DECIZIA nr. 504 din 17 iulie 2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 55 alin. 1 din Codul familiei, excepție ridicată de Marioara Deliu, în calitate de reprezentant legal al minorului Sorinel Mocanu în Dosarul nr. 811/339/2016 al Judecătoriei Zimnicea și care constituie obiectul Dosarului nr. 908D/2017 al Curții Constituționale.  … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.  … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, arătând că, în practica sa, Curtea Constituțională a statuat că textele de lege criticate sunt în deplină concordanță cu prevederile constituționale și din celelalte acte normative internaționale. Apreciază că nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea acestei jurisprudențe a instanței de contencios constituțional. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 8 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 811/339/2016, Judecătoria Zimnicea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 55 alin. 1 din Codul familiei, excepție ridicată de Marioara Deliu, în calitate de reprezentant legal al minorului Sorinel Mocanu, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni în tăgada paternității introdusă de minor, prin reprezentant legal.  … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul de lege criticat este neconstituțional în măsura în care acțiunea în tăgada paternității pornită de copil se prescrie în termen de trei ani de la data nașterii copilului. Arată că dispozițiile de lege criticate sunt aplicabile copiilor născuți înainte de 1 octombrie 2011 – data intrării în vigoare a actualului Cod civil -, creându-se astfel o discriminare între copiii născuți înainte de acest moment și cei născuți ulterior acestei date. Conform dispozițiilor art. 433 alin. (1) din Codul civil, pentru copiii născuți după intrarea în vigoare a Codului civil, acțiunea în tăgada paternității nu se prescrie în timpul vieții copilului. Se arată că, dacă se acceptă că dreptul material la acțiune în stabilirea paternității este imprescriptibil numai pentru cei născuți după o anumită dată – cea a intrării în vigoare a Codului civil -, excluzându-i de la aplicarea acestui text pe cei care, deși în viață, sunt născuți anterior momentului modificării legii, suntem în prezența unei discriminări, deoarece și unii, și alții sunt în situații juridice identice – de copii a căror paternitate rezultată din actul de naștere nu este cea reală și care doresc să își stabilească paternitatea adevărată – deosebirea dintre aceștia făcând-o doar hazardul nașterii. Se susține că intervenția unei modificări legislative nu poate justifica discriminarea menționată. Autorul excepției arată că, în opinia sa, dreptul material la acțiunea în tăgada paternității promovată de copil trebuie să fie în mod egal recunoscut tuturor subiecților aflați în această situație juridică, indiferent de data nașterii. Consideră că nu se asigură copilului un regim de protecție real pentru a putea introduce o acțiune în tăgada paternității. Până la vârsta de trei ani, adică vârsta până la care, potrivit textului de lege criticat, copilul poate sesiza instanța, acesta nu poate avea o reprezentare reală a situației juridice privind paternitatea sa, iar lăsarea posibilității de a introduce acțiunea la latitudinea altor persoane, de multe ori neglijente sau neinteresate, ca în cazul de față, lasă fără protecția specială prevăzută de Constituție copiii aflați într-o astfel de situație juridică.  … 6.Judecătoria Zimnicea apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În susținerea acestui punct de vedere arată că nu există o discriminare între copiii născuți înainte de data intrării în vigoare a Codului civil și cei născuți ulterior acestei date, întrucât dispozițiile Codului civil nu se pot aplica retroactiv. Pentru copiii născuți înainte de 1 octombrie 2011, termenul de prescripție a început să curgă sub imperiul dispozițiilor din Codul familiei, neputând fi acceptată o critică de neconstituționalitate argumentată pe dispozițiile unei legi ulterioare – Codul civil – care prevede caracterul imprescriptibil al acțiunii în tăgada paternității. Instanța face referire, în opinia sa, la faptul că, potrivit art. 55 alin. 2 din Codul familiei, se permite formularea acțiunii de către copil și în termen de 3 ani de la data majoratului, existând, așadar, un remediu în situația în care acțiunea nu a fost introdusă de reprezentantul legal în timpul minorității. … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Precizează că, urmare a modificării art. 55 din Codul familiei prin Legea nr. 288/2007, dreptul la acțiunea în tăgăduirea paternității pentru mamă și pentru copil se prescrie în termen de 3 ani de la data nașterii copilului, iar, pentru soțul mamei, termenul curge de la data când acesta a luat cunoștință de nașterea copilului. Prin această modificare, legiuitorul a înlăturat o situație de inegalitate între titularii dreptului la acțiune în tăgăduirea paternității, și anume soțul mamei, pe de o parte, și mamă și copil, pe de altă parte, prin stabilirea aceluiași termen de prescripție, chiar dacă acest termen curge de la date diferite. Apreciază că stabilirea acestui termen a fost făcută cu respectarea art. 3 alin. 1 din Convenția cu privire la drepturile copilului, care prevede că „în toate acțiunile care privesc copiii, întreprinse de instituțiile de asistență socială publice sau private, de instanțele judecătorești, autoritățile administrative sau de organele legislative, interesele copilului vor prevala“. Arată, totodată, că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât cu respectarea cadrului legal stabilit de legiuitor, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, are legitimarea constituțională de a stabili procedura de judecată. Aceasta implică și reglementarea unor termene, după a căror expirare valorificarea dreptului nu mai este posibilă. Or, întrucât dispozițiile Codului civil nu pot fi aplicate retroactiv, nu se poate vorbi despre un tratament discriminatoriu pentru copiii născuți înainte ori după intrarea lui în vigoare. … 9.Avocatul Poporului arată că își menține punctul de vedere reținut de Curtea Constituțională în Decizia nr. 538 din 18 octombrie 2005, în sensul constituționalității prevederilor de lege supuse controlului de constituționalitate în cauza de față. … 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.  … 
CURTEA,examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, astfel cum rezultă din motivarea scrisă aflată la dosarul cauzei, prevederile art. 55 din Codul familiei, în forma în vigoare ulterior modificărilor survenite prin Legea nr. 288/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 4/1953 – Codul familiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 5 noiembrie 2007, care aveau următoarea redactare:– Art. 55: „Acțiunea în tăgăduirea paternității se prescrie în termen de 3 ani de la data nașterii copilului. Pentru soțul mamei, termenul curge de la data la care a luat cunoștință de nașterea copilului. Dacă acțiunea nu a fost introdusă în timpul minorității copilului, acesta o poate porni într-un termen de 3 ani de la data majoratului său. Reclamantul poate fi repus în termen, în condițiile legii.“ …  … 13.Pentru corecta stabilire a obiectului excepției de neconstituționalitate, Curtea se va raporta la legea în vigoare la momentul nașterii copilului a cărui paternitate este în discuție. Având în vedere că obiectul acțiunii în cursul judecării căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate îl reprezintă soluționarea acțiunii în tăgada paternității în ceea ce privește un copil născut la data de 18 martie 2005, deci anterior intrării în vigoare a Legii nr. 288/2007 prin care a fost modificat art. 55 din Codul familiei, rezultă că, în speță, sunt incidente prevederile art. 55 în redactarea pe care o avea la acel moment, întrucât legea nu poate fi aplicată retroactiv. La momentul astfel individualizat, adică cel al nașterii copilului, textul de lege avea următorul conținut normativ:– Art. 55: „Acțiunea în tăgăduirea paternității se prescrie în termen de șase luni de la data când tatăl a cunoscut nașterea copilului. În cazul în care mai înainte de împlinirea acestui termen, tatăl a fost pus sub interdicție, un nou termen curge pentru tutore de la data când acesta a aflat despre nașterea copilului. Dacă acțiunea nu a fost pornită de acesta, ea poate fi pornită de tată după ce i s-a ridicat interdicția, înăuntrul unui nou termen de șase luni.“ …  … 14.Curtea observă că doar art. 55 alin. 1 din Codul familiei, în redactarea anterioară Legii nr. 288/2007, are incidență în cauză, din dosar nerezultând că s-ar pune problema punerii sub interdicție a tatălui. … 15.Așadar, Curtea va exercita controlul de constituționalitate asupra prevederilor art. 55 alin. 1 din Codul familiei în redactarea anterioară modificării acestora prin Legea nr. 288/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 4/1953 – Codul familiei. … 16.În opinia autorului excepției, textele de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 alin. (1), care consacră principiul egalității în drepturi, fără privilegii și fără discriminări, și art. 49 alin. (1) privind protecția copiilor și a tinerilor. Se invocă și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind interzicerea discriminării. … 17.În ce privește admisibilitatea excepției, Curtea reține că Codul familiei a fost abrogat expres prin art. 230 lit. m) cuprins în capitolul X din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011. Potrivit prevederilor art. 47 din Legea nr. 71/2011, „Stabilirea filiației, tăgăduirea paternității sau orice altă acțiune privitoare la filiație este supusă dispozițiilor Codului civil și produce efectele prevăzute de acesta numai în cazul copiilor născuți după intrarea lui în vigoare“. În consecință, pentru copiii născuți înainte de acest moment rămâne aplicabil Codul familiei. Având în vedere și Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea Constituțională a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55 alin. 1 din Codul familiei, în redactarea anterioară modificării acestora prin Legea nr. 288/2007, este admisibilă, Curtea urmând să se pronunțe pe fondul acesteia. … 18.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autoarea acesteia susține, în esență, că, sub aspectul termenului de introducere a acțiunii în tăgada paternității, apare o discriminare între copiii născuți înainte de intrarea în vigoare a actualului Cod civil și cei născuți ulterior acestui moment, având în vedere că art. 433 alin. (2) din actul normativ menționat prevede că, pentru copiii născuți după intrarea sa în vigoare, acțiunea în tăgada paternității nu se prescrie în timpul vieții copilului. … 19.Curtea nu poate reține această critică, în condițiile în care norma aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 55 alin. 1 din Codul familiei în redactarea anterioară modificărilor survenite prin Legea nr. 288/2007. Astfel, textul de lege menționat prevede doar pentru tată un termen de 6 luni de la data când a cunoscut nașterea copilului în care acesta poate introduce acțiunea în tăgada paternității. Prin Decizia nr. 349 din 19 decembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 10 aprilie 2002, pronunțându-se asupra prevederilor art. 54 alin. 2 din Codul familiei, referitoare la titularii dreptului de a introduce acțiunea în tăgada paternității, Curtea a constatat că acestea sunt neconstituționale în măsura în care nu recunosc decât tatălui, iar nu și mamei și copilului născut în timpul căsătoriei dreptul de a porni această acțiune. În ce privește termenul de exercitare a dreptului la acțiune, atunci când titulari ai acestuia sunt mama sau copilul, devin aplicabile regulile generale ale dreptul comun, care conferă caracter imprescriptibil acțiunilor având ca obiect un drept personal nepatrimonial, justificat de caracterul perpetuu al drepturilor nepatrimoniale și de faptul că sunt indisolubil legate de titularul lor. … 20.Curtea observă, așadar, că, în realitate, nu există nicio diferență de tratament juridic între copiii născuți după intrarea în vigoare a Codului civil (1 octombrie 2011) și cei născuți în perioada de referință care trebuie avută în vedere în soluționarea cauzei în care s-a ridicat prezenta excepție, în considerarea datei de naștere a copilului (18 martie 2005), care corespunde perioadei anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 288/2007, și anume, mai exact, între 10 aprilie 2002 (adică data publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei nr. 349 din 12 decembrie 2001 prin care s-a recunoscut și copilului, și mamei acestuia dreptul de a introduce acțiunea) și 9 noiembrie 2007 (adică data intrării în vigoare a Legii nr. 288/2007, care a introdus un termen de 3 ani pentru toți titularii acestui drept).  … 21.Curtea constată, așadar, că ambele categorii de copii cu referire la care autoarea excepției susține, în motivarea criticii de neconstituționalitate, că ar fi supuse unui tratament juridic inegal, contrar prevederilor art. 16 alin. (2) din Legea fundamentală, categorii diferențiate în funcție de perioada nașterii, beneficiază de dreptul de a introduce acțiunea în tăgada paternității fără limitare în timp, astfel că nu se poate reține existența vreunei discriminări.  … 22.Dreptul la acțiune a fost limitat în timp în perioada de activitate a Legii nr. 288/2007, copiii născuți în acest interval, respectiv 9 noiembrie 2007-1 octombrie 2011, putând să îl exercite doar în termen de 3 ani de la naștere sau de 3 ani de la majorat, dacă nu a fost exercitată de reprezentantul legal în termenul menționat. Chiar și pentru această ipoteză, examinând dispozițiile art. 47 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, potrivit cărora „Stabilirea filiației, tăgăduirea paternității sau orice altă acțiune privitoare la filiație este supusă dispozițiilor Codului civil și produce efectele prevăzute de acesta numai în cazul copiilor născuți după intrarea lui în vigoare“, Curtea a statuat că situația diferită în care se află titularii dreptului la acțiunea în tăgada paternității, în funcție de data nașterii copilului a cărui paternitate se contestă, derivă din succesiunea în timp a actelor normative în materie, mai concret, din aplicarea principiului general de drept tempus regit actum. În acest sens sunt Decizia nr. 1.062 din 11 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 24 ianuarie 2013, și Decizia nr. 196 din 7 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 6 iunie 2016 (paragraful 17). Prin deciziile citate, Curtea a precizat că, privită din această perspectivă, deosebirea de tratament juridic apare ca fiind întemeiată pe un criteriu obiectiv și rezonabil, fiind astfel de neconceput, în acord cu principiul constituțional al neretroactivității legii civile, ca legea nouă să se aplice și copiilor născuți înainte de intrarea ei în vigoare, respectiv efectele juridice ale legii noi să fie aplicabile și unei situații trecute, și anume nașterea copilului. … 23.În concluzie, față de toate cele mai sus arătate, Curtea consideră că nu pot fi reținute criticile formulate prin raportare la pretinsa încălcare a principiului egalității în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. În același timp, reamintește cele statuate în jurisprudența sa, de exemplu, în Decizia nr. 847 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 128 din 18 februarie 2016, paragraful 21, în sensul că revine instanței judecătorești competența de a aplica și interpreta în mod corect legea civilă atât prin prisma aplicării sale în timp, cât și a conținutului său normativ. … 24.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Marioara Deliu, în calitate de reprezentant legal al minorului Sorinel Mocanu în Dosarul nr. 811/339/2016 (număr în format vechi 882/2016) al Judecătoriei Zimnicea – Secția mixtă fond și constată că dispozițiile art. 55 alin. 1 din Codul familiei în redactarea anterioară modificării acestora prin Legea nr. 288/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 4/1953 – Codul familiei sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Zimnicea – Secția mixtă fond și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 17 iulie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește