecta o persoană de săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. De asemenea, s-a reținut că prin suspiciune rezonabilă trebuie înțeles suspiciunea bazată pe motive verosimile (plauzibile).“ (Decizia nr. 438 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 857 din 27 octombrie 2016, paragrafele 17 și 18). … 47.Întrucât sintagma criticată are o consacrare convențională, precum și un înțeles dezvoltat într-o jurisprudență consistentă a CEDO și a Curții Constituționale, nu se poate reține „lipsa de claritate“ a normei care ar determina, în opinia autorilor sesizării, posibilitatea restrângerii exercițiului unor drepturi și libertăți în mod abuziv. Astfel fiind, nu poate fi reținută pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 1 alin. (5) și art. 53 din Constituție, invocată în sesizare. … 48.Cât privește pretinsa lipsă de claritate a sintagmei faptă ilegală, se observă că nu este motivată în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituție invocat ca temei al criticilor formulate. Simpla afirmație că normele unei legi au un mod general de formulare nu poate fi de natură să demonstreze încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție referitor la principiul legalității. Numeroase legi folosesc, prin forța lucrurilor, formule mai mult sau mai puțin vagi, a căror interpretare și aplicare depind de practică. Într-o jurisprudență constantă CEDO a reținut în acest sens că oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept există un element inevitabil de interpretare judiciară (Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunțată în cauzele S.W. împotriva Regatului Unit, paragraful 36, Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 36 și 37, Kafkaris împotriva Ciprului, paragraful 141, Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 92 și 93). … 49.Or, în prezenta cauză, chiar autorii demonstrează că, în pofida formulării generale, înțelesul sintagmei este evident, aceasta vizând faptele săvârșite cu „încălcarea dispozițiilor legale“ (ultimul paragraf al pct. 1 din sesizare). O enumerare exhaustivă a acestora pentru a circumscrie expres și limitativ faptele ilegale „care reclamă intervenția poliției“ ar fi imposibil de realizat, această circumscriere fiind realizată prin chiar obiectul reglementării. Curtea consideră că, în realitate, criticile formulate nu ridică probleme de constituționalitate, ci de interpretare și aplicare a legii, autorii sesizării invocând o lipsă de competență a polițistului cu privire la diverse categorii de „fapte ilegale“, întrucât „poliția nu are atribuții decât în domeniul penal și contravențional“. Or, aplicarea în practică a dispozițiilor legale excedează controlului de constituționalitate, cu atât mai mult cu cât claritatea lor este evidentă și câtă vreme domeniul de incidență este clar circumscris (obiectul legii din care acestea fac parte privește organizarea și funcționarea Poliției Române). … (2)Susținerea potrivit căreia art. II, dispozițiile referitoare la art. 32^9 alin. (2) și (4) din Legea nr. 218/2002, încalcă art. 1 alin. (5) și art. 53 din Constituție50.Dispozițiile art. II pct. 8 [cu referire la art. 32^9 alin. (2) și (4) din Legea nr. 218/2002] din Legea pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul ordinii și siguranței publice au următorul cuprins: + 
Articolul IILegea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 25 aprilie 2014, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: (…) 8. După articolul 32 se introduc treisprezece noi articole, articolele 32^1-32^13, cu următorul cuprins:Art. 32^9 alin. (2) și (4): (2)Folosirea mijloacelor de constrângere nu trebuie să depășească, prin intensitate și durată, nevoile reale pentru atingerea scopului intervenției.(…)(4)Folosirea mijloacelor de constrângere se face în mod gradual, după avertizarea verbală prealabilă asupra utilizării acestora și după acordarea timpului necesar persoanei pentru a se conforma solicitărilor legale ale polițistului. În situația unei acțiuni violente iminente îndreptate împotriva polițistului sau a altei persoane, mijloacele de constrângere pot fi folosite fără avertizarea verbală prealabilă. … 51.Autorii sesizării susțin, în esență, că aceste texte „nu reglementează cu claritate faptul că folosirea mijloacelor de constrângere trebuie realizată exclusiv când comportamentul persoanei vizate o impune în mod strict necesar“ și nici nu stabilesc „o ierarhie clară a mijloacelor de constrângere“, ceea ce este de natură a crea „posibilitatea restrângerii exercițiului unor drepturi și libertăți în mod abuziv“. … 52.Examinând textele criticate, se constată că, în mod contrar susținerilor autorilor sesizării, acestea circumstanțiază folosirea mijloacelor de constrângere, prin raportarea la „nevoile reale pentru atingerea scopului intervenției“, și impun o necesară proporționalitate în privința recurgerii la acestea, precizând că „nu trebuie să depășească, prin intensitate și durată“ nevoile menționate și că folosirea lor „se face în mod gradual“. Totodată, textul distinge între ipoteza „unei acțiuni violente iminente îndreptate împotriva polițistului sau a altei persoane“ și celelalte situații circumscrise, cu caracter general, sintagmei „nevoi reale“ și adaptează folosirea mijloacelor de constrângere la aceste ipoteze. … 53.Astfel, „mijloacele de constrângere“ sunt enumerate în alin. (1) al art. 32^9 din lege, potrivit căruia „În îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, polițistul este îndreptățit să utilizeze mijloacele de constrângere, constând în: forța fizică, inclusiv aplicarea de procedee de autoapărare sau imobilizare; cătușe sau alte mijloace care permit imobilizarea membrelor superioare și/sau inferioare, denumite în continuare mijloace de imobilizare; mijloace neletale; arme albe și de foc; mijloace adecvate sau, după caz, vehicule, pentru oprirea forțată, blocarea sau deschiderea unor vehicule ori spații închise în care se găsesc persoane și bunuri, ori pentru înlăturarea unor obstacole“. … 54.În continuare, art. 32^10 din lege circumstanțiază condițiile în care polițistul „este îndreptățit să folosească forța fizică“, art. 32^11 stabilește condițiile în care polițistul „este îndreptățit să utilizeze cătușe sau alte mijloace de imobilizare“, art. 32^12 și art. 32^13 stabilesc condițiile în care polițistul „este îndreptățit să utilizeze bastoane, tonfe, dispozitive cu substanțe iritant-lacrimogene și/sau paralizante, câini de serviciu (…)“, precum și obligațiile suplimentare ce îi revin în situația utilizării unor astfel de mijloace de constrângere, iar art. 35, astfel cum a fost modificat, stabilește situațiile în care se interzice utilizarea anumitor mijloace de imobilizare, precum și obligația polițistului de a permite persoanei aflate în spațiul public și împotriva căreia sunt folosite cătușe sau alte mijloace de imobilizare să adopte măsuri adecvate pentru acoperirea feței și a mijloacelor de imobilizare. … 55.În aceste condiții, precizările dorite de autorii sesizării par mai mult de natură a conferi redundanță textelor examinate prin introducerea unor noțiuni precum „strict necesar“, precum și de a restrânge ipoteza aplicării acestora numai la „posibila agresiune“ săvârșită de o persoană, cu ignorarea diversității situațiilor care impun, în mod real, intervenția polițistului și în privința cărora nu se poate realiza, din motive obiective, o enumerare exhaustivă. Câtă vreme nu se poate realiza o listă exhaustivă a faptelor ilegale și a circumstanțelor în care acestea sunt săvârșite, nu se poate reglementa nicio „ierarhie a mijloacelor de constrângere“ de natură să constituie răspunsul necesar și proporțional pentru fiecare dintre aceste fapte. Legiuitorul a introdus însă, atât în formularea textelor criticate, cât și a celor care reglementează situațiile în care polițistul este îndreptățit să utilizeze diverse categorii de mijloace de constrângere, dispoziții de natură să circumstanțieze necesitatea și proporționalitatea intervenției polițistului, astfel încât nu poate fi reținută pretinsa încălcare a art. 1 alin. (5) și a art. 53 din Constituție. Eventualele abateri de la regulile astfel stabilite constituie probleme de aplicare a legii, care nu intră în competența Curții Constituționale. … (3)Susținerea potrivit căreia art. II pct. 8, dispozițiile referitoare la art. 32^12 din Legea nr. 218/2002, încalcă art. 1 alin. (5) din Constituție56.Dispozițiile art. II pct. 8 [cu referire la art. 32^12 din Legea nr. 218/2002] din Legea pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul ordinii și siguranței publice au următorul cuprins: + 
Articolul IILegea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 25 aprilie 2014, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: «(…)8. (…)Art. 32^12 – Polițistul este îndreptățit să utilizeze bastoane, tonfe, dispozitive cu substanțe iritant-lacrimogene și/sau paralizante, câini de serviciu, scuturi de protecție, căști cu vizor, dispozitive cu electroșocuri, arme neletale cu bile de cauciuc sau alte arme neletale, precum și alte mijloace de imobilizare care nu pun în pericol viața sau nu produc o vătămare corporală gravă, în scopul împiedicării sau neutralizării acțiunilor violente ale persoanei, atunci când:a)utilizarea forței fizice nu a fost sau nu este aptă să producă acest rezultat, sau … b)aceasta intenționează să săvârșească sau săvârșește acțiuni violente cu obiecte, dispozitive, substanțe sau animale ce pot pune în pericol viața, sănătatea ori integritatea corporală a persoanelor. …  … 57.Potrivit criticii formulate, situațiile enumerate în text ar avea un caracter „exemplificativ“, ceea ce ar determina încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție. … 58.Și această critică este neîntemeiată, considerentele enunțate la punctul anterior fiind aplicabile, mutatis mutandis. În plus, se observă că scopul utilizării dispozitivelor cu electroșocuri, precum și a altor mijloace de imobilizare care nu pun în pericol viața sau nu produc o vătămare corporală gravă este clar precizat de legiuitor: împiedicarea sau neutralizarea acțiunilor violente ale persoanei. … 59.Nu orice acțiune violentă a persoanei legitimează însă o astfel de utilizare. Legiuitorul a circumstanțiat, prin același text legal, la lit. a) și b) mai sus citate, situațiile în care este permisă utilizarea, respectiv atunci când este în joc viața, sănătatea ori integritatea corporală a persoanei sau când simpla utilizare a forței fizice nu poate conduce la neutralizarea acțiunilor violente. … 60.De asemenea, nu orice persoană poate fi supusă utilizării unor astfel de dispozitive. În acest sens, legea criticată dă o nouă redactare art. 35 din Legea nr. 218/2002, stabilind că: „Se interzice folosirea cătușelor sau a altor mijloace de imobilizare, a armelor albe sau a armelor de foc, precum și a mijloacelor prevăzute la art. 32^12 împotriva femeilor cu semne vizibile de sarcină, persoanelor cu semne vizibile ale unei dizabilități și copiilor, cu excepția cazurilor în care aceștia înfăptuiesc un atac armat sau în grup, care pune în pericol viața sau integritatea corporală a uneia ori mai multor persoane.“ … 61.Mai mult, ca măsură de protecție a vieții, integrității fizice și sănătății persoanelor care, în astfel de situații extreme, sunt supuse utilizării dispozitivelor menționate, legea criticată introduce, prin art. 32^13, obligații ale polițiștilor, după cum urmează: „Polițistul este obligat ca, în cel mai scurt timp, să solicite serviciilor specializate acordarea asistenței medicale de urgență persoanelor împotriva cărora au fost utilizate dispozitive cu electroșocuri, persoanelor afectate de utilizarea substanțelor iritant-lacrimogene, precum și persoanelor rănite prin utilizarea mijloacelor de constrângere. De îndată ce va fi posibil, situația se raportează verbal și, ulterior, se întocmește un proces-verbal.“ … 62.Se constată, așadar, că, față de legea în vigoare [care permite, prin dispozițiile art. 33 alin. (1), inclusiv utilizarea bastoanelor cu energie electrostatică], normele criticate aduc un plus de precizie, definind cu exactitate situațiile în care este permisă utilizarea unor astfel de dispozitive, garanțiile în cazul utilizării lor, precum și obligația de raportare, tocmai în scopul de a preveni orice abuz și a asigura că se respectă cerințele de proporționalitate a restrângerii exercițiului unor drepturi fundamentale, în acord cu prevederile art. 53 din Constituție. Prin introducerea acestor condiții și garanții, normele criticate sunt corelate și cu recomandările cuprinse în cel de-al 20-lea Raport general al Comitetului european pentru prevenirea torturii și pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante (CPT), în care se arată că utilizarea acestor dispozitive ar trebui să se limiteze la situațiile în care există o amenințare imediată și reală a vieții sau riscul de vătămare gravă. Recurgerea la astfel de arme în scopul exclusiv al asigurării respectării unui ordin este inadmisibilă. În plus, ar trebui ca recurgerea la astfel de arme să fie autorizată numai atunci când alte metode mai puțin coercitive (negociere și persuasiune, tehnicile de control manual etc.) au eșuat sau sunt impracticabile și unde este singura alternativă posibilă la utilizarea unei metode care prezintă un risc mai mare de rănire sau deces (pct. 70 din raport). Potrivit aceluiași raport, deși cercetarea în această privință rămâne, pentru moment, în mare măsură neconcludentă, este de necontestat faptul că utilizarea acestor dispozitive prezintă riscuri specifice pentru sănătate, cum ar fi posibilitatea de rănire la cădere după lovire sau arsuri în cazul utilizării prelungite în modul „contact“. În absența unei cercetări detaliate privind efectele potențiale asupra persoanelor deosebit de vulnerabile (de exemplu, bătrânii, femeile însărcinate, copiii mici, persoanele cu afecțiuni cardiace preexistente), CPT consideră că utilizarea lor în raport cu aceste persoane ar trebui, în orice caz, evitată (pct. 79). De asemenea, CPT consideră că orice persoană împotriva căreia a fost folosit un astfel de dispozitiv ar trebui, în toate cazurile, să fie văzută de un medic și, dacă este necesar, dusă la spital (pct. 81). … (4)Susținerea potrivit căreia art. II pct. 12, dispozițiile referitoare la art. 35^1 din Legea nr. 218/2002, încalcă art. 1 alin. (5) din Constituție63.Dispozițiile art. II pct. 12 (cu referire la art. 35^1 din Legea nr. 218/2002) din Legea pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul ordinii și siguranței publice au următorul cuprins: + 
Articolul IILegea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 25 aprilie 2014, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: « (…)12. După articolul 35 se introduc două noi articole, articolele 35^1 și 35^2, cu următorul cuprins: + 
Articolul 35^1În exercitarea atribuțiilor de serviciu, polițistul are obligația să poarte asupra sa insigna de polițist sau legitimația de serviciu și mijloacele de constrângere și de protecție din dotare, precum și să utilizeze mijloacele din dotare necesare îndeplinirii atribuțiilor prevăzute de lege.(…) … 64.În opinia autorilor sesizării, textul criticat ar obliga polițistul să utilizeze „mijloacele de constrângere din dotare“, încălcând astfel art. 1 alin. (5) din Constituție. … 65.Curtea constată că această interpretare a autorilor sesizării nu corespunde sensului evident al textului, care se referă, în mod clar, la utilizarea mijloacelor de constrângere „necesare îndeplinirii atribuțiilor prevăzute de lege“. Aceasta înseamnă că folosirea acestora se va face în exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege și dacă este necesar. Caracterul necesar implică, în mod evident, o apreciere din partea polițistului, în raport cu situația și circumstanțele concrete ale fiecărui caz, respectiv dacă este necesar să utilizeze astfel de mijloace de constrângere și care anume, neputându-se reține o obligație a polițistului de a le utiliza oricând și pe toate, cum pare a acredita interpretarea autorilor sesizării. Astfel fiind, nici aceste critici nu pot fi reținute. … (5)Susținerea potrivit căreia art. II pct. 8, dispozițiile referitoare la art. 32^1 alin. (5) din Legea nr. 218/2002, și art. III pct. 4, dispozițiile referitoare la art. 27^1 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 104/2001, încalcă art. 20 alin. (2) și art. 22 din Constituție66.Dispozițiile art. II pct. 8 [cu referire la art. 32^1 alin. (5) din Legea nr. 218/2002] din Legea pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul ordinii și siguranței publice au următorul cuprins: + 
Articolul IILegea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 25 aprilie 2014, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: (…) 8. După articolul 32 se introduc treisprezece noi articole, articolele 32^1-32^13, cu următorul cuprins:Art. 32^1 alin. (5): Se prezumă intenția săvârșirii unei acțiuni violente îndreptate împotriva polițistului fapta persoanei de a se apropia de acesta după ce, în prealabil, a fost avertizată prin cuvintele: Poliția, stai! – Nu te apropia! ori de a nu se conforma solicitărilor prevăzute la alin. (1) referitoare la renunțarea temporară la mijloacele ce pot fi folosite pentru un atac armat, sau alin. (2). … 67.Dispozițiile art. III pct. 4 [cu referire la art. 27^1 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române] din Legea pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul ordinii și siguranței publice criticate au următorul cuprins:– Art. III pct. 4:Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 29 iunie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 81/2002, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: (…) 4. După articolul 27 se introduc opt noi articole, articolele 27^1-27^8, cu următorul cuprins:.Art. 27^1 alin. (5): Se prezumă intenția săvârșirii unei acțiuni violente îndreptate împotriva polițistului de frontieră fapta persoanei de a se apropia de aceasta după ce, în prealabil, a fost avertizată prin cuvintele: Poliția de frontieră, stai! – Nu te apropia!, ori de a nu se conforma solicitărilor prevăzute la alin. (1) sau (2). …  … 68.În opinia autorilor sesizării, normele criticate ar crea o „prezumție de legitimă apărare în favoarea polițistului“, determinând posibilitatea unei intervenții abuzive din partea forțelor de ordine. … 69.Contrar acestor susțineri, se constată că textul criticat stabilește în mod clar în ce situație se prezumă intenția săvârșirii unei acțiuni violente îndreptate împotriva polițistului, precizare necesară tocmai pentru protecția persoanelor și excluderea oricăror intervenții abuzive din partea forțelor de ordine, în acord cu statuările din jurisprudența CEDO citată de autorii sesizării, respectiv Hotărârea din 28 septembrie 2015, pronunțată în Cauza Bouyid împotriva Belgiei, paragraful 101, unde Curtea a subliniat că „orice comportament al forțelor de ordine față de o persoană, care aduce atingere demnității umane, constituie o încălcare a art. 3 din Convenție. Acest lucru este valabil în special în cazul utilizării de către acestea a forței fizice împotriva unei persoane, atunci când aceasta nu se dovedește a fi strict necesară având în vedere comportamentul său, indiferent de efectul pe care l-a avut asupra persoanei în cauză“. Tocmai pentru a preîntâmpina utilizarea în mod arbitrar a forței fizice (de natură a leza demnitatea umană, potrivit jurisprudenței CEDO citate, sau chiar viața persoanei) legiuitorul a circumstanțiat cu claritate situațiile în care comportamentul persoanei justifică recurgerea la măsuri de această natură de către polițist. … 70.Aspectele privitoare la aplicarea legii, antamate prin invocarea Codului european de etică al poliției, adoptat prin Recomandarea REC (2001) 10 de către Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei, secțiunea V – Linii directoare pentru acțiunea/intervenția poliției, paragrafele 36-38, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate. … 71.Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) și al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi în ceea ce privește dispozițiile art. II pct. 8 [cu referire la art. 32^1 alin. (5), art. 32^2 alin. (1) lit. a) și b), art. 32^3 alin. (1) lit. a) și alin. (2), art. 32^4 alin. (1) lit. a) și b), art. 32^9 alin. (2) și (4) și art. 32^12 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române], art. II pct. 16 [cu referire la art. 39^2 alin. (1) lit. b) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 218/2002], și art. III pct. 4 [cu referire la art. 27^1 alin. (5), art. 27^2 alin. (1) lit. a) și b), art. 27^3 alin. (1) lit. a) și alin. (2) și art. 27^4 alin. (1) lit. a) și b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române] și cu majoritate de voturi în ceea ce privește art. II pct. 12 (cu referire la art. 35^1 din Legea nr. 218/2002) din Legea pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul ordinii și siguranței publice, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge obiecția de neconstituționalitate formulată și constată că dispozițiile art. II pct. 8 [cu referire la art. 32^1 alin. (5), art. 32^2 alin. (1) lit. a) și b), art. 32^3 alin. (1) lit. a) și alin. (2), art. 32^4 alin. (1) lit. a) și b), art. 32^9 alin. (2) și (4) și art. 32^12 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române], art. II pct. 12 (cu referire la art. 35^1 din Legea nr. 218/2002), art. II pct. 16 [cu referire la art. 39^2 alin. (1) lit. b) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 218/2002] și art. III pct. 4 [cu referire la art. 27^1 alin. (5), art. 27^2 alin. (1) lit. a) și b), art. 27^3 alin. (1) lit. a) și alin. (2) și art. 27^4 alin. (1) lit. a) și b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române] din Legea pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul ordinii și siguranței publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Președintelui Românei și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 18 septembrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta + 
OPINIE SEPARATĂÎn dezacord cu soluția pronunțată, cu majoritate de voturi, de Curtea Constituțională formulăm prezenta opinie separată,considerând că sesizarea de neconstituționalitate formulată de un număr de 94 de deputați aparținând Grupurilor parlamentare ale Uniunii Salvați România și Partidului Național Liberal,s-ar fi impus a fi admisă și constatată neconstituționalitatea dispozițiilor art. II pct. 12 (cu referire la art. 35^1 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române) din Legea pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul ordinii și siguranței publice, întrucât acestea încalcă principiul legalității prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituție, în componenta sa referitoare la claritate și previzibilitate,pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare:1.Dispozițiile art. II pct. 12 (cu referire la art. 35^1 dinLegea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române) din Legea pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul ordinii și siguranței publice au următorul cuprins: + 
Articolul IILegea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 25 aprilie 2014, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: (…)12.După articolul 35 se introduc două noi articole, articolele 35^1 și 35^2 cu următorul cuprins: …  + 
Articolul 35^1În exercitarea atribuțiilor de serviciu, polițistul are obligația să poarte asupra sa insigna de polițist sau legitimația de serviciu și mijloacele de constrângere și de protecție din dotare, precum și să utilizeze mijloacele din dotare necesare îndeplinirii atribuțiilor prevăzute de lege.(…) … 2.Examinând aceste dispoziții legale, constatăm că textul criticat, astfel cum este redactat, obligă polițistul să utilizeze „mijloacele de constrângere și de protecție din dotare“, împrejurare care, în opinia noastră, „este de-a dreptul absurdă“. Cel mai probabil legiuitorul a dorit să precizeze că polițistul poate utiliza exclusiv mijloacele din dotare, nu și alte mijloace. Această redactare deficitară poate însă genera efecte severe în aplicarea legii, contrar prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție, fiind necesară – din punctul nostru de vedere – corectarea textului prin introducerea precizării că polițistul este obligat să utilizeze „numai“ mijloacele din dotare și doar pe cele pe care le apreciază – în raport cu situația și circumstanțele concrete ale fiecărui caz – ca fiind necesare îndeplinirii atribuțiilor prevăzute de lege, inclusiv pentru a putea fi probată legalitatea intervențiilor sale. … 3.Prin urmare, textul de lege nu întrunește exigențele de claritate și previzibilitate, exigențe impuse și de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, prin dispozițiile art. 8 alin. (4) și art. 36 alin. (1) și alin. (4) teza finală: „Textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent și inteligibil, fără dificultăți sintactice și pasaje obscure sau echivoce. […] Forma și estetica exprimării nu trebuie să prejudicieze stilul juridic, precizia și claritatea dispozițiilor“; „Actele normative trebuie redactate într-un limbaj și stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar și precis, care să excludă orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale și de ortografie“; „Redactarea este subordonată dezideratului înțelegerii cu ușurință a textului de către destinatarii acestuia“.Respectarea acestor norme concură la asigurarea unei legislații care se circumscrie principiului constituțional al securității raporturilor juridice, conferind actelor normative claritatea și previzibilitatea necesare.În acest context precizăm că, în jurisprudența Curții Constituționale (Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, și Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012), s-a reținut că „Orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis și clar pentru a putea fi aplicat“.În același sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că legea trebuie să fie accesibilă justițiabilului și previzibilă în ceea ce privește efectele sale (Hotărârea din 4 mai 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 52, și Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunțată în Cauza Sissanis împotriva României, paragraful 66).Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, „odată ce Statul adoptă o soluție, aceasta trebuie să fie pusă în aplicare cu claritate și coerență rezonabile pentru a evita pe cât este posibil insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiectele de drept vizate de către măsurile de aplicare a acestei soluții (…)“. (Hotărârea din 1 decembrie 2005 pronunțată în Cauza Păduraru împotriva României, Hotărârea din 6 decembrie 2007 pronunțată în Cauza Beian împotriva României) – a se vedea în același sens Decizia Curții Constituționale nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012.Pe cale de consecință, o lege îndeplinește condițiile calitative impuse atât de Constituție, cât și de Convenție, numai dacă norma este enunțată cu suficientă precizie, pentru a permite celor care trebuie să o aplice să își adapteze conduita în funcție de aceasta.Din această perspectivă, dispozițiile art. II pct. 12 (cu referire la art. 35^1 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române) din Legea pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul ordinii și siguranței publice sunt viciate, prin formularea neclară, caracterul confuz și imprecis și, prin urmare, impredictibil al acestora, așa cum am arătat anterior.Prin aceste prevederi se creează incertitudine cu privire la aplicarea lor unitară și astfel riscă să fie încălcat principiul securității juridice, principiu ce reclamă ca normele, enunțurile juridice să fie cunoscute și înțelese, iar pentru a fi înțelese trebuie să fie suficient de clare, precise, explicite și previzibile, astfel încât să îl poată avertiza, în mod inechivoc și într-o manieră lipsită de ambiguități, pe destinatarul normei asupra gravității consecințelor nerespectării prescripțiilor legale cuprinse în acestea. … ** *Având în vedere toate aspectele relevate anterior, considerăm că sesizarea de neconstituționalitate formulată de un număr de 94 de deputați aparținând grupurilor parlamentare ale Uniunii Salvați România și Partidului Național Liberal,s-ar fi impus a fi admisă și constatată neconstituționalitatea dispozițiilor art. II pct. 12 (cu referire la art. 35^1 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române) din Legea pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul ordinii și siguranței publice, întrucât acestea încalcă principiul legalității prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituție, în componenta sa referitoare la claritate și previzibilitate.
Judecător,
dr. Livia Doina Stanciu

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește