DECIZIA nr. 501 din 3 octombrie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 28/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1120 din 12 decembrie 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 130 11/07/2019
ActulREFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002
ActulREFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 104
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 104
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 130 11/07/2019
ART. 1REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 104
ART. 2REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 57
ART. 2REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 58
ART. 3REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 32
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 4REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 102
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 33
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 32
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 33
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 101
ART. 11REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 102
ART. 11REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 103
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 13REFERIRE LALEGE 130 11/07/2019 ART. 1
ART. 13REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 102
ART. 15REFERIRE LAORD DE URGENTA 13 04/02/2020 ART. 1
ART. 15REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 101
ART. 15REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 102
ART. 15REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 103
ART. 15REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 104
ART. 16REFERIRE LAORDONANTA 1 27/01/2022 ART. 1
ART. 16REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 102
ART. 16REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 104
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 90 25/02/2020
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 64 09/02/2017
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 260 08/04/2015
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 163 12/03/2013
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 549 15/07/2015
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 1167 15/09/2011
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 32
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 33
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Ingrid-Alina Tudora – magistrat-asistent

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 104 alin. (3) ultima teză lit. a) și b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 130/2019 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată direct de Avocatul Poporului și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.640D/2019.2.Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 29 iunie 2023, în prezența reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 57 și ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, pentru o mai bună studiere a problemelor ce au format obiectul dezbaterii, a amânat pronunțarea pentru data de 13 iulie 2023. La această dată, constatând că nu sunt prezenți toți judecătorii care au participat la dezbateri, în temeiul dispozițiilor art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunțarea pentru data de 3 octombrie 2023, când a pronunțat această decizie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:3.Prin Adresa nr. 17.547 din 8 octombrie 2019, înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 7.727 din 9 octombrie 2019, în temeiul art. 146 lit. d) teza finală din Constituție și al art. 32 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Avocatul Poporului a sesizat direct Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 104 alin. (3) ultima teză lit. a) și b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 130/2019 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.4.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile art. 104 alin. (3) ultima teză lit. a) și b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, prin modul deficitar de redactare, încalcă exigențele impuse de art. 1 alin. (5) din Constituție, în componenta sa referitoare la calitatea legii, motivat de faptul că nu individualizează modalitatea de executare a sancțiunii aplicate atunci când depășirea vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus se situează în intervalul cuprins între 50 km/h și 70 km/h. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus se sancționează, pe lângă amendă, cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile. Din analiza dispozițiilor legale criticate, care stabilesc modalitatea de executare a sancțiunii complementare, rezultă că legiuitorul a reglementat posibilitatea reducerii perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce de la 90 de zile la 30 de zile în beneficiul conducătorului auto care a săvârșit o faptă mai gravă, conducând cu 70 km/h sau mai mult, însă a omis să reglementeze posibilitatea de a obține reducerea perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce pentru conducătorul auto care a condus cu o viteză cuprinsă în intervalul 50 km/h-70 km/h, fără să existe o motivare rezonabilă a diferenței de tratament juridic. 5.În acest context, Avocatul Poporului apreciază că, prin efectul noilor norme, ca o consecință a modului deficitar de redactare, persoanele sus-menționate nu pot beneficia, la cerere, de reducerea perioadei de suspendare a permisului de conducere, deși au săvârșit o faptă cu o gravitate redusă, depășind viteza maximă legală admisă cu o viteză cuprinsă în intervalul 50-70 km/h. Așadar, pentru înlăturarea viciului de neconstituționalitate, legiuitorul trebuie să individualizeze aplicarea sancțiunii, dar și a beneficiului acordat tuturor conducătorilor auto aflați în ipoteza art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, în mod progresiv și echitabil, cu respectarea principiului proporționalității. Omisiunea legiuitorului de a reglementa situația expusă are drept consecință un viciu de neconstituționalitate, sub aspectul nerespectării principiului legalității și al proporționalității, ce decurge din împrejurarea că persoana care săvârșește o faptă contravențională mai gravă nu suportă anumite rigori ale legii, ci beneficiază de o reducere a perioadei de suspendare a permisului de conducere la 30 de zile, în timp ce persoanele care săvârșesc o faptă mai ușoară primesc o sancțiune mai aspră, având permisul suspendat pentru o perioadă de 90 de zile, fără posibilitatea reducerii acestei perioade.6.În opinia Avocatului Poporului, argumentele sus-invocate sunt de natură a imprima un viciu de neconstituționalitate normei legale și din perspectiva art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece noile reglementări instituie, în fapt, situații inechitabile a căror calificare juridică se poate circumscrie privilegiilor sau discriminărilor expres prohibite chiar de textul constituțional. Apreciază, totodată, că reglementarea criticată trebuie să fie în concordanță și cu dispozițiile art. 53 din Constituție, care stabilesc condițiile în care poate avea loc restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, inclusiv sub aspectul proporționalității măsurii cu situația care a determinat-o. În această circumstanță, determinarea, prin lege, a unui tratament diferit pentru fapte contravenționale diferite, raportate la viteza cu care a fost depășită viteza maximă admisă pe un anumit sector de drum, indică lipsa unei justificări obiective și rezonabile, nefiind respectată proporționalitatea între scopul urmărit și mijloacele folosite pentru atingerea acestui scop, întrucât finalitatea actului normativ, în forma actuală, conduce la sancționarea mai aspră pentru o faptă mai ușoară. Principiul proporționalității exprimă necesara adecvare a măsurilor juridice la situațiile de fapt, stabilind o relație – apreciată de întreaga colectivitate ca justă și legitimă – între măsura juridică adoptată și realitatea socială. Or, prin această modificare operată prin Legea nr. 130/2019 se realizează o scădere a gradului de siguranță rutieră, în condițiile în care conducătorii auto beneficiază, la cerere, de reducerea perioadei de suspendare a permisului de conducere de la 90 la 30 de zile, doar dacă viteza legală maximă admisă pentru un sector de drum este depășită cu 70 de km/h sau mai mult, nicidecum dacă viteza cu care se depășește limita legală este cuprinsă între 51 km/h și 69 km/h.7.Concluzionând, Avocatul Poporului apreciază că omisiunea legiuitorului de a include în norma juridică posibilitatea reducerii perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce pentru conducătorii auto sancționați pentru depășirea vitezei maxime admise cuprinse în intervalul 50 km-70 km/oră are relevanță constituțională, generând un viciu de neconstituționalitate prin aceea că, astfel, statul eșuează în obligația sa de a respecta principiul legalității și proporționalității sancțiunilor complementare, în componenta individualizării și executării acestora.8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) și art. 33 din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10, 29, 32 și 33 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 104 alin. (3) ultima teză lit. a) și b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 2 din Legea nr. 130/2019 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 15 iulie 2019, având următorul cuprins normativ: (3)Perioada de suspendare a exercitării dreptului de a conduce se reduce la 30 de zile, la cererea titularului, pentru săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a faptelor prevăzute la art. 101 alin. (3), art. 102 alin. (3) lit. a) și art. 103 alin. (1) lit. c). Pentru fapta prevăzută la art. 102 alin. (3) lit. e), perioada de suspendare se reduce la 30 de zile, la cererea titularului:a)dacă depășirea vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus este cu 70 km/h;b)dacă depășirea vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus este cu mai mult de 70 km/h, doar dacă fapta a fost săvârșită o singură dată în 12 luni.12.În opinia Avocatului Poporului, dispozițiile criticate contravin normelor constituționale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalității, în componenta sa referitoare la calitatea legii, ale art. 16 alin. (1) care consacră principiul egalității în drepturi, precum și celor ale art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că art. 104 alin. (3) ultima teză lit. a) și b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 2 din Legea nr. 130/2019, reglementare a cărei neconstituționalitate este invocată de către Avocatul Poporului, prevede că pentru fapta prevăzută la art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 perioada de suspendare se reduce la 30 de zile, la cererea titularului, pentru două situații, și anume (i) dacă depășirea vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus este cu 70 km/h; (ii) dacă depășirea vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus este cu mai mult de 70 km/h, doar dacă fapta a fost săvârșită o singură dată în 12 luni.14.Curtea învederează că, potrivit art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, la care face trimitere reglementarea criticată, „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte:[…] e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.“15.Ulterior sesizării Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate, dispozițiile art. 104 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 au fost modificate prin art. I pct. 15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2020 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 102 din 11 februarie 2020, în sensul că Perioada de suspendare a exercitării dreptului de a conduce se reduce la 30 de zile, la cererea titularului, pentru săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a faptelor prevăzute la art. 101 alin. (3), art. 102 alin. (3) lit. a) și la art. 103 alin. (1) lit. c) și d). Pentru fapta prevăzută la art. 102 alin. (3) lit. e), perioada de suspendare se reduce la 30 de zile, la cererea titularului:a)dacă viteza maximă admisă pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus este depășită cu mai mult de 50 km/h, dar nu mai mult de 70 km/h;b)dacă viteza maximă admisă pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus este depășită cu mai mult de 70 km/h, doar dacă această faptă a fost săvârșită o singură dată în 12 luni.16.Curtea reține, de asemenea, că art. 104 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 a mai fost modificat, ulterior, prin art. I pct. 26 din Ordonanța Guvernului nr. 1/2022 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 28 ianuarie 2022, această reglementare fiind în prezent în vigoare, legiuitorul reconfigurând atât structura, cât și conținutul normativ al reglementării criticate, astfel:– Art. 104: (1)La cererea titularului permisului de conducere, perioada de suspendare a exercitării dreptului de a conduce aplicată pentru săvârșirea unor contravenții se reduce cu o treime, de către șeful poliției rutiere a județului sau a municipiului București pe raza căreia a fost săvârșită fapta ori de către șeful poliției rutiere din Inspectoratul General al Poliției Române, după caz, dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții:a)a fost declarat admis la testul de verificare a cunoașterii regulilor de circulație;b)a obținut permisul de conducere cu cel puțin un an înainte de săvârșirea faptei.(2)Conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai nu beneficiază de reducerea perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce, dacă:a)a cumulat, din nou, cel puțin 15 puncte de penalizare în următoarele 12 luni de la data expirării ultimei suspendări a exercitării dreptului de a conduce;b)sancțiunea contravențională complementară s-a dispus pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute la art. 102 alin. (3) lit. a) sau art. 102 alin. (4);c)perioada de suspendare a fost majorată, conform legii;d)perioada de suspendare a exercitării dreptului de a conduce este aplicată prin însumarea mai multor perioade de suspendare prevăzute de lege dintre care cel puțin una prevăzută de art. 102 alin. (3) sau art. 102 alin. (4).17.Prin urmare, din examinarea conținutului normativ inițial al art. 104 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, Curtea constată că, în prezent, aceste dispoziții de lege, astfel cum au fost modificate succesiv prin art. I pct. 15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2020 și prin art. I pct. 26 din Ordonanța Guvernului nr. 1/2022, nu mai prevăd ipoteza normativă care a constituit obiectul criticii de neconstituționalitate formulate în cauză și, prin urmare, susținerile formulate de Avocatul Poporului au rămas fără obiect.18.În acest context, astfel cum a reținut în jurisprudența sa constantă referitoare la examinarea excepțiilor de neconstituționalitate ridicate direct de Avocatul Poporului, exemplu fiind Decizia nr. 90 din 25 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 3 iulie 2020, paragrafele 20-22 (făcând referire la Decizia nr. 64 din 9 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 27 februarie 2017, paragrafele 44 și 45), Curtea a statuat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 „nu poate fi interpretată în același fel ca în cazul Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, întrucât soluționarea excepției de neconstituționalitate ridicate direct de Avocatul Poporului se face în cadrul unui control abstract de constituționalitate“, ceea ce înseamnă că Avocatul Poporului ridică o excepție de neconstituționalitate distinct de orice procedură judiciară, așadar în lipsa vreunui litigiu, el neavând de apărat vreun drept subiectiv [a se vedea, cu privire la caracterul abstract al controlului exercitat în condițiile art. 146 lit. d) teza a doua din Constituție, Decizia nr. 163 din 12 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 4 aprilie 2013, iar cu privire la condiționările și implicațiile unui control abstract de constituționalitate mutatis mutandis Decizia nr. 260 din 8 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 11 mai 2015, paragraful 33]. 19.Mai mult, Curtea a statuat că în cadrul acestui control abstract de constituționalitate nu se poate determina dacă actul normativ abrogat produce în continuare efecte juridice asupra unor raporturi juridice concrete, evaluare care se poate face doar atunci când este vorba de o excepție ridicată în fața unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial [a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.167 din 15 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 808 din 16 noiembrie 2011, sau Decizia nr. 549 din 15 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 718 din 24 septembrie 2015, paragraful 16], ceea ce demonstrează inaplicabilitatea Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011. 20.Prin urmare, în această din urmă ipoteză, Curtea a condiționat exercitarea controlului de constituționalitate, în temeiul art. 146 lit. d) teza a doua din Constituție, de existența în fondul activ al legislației a actului de reglementare primară criticat de Avocatul Poporului, așadar, implicit, a soluției legislative cuprinse în acesta. Numai în măsura în care soluția legislativă a fost menținută, la data pronunțării Curții, în actul normativ criticat, acesta poate fi analizat pe fond în condițiile textului constituțional antereferit [a se vedea, în acest sens, mutatis mutandis Decizia nr. 549 din 15 iulie 2015, paragrafele 16-22].21.Or, în cauza de față, având în vedere că modificarea textului de lege criticat a survenit după sesizarea Curții Constituționale, precum și faptul că soluția criticată de Avocatul Poporului nu se mai regăsește în fondul legislativ activ, fiind eliminată prin modificările succesive operate de către legiuitor, excepția de neconstituționalitate urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă.22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 13, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), al art. 29 și al art. 3233 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 104 alin. (3) ultima teză lit. a) și b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 130/2019 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată direct de Avocatul Poporului.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Avocatului Poporului și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 3 octombrie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ingrid-Alina Tudora

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x