DECIZIA nr. 50 din 1 februarie 2018

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ileana Ilie, prin reprezentant convențional Daniel Ilie, în Dosarul nr. 30.296/4/2015/a1 al Judecătoriei Sectorului 4 București și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.348D/2017. … 2.Dezbaterile au avut loc la data de 18 ianuarie 2018, în prezența reprezentantului convențional al autoarei excepției și cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul prevederilor art. 222 alin. (2) din Codul de procedură civilă coroborate cu ale art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, precum și în vederea depunerii de concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 31 ianuarie 2018 și apoi pentru data de 1 februarie 2018, dată la care a pronunțat prezenta decizie. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:3.Prin Încheierea din 7 iulie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 30.296/4/2015/a1, Judecătoria Sectorului 4 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Ileana Ilie, prin reprezentant convențional Daniel Ilie, într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de reexaminare a unei amenzi judiciare. … 4.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textele de lege criticate sunt lipsite de claritate și precizie. … 5.Judecătoria Sectorului 4 București apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că textul de lege criticat nu încalcă nicio dispoziție constituțională, îndeplinind condițiile de previzibilitate și claritate. De altfel, conceptele de bună-credință și abuzul de drept sunt definite în mod expres de art. 12, art. 14 și art. 15 din Codul de procedură civilă, putându-se astfel stabili ce se înțelege prin reaua-credință la care face referire textul de lege criticat.  … 6.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate. … 7.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că, în virtutea mandatului constituțional reglementat prin art. 126 alin. (2), legiuitorul are competența de a adopta reglementări cu caracter general sau cu caracter special, derogatoriu, cu aplicabilitate la anumite situații, în mod egal, pentru toți cei interesați în exercitarea acelorași categorii de drepturi sau în îndeplinirea acelorași categorii de obligații. Potrivit dispozițiilor art. 12 din Codul de procedură civilă, drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege și fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părți; partea care își exercită drepturile procesuale în mod abuziv răspunde pentru prejudiciile materiale și morale cauzate, ea putând fi obligată, potrivit legii, și la plata unei amenzi judiciare; de asemenea, partea care nu își îndeplinește cu bună-credință obligațiile procesuale răspunde, în condițiile arătate. De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să își probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia. … 8.Se mai consideră, cu privire la amendă, că doctrina a arătat că, în sistemul sancțiunilor procesual civile, aceasta este calificată drept unul dintre mijloacele menite să garanteze buna aplicare a regulilor de procedură, să împiedice exercitarea abuzivă a drepturilor procedurale, dar și drept sancțiune procedurală, autonomă și distinctă de toate celelalte sancțiuni, prin natura și rolul pe care îl îndeplinește în cadrul procedurii judiciare. Noua reglementare, ca și vechea reglementare (art. 1085 din vechiul Cod de procedură civilă), stabilește o cale de atac unică, derogatorie de la dreptul comun, și anume cererea de reexaminare. Spre deosebire de vechea reglementare, cererea de reexaminare se soluționează de un alt complet decât cel care a stabilit amenda sau despăgubirea, oferindu-se astfel garanții suplimentare privind imparțialitatea completului care soluționează cererea de reexaminare. Soluția legislativă criticată presupune că aplicarea amenzii judiciare este lăsată de legiuitor la latitudinea instanței de judecată, care, apreciind asupra vinovăției autorului faptei și a ordinii de drept încălcate, va dispune sau nu aplicarea amenzii judiciare. … 9.Se mai apreciază că, în temeiul mandatului constituțional amintit, textul de lege criticat instituie sancțiunea amenzii judiciare de la 100 lei la 1000 lei pentru introducerea, cu reacredință, a unor cereri principale, accesorii, adiționale sau incidentale, precum și pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice. Invocă cele statuate în jurisprudența Curții Constituționale în această materie, respectiv Decizia nr. 469 din 27 iunie 2017. … 10.Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituționale, arătând că își menține punctul de vedere exprimat în Decizia Curții Constituționale nr. 469 din 27 iunie 2017. … 11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, republicată, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 13.Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl reprezintă prevederile art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015. Având în vedere că notele scrise depuse în susținerea excepției se referă și la dispozițiile art. 23 alin. (2) din Codul de procedură civilă, Curtea reține ca obiect al excepției atât aceste din urmă dispoziții legale, cât și cele ale art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a), cuprins în același cod. În ceea ce privește stabilirea obiectului excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că, în jurisprudența sa, a statuat cu valoare de principiu că, în exercitarea controlului de constituționalitate, instanța de contencios constituțional trebuie să țină cont de voința reală a părții care a ridicat excepția de neconstituționalitate, în caz contrar, Curtea ar fi ținută de un criteriu procedural strict formal, respectiv indicarea formală de către autorul excepției a textului legal criticat (în acest sens, Decizia nr. 775 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.006 din 18 decembrie 2006; Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012). Prevederile legale criticate au următorul conținut:– Art. 23 alin. (2): „(2) Președintele veghează ca ordinea și solemnitatea ședinței să fie respectate, putând lua în acest scop orice măsură prevăzută de lege.“; … – Art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a): „(1) Dacă legea nu prevede altfel, instanța, potrivit dispozițiilor prezentului articol, va putea sancționa următoarele fapte săvârșite în legătură cu procesul, astfel: …  … 1.cu amendă judiciară de la 100 lei la 1.000 lei:a)introducerea, cu rea-credință, a unor cereri principale, accesorii, adiționale sau incidentale, precum și pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice;“. …  … 14.În motivarea excepției de neconstituționalitate sunt invocate dispozițiile constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul securității juridice, în componenta sa referitoare la calitatea legii, art. 11 alin. (1) privind obligația statului de îndeplinire cu bună-credință a obligațiilor ce îi revin din tratatele la care este parte, art. 16 – Egalitatea în drepturi, art. 20 – Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 – Accesul liber la justiție, art. 24 – Dreptul la apărare, art. 57 – Exercitarea drepturilor și a libertăților, art. 124 – Înfăptuirea justiției și art. 148 – Integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, sunt invocate dispozițiile art. 6 – Dreptul la un proces echitabil, art. 14 – Interzicerea discriminării și art. 17 – Interzicerea abuzului de drept din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autoarea acesteia susține încălcarea prevederilor constituționale invocate deoarece textele de lege criticate nu sunt suficient de clare, precise și previzibile. … 16.Analizând aceste susțineri, Curtea reține că, potrivit art. 1 alin. (5) din Constituție, care consacră principiul respectării obligatorii a legilor, acestea trebuie să îndeplinească anumite cerințe de claritate și previzibilitate, astfel încât destinatarii să își poată adapta în mod corespunzător conduita. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa (de exemplu, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012) că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis și clar pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu trebuie să afecteze însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, deciziile Curții Constituționale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, și nr. 430 din 24 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 21 ianuarie 2014). … 17.Or, aplicând aceste considerente de principiu la cauza de față, Curtea reține că textele de lege criticate sunt suficient de clare și precise, dispunând fără echivoc în legătură cu atribuțiile președintelui de complet de a veghea ca ordinea și solemnitatea ședinței să fie respectate și, respectiv, instituind un cuantum al amenzii judiciare în caz de introducere, cu reacredință, a unor cereri principale, accesorii, adiționale sau incidentale, precum și pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice. În acest din urmă caz, aplicarea prevederilor legale criticate trebuie coroborată cu cele cuprinse în art. 12 – Bunacredință din Codul de procedură civilă, care definesc conceptul de bună-credință în exercitarea drepturilor procesuale. Din acest punct de vedere, prevederile legale criticate nu sunt de natură să contravină dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitoare la calitatea legii, dat fiind faptul că, prin ipoteză, legea, ca reglementare primară a relațiilor sociale, nu poate fi redactată cu o precizie totală, revenind interpretului sarcina stabilirii conținutului și sensului normei legale, în vederea aplicării acesteia în concordanță cu voința legiuitorului. … 18.De altfel, Curtea s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă, prin raportare la dispozițiile constituționale cuprinse în art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) și (2) privind accesul liber la justiție și ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, egalitatea și imparțialitatea justiției. Prin Decizia nr. 469 din 27 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 18 august 2017, paragrafele 18 și 19, a reținut că, în condițiile în care textul legal criticat se referă la introducerea cu „reacredință“ a unei cereri vădit netemeinice, sintagma „vădit netemeinică“ sugerează faptul că cererea nu are niciun fel de fundament, aspect pe care autorul cererii îl cunoaște. Evident că, după modul în care a fost formulată cererea, motivele invocate, eventualele cereri repetate de chemare în judecată etc., instanța își poate forma o convingere și poate aprecia dacă reclamantul introduce o cerere de chemare în judecată cu reacredință; or, textul de lege nu face altceva decât să legitimeze judecătorul care constată o astfel de situație să o și sancționeze. Pentru valorificarea drepturilor și intereselor legitime părțile trebuie să acționeze cu bună-credință, iar nu în spirit abuziv, șicanator, vexator pentru magistrați ori pentru instanță (a se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 344 din 10 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 407 din 19 iunie 2012). … 19.De asemenea, Curtea, prin Decizia nr. 439 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 2 noiembrie 2016, paragrafele 17 și 18, a mai reținut, referitor la sintagma „rea-credință“, că aceasta are semnificația de atitudine incorectă, necinstită. În doctrină s-a reținut că, în limbajul comun, antitezei relei-credințe i se atribuie mai multe accepțiuni, și anume: obligație de comportare corectă pe care părțile trebuie să o respecte la încheierea și executarea convențiilor; convingerea unei persoane că acționează în temeiul unui drept și potrivit cu legea sau cu ceea ce se cuvine; sinceritate, onestitate, cinste. Valențe oarecum asemănătoare există și în plan juridic, dat fiind caracterul proeminent etic al normelor care cârmuiesc cele două concepte aflate în opoziție. Astfel, se poate concluziona că reaua-credință este o formă a vinovăției, expresia dolului, fraudei și culpei grave, având ca numitor comun viclenia, înșelăciunea și omisiunea vădit intenționată. Reaua-credință poate fi calificată ca acea atitudine a unei persoane care săvârșește sau omite, în mod conștient, un fapt sau un act contrar legii sau celorlalte norme de conviețuire socială, pe deplin conștientă de caracterul ilicit al conduitei sale. … 20.Totodată, prin Decizia nr. 469 din 27 iunie 2017, anterior menționată, Curtea a reținut că textul legal criticat nu instituie inegalități sau discriminări între cetățeni ori categorii de persoane și nici nu aduce atingere principiului unicității, egalității și imparțialității justiției, ci prevede doar posibilitatea aplicării unor amenzi judiciare, în cazul exercitării cu rea-credință a unor drepturi procesuale, ceea ce corespunde exigențelor art. 57 din Constituție, care instituie îndatorirea fundamentală a cetățenilor de a exercita drepturile și libertățile constituționale cu bună-credință, fără încălcarea drepturilor și libertăților celorlalți. Mai mult, s-a reținut că dispozițiile legale criticate nu împiedică persoanele interesate să apeleze la instanțele judecătorești și să se prevaleze de toate garanțiile procesuale care condiționează, într-o societate democratică, procesul civil. De altfel, în temeiul art. 191 din Codul de procedură civilă, persoana obligată la amendă sau despăgubire poate face cerere de reexaminare, prin care solicită, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii. … 21.Cele statuate în deciziile menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, având în vedere faptul că nu au intervenit elemente noi, de natură a conduce la o reconsiderare a jurisprudenței Curții Constituționale. … 22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ileana Ilie, prin reprezentant convențional Daniel Ilie, în Dosarul nr. 30.296/4/2015/a1 al Judecătoriei Sectorului 4 București și constată că dispozițiile art. 23 alin. (2) și ale art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 București și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 1 februarie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Irina-Loredana Gulie

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește