DECIZIA nr. 50 din 22 ianuarie 2019

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 10/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 321 din 24 aprilie 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 221
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 221
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 221
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 26
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 5REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 6REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 208
ART. 8REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 221
ART. 9REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 221
ART. 10REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 221
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 11REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 208
ART. 12REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 221
ART. 13REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 5
ART. 16REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 208
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 26
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 26
ART. 19REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 21REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 24REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 221
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 26
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 26REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 208
ART. 26REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 221
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 29REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 221
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 26
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 30REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 31REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 208
ART. 31REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 221
ART. 32REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 202
ART. 32REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 215
ART. 32REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 216
ART. 32REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 221
ART. 33REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 207
ART. 33REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 208
ART. 34REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 208
ART. 35REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 207
ART. 35REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 208
ART. 36REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 205
ART. 36REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 206
ART. 39REFERIRE LALEGE 254 19/07/2013 ART. 129
ART. 40REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 40REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 745 21/11/2019





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Afrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 221 alin. (6) din Codul de procedură penală, excepție ridicată din oficiu și de Omar Raman Rizgar în Dosarul nr. 1.579/63/2017/a1.4 al Tribunalului Dolj – Secția penală și pentru cauze cu minori și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.364D/2017.2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.3.Magistratul-asistent referă asupra faptului că în sală se află doamna traducător autorizat de limbă engleză Oana Răican.4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciază că pentru soluționarea acestei excepții trebuie mai întâi să se stabilească modul în care se aplică dispozițiile legale criticate și dacă acestea au legătură cu soluționarea cauzei și, în final, dacă excepția este întemeiată.5.Instanța de sesizare susține că sunt încălcate prevederile art. 23 și art. 53 din Constituție, iar autorul excepției susține că ar fi încălcate prevederile art. 26 din Legea fundamentală și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece o persoană care este supusă măsurii arestului la domiciliu nu poate face o cerere de modificare a obligațiilor care îi sunt impuse.6.Potrivit prevederilor art. 208^1 din Codul de procedură penală, text care se aplică tuturor măsurilor preventive, instanța trebuie să se pronunțe și cu privire la conținutul obligațiilor care intră în conținutul măsurii preventive. Rezultă că, deși instanța de judecată are o astfel de posibilitate, persoana supusă măsurii preventive nu poate solicita modificarea conținutului obligațiilor la care este ținută. 7.Așa fiind, apreciază că excepția ar trebui respinsă ca inadmisibilă, motivat de împrejurarea că instanța de fond, după ce a constatat existența acestor probleme în aplicarea textului, fără a invoca vreun temei legal, a procedat la soluționarea pe fond a excepției în sensul că a examinat dacă, în acea cauză concretă, interdicția impusă persoanei aflate sub măsura arestului la domiciliu de a lua legătura cu concubina sa este una justificată. Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, o decizie de admitere trebuie să producă un efect concret în cauza în care a fost invocată excepția. Or, în cauza de față admiterea excepției nu ar putea să producă niciun efect, deoarece cauza a fost soluționată pe fond și cererea a fost respinsă. Lipsa acestui posibil efect concret al unei eventuale decizii de admitere a Curții Constituționale ar trebui să conducă la inadmisibilitatea excepției de neconstituționalitate.8.Pe fondul excepției, reprezentantul Ministerului Public apreciază că, prin imposibilitatea formulării unei cereri de modificare a conținutului obligației prevăzute de art. 221 alin. (2) lit. b) din Codul de procedură penală, există o limitare nejustificată a dreptului la viață privată coroborat cu dreptul de acces la o instanță și, prin urmare, se impune admiterea excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:9.Prin Încheierea din 5 aprilie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 1.579/63/2017/a1.4, Tribunalul Dolj – Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 221 alin. (6) din Codul de procedură penală, excepție ridicată atât din oficiu de către instanța de judecată, cât și de inculpatul Omar Raman Rizgar în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluționarea unei cereri de modificare a conținutului măsurii arestului la domiciliu.10.În motivarea excepției de neconstituționalitate, instanța din oficiu susține că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 221 alin. (6) din Codul de procedură penală este întemeiată, aceste prevederi contravenind dispozițiilor constituționale ale art. 23 alin. (1) și art. 53. Astfel, dispozițiile procedurale contestate nu prevăd și dreptul inculpatului ca, la cererea scrisă și motivată a acestuia, să i se poată permite modificarea obligațiilor impuse pe perioada măsurii arestului la domiciliu. 11.De asemenea, prin dispozițiile art. 208^1 din Codul de procedură penală, legiuitorul a prevăzut posibilitatea cenzurării în cadrul procedurii de verificare a măsurilor preventive potrivit art. 207 și art. 208 din Codul de procedură penală, modificarea obligațiilor din conținutul acestora.12.În acest context, judecătorul de cameră preliminară apreciază că legiuitorul a lăsat această posibilitate în privința măsurii arestului la domiciliu numai organului judiciar, din moment ce dispozițiile art. 221 alin. (6) din Codul de procedură penală exclud această posibilitate, cu atât mai mult cu cât, din lecturarea integrală a art. 221 din același cod nu se poate identifica vreo dispoziție procedurală care să permită titularului dreptului, în calitate de subiect procesual cu privire la exercitarea unor drepturi, să aibă un rol activ. 13.De aceea, se apreciază că organul judiciar nu se poate substitui, în temeiul rolului activ conferit de art. 5 din Codul de procedură penală, părților, subiecților procesuali, cu privire la exercitarea drepturilor acestora, care au un caracter personal. 14.Prin lăsarea numai a posibilității organului judiciar de modificare a conținutului unei măsuri preventive, în condițiile în care textul criticat nu prevede această posibilitate și pentru partea interesată în cauză, se pune problema echitabilității procedurii, a caracterului discriminatoriu și a proporționalității.15.Dreptul de a sesiza acest aspect trebuie să fie garantat pentru persoana căreia i s-a restricționat un drept, prin însăși prevederea lui în lege, pentru că numai în acest caz se poate aprecia echitabilitatea unei proceduri.16.Totodată, judecătorul de cameră preliminară a mai constatat că dispozițiile art. 208^1 din Codul de procedură penală nu pot transfera această posibilitate persoanei de a formula o cerere pentru modificarea obligațiilor din conținutul măsurilor preventive.17.În concluzie, caracterul limitat și temporar al ingerinței nu poate fi verificat decât de organul judiciar, aspect ce atrage o procedură neechitabilă și care creează neproporționalitate între restricție și situația care a determinat-o inițial, prin necenzurarea ei la timp. 18.De asemenea, inculpatul Omar Raman Rizgar susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale, arătând că înlocuirea sau înlăturarea unor obligații, ca instituție juridică ce operează în domeniul măsurilor preventive, ar trebui să fie posibilă (așa cum legiuitorul a reglementat în conținutul măsurii preventive a controlului judiciar) tocmai datorită naturii procesului penal, definit ca un complex de acte succesive, cu o desfășurare progresivă, care au drept scop pronunțarea unei soluții juste în legătură cu conflictul de drept supus soluționării. 19.Această omisiune a legiuitorului de a da posibilitatea părților sau instanței, din oficiu, de a înlocui sau de a înlătura o obligație impusă conținutului arestului la domiciliu contravine art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 26 din Constituție în sensul în care autoritățile publice respectă și ocrotesc viața intimă și privată a persoanelor.20.Raportând condițiile art. 53 din Constituție la prezenta cauză, se susține că ingerința generată de măsura arestului la domiciliu și omisiunea legiuitorului de a permite modificarea unor obligații afectează în mod direct drepturi fundamentale, respectiv dreptul la libertate individuală, viață inimă, familială și privată.21.Ingerința analizată nu este proporțională cu cauza care a determinat-o, întrucât dispunerea măsurii arestului la domiciliu cu obligațiile aferente acesteia, în procedura de cameră preliminară, fără a se reglementa posibilitatea înlăturării acestor obligații, nu asigură un proces echitabil așa cum acesta este reglementat de art. 6 din Convenție.22.Din moment ce autoritățile publice pot recurge la restrângerea exercițiului unor drepturi în lipsa unor alte soluții, pentru salvgardarea valorilor statului democratic, este normal ca tot aceste autorități să poată modifica aceste obligații în funcție de faza procesuală în care se regăsește persoana respectivă. 23.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.24.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 221 alin. (6) din Codul de procedură penală este, în principal, inadmisibilă și, în subsidiar, neîntemeiată. Astfel, autorul acesteia critică textul pentru ceea ce nu conține, solicitând adoptarea unei noi soluții legislative. Or, acceptarea acestui punct de vedere echivalează cu transformarea instanței de contencios constituțional într-un legislator pozitiv, lucru care contravine art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării. 25.În subsidiar se arată că art. 26 din Constituție garantează dreptul la viață intimă, familială și privată și că acest drept nu este unul absolut, legea stabilind condițiile exercitării sale. În stabilirea limitelor acestui drept, legiuitorul infraconstituțional este ținut să respecte prevederile art. 53 din Constituție care stabilește condițiile pentru restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 26 din Constituție, câtă vreme limitarea dreptului la viață intimă, familială și privată prin instituirea unor măsuri preventive este făcută și cu respectarea prevederilor art. 53 din Constituție – arestul la domiciliu este o măsură preventivă prevăzută de lege și poate fi dispusă dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii unei alte infracțiuni. 26.În plus, dispozițiile art. 221 alin. (6) din Codul de procedură penală se coroborează cu prevederile art. 207-208 din același cod referitoare la verificarea măsurilor preventive în procedura de cameră preliminară și la verificarea măsurilor preventive în cursul judecății. Potrivit art. 208^1 din Codul de procedură penală, în cadrul procedurii de verificare a măsurilor preventive potrivit art. 207 și art. 208 se poate dispune și modificarea obligațiilor din conținutul acestora.27.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:28.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.29.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 221 alin. (6) din Codul de procedură penală cu denumirea marginală Conținutul măsurii arestului la domiciliu, care au următorul conținut: „La cererea scrisă și motivată a inculpatului, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, prin încheiere, îi poate permite acestuia părăsirea imobilului pentru prezentarea la locul de muncă, la cursuri de învățământ sau de pregătire profesională ori la alte activități similare sau pentru procurarea mijloacelor esențiale de existență, precum și în alte situații temeinic justificate, pentru o perioadă determinată de timp, dacă acest lucru este necesar pentru realizarea unor drepturi ori interese legitime ale inculpatului.“ 30.Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 23 alin. (1) referitor la libertatea individuală, art. 26 referitor la Viața intimă, familială și privată și art. 53 referitor la Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și dispozițiile art. 6 – Dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. 31.Examinând excepția de neconstituționalitate astfel formulată, Curtea constată că judecătorul de cameră preliminară critică, în esență, dispozițiile art. 221 alin. (6) din Codul de procedură penală, deoarece nu prevăd și posibilitatea ca modificarea obligațiilor impuse pe perioada măsurii arestului la domiciliu să se poată dispune și la cererea scrisă și motivată a inculpatului, cu atât mai mult cu cât, prin dispozițiile art. 208^1 din Codul de procedură penală, o astfel de modificare a obligațiilor poate surveni numai din oficiu în cadrul procedurii de verificare a măsurilor preventive, inculpatul neavând posibilitatea să ceară acest lucru. De asemenea, autorul excepției Omar Raman Rizgar susține că dispozițiile legale criticate nu conferă părților sau instanței din oficiu posibilitatea de a înlocui sau de a înlătura o obligație impusă în conținutul măsurii arestului la domiciliu.32.Analizând aceste critici, Curtea constată că, dintre măsurile preventive consacrate de art. 202 alin. (4) din Codul de procedură penală, doar controlul judiciar, controlul judiciar pe cauțiune și arestul la domiciliu sunt susceptibile de atașarea unor obligații și se regăsesc în: – art. 215 alin. (1) din Codul de procedură penală referitor la Conținutul controlului judiciar potrivit căruia (1)Pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpatul trebuie să respecte următoarele obligații:a)să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;b)să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;– art. 216 alin. (3) din Codul de procedură penală referitor la Condițiile generale ale Controlului judiciar pe cauțiune, potrivit căruia „Dispozițiile art. 212-215^1 se aplică în mod corespunzător“;– art. 221 alin. (2) din Codul de procedură penală referitor la Conținutul măsurii arestului la domiciliu, potrivit căruia (2)Pe durata arestului la domiciliu, inculpatul are următoarele obligații:a)să se prezinte în fața organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată ori de câte ori este chemat;b)să nu comunice cu persoana vătămată sau membrii de familie ai acesteia, cu alți participanți la comiterea infracțiunii, cu martorii ori experții, precum și cu alte persoane stabilite de organul judiciar.33.De asemenea, potrivit art. 207 și art. 208 din Codul de procedură penală, toate măsurile preventive se verifică din oficiu în procedura de cameră preliminară și în cursul judecății. Această procedură implică faptul că inculpatul este citat [a se vedea art. 207 alin. (2) și art. 208 alin. (2) din Codul de procedură penală], iar, în ceea ce privește măsura arestului la domiciliu, în tot cursul procedurii de cameră preliminară/ judecății, judecătorul de cameră preliminară/instanța, din oficiu, verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile și, respectiv, 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestului la domiciliu sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea acestei măsuri, or, dacă, dimpotrivă, constată că temeiurile au încetat, revocă măsura și dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză – a se vedea art. 207 alin. (5) și (6) și art. 208 alin. (3) și (4) din Codul de procedură penală. 34.Totodată, potrivit art. 208^1 din Codul de procedură penală, în cadrul acestor proceduri de verificare a măsurilor preventive în cadrul camerei preliminare și a judecății se poate dispune și modificarea obligațiilor din conținutul acestora. Drept urmare, având în vedere împrejurarea că, așa cum s-a arătat, inculpatul este citat, este evident că acesta poate supune analizei judecătorului de cameră preliminară sau instanței de judecată atât aspecte legate de inexistența temeiurilor care au determinat luarea măsurii preventive sau a temeiurilor noi ori încetarea acelor temeiuri care au determinat luarea sau prelungirea măsurii preventive, cât și aspecte legate de modificarea obligațiilor.35.Așa fiind, nu poate fi primită susținerea potrivit căreia este afectat dreptul la un proces echitabil, deoarece procedura mai sus arătată este una contradictorie cu citarea inculpatului, iar, în cazul în care inculpatul se află internat în spital și din cauza stării sănătății nu poate fi adus în fața judecătorului de drepturi și libertăți/judecătorului de cameră preliminară/instanței de judecată sau când, din cauză de forță majoră ori stare de necesitate, deplasarea sa nu este posibilă, verificarea va fi analizată în lipsa inculpatului, dar numai în prezența avocatului acestuia, căruia i se dă cuvântul pentru a pune concluzii – a se vedea art. 207 alin. (3),art. 208 alin. (3), art. 235 alin. (4)-(6) și art. 204 alin. (7) teza finală din Codul de procedură penală care se aplică în mod corespunzător. 36.Nu poate fi primită nici critica potrivit căreia este afectată echitabilitatea procedurii prin aceea că obligațiile din conținutul măsurii arestului la domiciliu nu pot fi cenzurate decât cu prilejul verificării sale periodice, deoarece, potrivit art. 205 și art. 206 din Codul de procedură penală, legiuitorul a instituit posibilitatea contestării tuturor încheierilor prin care se dispune asupra măsurilor preventive în procedura camerei preliminare și în cursul judecății. Astfel, împotriva încheierilor prin care judecătorul de cameră preliminară/instanța dispune asupra măsurilor preventive (care implică pe lângă luarea, menținerea, revocarea, încetarea și înlocuirea unei măsuri preventive), inculpatul și procurorul pot formula contestație, în termen de 48 de ore de la pronunțare sau, după caz, de la comunicare. 37.Drept urmare, pe calea contestației, inculpatul poate supune cenzurii unui judecător toate aspectele legate de rațiunea luării/menținerii/înlocuirii unei măsuri preventive și care implică inclusiv menținerea sau modificarea obligațiilor care fac parte din însuși conținutul acelor măsuri preventive. Așa fiind, modalitatea de reglementare a contestației împotriva încheierilor prin care se dispune asupra măsurilor preventive în procedura camerei preliminare/în cursul judecății reprezintă ea însăși o garanție a dreptului de acces liber la justiție, cu atât mai mult cu cât întreaga procedură se caracterizează prin celeritate și urgență, astfel încât stabilirea unor reguli speciale de procedură este realizată de legiuitor în exercitarea competenței sale constituționale și nu încalcă accesul liber la justiție. 38.Aceasta își are justificare în rațiunea pentru care legiuitorul a reglementat inculpatului calitatea de titular al dreptului la contestație, acesta având un interes legitim în exercitarea căii de atac prin care se asigură un control judiciar cu privire la măsurile preventive de natură a afecta drepturi și libertăți fundamentale. Analiza condițiilor care justifică înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a arestului la domiciliu – cum este cazul în speță – are în vedere aceste aspecte și nu este de natură a afecta dreptul la un proces echitabil, libertatea individuală, viața intimă familială și privată ori condițiile restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, caracterul rezonabil al măsurii preventive și al obligațiilor din conținutul său fiind apreciat prin raportare la gravitatea infracțiunii săvârșite, complexitatea și specificul cauzei, astfel încât prin durata și conținutul său să permită realizarea scopului pentru care a fost instituită, respectiv garantarea bunei desfășurări a procesului penal în toate fazele sale. 39.În sfârșit, Curtea constată că, în acord cu art. 129 referitor la Executarea supravegherii arestului la domiciliu din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, după consultarea inculpatului, organul de supraveghere întocmește un program care cuprinde modul de executare a arestului la domiciliu, obligația de informare în situația părăsirii locuinței în cazuri urgente, precum și, după caz, condițiile de părăsire, deplasare și revenire la locuință, care i se comunică, de îndată, sub semnătură.40.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată din oficiu de către Tribunalul Dolj – Secția penală și pentru cauze cu minori și de Omar Raman Rizgar în Dosarul nr. 1.579/63/2017/a1.4 și constată că dispozițiile art. 221 alin. (6) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Dolj – Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 22 ianuarie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x