DECIZIA nr. 505 din 2 noiembrie 2022

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 167 alin. (4) raportat la art. 165 din Codul penal, excepție ridicată de Miruna Vasilică în Dosarul nr. 5.254/212/2019/a1 al Judecătoriei Constanța – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.128D/2019.  … 2.Dezbaterile au avut loc la data de 27 octombrie 2022, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie, și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, în temeiul dispozițiilor art. 57 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 2 noiembrie 2022, când a pronunțat prezenta decizie. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:3.Prin Încheierea nr. 783 din 9 mai 2019, pronunțată în Dosarul nr. 5.254/212/2019/a1, Judecătoria Constanța – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 167 alin. (4) raportat la art. 165 din Codul penal. Excepția a fost ridicată de Miruna Vasilică într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii formulate de autoarea excepției, prin care s-a solicitat reabilitarea cu privire la condamnarea la pedeapsa închisorii cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 2 ani, dispusă printr-o sentință penală. … 4.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că legiuitorul a reglementat condiția ca persoana condamnată – susceptibilă a fi reabilitată de drept – să aștepte împlinirea atât a termenului de 3 ani de reabilitare, cât și a termenului de supraveghere stabilit de judecătorul fondului, care variază de la 2 la 4 ani, în condițiile art. 92 alin. (1) din Codul penal. Susține că legiuitorul a impus, astfel, o dublă incriminare, respectiv o dublă supraveghere, de vreme ce pedeapsa se consideră executată după epuizarea termenului de supraveghere și, din acest moment, începe să curgă termenul de 3 ani, care constituie principala condiție a reabilitării de drept. Subliniază că nu contestă rolul fiecăruia dintre termenele menționate, însă susține că acestea au aceeași finalitate, așa încât apreciază că aceste termene ar trebui să se suprapună. … 5.Judecătoria Constanța – Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, reține că cele două instituții cu privire la care autoarea a realizat o comparație – termenul de supraveghere, prevăzut de art. 92 din Codul penal, și termenul de reabilitare, prevăzut de art. 165 din același act normativ – nu au o finalitate identică și, prin urmare, nu se poate reține o „dublă incriminare“ impusă de legiuitor. Termenul de supraveghere este stabilit în urma procesului de individualizare judiciară a executării pedepsei, modalitate de executare pe care instanța o alege prin raportare la conduita inculpatului anterioară pronunțării hotărârii judecătorești, cu luarea în considerare a tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 74 din Codul penal. Termenul de reabilitare, prevăzut de art. 165 din Codul penal, este stabilit de lege prin raportare la cuantumul pedepsei aplicate și la modalitatea de executare a acesteia, fiind același pentru toate persoanele condamnate aflate într-o situație similară, indiferent de natura faptei pentru care persoana a fost condamnată. În aceste condiții, având în vedere că expirarea termenului de supraveghere marchează momentul în care pedeapsa este considerată ca executată, apreciază că este firesc ca de la această dată să curgă termenul de reabilitare, conform regulii generale instituite de prevederile art. 167 alin. (1) din Codul penal. … 6.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate. … 7.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:8.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 9.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 167 alin. (4) raportat la art. 165 din Codul penal, care au următorul conținut: „(4) În caz de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, termenul curge de la data împlinirii termenului de supraveghere.“ Art. 165 din Codul penal prevede că: „Reabilitarea are loc de drept în cazul condamnării la pedeapsa amenzii, la pedeapsa închisorii care nu depășește 2 ani sau la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a săvârșit o altă infracțiune.“ … 10.Autoarea excepției de neconstituționalitate susține că normele procesual penale criticate contravin atât prevederilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1)-(3) referitor la accesul liber la justiție și dreptul părților la un proces echitabil, ale art. 24 privind dreptul la apărare și ale art. 53 alin. (1) referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, cât și dispozițiilor art. 20 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene privind egalitatea în fața legii. … 11.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin Decizia nr. 636 din 19 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.251 din 30 decembrie 2021, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate. În motivarea soluției sale, Curtea a constatat, în paragrafele 12-21 ale deciziei menționate, că art. 165 din Codul penal reglementează condițiile în care operează reabilitarea de drept în cazul condamnării la pedeapsa amenzii, la pedeapsa închisorii care nu depășește 2 ani sau la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, respectiv dacă, în decurs de 3 ani, condamnatul nu a săvârșit o altă infracțiune. Potrivit dispozițiilor art. 167 alin. (1) din Codul penal, care consacră regula generală în materie, termenul prevăzut la art. 165 din același act normativ se socotește de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris. Alin. (4) al art. 167 din Codul penal – criticat în prezenta cauză – stabilește că, în caz de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, termenul curge de la data împlinirii termenului de supraveghere. … 12.Curtea a observat, totodată, că legea penală prevede condiții similare în care reabilitarea de drept operează, în ceea ce privește termenul de reabilitare și conduita condamnatului, atât în cazul condamnării la pedeapsa amenzii și la pedeapsa închisorii (care nu depășește 2 ani), cât și în cazul pedepsei închisorii a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere. Legiuitorul a reglementat însă soluții legislative diferite în ceea ce privește data (momentul) de la care se calculează termenul de reabilitare pentru fiecare dintre ipotezele menționate anterior. Ca regulă generală, termenul de reabilitare se socotește de la data executării sau stingerii în alt mod a executării pedepsei, așadar din momentul în care pedeapsa a fost executată sau considerată ca executată. … 13.Cu privire la acest din urmă aspect, prin Decizia nr. 730 din 6 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 7 februarie 2017, paragrafele 15-17, Curtea a constatat că nici Codul penal și nici Codul de procedură penală nu reglementează, în mod distinct, momentul în care ia sfârșit executarea pedepsei penale principale. Interpretând sistematic dispozițiile legale din cuprinsul Codului penal referitoare la pedepse, Curtea a constatat însă că momentul în care pedeapsa penală principală este considerată executată trebuie analizat în funcție de modul de stingere a acesteia. Astfel, în cazul executării pedepsei închisorii într-un loc de detenție, această formă de executare ia sfârșit la data punerii în libertate a condamnatului. Totodată, având în vedere dispozițiile art. 72 din Codul penal referitoare la computarea duratei măsurilor preventive privative de libertate, în situația în care pedeapsa cu închisoarea este egală cu durata măsurilor preventive privative de libertate dispuse în cursul procesului penal, executarea pedepsei principale ia sfârșit la data pronunțării hotărârii de condamnare. De asemenea, în cazul liberării condiționate a inculpatului, pedeapsa se consideră executată la împlinirea duratei acesteia. În acest sens, art. 100 alin. (6) din Codul penal prevede că intervalul cuprins între data liberării condiționate și data împlinirii duratei pedepsei constituie termen de supraveghere pentru condamnat, dispoziție legală ce se impune a fi coroborată cu prevederile art. 106 din Codul penal referitoare la efectele liberării condiționate, potrivit cărora, dacă până la expirarea termenului de supraveghere nu este descoperită săvârșirea de către inculpat a unei noi infracțiuni, pedeapsa este considerată executată. În fine, în ipoteza în care o persoană este condamnată succesiv la pedepse cu închisoarea, termenul de reabilitare curge de la data la care ia sfârșit executarea ultimei pedepse. Dacă pedeapsa principală dispusă este amenda, aceasta este considerată executată de la data la care suma de bani reprezentând amenda este achitată. … 14.Curtea a observat că termenul de 3 ani, după a cărui împlinire are loc reabilitarea de drept, începe să curgă de la data executării efective a pedepsei închisorii ori, când executarea pedepsei închisorii a fost suspendată sub supraveghere, de la data când a expirat termenul de supraveghere, moment în care pedeapsa se consideră executată. … 15.Potrivit art. 92 alin. (1) și (2) din Codul penal, durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere constituie termen de supraveghere pentru condamnat și este cuprinsă între 2 și 4 ani, fără a putea fi însă mai mică decât durata pedepsei aplicate. Termenul de supraveghere se calculează de la data când hotărârea prin care s-a pronunțat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a rămas definitivă, iar termenul de 3 ani, după a cărui împlinire operează reabilitarea legală, începe să curgă de la data când a expirat termenul de supraveghere. De asemenea, art. 98 alin. (1) din același act normativ stabilește că pedeapsa închisorii pentru care s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere se consideră executată în cazul în care condamnatul nu a săvârșit o nouă infracțiune descoperită până la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și nu s-a descoperit o cauză de anulare. … 16.În aceste condiții, Curtea a constatat că, reglementând astfel data de la care curge termenul de reabilitare în cazul în care executarea pedepsei a fost suspendată sub supraveghere, legiuitorul a avut în vedere atât durata termenului de supraveghere și faptul că, în această perioadă, cel condamnat este supravegheat de serviciul de probațiune, iar îndreptarea condamnatului trebuie să fie observată o perioadă mai lungă și fără monitorizarea agentului de probațiune pentru a putea fi considerat reintegrat în societate și pentru a opera reabilitarea de drept, cât și faptul că această modalitate de individualizare judiciară a pedepsei închisorii constituie o modalitate de stingere a executării pedepsei. De altfel, conduita condamnatului în termenul de 3 ani – perioadă în care nu trebuie să mai săvârșească o altă infracțiune, dovedind astfel că s-a îndreptat, iar consecințele condamnării pot înceta – constituie o condiție suplimentară (cumulativă condițiilor privind natura/durata condamnării și modul de executare a pedepsei) pentru ca reabilitarea de drept să intervină. … 17.Totodată, Curtea a reținut că regimul juridic al reabilitării legale, sub aspectul condițiilor în care operează, reprezintă opțiunea legiuitorului, potrivit politicii sale penale. Cu alte cuvinte, Curtea a reținut că în materia reglementării regimului juridic al reabilitării (de drept sau judecătorească), ce se realizează prin intermediul dispozițiilor penale, legiuitorul beneficiază de o marjă de apreciere, având în vedere și faptul că aceste dispoziții conturează politica penală a statului. … 18.În acest context, Curtea a reamintit jurisprudența sa potrivit căreia Parlamentul este liber să decidă cu privire la politica penală a statului, în virtutea prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituție, în calitate de unică autoritate legiuitoare a țării. Totodată, Curtea a stabilit că nu are competența de a se implica în domeniul legiferării și al politicii penale a statului, orice atitudine contrară constituind o imixtiune în competența acestei autorități constituționale (a se vedea Decizia nr. 629 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 932 din 21 decembrie 2014, paragraful 23). Astfel, Curtea a recunoscut că, în acest domeniu, legiuitorul se bucură de o marjă de apreciere destul de întinsă, având în vedere că acesta se află într-o poziție care îi permite să aprecieze, în funcție de o serie de criterii, necesitatea unei anumite politici penale. Cu toate acestea, Curtea a reținut că, deși, în principiu, Parlamentul se bucură de o competență exclusivă în reglementarea măsurilor ce țin de politica penală a statului, această competență nu este absolută în sensul excluderii exercitării controlului de constituționalitate asupra măsurilor adoptate, marja de apreciere a legiuitorului nefiind absolută, ci limitată de principiile, valorile și exigențele constituționale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din data de 8 iulie 2016, paragraful 66). Așa fiind, instanța de contencios constituțional a statuat, cu valoare de principiu, că, deși există domenii în care legiuitorul beneficiază de o marjă de apreciere largă, domeniul politicii penale fiind unul dintre acestea, dispozițiile astfel adoptate nu pot fi excluse de la controlul de constituționalitate, principiile, valorile și exigențele constituționale fiind pe deplin aplicabile. … 19.Raportând aceste concluzii la materia supusă examinării, Curtea a constatat că soluția legislativă criticată nu afectează principiul egalității cetățenilor în fața legii, prevăzut la art. 16 din Constituție, întrucât discriminarea poate fi constatată doar în situația reglementării unor soluții juridice diferite pentru persoane aflate în situații similare, aspect ce nu poate fi reținut în cauză. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat, în repetate rânduri, că principiul egalității în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite, dar că acesta nu interzice reguli specifice, în cazul unei diferențe de situații (a se vedea Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, și Decizia nr. 107 din 1 noiembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996). Cu privire la pretinsa încălcare prin normele penale criticate a prevederilor art. 124 alin. (2) din Legea fundamentală, Curtea a reținut că, reglementând caracterul unic, imparțial și egal al justiției, acestea nu sunt aplicabile în cauză, de vreme ce criticile nu vizează afectarea garanțiilor specifice de care instanțele judecătorești se bucură în temeiul textului constituțional precitat. … 20.În ceea ce privește susținerea potrivit căreia dispozițiile art. 167 alin. (4) din Codul penal contravin normelor constituționale referitoare la dreptul la un proces echitabil, Curtea a reținut că dreptul fundamental anterior menționat este garantat prin dispoziții procesual penale, iar nu prin cele de drept penal substanțial, așa încât prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție nu sunt aplicabile în cauză (a se vedea Decizia nr. 717 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 216 din 23 martie 2016, paragraful 33, și Decizia nr. 730 din 6 decembrie 2016, precitată, paragraful 22).  … 21.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate pronunțată prin Decizia nr. 636 din 19 octombrie 2021, mai sus menționată, precum și considerentele care au fundamentat această soluție își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. … 22.Totodată, referitor la dreptul la apărare, instanța de control constituțional a statuat, în jurisprudența sa, că acesta este în serviciul efectivității realizării dreptului constituțional al cetățenilor de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime (Decizia nr. 64 din 2 iunie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 12 iulie 1994). De asemenea, Curtea a calificat art. 24 din Constituție ca fiind o garanție a dreptului la un proces echitabil (Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014, paragraful 51, Decizia nr. 111 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 373 din 16 mai 2016, paragraful 23, și Decizia nr. 248 din 16 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 19 iunie 2019, paragraful 29). În aceste condiții, Curtea constată că respectarea dreptului la apărare se impune numai în legătură cu procedura de desfășurare a litigiului, iar nu și în ceea ce privește cadrul juridic sancționator al faptelor, adică în domeniul dreptului substanțial, normele penale criticate reglementând cu privire la calculul termenului de reabilitare în caz de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei. Cât privește invocarea dispozițiilor art. 53 din Constituție, dat fiind faptul că nu s-a constatat restrângerea unui drept sau a unei libertăți constituționale, Curtea reține că acestea nu au incidență în cauză. … 23.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Miruna Vasilică în Dosarul nr. 5.254/212/2019/a1 al Judecătoriei Constanța – Secția penală și constată că dispozițiile art. 167 alin. (4) raportat la art. 165 din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Constanța – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 2 noiembrie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește