DECIZIA nr. 499 din 2 noiembrie 2022

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 17/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 13 martie 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 130 12/05/2021 ART. 1
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 410
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 130 12/05/2021 ART. 1
ART. 1REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010
ART. 1REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 406
ART. 1REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 410
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 406
ART. 2REFERIRE LALEGE 130 12/05/2021 ART. 1
ART. 2REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 410
ART. 2REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 57
ART. 3REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 410
ART. 4REFERIRE LAHOTARARE 08/01/2013
ART. 4REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 410
ART. 4REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 129
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 9REFERIRE LALEGE 130 12/05/2021 ART. 1
ART. 9REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010
ART. 9REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 406
ART. 9REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 410
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 10REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 10REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 11REFERIRE LADECIZIE 233 07/04/2021
ART. 11REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 406
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 233 07/04/2021
ART. 12REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 406
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 20
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 12REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 233 07/04/2021
ART. 13REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 406
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 233 07/04/2021
ART. 14REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 405
ART. 14REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 406
ART. 14REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 1
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 233 07/04/2021
ART. 15REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 406
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 20
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 15REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 233 07/04/2021
ART. 16REFERIRE LALEGE 130 12/05/2021 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 406
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 17REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 410
ART. 17REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 480
ART. 17REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 135
ART. 18REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 410
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 28 19/01/2021
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 230 16/04/2019
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 465 23/09/2014
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 438 08/07/2014
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 20REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 409
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 566 09/07/2020
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 866 10/12/2015
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 315 05/06/2014
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 29 21/01/2014
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Mihaela Ionescu – magistrat-asistent

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 406 alin. (1) și ale art. 410 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Societatea Distribuție Energie Oltenia – S.A. din București în Dosarul nr. 16.984/280/2018 al Curții de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.565D/2019. 2.Dezbaterile au avut loc la data de 27 octombrie 2022, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie, și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, în temeiul dispozițiilor art. 57 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 2 noiembrie 2022, dată la care Curtea a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:3.Prin Încheierea din 26 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 16.984/280/2018, Curtea de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 406 alin. (1) și ale art. 410 alin. (1) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Societatea Distribuție Energie Oltenia – S.A. din București într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului declarat, printre alții, și de autoarea excepției de neconstituționalitate împotriva Sentinței penale nr. 1.788 din 19 decembrie 2018, pronunțată de Judecătoria Pitești în Dosarul nr. 16.984/280/2018. Potrivit notelor scrise ale autoarei excepției, minuta i-a fost comunicată la data de 10 ianuarie 2019, iar motivarea sentinței penale menționate anterior a fost publicată pe site-ul Judecătoriei Pitești la data de 25 ianuarie 2019. Autoarea excepției a formulat apel împotriva considerentelor sentinței la data de 25 ianuarie 2019, după expirarea termenului de apel de 10 zile calculat, potrivit art. 410 alin. (1) din Codul de procedură penală, de la data comunicării minutei. Prin Decizia penală nr. 300/A din 27 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 16.984/280/2018, Curtea de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca tardiv, apelul formulat de autoarea excepției.4.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că motivele de neconstituționalitate formulate privesc conflictul normativ dintre dispozițiile art. 406 alin. (1) și ale art. 410 alin. (1) din Codul de procedură penală, pe de o parte, și prevederile constituționale și convenționale invocate, pe de altă parte, în condițiile în care normele procesual penale criticate nu permit părților unei cauze penale judecate în primă instanță accesul efectiv și complet la justiție în ceea ce privește dreptul de exercitare a unei căi de atac, conform standardelor Convenției pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale, statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în hotărârile din 8 ianuarie 2013, respectiv 27 septembrie 2001, pronunțate în cauzele S.C. Raisa Shipping M. – S.R.L. împotriva României, paragraful 30, și Hirvisaari împotriva Finlandei, paragraful 30. Astfel, în lumina efectivității dreptului la „recurs“, instanța de la Strasbourg a reținut că beneficiarul acestui drept trebuie să cunoască – anterior nașterii dreptului – „decizia“ instanței și fundamentele care o motivează, noțiune care în sistemul judiciar național este reprezentată de considerentele hotărârii judecătorești, conținute de hotărârea redactată ulterior întocmirii și pronunțării „minutei“, de la a cărei comunicare curge, în prezent, termenul de declarare a apelului. Autoarea excepției susține că prevederile art. 410 alin. (1) din Codul de procedură penală creează serioase dificultăți titularului dreptului de a formula apel în ce privește adoptarea deciziei de a promova această cale de atac, în raport cu raționamentele juridice și constatările de fapt ce pot fi conținute în considerentele hotărârii judecătorești, care, deși nu sunt direct executabile, nu mai pot fi cenzurate în afara examinării prevăzute de art. 417 din Codul de procedură penală.5.Curtea de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât art. 129 din Constituție prevede că împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. De asemenea, consideră că textul de lege criticat nu discriminează o anumită categorie de participanți la procesul penal.6.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.7.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:8.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.9.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 406 alin. (1) și ale art. 410 alin. (1) din Codul de procedură penală, în forma anterioară modificării acestora prin art. I pct. 6 și 9 din Legea nr. 130/2021 pentru modificarea și completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 493 din 12 mai 2021, întrucât acestea reprezintă temeiul de drept al apelului formulat de autoare, astfel că aceste dispoziții au produs efecte în cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate. Textele de lege criticate au următorul conținut:– Art. 406 alin. (1) din Codul de procedură penală: „Hotărârea se redactează în cel mult 30 de zile de la pronunțare.“;– Art. 410 alin. (1) din Codul de procedură penală: „Pentru procuror, persoana vătămată și părți, termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, și curge de la comunicarea copiei minutei.“.10.Autoarea excepției de neconstituționalitate susține că normele procesual penale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitor la accesul liber la justiție și ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, raportate la art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.11.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, ulterior sesizării instanței de control constituțional în prezenta cauză, prin Decizia nr. 233 din 7 aprilie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 17 mai 2021, a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 400 alin. (1), ale art. 405 alin. (3) și ale art. 406 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală și a constatat că sunt neconstituționale.12.În motivarea soluției sale, Curtea a constatat că dispozițiile art. 400 alin. (1), ale art. 405 alin. (3) și ale art. 406 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, care reglementează aspecte privind conținutul minutei, pronunțarea acesteia și redactarea hotărârii judecătorești, sunt neconstituționale, fiind contrare dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, astfel cum se interpretează potrivit art. 20 din Constituție și prin prisma art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și dispozițiilor constituționale ale art. 124 alin. (1) referitoare la înfăptuirea justiției (Decizia nr. 233 din 7 aprilie 2021, paragraful 56). Din această perspectivă, Curtea a reținut că, pentru a se asigura în mod efectiv dreptul la un proces echitabil și garanțiile care se referă la înfăptuirea justiției, este necesar ca redactarea hotărârii judecătorești (motivarea în fapt și în drept) să aibă loc la data pronunțării, întrucât la acest moment procesual, ca rezultat al deliberării, se conturează considerentele ce conduc la soluție, redactarea acestora constituind doar un aspect tehnic de fixare, prin limbaj, a modului în care instanța a judecat (Decizia nr. 233 din 7 aprilie 2021, paragraful 54). 13.Totodată, Curtea a constatat că normele procesual penale ale art. 400 alin. (1), ale art. 405 alin. (3) și ale art. 406 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală aduc atingere demnității umane și dreptății, ca valori supreme în statul de drept (Decizia nr. 233 din 7 aprilie 2021, paragraful 57). În acest sens, Curtea a reținut că o „justiție întârziată/amânată“ prin lipsa motivării în fapt și în drept a hotărârii judecătorești la data pronunțării este contrară dreptului la un proces echitabil și încalcă, implicit, dreptatea – valoare supremă în statul de drept -, iar punerea în executare a hotărârii judecătorești definitive la data pronunțării minutei (dispozitivului) cu motivarea în fapt post factum a soluției, la o dată care, în practică, se plasează la un interval mare de timp față de momentul pronunțării condamnării, este contrară demnității umane (Decizia nr. 233 din 7 aprilie 2021, paragrafele 64 și 65). 14.De asemenea, Curtea a constatat că punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive în materie penală, anterior motivării în fapt și în drept a soluției de condamnare, este de natură să aducă atingere dreptului la libertate și siguranță a persoanei condamnate, consacrat de art. 5 paragraful 1 lit. a) din Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale (Decizia nr. 233 din 7 aprilie 2021, paragraful 85). Astfel, instanța de control constituțional a constatat că nu este suficient ca privarea de libertate să succeadă condamnării, ea trebuie să aibă o bază legală și o motivare în fapt și în drept corespunzătoare în hotărârea judecătorească de condamnare, anterior punerii sale în executare. Curtea a reținut că, potrivit legii procesual penale în vigoare, hotărârea instanței de apel, atunci când apelul a fost admis și procesul a luat sfârșit în fața instanței de apel, devine definitivă și dobândește autoritate de lucru judecat la data pronunțării. La aceeași dată ea devine executorie. Or, în condițiile în care executarea are loc în baza minutei (soluției) pronunțate potrivit art. 424 coroborat cu art. 405 din Codul de procedură penală, care are conținutul prevăzut pentru dispozitivul hotărârii, iar nu în baza hotărârii judecătorești motivate în fapt și în drept, normele procesual penale ale art. 400 alin. (1), ale art. 405 alin. (3) și ale art. 406 alin. (1) și (2) sunt contrare dispozițiilor art. 5 paragraful 1 lit. a) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.15.Curtea a constatat, totodată, că prevederile art. 400 alin. (1), ale art. 405 alin. (3) și ale art. 406 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală sunt neconstituționale, fiind contrare dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (1) și ale art. 129, astfel cum acestea sunt interpretate, potrivit art. 20 din Constituție, și prin prisma art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, din perspectiva atât a exercitării efective a dreptului de a formula apel, cât și a exercitării dreptului a formula căile extraordinare de atac (Decizia nr. 233 din 7 aprilie 2021, paragrafele 86-95).16.Având în vedere că, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“ și ținând cont de faptul că Decizia nr. 233 din 7 aprilie 2021, mai sus menționată, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, ulterior sesizării instanței de contencios constituțional în prezenta cauză – prin Încheierea din 26 martie 2019 -, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 406 alin. (1) din Codul de procedură penală, în forma anterioară modificării acestora prin art. I pct. 6 din Legea nr. 130/2021, a devenit inadmisibilă.17.În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 410 alin. (1) din Codul de procedură penală, Curtea reține că, în cauză, prin ordonanța procurorului a fost dispusă punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, ulterior fiind extinsă urmărirea penală și pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă. Prin cererea formulată de partea civilă, a fost introdusă în cauză autoarea excepției, Societatea Distribuție Energie Oltenia – S.A. din București, în calitate de parte responsabilă civilmente. Ulterior, între procuror și inculpat a fost încheiat un acord de recunoaștere a vinovăției pentru săvârșirea infracțiunilor menționate anterior, respins de către instanța de fond, întrucât, în opinia acesteia, nu au fost respectate condițiile prevăzute de art. 480-482 din Codul de procedură penală, din perspectiva persoanelor care pot fi trase la răspundere penală cu privire la săvârșirea infracțiunilor, în mod particular, fiind invocate dispozițiile art. 135 din Codul penal, care reglementează condițiile răspunderii penale a persoanei juridice.18.Împotriva hotărârii instanței de fond au formulat apel parchetul, inculpatul și autoarea excepției, Societatea Distribuție Energie Oltenia – S.A. din București, în calitate de parte responsabilă civilmente. Instanța de apel a admis apelurile declarate de parchet și inculpat împotriva hotărârii instanței de fond, a desființat sentința și, rejudecând, a admis acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat între parchet și inculpat. Apelul declarat de autoarea excepției, în calitate de parte responsabilă civilmente, a fost respins ca tardiv prin aceeași decizie, întrucât nu a fost formulat în termenul de 10 zile de la comunicarea minutei, prevăzut de art. 410 alin. (1) din Codul de procedură penală. Prin apelul formulat, partea responsabilă civilmente – autoare a excepției de neconstituționalitate – a solicitat admiterea apelurilor formulate de inculpat și parchet, desființarea sentinței atacate și admiterea acordului de recunoaștere a vinovăției încheiat între parchet și inculpat.19.Totodată, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești […] privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei […]“. Curtea a statuat, în jurisprudența sa, că „legătura cu soluționarea cauzei“ presupune atât aplicabilitatea dispozițiilor de lege criticate în cauza dedusă judecății, cât și pertinența excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, condiții ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigențele impuse de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Prin urmare, condiția incidenței textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificată, în primul rând, prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității dispozițiilor de lege criticate (Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, paragraful 15, Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014, paragraful 20, Decizia nr. 230 din 16 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 5 iulie 2019, paragraful 20, Decizia nr. 28 din 19 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 25 martie 2021).20.Având în vedere atât jurisprudența precitată, cât și cele reținute anterior în ceea ce privește cauza penală în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, Curtea constată incidența unei cauze de inadmisibilitate, și anume lipsa condiției interesului în invocarea excepției de neconstituționalitate, prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității normelor procesual penale criticate. Cu alte cuvinte, eventuala admitere a excepției de neconstituționalitate nu ar produce niciun efect în cauză, de vreme ce apelurile declarate de parchet și inculpat au fost admise, în consecință fiind admis și acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat între aceștia, apelul părții responsabile civilmente, deși respins ca tardiv, fiind formulat, de asemenea, în sensul admiterii și menținerii acordului de recunoaștere a vinovăției. În context, Curtea reține că, potrivit art. 409 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, apelul declarat de partea responsabilă civilmente în ceea ce privește latura penală este limitat, în funcție de influența asupra soluției în latura civilă. Or, atât timp cât, în speță, în ceea ce privește latura penală a cauzei, a fost admis acordul de recunoaștere a vinovăției, Curtea constată că interesul autoarei în invocarea excepției de neconstituționalitate nu mai subzistă, astfel că motivele de neconstituționalitate nu pot fi reținute, întrucât relevă o situație ipotetică, care nu are legătură cu soluționarea cauzei concrete deduse judecății.21.Curtea a subliniat în jurisprudența sa că, în cadrul procesului judiciar, excepția de neconstituționalitate se înscrie în rândul excepțiilor de procedură prin care se urmărește împiedicarea unei judecăți care s-ar întemeia pe o dispoziție legală neconstituțională. Constatarea neconstituționalității unui text de lege ca urmare a invocării unei excepții de neconstituționalitate trebuie să profite autorilor acesteia și nu poate constitui doar un instrument de drept abstract. Neconstituționalitatea unei dispoziții legale nu are numai o funcție de prevenție, ci și una de reparație, întrucât ea vizează în primul rând situația concretă a cetățeanului lezat în drepturile sale prin norma criticată (Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, paragraful 30). Tot astfel, Curtea a mai reținut, într-o altă cauză, că autorul excepției de neconstituționalitate nu are un interes personal în promovarea acesteia. Astfel, posibila admitere a excepției nu ar schimba cu nimic situația acestuia (Decizia nr. 315 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 24 iulie 2014, paragraful 20, cu referire la Decizia nr. 29 din 21 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 3 aprilie 2014), iar excepția de neconstituționalitate trebuie să fie realmente utilă pentru soluționarea litigiului în cadrul căruia a fost ridicată. Practic, decizia Curții Constituționale trebuie să fie de natură a produce un efect concret asupra desfășurării procesului, cerința relevanței fiind expresia utilității pe care soluționarea excepției invocate o are în cadrul rezolvării litigiului dintre părți (în acest sens, Decizia nr. 566 din 9 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 20 din 8 ianuarie 2021, paragraful 41).22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 406 alin. (1) din Codul de procedură penală, în forma anterioară modificării acestora prin art. I pct. 6 din Legea nr. 130/2021 pentru modificarea și completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, excepție ridicată de Societatea Distribuție Energie Oltenia – S.A. din București în Dosarul nr. 16.984/280/2018 al Curții de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.2.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 410 alin. (1) din Codul de procedură penală, în forma anterioară modificării acestora prin art. I pct. 9 din Legea nr. 130/2021 pentru modificarea și completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, excepție ridicată de aceeași autoare în același dosar al aceleiași instanțe.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 2 noiembrie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x