DECIZIA nr. 500 din 17 septembrie 2019

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 11/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 932 din 20 noiembrie 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 36
ActulREFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 39
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 80 26/06/2013 ART. 41
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 80 26/06/2013 ART. 39
ActulREFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 38
ActulREFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 41
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 36
ART. 1REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 41
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 201
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 200
ART. 3REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ART. 4REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ART. 5REFERIRE LADECIZIE 700 15/11/2018
ART. 5REFERIRE LADECIZIE 267 27/04/2017
ART. 5REFERIRE LADECIZIE 532 14/07/2015
ART. 7REFERIRE LAHOTARARE 6 07/03/2012
ART. 7REFERIRE LALEGE 455 18/07/2001
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 455 18/07/2001
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 476 27/06/2017
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 12
ART. 11REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 55
ART. 12REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 41
ART. 12REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 36
ART. 13REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 39
ART. 14REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 38
ART. 14REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 36
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 18REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 39
ART. 18REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 36
ART. 18REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 38
ART. 18REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 41
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 19REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 671 17/11/2016
ART. 20REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 36
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 627 12/06/2012
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 250 16/03/2010
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 1668 15/12/2009
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 640 28/04/2009
ART. 20REFERIRE LALEGE 146 24/07/1997 ART. 20
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 56
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 358 24/09/2013
ART. 25REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 90
ART. 25REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 453
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 808 19/05/2009
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 87 20/01/2009
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 26REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 144 07/03/2013
ART. 27REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 38
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 46 14/01/2010
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 90 08/02/2007
ART. 27REFERIRE LALEGE 146 24/07/1997 ART. 20
ART. 31REFERIRE LADECIZIE 700 15/11/2018
ART. 31REFERIRE LADECIZIE 267 27/04/2017
ART. 31REFERIRE LADECIZIE 164 16/03/2017
ART. 31REFERIRE LADECIZIE 466 28/06/2016
ART. 31REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 39
ART. 32REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 39
ART. 33REFERIRE LADECIZIE 722 20/11/2018
ART. 33REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013
ART. 33REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 41
ART. 34REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 33
ART. 34REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 197
ART. 37REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 37REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 172 04/04/2023





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Atilla – judecător
Simina Popescu-Marin – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 36,38,39 și art. 41 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Vlad-Ciprian Bozeșan în Dosarul nr. 10.203/197/2018/a2 al Judecătoriei Brașov și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.502D/2018.2.La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.3.Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că la dosarul cauzei, autorul excepției a transmis prin poșta electronică cereri înregistrate la Curtea Constituțională cu nr. 6.771 din 2 septembrie 2019, nr. 6.910 din 6 septembrie 2019, nr. 7.054 din 17 septembrie 2019 și nr. 7.055 din 17 septembrie 2019, prin care solicită retransmiterea sub semnătură electronică a citației emise în Dosarul nr. 1.502D/2018, pentru termenul de judecată din 17 septembrie 2019, comunicarea sub semnătură electronică a punctelor de vedere ale autorităților publice, formulează „recurs/apel“ împotriva deciziei Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate ridicată în prezenta cauză și solicită declararea ca neconstituțională a Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, deoarece nu prevede căi de atac împotriva deciziilor Curții Constituționale. De asemenea susține admiterea criticilor de neconstituționalitate și solicită comunicarea deciziei Curții Constituționale, precum și a punctelor de vedere ale părților adverse, în cauză, invocând, totodată, recuzarea judecătorilor Curții Constituționale. 4.Cu privire la cererile formulate de autorul excepției, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care susține respingerea acestora. Arată că, în cauză, citarea a fost îndeplinită potrivit regulilor procedurale aplicabile conform Legii nr. 47/1992 și Regulamentului de organizare și funcționarea a Curții Constituționale. Cu privire la solicitarea unor acte și înscrisuri aflate la dosarul cauzei, arată că, potrivit Legii nr. 47/1992, autorul excepției poate consulta oricând lucrările dosarului. Cu privire la formularea unei căi de atac în cauză, arată că, potrivit Legii nr. 47/1992, deciziile Curții Constituționale sunt definitive, nefiind susceptibile a fi supuse unei căi de atac. Cu privire la cererea de ridicare a excepției de neconstituționalitate a Legii nr. 47/1992 direct în fața Curții Constituționale arată că aceasta este inadmisibilă, deoarece excepțiile de neconstituționalitate pot fi ridicate doar în fața instanțelor judecătorești ori de arbitraj comercial. De asemenea, în procedura jurisdicțională desfășurată în fața Curții Constituționale nu sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă privind recuzarea judecătorilor.5.Pe fondul excepției de neconstituționalitate, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, spre exemplu, Decizia nr. 532 din 14 iulie 2015, Decizia nr. 267 din 27 aprilie 2017 și Decizia nr. 700 din 15 noiembrie 2018.6.Deliberând asupra cererilor formulate, Curtea decide respingerea acestora, având în vedere următoarele considerente:7.Cu privire la solicitarea de comunicare a citației sub semnătură electronică, Curtea reține că, în cauză, citarea autorului excepției s-a realizat potrivit dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și în Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, aprobat prin Hotărârea Plenului Curții Constituționale nr. 6 din 7 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 27 martie 2012, dispozițiile Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică nefiind aplicabile în procedura jurisdicțională în fața Curții. 8.În ceea ce privește cererea de declarare a unei căi de atac împotriva deciziei Curții Constituționale pronunțate în Dosarul nr. 1.502D/2018, Curtea precizează că Legea nr. 47/1992 nu prevede căi de atac împotriva deciziilor instanței de contencios constituțional.9.Referitor la cererea prin care se invocă neconstituționalitatea Legii nr. 47/1992, deoarece nu prevede căi de atac împotriva deciziilor Curții Constituționale, Curtea subliniază că instanța de contencios constituțional nu poate hotărî asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate direct în fața sa, întrucât ar încălca art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, conform căruia părțile trebuie să își exprime punctele de vedere în legătură cu excepția de neconstituționalitate în fața instanței judecătorești, depunând dovezile pe care le consideră necesare, iar instanța de judecată este obligată să își exprime opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. Așadar, litigiul constituțional se desfășoară numai în limitele determinate prin actul de sesizare, fără ca acestea să poată fi modificate de vreuna dintre părți (a se vedea, ad similis, Decizia nr. 476 din 27 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 725 din 7 septembrie 2017, paragraful 24).10.Cât privește cererea de comunicare a deciziei Curții Constituționale și a altor acte și înscrisuri aflate la dosar, Curtea arată că, în calitate de parte, autorul excepției are dreptul de a consulta dosarul la grefa Curții, potrivit art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, și, de asemenea, că instanța de contencios constituțional nu are obligația de a elibera, gratuit, copii ale documentelor din dosar.11.Referitor la invocarea recuzării judecătorilor Curții Constituționale, Curtea, în temeiul art. 55 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, respinge cererea de recuzare formulată, ca inadmisibilă, având în vedere că în procedura din fața instanței de contencios constituțional nu sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă privind recuzarea judecătorilor.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:12.Prin Încheierea din 4 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 10.203/197/2018/a2, Judecătoria Brașov a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 36,38,39 și art. 41 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de petentul Vlad-Ciprian Bozeșan într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru într-un dosar civil.13.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că prevederile art. 39 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 sunt neconstituționale, întrucât permit soluționarea cererii de reexaminare în camera de consiliu, fără citarea părților. Faptul că încheierea prin care se soluționează cererea de reexaminare este definitivă încalcă dreptul de acces la o instanță, iar necomunicarea către petent a rezoluției judecătorului prin care a fost stabilit cuantumul taxei judiciare de timbru este de natură a afecta dreptul la apărare. În aceste condiții, prevederile legale criticate aduc atingere caracterului previzibil al legii, de vreme ce art. 36 nu prevede o cale de atac și nici obligativitatea motivării modului de calcul al suplimentului de taxă. Se susține, de asemenea, că este încălcat caracterul echitabil al procedurii, deoarece judecătorii sunt prestatori ai serviciilor publice și reprezentanți ai instanțelor judecătorești în procesele cu părțile beneficiare ale serviciilor publice.14.Judecătoria Brașov consideră că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, sens în care reține, în esență, că însăși cererea de reexaminare, în sine, este o veritabilă cale de atac ce dă posibilitatea justițiabilului de a supune atenției unui alt complet de judecată modalitatea stabilirii timbrajului, al cărui cuantum rezidă din lege și nu este opera discreționară, subiectivă a judecătorului. Ca atare, într-o asemenea împrejurare nu este necesară comunicarea rezoluției de stabilire a cuantumului taxei către justițiabil. Totodată, referitor la posibilitatea instanței de a stabili un timbraj suplimentar, potrivit art. 36 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, respectiv, în calea de atac, potrivit art. 38 din același act normativ, aceste texte de lege apar ca fiind constituționale, reglementând, de fapt, tocmai caracterul legal al taxei de timbru aferente cererii de chemare în judecată prin aplicarea sa în mod nediferențiat cererilor similare, suplinind astfel, pe parcursul procedurii judiciare, remedierea unor eventuale omisiuni sau erori de calcul. În ansamblul acestora, textele legale a căror neconstituționalitate se invocă nu prezintă vicii de constituționalitate în raport cu dispozițiile din Legea fundamentală invocate sau cu principiile de drept enunțate.15.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.16.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de autorul excepției, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:17.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.18.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 36, 38, 39 și art. 41 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările și completările ulterioare, având următorul cuprins:– Art. 36:(1)Dacă în momentul înregistrării sale acțiunea sau cererea a fost taxată corespunzător obiectului său inițial, dar în cursul procesului apar elemente care determină o valoare mai mare a obiectului cererii, instanța va pune în vedere reclamantului să achite suma datorată suplimentar până la termenul stabilit de instanță.(2)Dacă până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanță reclamantul nu îndeplinește obligația de plată a taxei, acțiunea ori cererea nu va putea fi anulată integral, ci va trebui soluționată în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.;– Art. 38: „În situația în care instanța judecătorească învestită cu soluționarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare constată că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, va dispune obligarea părții la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu.“;– Art. 39:(1)Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. Cererea de reexaminare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.(2)Cererea se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere definitivă. Dispozițiile art. 200 alin. (2) teza I din Codul de procedură civilă rămân aplicabile în ceea ce privește complinirea celorlalte lipsuri ale cererii de chemare în judecată. Instanța va proceda la comunicarea cererii de chemare în judecată, în condițiile art. 201 alin. (1) din Codul de procedură civilă, numai după soluționarea cererii de reexaminare.(3)În cazul admiterii integrale sau parțiale a cererii de reexaminare, instanța va dispune restituirea taxei de timbru total ori, după caz, proporțional cu reducerea sumei contestate.(4)În cazul taxelor datorate pentru cereri adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, soluționarea cererii de reexaminare este de competența Judecătoriei Sectorului 5 București.;– Art. 41 alin. (3): „În vederea executării creanțelor având ca obiect taxa judiciară de timbru, instanțele judecătorești vor comunica de îndată hotărârea, care constituie titlu executoriu pentru plata taxei judiciare de timbru, către organele prevăzute la alin. (1) și (2)“.19.În opinia autorului excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 21 privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale – Dreptul la un proces echitabil.20.Examinând excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 36 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, Curtea reține că aceste dispoziții au mai format obiect al controlului de constituționalitate, iar prin Decizia nr. 671 din 17 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 10 februarie 2017, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate. De asemenea, Curtea observă că soluția legislativă criticată cuprinsă de art. 36 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 era prevăzută de art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, abrogată, potrivit art. 58 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, și că prevederile art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 146/1997 au format, în repetate rânduri, obiect al controlului de constituționalitate. În acest sens, pot fi menționate, de exemplu, Decizia nr. 640 din 28 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 11 iunie 2009, Decizia nr. 1.668 din 15 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 23 februarie 2010, Decizia nr. 250 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 19 mai 2010, Decizia nr. 627 din 12 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 445 din 4 iulie 2012.21.Cu acele prilejuri, Curtea a reținut, în esență, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea din 28 mai 1985, pronunțată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, 1985, paragraful 57), că o caracteristică a principiului liberului acces la justiție este aceea că nu este un drept absolut. Astfel, acest drept, care cere prin însăși natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări atât timp cât nu este atinsă însăși substanța sa.22.În aceste condiții, Curtea a reținut că accesul liber la justiție nu înseamnă gratuitate. Nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de înfăptuirea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 alin. (1) din Constituție, cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii.23.Plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiție legală pentru începerea proceselor civile, obligația de plată anticipată a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanța judecătorească) este justificată, ca și sancțiunea anulării acțiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora.24.De asemenea, la finalul procesului judiciar, sarcina suportării cheltuielilor judiciare, inclusiv a celor constând în plata taxelor de timbru, îi revine persoanei care a căzut în pretenții sau care, în cauzele nelitigioase, a beneficiat de prestațiile efectuate, în condițiile legii, de instanțele judecătorești.25.De altfel, contribuția justițiabilului poate fi recuperată, la cererea acestuia, în temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă, de la partea care cade în pretenții. Așadar, regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Totodată, potrivit dispozițiilor art. 90 din Codul de procedură civilă, cel care nu este în măsură să facă față cheltuielilor pe care le determină declanșarea și susținerea unui proces civil, fără a primejdui propria întreținere sau a familiei sale, poate beneficia de asistență judiciară, în condițiile legii speciale privind ajutorul public judiciar (în acest sens, a se vedea și Decizia nr. 87 din 20 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 12 februarie 2009, Decizia nr. 808 din 19 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 23 iunie 2009, și Decizia nr. 358 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 759 din 6 decembrie 2013).26.Având în vedere considerentele expuse, Curtea a constatat că dispozițiile legale criticate respectă exigențele prevăzute de art. 1 alin. (5) și art. 21 din Constituție, precum și pe cele ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, permițând păstrarea unui just echilibru între interesele individuale și cele care privesc administrarea justiției.27.În ceea ce privește dispozițiile art. 38 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, Curtea observă că soluția legislativă cuprinsă de acestea, similară celei cuprinse de art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/2007 (în prezent, abrogată), a mai format obiectul controlului de constituționalitate, iar prin Decizia nr. 90 din 8 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 26 februarie 2007, Decizia nr. 46 din 14 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 8 aprilie 2010, și Decizia nr. 144 din 7 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 10 aprilie 2013, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiate excepțiile de neconstituționalitate. Curtea a reținut că, potrivit textului de lege criticat, atunci când constată că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, instanța judecătorească învestită cu soluționarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare va dispune obligarea părții care a căzut în pretenții la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu.28.Curtea a constatat că obligativitatea achitării taxelor judiciare de timbru, fără a mai exista posibilitatea neîndeplinirii acestei obligații de plată, cu consecința anulării acțiunii sau a cererii, este rezultatul firesc al derulării procesului, fiind echitabil ca, la finalul unui proces judiciar, partea care a căzut în pretenții să fie obligată la plata taxelor judiciare de timbru.29.Instanța de judecată controlează, din oficiu, cuantumul taxei judiciare de timbru, obligând partea să plătească valoarea acesteia. Din acest punct de vedere, Curtea a constatat că timbrarea acțiunii este o cerință imperativă a legii, judecătorul neputând soluționa o cerere fără a constata în prealabil valabilitatea efectuării plății taxei de timbru aferente valorii obiectului cererii de chemare în judecată.30.De altfel, Curtea a constatat că actul normativ criticat reglementează în mod simetric posibilitatea modificării cuantumului taxelor judiciare de timbru, atât în fața primei instanțe, instituind posibilitatea reexaminării acestora, cât și în cadrul fazei procesuale a căilor de atac, când instanța de judecată poate dispune obligarea părții la plata taxelor judiciare de timbru aferente, atunci când constată că în fazele procesuale anterioare cuantumul taxei de timbru nu a fost plătit în mod legal.31.Referitor la prevederile art. 39 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, Curtea observă că acestea au mai fost supuse controlului de constituționalitate, exercitat din perspectiva unor critici similare de neconstituționalitate, Curtea Constituțională respingând excepțiile de neconstituționalitate. În acest sens sunt, spre exemplu: Decizia nr. 700 din 15 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 21 iunie 2019, Decizia nr. 267 din 27 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 14 iulie 2017, Decizia nr. 164 din 16 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 7 iulie 2017, Decizia nr. 466 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 26 august 2016.32.Curtea a reținut că art. 39 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 reprezintă o normă procedurală care reglementează soluționarea cererii de reexaminare împotriva încheierii de stabilire a taxei judiciare de timbru, așadar, un incident procedural prealabil antamării fondului de către instanța de judecată. Întrucât în discuție este o chestiune prealabilă, soluționarea acesteia este guvernată de principiul celerității, care ar fi grav afectat prin aplicarea în materie a principiilor oralității și contradictorialității, a obligativității citării părților, precum și a posibilității exercitării unei căi de atac împotriva încheierii de soluționare a cererii de reexaminare. Curtea a mai observat că rațiuni ce țin de necesitatea soluționării într-un termen rezonabil a cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești justifică în mod obiectiv soluția legislativă criticată, care asigură în mod eficient un raport rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit – stabilirea corectă a taxelor judiciare de timbru – și mijloacele procedurale utilizate. Totodată, Curtea a statuat că acest cadru legislativ, în deplin acord cu normele fundamentale, creează premisele necesare ce permit instanței judecătorești să examineze circumstanțele specifice fiecărui caz și să realizeze un just echilibru între interesele individuale și cele privind administrarea justiției, astfel încât solicitantului să îi fie asigurat accesul efectiv la justiție.33.Referitor la prevederile art. 41 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, care stabilesc că, în vederea executării creanțelor având ca obiect taxa judiciară de timbru, instanțele judecătorești vor comunica de îndată hotărârea, care constituie titlu executoriu pentru plata taxei judiciare de timbru, către organele de executare ale unităților administrativ-teritoriale prevăzute la art. 40 alin. (1) din actul normativ menționat, Curtea observă că și acestea au mai format obiect al controlului de constituționalitate. Astfel, prin Decizia nr. 722 din 20 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 27 martie 2019, Curtea Constituțională a reținut că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 reglementează, în ansamblul său, una dintre condițiile exercitării dreptului de acces la justiție, condiție ce vizează, ca regulă, plata serviciilor prestate de către instanțele judecătorești, precum și de către Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În mod excepțional, atunci când legea prevede în mod expres, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru [art. 1 alin. (3)].34.Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, exceptând cazurile prevăzute de lege [art. 33 alin. (1)]. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii (art. 197 din Codul de procedură civilă). De asemenea, în cazul în care se dispune amânarea sau eșalonarea plății taxei de timbru, hotărârea instanței de judecată constituie titlu executoriu, fiind comunicată organelor de executare ale unităților administrativ-teritoriale, în vederea executării creanțelor.35.Curtea a statuat că, prin învestirea hotărârilor judecătorești cu titlu executoriu în ceea ce privește serviciile deja prestate de instanțele judecătorești ori în privința obligațiilor reclamantului de a plăti în viitor taxa judiciară, legiuitorul a urmărit facilitarea executării creanțelor vizând această taxă. Acest fapt nu impietează în niciun fel asupra dreptului persoanelor de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor lor legitime și nici asupra libertății de a renunța la judecată, în virtutea principiului disponibilității.36.Soluția adoptată și considerentele deciziilor citate sunt valabile și în prezenta cauză, întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale.37.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Vlad-Ciprian Bozeșan în Dosarul nr. 10.203/197/2018/a2 al Judecătoriei Brașov și constată că prevederile art. 36, 38,39 și art. 41 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Brașov și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 17 septembrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Simina Popescu-Marin

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x