DECIZIA nr. 504 din 4 iulie 2017

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 07/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 955 din 4 decembrie 2017
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 51 21/04/2008 ART. 6
ActulREFERIRE LAOUG 51 21/04/2008 ART. 6
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG 51 21/04/2008 ART. 6
ART. 4REFERIRE LAOUG 51 21/04/2008 ART. 6
ART. 5REFERIRE LAOUG 51 21/04/2008 ART. 6
ART. 5REFERIRE LAHOTARARE 20/12/2007
ART. 6REFERIRE LAOUG 51 21/04/2008 ART. 6
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 586 04/05/2010
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 374 26/06/2014
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LAOUG 51 21/04/2008 ART. 6
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 502 07/10/2014
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 895 06/07/2010
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 924 23/06/2009
ART. 14REFERIRE LAOUG 51 21/04/2008 ART. 6
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 924 23/06/2009
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 159 10/11/1998
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 502 07/10/2014
ART. 16REFERIRE LAOUG 51 21/04/2008
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 185 26/03/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 301 18/06/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 401 15/09/2022





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Ioana Marilena Chiorean – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepție ridicată de Margareta Nedelcu în Dosarul nr. 2.005/2/2016/a1 (838/2016) al Curții de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.092D/2016.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, deoarece se solicită completarea textului de lege criticat.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 25 mai 2016, pronunțată în Dosarul nr. 2.005/2/2016/a1 (838/2016), Curtea de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 6 lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă. Excepția a fost invocată de petenta Margareta Nedelcu, în cadrul soluționării cererii de reexaminare formulate de petentă, împotriva încheierii de ședință din 22 aprilie 2016, prin care s-a respins cererea de ajutor judiciar cu privire la cauțiune.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate încalcă accesul liber la justiție, principiul securității raporturilor juridice, principiul egalității în drepturi și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, întrucât ajutorul public judiciar nu se poate acorda atunci când se pune problema plății unei cauțiuni. Astfel, „prin respingerea de către organele judiciare naționale a cererilor de reducere ori scutire de la plata cauțiunii, se încalcă principala componentă a dreptului la un proces echitabil: dreptul de acces la o instanță“. De asemenea susține că, așa cum s-a arătat în doctrină, în formularul anexă care face parte integrantă din lege și care privește acordarea asistenței juridice în alt stat membru al Uniunii Europene, este menționată și cauțiunea datorată în faza executării silite [pct. C3 lit. e) din anexă], de unde se poate deduce că legiuitorul a avut în vedere și cauțiunea în ceea ce privește posibilitatea acordării ajutorului public judiciar, nu doar celelalte taxe. Totodată, arată că prin Hotărârea din 20 decembrie 2007, pronunțată în Cauza Iosif și alții împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a observat că obligația impusă reclamanților de a achita o cauțiune extrem de ridicată pentru a putea introduce acțiunea „i-a lipsit de posibilitatea de a obține examinarea fondului cauzei și, prin urmare, de dreptul lor de acces la o instanță“. În final, arată că, pentru a fi constituționale, dispozițiile art. 6 lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 se pot interpreta exclusiv în sensul că legiuitorul a avut în vedere și posibilitatea acordării de scutiri, reduceri, eșalonări, amânări de la plata și a cauțiunilor prevăzute de lege, în situația formulării unor cereri de ajutor public judiciar de către o persoană, cetățean român, în cadrul unui litigiu în curs în România. Posibila interpretare neconstituțională, în sensul că s-ar permite părților să beneficieze de ajutor public judiciar în materie civilă doar cu privire la taxele judiciare de timbru, exceptând cauțiunea, „ar valida/legitima atât conduita ilegală a emitentului normei de sustragere a normei de la aplicabilitatea ei cu privire și la cauțiune, cât și rezultatul conduitei ilicite, respectiv imposibilitatea acordării ajutorului public judiciar cu privire la cauțiune“.6.Curtea de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece finalitatea urmărită de petentă constă în completarea dispozițiilor art. 6 lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008, în sensul includerii și a cauțiunii datorate pentru soluționarea unei cereri de suspendare a executării în categoria taxelor pentru care se pot acorda scutiri, reduceri sau eșalonări la plată. Or, o astfel de măsură ține de procesul de legiferare și excedează competențelor Curții Constituționale.7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece, așa cum a reținut și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 586 din 4 mai 2010, astfel de critici tind la completarea textului de lege, Curtea nefiind competentă a le examina.9.Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale și își menține punctul de vedere exprimat în dosarele Curții Constituționale nr. 6D/2016, nr. 83D/2016 și nr. 714D/2016. În același sens invocă și Decizia Curții Constituționale nr. 374 din 26 iunie 2014.10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 6 lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, cu modificările și completările ulterioare, cu următorul conținut: „Ajutorul public judiciar se poate acorda în următoarele forme: […] d) scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări de la plata taxelor judiciare prevăzute de lege, inclusiv a celor datorate în faza de executare silită.“ 13.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi și art. 21 privind accesul liber la justiție.14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008, din perspectiva unor critici similare, în Decizia nr. 924 din 23 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 31 iulie 2009, în Decizia nr. 895 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 10 august 2010, și în Decizia nr. 502 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, respingând-o ca inadmisibilă.15.Prin Decizia nr. 924 din 23 iunie 2009, Curtea a reținut că autorii argumentează pretinsa neconcordanță a textului atacat în raport cu prevederile art. 21 din Constituție, vizând, în realitate, o omisiune legislativă, și anume absența reglementării cauțiunii, dintre formele de ajutor public judiciar. Or, Curtea Constituțională nu poate analiza un text de lege din perspectiva a ceea ce el nu prevede in terminis, adică a unei lipse de reglementare, și nici printr-un examen comparativ al legislației într-o anumită materie, raportată la momente diferite în timp. Astfel concepute, susținerile de neconstituționalitate care tind la completarea textului legal criticat nu au natura unor veritabile critici de neconstituționalitate asupra cărora Curtea Constituțională să fie competentă a le examina. Curtea s-a pronunțat constant, de exemplu prin Decizia nr. 159 din 10 noiembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 4 februarie 1999, în sensul că nu este competentă a soluționa excepții de neconstituționalitate privind lacune legislative ori în cazul unor reglementări legale despre care se pretinde că ar fi incomplete ori nesatisfăcător redactate, deoarece ar presupune o intervenție nemijlocită din partea sa în activitatea de legiferare.16.Prin Decizia nr. 502 din 7 octombrie 2014, paragrafele 20 și 21, Curtea a reținut că, în realitate, critica de neconstituționalitate vizând o presupusă discriminare între cetățenii români și cetățenii altor state membre ale Uniunii Europene, în ceea ce privește acordarea unor scutiri de plata cauțiunii, are o premisă greșită, de vreme ce ipoteza textului pct. C3 lit. e) din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 se referă la cererile de asistență judiciară în alt stat membru al Uniunii Europene. De asemenea, Curtea a reținut că, așa cum rezultă din preambulul ordonanței, România avea obligația transpunerii Directivei Consiliului Uniunii Europene 2003/8/CE privind îmbunătățirea accesului la justiție în cazul litigiilor transfrontaliere, prin stabilirea de reguli minimale comune referitoare la asistența judiciară acordată în cadrul acestor categorii de cauze. Astfel, legiuitorul a avut în vedere că directiva prevede standarde minime pentru ca sistemul de asistență judiciară să fie considerat ca asigurând un acces efectiv la justiție cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene, iar preluarea acestor standarde în plan legislativ presupune crearea unor condiții cel puțin identice în plan intern, pentru a nu conduce la apariția unor discriminări între proprii cetățeni și cetățenii celorlalte state membre ori persoane care își au domiciliul sau reședința obișnuită pe teritoriul unui stat membru.17.Prin urmare, excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată în prezenta cauză, este inadmisibilă.18.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate dispozițiilor art. 6 lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepție ridicată de Margareta Nedelcu în Dosarul nr. 2.005/2/2016/a1 (838/2016) al Curții de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 4 iulie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x