DECIZIA nr. 500 din 3 octombrie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 28/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 7 din 4 ianuarie 2024
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAORD DE URGENTA 8 18/02/2021 ART. 6
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAORD DE URGENTA 8 18/02/2021 ART. 6
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 8 18/02/2021 ART. 6
ART. 1REFERIRE LALEGE 500 11/07/2002 ART. 66
ART. 2REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 57
ART. 2REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 58
ART. 3REFERIRE LAHOTARARE 341 17/03/2021
ART. 3REFERIRE LAORD DE URGENTA 8 18/02/2021 ART. 6
ART. 3REFERIRE LAHG 42 31/01/2017
ART. 3REFERIRE LANORMĂ 31/01/2017
ART. 5REFERIRE LAORD DE URGENTA 8 18/02/2021
ART. 5REFERIRE LAOUG 2 06/01/2017 ART. 4
ART. 5REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 205
ART. 6REFERIRE LALEGE 137 13/06/2017
ART. 6REFERIRE LAOUG 2 06/01/2017
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 9REFERIRE LAORD DE URGENTA 8 18/02/2021
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 657 17/10/2019
ART. 13REFERIRE LAOUG 2 06/01/2017 ART. 4
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 49
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 14REFERIRE LAORD DE URGENTA 8 18/02/2021 ART. 6
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 32
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 49
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 32
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 49
ART. 16REFERIRE LAORD DE URGENTA 8 18/02/2021 ART. 6
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 32
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 49
ART. 18REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 118
ART. 18REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 202
ART. 18REFERIRE LALEGE 350 21/07/2006
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 19REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 14
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 49
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 657 17/10/2019
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 26REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 205
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 32
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 662 08/11/2016
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 280 10/05/2016
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 53 19/02/2002
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 1 08/02/1994
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 30REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011
ART. 31REFERIRE LAORD DE URGENTA 8 18/02/2021 ART. 6
ART. 31REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 205
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 49
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 34REFERIRE LADECIZIE 1008 07/07/2009
ART. 34REFERIRE LADECIZIE 255 11/05/2005
ART. 36REFERIRE LAORD DE URGENTA 8 18/02/2021
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 49
ART. 39REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 32
ART. 40REFERIRE LALEGE 199 04/07/2023 ART. 128
ART. 42REFERIRE LADECIZIE 339 21/06/2023
ART. 42REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009 ART. 499
ART. 42REFERIRE LALEGE (R) 272 21/06/2004 ART. 55
ART. 43REFERIRE LALEGE 350 21/07/2006
ART. 43REFERIRE LALEGE 350 21/07/2006 ART. 2
ART. 45REFERIRE LADECIZIE 657 17/10/2019
ART. 45REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 84
ART. 46REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 46REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 46REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 46REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 46REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Simina Popescu-Marin – magistrat-asistent

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. VI pct. 1, 2 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, excepție ridicată de Teodora Gabriela Petrea și Andreea Sabina Spătariu, de Mihai Sebastian Mirea și Costina Bianca Ursache, de Denisa Mocanu și Ștefania Cristina Roibu și de Andrei Mihai Tănase în dosarele nr. 142/36/2022, nr. 127/36/2022, nr. 143/36/2022 și nr. 126/36/2022 ale Curții de Apel Constanța – Secția de contencios administrativ și fiscal, precum și de Aida-Adriana Stan în Dosarul nr. 146/44/2022 al Curții de Apel Galați – Secția contencios administrativ și fiscal.2.Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29 iunie 2023, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu, și în prezența autorilor excepției Mihai Sebastian Mirea, Denisa Mocanu și Andrei Mihai Tănase, acesta din urmă asistat de Alexandru Bajdechi, avocat din cadrul Baroului București, și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, a dispus conexarea dosarelor nr. 1.672D/2022, nr. 1.673D/2022, nr. 1.805D/2022 și nr. 2.228D/2022 la Dosarul nr. 1.430D/2022, care a fost primul înregistrat. De asemenea, Curtea, în temeiul art. 57 și 58 din Legea nr. 47/1992, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, a amânat pronunțarea pentru data de 13 iulie 2023. La această dată, constatând că nu sunt prezenți toți judecătorii care au participat la dezbateri, Curtea, în temeiul art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunțarea pentru data de 3 octombrie 2023, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:3.Prin Încheierea din 16 mai 2022, pronunțată în Dosarul nr. 142/36/2022, prin încheierile din 21 iunie 2022, pronunțate în dosarele nr. 127/36/2022 și nr. 143/36/2022, și prin Încheierea din 30 mai 2022, pronunțată în Dosarul nr. 126/36/2022, Curtea de Apel Constanța – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. VI pct. 1, 2 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative. Excepția a fost ridicată de Teodora Gabriela Petrea și Andreea Sabina Spătariu, de Mihai Sebastian Mirea și Costina Bianca Ursache, de Denisa Mocanu și Ștefania Cristina Roibu, precum și de Andrei Mihai Tănase în cauze având ca obiect soluționarea unor cereri privind suspendarea executării/anularea unui act administrativ – Hotărârea Guvernului nr. 341/2021 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice privind acordarea facilităților de transport intern feroviar și cu metroul pentru elevi și studenți, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 42/2017.4.Prin Încheierea din 19 august 2022, pronunțată în Dosarul nr. 146/44/2022, Curtea de Apel Galați – Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. VI pct. 1, 2 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2021. Excepția a fost ridicată de Aida-Adriana Stan într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri privind suspendarea executării/anularea unui act administrativ – Hotărârea Guvernului nr. 341/2021.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că, la data de 18 februarie 2021, Guvernul a adoptat Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2021, prin care s-a modificat art. 205 alin. (2) și (2^1) din Legea educației naționale nr. 1/2011, eliminându-se gratuitatea studenților la transportul feroviar, clasa a II-a, acordată prin art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 2/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, precum și modificarea și completarea unor acte normative. Sunt invocate motive de neconstituționalitate extrinsecă și intrinsecă.6.Sub aspect extrinsec, cu privire la încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituție, sunt invocate aspecte din jurisprudența în materie a Curții Constituționale și se susține că studenții din România beneficiază, începând din anul 2017, de gratuitate la transportul feroviar, ca măsură de politică socială și economică asumată de Guvern și de Parlament, care au menținut această facilitate prin Legea nr. 137/2017 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 2/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, precum și modificarea și completarea unor acte normative. Din punct de vedere social, de gratuitatea la transportul feroviar au beneficiat în perioada februarie 2017- februarie 2021 studenți care au efectuat, în total, peste 27.000.000 de călătorii gratuite. Mulți dintre aceștia sunt persoane cu o situație materială precară, aflați în risc de sărăcie și excluziune socială. Măsura a fost de natură să contribuie la scăderea abandonului universitar și la creșterea mobilității tinerilor români. De asemenea, aceasta a favorizat participarea studenților la competiții, manifestări științifice, culturale, sportive naționale și la schimburi de experiență. Nu în ultimul rând, facilitatea a promovat încurajarea transportului feroviar ca politică de mediu.7.Din punct de vedere economic, subvenția acordată studenților a fost un venit constant pentru Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători“ – S.A, care astfel a primit o formă echivalentă unui ajutor de stat, pentru creșterea calității serviciilor sale. Prin urmare, măsura gratuității la transportul feroviar a avut doar un impact pozitiv pentru stat și pentru beneficiar, iar aceste efecte au continuat să subziste până la eliminarea acestei măsuri.8.Raportat la situația faptică, se poate reține că nu a intervenit nicio situație obiectivă, independentă de voința Guvernului, care să reclame o urgență în eliminarea măsurii printr-o ordonanță de urgență. De asemenea, nu poate fi reținută nicio situație extraordinară aflată în relație de cauzalitate directă cu măsura luată care să acționeze ca un remediu la problemă. Se susține că Guvernul a acționat eminamente pentru a îndeplini, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2021, o viziune politică a faptului că studenții nu „merită“ acest drept, neargumentând în niciun moment și în niciun mod relevanța acestui act normativ prin raportare la elemente care să justifice promovarea măsurii printr-un asemenea instrument legislativ. Mai degrabă, măsura anulării gratuității pentru studenți a acționat ca o vătămare adusă atât beneficiarilor învățământului superior, cât și CFR Călători.9.În privința reglementării care nu poate fi amânată, deși se invocă, aparent, un buget de stat și o strategie fiscală neadoptate la acea dată, nimic nu împiedica Guvernul să își exercite dreptul de inițiativă legislativă și să propună Parlamentului dezbaterea și adoptarea măsurii, cu atât mai mult având în vedere că nu s-a putut demonstra în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 8/2021 și în nota de fundamentare că gratuitatea ar fi produs o vătămare sau un prejudiciu statului român sau bunului mers al serviciului public de transport.10.De asemenea, se susține că în nota de fundamentare nu a fost evidențiat impactul bugetar al măsurii și nu a fost prezentat impactul bugetar drept element care să determine necesitatea adoptării ordonanței de urgență a Guvernului. Prin urmare, este imposibil de admis că Guvernul ar putea pretinde măcar că adoptarea ordonanței de urgență este justificată de realizarea bugetului de stat pentru anul 2021, câtă vreme nici măcar nu a calculat care este impactul reglementării care era în vigoare, respectiv al modificării propuse.11.Un element important al viciului de constituționalitate îl constituie faptul că Guvernul, în preambulul ordonanței de urgență și în nota de fundamentare, nu a motivat deloc existența unei situații extraordinare și necesitatea reglementării ce nu putea fi amânată. Guvernul s-a limitat la a invoca situația economico-financiară generată de pandemia de COVID-19 ca motiv absolut și suficient de eliminare a unei forme de protecție socială care garanta securitatea unor relații sociale fundamentale (educația și serviciile publice de transport). Chiar Consiliul Legislativ, în Avizul nr. 56 din 18 februarie 2021, reclamă faptul că proiectul ordonanței de urgență nu este însoțit de avizul de oportunitate al Departamentului pentru Relația cu Parlamentul din cadrul Secretariatului General al Guvernului, în sensul motivării situației extraordinare a cărei reglementare nu putea fi amânată, precum și al prezentării consecințelor neadoptării proiectului de act normativ în regim de urgență, și nici de avizul Ministerului Justiției, deși actul normativ conține modificări de fond față de forma anterioară. Acest fapt demonstrează că Guvernul nu și-a dorit niciodată să motiveze situația extraordinară și urgența reglementării, cauzele generatoare ale ordonanței de urgență fiind total dependente de voința Guvernului și de noua sa politică socială. După cum remarcă și Consiliul Legislativ în avizul mai sus menționat, motivarea urgenței are un conținut vag, căruia îi lipsește proprietatea termenilor. Sintagme de tipul „crearea de spațiu fiscal“ sunt lipsite de unitate terminologică și consacrare normativă și nu pot reprezenta motiv de urgență pentru promovarea unei ordonanțe de urgență.12.În ceea ce privește criteriul afectării interesului public, Guvernul nu a putut demonstra cum gratuitatea pentru studenți la transportul feroviar și subvenționarea implicită a CFR Călători aduc atingere gravă interesului public. Aceste măsuri au fost instituite tocmai în ideea reducerii abandonului școlar, a creșterii mobilității tinerilor și a asigurării bunei funcționări a unui serviciu public de transport strategic.13.Cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție, este invocată Decizia Curții Constituționale nr. 657 din 17 octombrie 2019, prin care Curtea a statuat că facilitățile la transport pentru elevi reprezintă o formă de garantare a dreptului constituțional la învățătură și a regimului special de protecție a tinerilor, și se susține că, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2021, Executivul a afectat dreptul la învățătură și regimul special de protecție a tinerilor, în sensul suprimării și vătămării dreptului legal câștigat la gratuitate al studenților. Soluția propusă de Guvern prin ordonanța de urgență este similară celei vechi, care restrângea exercițiul dreptului la un tarif redus cu 50% doar pentru studenții de până la 26 de ani. Dreptul studenților la transport intern feroviar gratuit a fost instituit prin art. 4 pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 2/2017. Se apreciază că, de la acel moment, acesta a devenit o garanție a protecției speciale a copiilor și a tinerilor, consacrată de art. 49 alin. (1) din Legea fundamentală, fiind un mijloc de realizare a acesteia.14.Un viciu intrinsec al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 8/2021 este reprezentat de încălcarea limitelor materiale instituite de dispozițiile constituționale ale art. 115 alin. (6), deoarece prin art. VI pct. 2 din acest act normativ, Guvernul a dispus eliminarea, în cazul studenților, a gratuității la transportul feroviar intern, oferind o reducere de 50%. Oferirea unei reduceri nu este per se o consecință negativă asupra unor drepturi și libertăți, însă, raportat la scopul urmărit de legiuitor, reprezintă o măsură care impune plata unui serviciu de care studenții au beneficiat gratuit până la adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 8/2021, conferită de stat ca o formă de protecție socială raportată la art. 32 și 49 din Constituție.15.Constituția nu instituie ea însăși un regim de protecție, ci doar temeiul fundamental pe care statul trebuie să îl urmeze pentru a asigura copiilor și tinerilor condițiile necesare dezvoltării armonioase a aptitudinilor lor fizice și intelectuale. În plus, protecția copiilor își găsește fundamentul în situația specială a acestora, determinată de vulnerabilitatea și nevoia lor de ocrotire. Tinerii, deși au atins maturitatea biologică, se confruntă cu mai mari dificultăți decât adulții, în principal, în ceea ce privește: inserția profesională, participarea la viața comunității, depășirea pragului de sărăcie, prevenirea unor factori de risc specifici. Protecția socială a tinerilor se realizează inclusiv prin facilități de ordin economic, în domeniul educațional-cultural și al stimulării activității de cercetare. Prin cele două texte constituționale, art. 32 și 49, s-au urmărit implicit și diminuarea abandonului școlar, și facilitarea parcursului tinerilor care provin din medii defavorizate la forme de învățământ superior. În doctrina de drept constituțional, s-a apreciat că dreptul copiilor și al tinerilor de a li se asigura un regim special de protecție și de asistență în realizarea aspirațiilor lor legitime desemnează de fapt un sistem de drepturi care sunt consacrate disparat în diverse legi substanțiale și procedurale.16.Se arată că gratuitatea pentru studenți la mijlocul de transport feroviar nu reprezintă un drept fundamental și nu este nici enumerat printre prevederile art. 32 sau 49. Intenția legiuitorului constituant a fost tocmai aceea de a nu enumera în mod exhaustiv măsurile pe care statul trebuie să le adopte, pentru a-l îndreptăți pe acesta din urmă să adopte orice măsuri necesare și oportune în vederea acordării pentru copii și tineri a șansei de a-și depăși condițiile în care s-au născut și de a-și urmări aspirațiile educaționale, ca să devină oameni de bază ai societății. Atunci când sunt analizate măsurile pe care statul le-a luat de-a lungul timpului, nu se poate face abstracție de condițiile sociale și economice din România, inclusiv de faptul că, pentru a urma o formă de învățământ superior, majoritatea tinerilor trebuie să parcurgă o distanță însemnată față de localitățile în care locuiesc, tineri proveniți în egală măsură din medii urbane, dar și din medii rurale, unde posibilitățile financiare ale acestora sunt restrânse. Prin urmare, este adevărat că nici art. 32 și nici art. 49 din Constituție nu consacră dreptul la gratuitate pentru studenți la mijlocul de transport feroviar, dar la fel de adevărat este și faptul că măsurile consacrate în Constituție pentru a garanta acest drept nu sunt limitative. Normele prin care legiuitorul a încorporat măsuri de protecție a copiilor și a tinerilor pentru a le facilita parcursul educațional s-au constituit într-un sistem de drepturi și măsuri care au valență constituțională, iar orice modificare a acestora în detrimentul categoriilor protejate reprezintă o limită materială în adoptarea ordonanțelor de urgență, peste care Guvernul nu poate trece. Interpretarea în sens contrar ar însemna deturnarea scopului urmărit de legiuitorul constituant și ar nega, în egală măsură, și caracterul social al statului român. De aceea, art. VI pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2021 este afectat de un viciu intrinsec de constituționalitate prin depășirea limitelor materiale impuse Guvernului în exercitarea competenței sale de a adopta ordonanțe de urgență.17.Se mai apreciază că invocarea pandemiei de SARS-CoV-2 ca laitmotiv care să justifice adoptarea unei ordonanțe de urgență în peste 9 domenii de reglementare simultane este excesivă și generează dreptul discreționar al Guvernului de a abuza de delegarea legislativă pe toată durata pandemiei, care se poate întinde și până la 3 ani.18.Sub aspect intrinsec, se susține încălcarea art. 16 din Constituție și se arată că art. VI pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2021 limitează dreptul la tariful redus cu 50% la mijloacele de transport numai pentru studenții cu vârsta de până în 26 de ani. Invocând principiul nediscriminării, se susține că, din interpretarea art. 118 alin. (2) și a art. 202 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 1/2011, rezultă că studenții din România, indiferent de vârstă, se bucură de aceleași drepturi prevăzute de lege. Astfel, este discriminatorie acordarea unor facilități la transport numai studenților cu vârsta de până în 26 de ani, din moment ce și cei peste 26 de ani pot dobândi calitatea de student. Mai mult, această vârstă pare aleasă în mod pur aleatoriu de Guvern, având în vedere că Legea tinerilor nr. 350/2006 încadrează în categoria tinerilor toți cetățenii cu vârsta cuprinsă între 14 și 35 de ani. Reglementând astfel, Guvernul a restrâns sfera persoanelor tinere care beneficiază de un regim constituțional de protecție.19.Sunt invocate aspecte din jurisprudența Curții Constituționale referitoare la art. 16 din Constituție și din cea a Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la art. 14 din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și se arată că sintagma „în vârstă de până la 26 de ani“ încalcă art. 16 din Constituție. Condiția impusă prin sintagma „în vârstă de până la 26 de ani“ este de natură să determine o diferență de tratament juridic, pe criterii independente de voința beneficiarilor normei, care, pentru motivele ce au fost expuse, nu își găsesc o justificare obiectivă și rezonabilă.20.De asemenea, se susține încălcarea art. 32 și 49 din Constituție. Gratuitatea pentru studenți la transportul feroviar a reprezentat o măsură socială și economică menită să ridice calitatea vieții studenților și mobilitatea pe teritoriul României și reducerea poverii financiare a familiilor pentru susținerea tinerilor la studii. Măsura a venit și în ajutorul companiei naționale de căi feroviare, care și-a crescut exponențial calitatea serviciilor prin subvențiile primite de stat pentru transportul studenților. Această măsură are așadar o componență bivalentă, generată de caracterul de stat social al României și de caracterul de serviciu public al învățământului superior. Ea a urmărit, pe de o parte, satisfacerea dimensiunii extinse a dreptului constituțional la învățătură (împreună cu dreptul la bursă și la locuri finanțate de la buget, subvenția de cămin și cantină, tabere studențești etc.), iar, pe de altă parte, contribuie la regimul constituțional special de protecție a tinerilor, ce are în conținut obligația autorităților publice de a asigura condițiile pentru participarea liberă a tinerilor la viața politică, socială, economică, culturală și sportivă a țării. Datorită caracterului profund social și umanist al statului român, această măsură a gratuității la transportul feroviar nu are doar simpla valență a unei decizii de politică și oportunitate guvernamentală, ci reprezintă o adevărată dimensiune constituțională a conținutului celor două drepturi fundamentale. Suprimarea ei presupune suprimarea implicită a celor două drepturi și nașterea unei insecurități juridice privind viitorul sistemului de protecție a tinerilor din România. Sunt evidențiate impactul profund asupra creșterii abandonului școlar, afectarea dreptului la educație de calitate al studenților și a șansei lor de integrare mai rapidă în societate, în calitate de persoane cu studii superioare. De asemenea, schimbările inopinate privind regimul de protecție socială a studenților lipsește de conținut valoarea constituțională dată acestui regim de art. 49 din Constituție.21.În susținerea criticilor de neconstituționalitate, se mai arată că în Decizia nr. 657 din 17 octombrie 2019 Curtea Constituțională a stabilit că decontarea cheltuielilor de transport pentru elevii care nu pot fi școlarizați în localitatea de domiciliu constituie o formă de protecție socială a copiilor și a tinerilor stabilită prin lege și că măsura astfel reglementată (cu referire la gratuitatea elevilor la transport) este menită, așadar, să dea substanță drepturilor constituționale menționate, respectiv obligațiilor pozitive asumate de stat pentru garantarea dreptului la învățătură și a regimului special de protecție a copiilor și a tinerilor.22.Curtea de Apel Constanța – Secția de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Reține că din analiza conținutului Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 8/2021 s-ar putea reține că în preambulul acestui act normativ Guvernul a identificat situațiile extraordinare a căror reglementare nu putea fi amânată și a motivat urgența legiferării cu privire la materiile modificate. În ceea ce privește principiul egalității, pretins încălcat prin normele criticate, instanța invocă aspecte din jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului și reține că legiuitorul nu a stabilit o distincție în cadrul categoriei de persoane protejate, astfel că, teoretic, toți studenții înmatriculați la forma de învățământ cu frecvență, în instituțiile de învățământ superior acreditate, în vârstă de până la 26 de ani, beneficiază de tarif redus cu 50% pe mijloacele de transport local în comun, transportul intern auto, cu metroul, precum și pentru transportul intern feroviar, la toate categoriile de trenuri, la clasa a II-a, și naval, pe tot parcursul anului calendaristic, și toți studenții orfani sau proveniți din casele de copii beneficiază de gratuitate pentru aceste categorii de transport.23.Curtea de Apel Galați – Secția contencios administrativ și fiscal, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate.24.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.25.Guvernul, în Dosarul nr. 1.805D/2022, a comunicat punctul său de vedere prin care consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Raportat la critica de neconstituționalitate extrinsecă, invocă aspecte de natură bugetară reținute în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 8/2021 și consideră că sunt îndeplinite exigențele impuse de art. 115 alin. (4) din Constituție pentru adoptarea soluțiilor avute în vedere prin intermediul ordonanței de urgență.26.Referitor la critica privind încălcarea dreptului la învățătură, invocă dispozițiile art. 32 alin. (4) din Constituție și arată că dreptul la călătoria gratuită cu trenul nu reprezintă un drept fundamental, iar eliminarea acestuia nu poate fi interpretată ca o afectare a dreptului la educație. De altfel, în ceea ce privește acordarea facilităților de transport, principiul constituțional al sprijinirii categoriilor defavorizate din punct de vedere social, consacrat în cuprinsul textului constituțional mai sus menționat își găsește aplicarea și în Legea educației naționale nr. 1/2011, care, la art. 205 alin. (2), prevede că „studenții orfani sau proveniți din casele de copii beneficiază de gratuitate pentru aceste categorii de transport“.27.În ceea ce privește obligația statului de a adopta măsuri de protecție a copiilor și a tinerilor, Guvernul arată că, în măsura în care nu sunt nominalizate expres de Constituție, legiuitorul este liber să aleagă măsurile prin care va asigura îndeplinirea acestor obligații, sens în care invocă Decizia Curții Constituționale nr. 662 din 8 noiembrie 2016. Consideră că reglementarea nu este discriminatorie nici prin raportare la situația studenților cu vârsta de peste 26 de ani, statul adoptând măsuri de protecție socială pentru anumite categorii de destinatari, pe care le consideră vulnerabile. Invocă, în acest sens, aspecte din jurisprudența Curții Constituționale privind principiul egalității cetățenilor, spre exemplu, Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, Decizia nr. 280 din 10 mai 2016.28.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susținerile orale, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:29.Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.30.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. VI pct. 1, 2 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 18 februarie 2021, care au următorul cuprins: „Legea educației naționale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, cu modificările și completările ulterioare, se modifică după cum urmează:1.La articolul 123, alineatul (2^1) va avea următorul cuprins:(2^1)Prin derogare de la prevederile art. 66 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, se autorizează universitățile ca, pentru creditele bugetare din sold la finanțarea de bază, pentru sumele rămase neconsumate și reportate din anii precedenți la obiectivele de investiții noi, precum și pentru sumele rămase necheltuite din investiții finalizate, să le redistribuie pentru obiective de investiții noi, pentru obiective de investiții în continuare, precum și alte cheltuieli de natura investițiilor. Sumele rămase în sold pentru facilități transport studenți pot fi utilizate în anii următori și pentru acordarea de burse pentru studenți.2.La articolul 205, alineatul (2) va avea următorul cuprins:(2)Studenții înmatriculați la forma de învățământ cu frecvență, în instituțiile de învățământ superior acreditate, în vârstă de până la 26 de ani, beneficiază de tarif redus cu 50% pe mijloacele de transport local în comun, transportul intern auto, cu metroul, precum și pentru transportul intern feroviar la toate categoriile de trenuri, clasa a II-a și naval, pe tot parcursul anului calendaristic. Studenții orfani sau proveniți din casele de copii beneficiază de gratuitate pentru aceste categorii de transport.3.La articolul 205, alineatul (2^1) se abrogă.“31.Prevederile art. 205 alin. (2^1) din Legea nr. 1/2011, abrogate prin art. VI pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2021, aveau următorul cuprins: „Prin excepție de la prevederile alin. (2), în tot cursul anului calendaristic, studenții înmatriculați la forma de învățământ cu frecvență, în instituțiile de învățământ superior acreditate, beneficiază de gratuitate la transport intern feroviar la toate categoriile de trenuri, clasa a II-a.“32.În opinia autorilor excepției, prevederile de lege ce formează obiectul excepției contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, în art. 32 privind dreptul la învățătură, în art. 49 privind protecția copiilor și a tinerilor și în art. 115 alin. (4) și (6) privind adoptarea și limitele ordonanțelor de urgență ale Guvernului.33.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în esență, critica de neconstituționalitate formulată vizează eliminarea gratuității la transportul intern feroviar pentru studenți.34.Referitor la critica de neconstituționalitate extrinsecă ce vizează încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituție, privind condițiile de adoptare a ordonanțelor de urgență ale Guvernului, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Astfel, în ceea ce privește condițiile de adoptare a unei ordonanțe de urgență a Guvernului, prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituție, Curtea Constituțională a statuat că Guvernul poate adopta o ordonanță de urgență în următoarele condiții, întrunite în mod cumulativ: existența unei situații extraordinare; reglementarea acesteia să nu poată fi amânată; urgența să fie motivată în cuprinsul ordonanței (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005). De asemenea, Curtea a reținut că, pentru îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituție, este necesară existența unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voința Guvernului, care pune în pericol un interes public (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009).35.În cauză, din analiza notei de fundamentare a ordonanței de urgență criticate, Curtea observă că Guvernul a motivat intervenția sa pe calea delegării legislative invocând „necesitatea adoptării de măsuri care să limiteze cheltuielile bugetare, în contextul evoluției pandemiei SARS-CoV-2, ținând cont de condițiile deosebite în care trebuie să se deruleze activitatea didactică pentru studenți (…)“, reținând că „sunt necesare măsuri suplimentare de protecție pentru studenți. Se creează posibilitatea ca sumele rămase în sold pentru facilitățile de transport destinate utilizării pentru studenți să poată fi alocate în anii următori pentru acordarea de burse tot pentru studenți, ca măsuri de protecție socială și în sprijinul acestora, avându-se astfel în vedere necesitatea utilizării acestor sume în mod judicios“. De asemenea, în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 8/2021 se menționează că aceasta a fost adoptată având în vedere că „situația prezentată întrunește premisele unei situații urgente și extraordinare care impune adoptarea de măsuri imediate în vederea stabilirii cadrului normativ potrivit, neadoptarea acestor măsuri cu celeritate putând avea consecințe negative“, în sensul că ar genera, printre altele, „un impact suplimentar asupra deficitului bugetului general consolidat, afectând sustenabilitatea finanțelor publice“. 36.Ținând de rolul Guvernului de a asigura funcționarea echilibrată a sistemului economic și social, se va ține seama de aprecierea Guvernului cu privire la caracterul extraordinar al situației care l-a determinat să adopte Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2021, cu scopul de a concilia politica legislativă de protecție pentru studenți cu resursele bugetare existente, precum și cu privire la urgența în reglementarea acestei situații, astfel cum rezultă din preambulul acestui act normativ și din nota sa de fundamentare. 37.În consecință, reținând că, în contextul complex al situației economice și sociale a statului, argumentele Guvernului expuse în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 8/2021 și în nota de fundamentare susțin emiterea actului normativ menționat în condițiile art. 115 alin. (4) din Constituție, Curtea constată că aceste dispoziții constituționale nu sunt încălcate. 38.Cât privește critica de constituționalitate referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (6) cu referire la art. 32 și 49 din Constituție, susținută prin faptul că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2021 afectează dreptul la învățătură și dreptul tinerilor la un regim special de protecție și asistență, Curtea constată că și aceasta este neîntemeiată. Curtea reține că, potrivit art. 49 alin. (2) teza întâi din Constituție, „statul acordă alocații pentru copii și ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori cu handicap“, în timp ce teza a doua a art. 49 alin. (2) din Legea fundamentală deleagă legiuitorului competența de a stabili alte forme de protecție socială a copiilor și a tinerilor. De asemenea, potrivit art. 49 alin. (5) din Constituție, „autoritățile publice au obligația să contribuie la asigurarea condițiilor pentru participarea liberă a tinerilor la viața politică, socială, economică, culturală și sportivă a țării“. Caracteristic tuturor acestor forme de protecție socială este faptul că, în măsura în care nu sunt nominalizate expres de Constituție, legiuitorul este liber să aleagă, în funcție de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite și de necesitatea îndeplinirii și a altor obligații ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituțional care sunt măsurile concrete prin care să se asigure formele de protecție socială a copiilor și a tinerilor și să stabilească limitele și condițiile acordării lor. 39.Dreptul la acordarea gratuității la transportul feroviar pentru studenți reprezintă o componentă a măsurilor de protecție pe care statul le acordă tinerilor, fără a constitui însă un drept fundamental. De asemenea, observând că, potrivit art. 32alin. (4) din Constituție, învățământul de stat este gratuit, potrivit legii, Curtea precizează că respectarea dreptului fundamental la învățătură al studenților nu implică acordarea gratuității la transportul feroviar, aceasta fiind în marja de apreciere a legiuitorului. 40.De altfel, Curtea observă că soluția legislativă, în prezent în vigoare, cuprinsă la art. 128 alin. (3) din Legea învățământului superior nr. 199/2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 5 iulie 2023, este în sensul că studenții înmatriculați la forma de învățământ cu frecvență în instituțiile de învățământ superior acreditate beneficiază de tarif redus cu 90% pentru transportul intern feroviar la toate categoriile de trenuri, clasa a II-a, pe tot parcursul anului calendaristic, până la împlinirea vârstei de 30 de ani. 41.În consecință, nefiind identificată afectarea unor drepturi fundamentale, Curtea constată că dispozițiile art. 115 alin. (6) cu referire la art. 32 și 49 din Constituție nu sunt încălcate. 42.În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea art. 16 din Constituție privind egalitatea în drepturi, susținută prin faptul că dispozițiile criticate instituie un tratament discriminatoriu între studenți, pe criteriul vârstei, Curtea reține că fixarea vârstei de acordare a unei facilități la transportul feroviar pentru studenți ține de opțiunea legiuitorului (a se vedea, spre exemplu,Decizia nr. 339 din 21 iunie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 29 iunie 2023, paragraful 127). Astfel, stabilirea, în cazul studenților, a vârstei maxime de 26 de ani drept condiție pentru a beneficia de facilitățile de transport se află în marja de apreciere a legiuitorului, permisă de Constituție, fiind justificată prin prisma unor rațiuni legate de posibilitatea finalizării studiilor și de obținerea unor venituri din muncă. De altfel, Curtea observă că, sub aspectul limitei maxime de vârstă, prevederile legale criticate se integrează viziunii legiuitorului în materia protecției tinerilor, fiind corelate cu alte reglementări legale privind tinerii [a se vedea, spre exemplu, art. 499 alin. (3) din Codul civil, potrivit căruia „părinții sunt obligați să îl întrețină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani.“ sau art. 55 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 5 martie 2014, care stabilește că „la cererea tânărului, exprimată după dobândirea capacității depline de exercițiu, dacă își continuă studiile o singură dată în fiecare formă de învățământ de zi, protecția specială se acordă, în condițiile legii, pe toată durata continuării studiilor, dar fără a se depăși vârsta de 26 de ani.“]43.Cu privire la invocarea, în susținerea acestei critici de neconstituționalitate, a Legii tinerilor nr. 350/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 27 iulie 2006, Curtea reiterează că acest act normativ stabilește prin art. 2 alin. (2) lit. b) limitele minime și maxime de vârstă corespunzătoare încadrării cetățenilor în categoria tinerilor, și anume între 14 și 35 de ani. Legile speciale pot să particularizeze însă, în interiorul acestui interval, anumite vârste, în funcție de domeniul de reglementare (a se vedea Decizia nr. 339 din 21 iunie 2023, precitată, paragraful 128). O asemenea particularizare este realizată prin prevederile art. VI pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2021. 44.De asemenea, Curtea constată că, din perspectiva rațiunilor și condițiilor de acordare a facilităților la transport, situația juridică în care se află studenții nu este identică cu cea a elevilor, astfel că și tratamentul juridic este diferit. Așa cum a statuat Curtea Constituțională în mod constant în jurisprudența sa, principiul constituțional al egalității în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite (a se vedea Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). 45.Din această perspectivă, reținând că, sub aspectul regimului juridic, elevii constituie o categorie juridică distinctă de cea a studenților, Curtea constată regulile aplicabile unei categorii nu pot fi translatate de plano în cazul celeilalte categorii. De aceea, referitor la invocarea, în susținerea criticilor de neconstituționalitate, a Deciziei Curții Constituționale nr. 657 din 17 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882 din 1 noiembrie 2019, prin care, referitor la transportul elevilor, instanța de contencios constituțional a constatat că sintagma „pe bază de abonament“, cuprinsă în art. 84 alin. (3) din Legea educației naționale nr. 1/2011, este neconstituțională, Curtea observă că aceasta nu prezintă relevanță în cauză, deoarece vizează o ipoteză juridică distinctă. 46.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Teodora Gabriela Petrea și Andreea Sabina Spătariu, de Mihai Sebastian Mirea și Costina Bianca Ursache, de Denisa Mocanu și Ștefania Cristina Roibu și de Andrei Mihai Tănase în dosarele nr. 142/36/2022, nr. 127/36/2022, nr. 143/36/2022 și nr. 126/36/2022 ale Curții de Apel Constanța – Secția de contencios administrativ și fiscal, precum și de Aida-Adriana Stan în Dosarul nr. 146/44/2022 al Curții de Apel Galați – Secția contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. VI pct. 1, 2 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Constanța – Secția de contencios administrativ și fiscal și Curții de Apel Galați – Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 3 octombrie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Simina Popescu-Marin
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x