DECIZIA nr. 498 din 2 noiembrie 2022

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (4) din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, excepție ridicată de Andrei Gheorghe Beiușan, Livia Mitrică și Gheorghe Beiușan în Dosarul nr. 273/35/2017 al Curții de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori, respectiv de Ioan Ciocan, Maria Angela Ciocan, Gheorghe Fedorca și Societatea River Shore – S.R.L. din Satu Mare în Dosarul nr. 4.438/83/2017/a1 al Tribunalului Satu Mare – Secția penală. … 2.Dezbaterile au avut loc la data de 27 octombrie 2022, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie, dată la care Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a dispus conexarea Dosarului nr. 1.704D/2019 la Dosarul nr. 1.526D/2019, care a fost primul înregistrat. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 27 octombrie 2022, când, în temeiul dispozițiilor art. 57 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 2 noiembrie 2022, dată la care Curtea a pronunțat prezenta decizie. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:3.Prin Încheierea din 17 mai 2019, pronunțată în Dosarul nr. 273/35/2017, Curtea de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (4) din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate. Excepția a fost ridicată de Andrei Gheorghe Beiușan, Livia Mitrică și Gheorghe Beiușan într-o cauză în care, potrivit încheierii de sesizare, a fost administrată corespondență cu caracter clasificat – strict secret, purtată între Serviciul Român de Informații și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea. … 4.Prin Încheierea din 21 mai 2019, pronunțată în Dosarul nr. 4.438/83/2017/a1, Tribunalul Satu Mare – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (4) din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate. Excepția a fost ridicată de Ioan Ciocan, Maria Angela Ciocan, Gheorghe Fedorca și Societatea River Shore – S.R.L. din Satu Mare într-o cauză aflată în faza camerei preliminare, în care se face referire la un proces-verbal având regim clasificat – strict secret. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că avocatul inculpatului este exclus din categoria persoanelor care au acces la informații clasificate în virtutea raporturilor de serviciu, sub condițiile îndeplinirii funcției menționate și a depunerii jurământului specific profesiei prevăzut la art. 7 alin. (4) din Legea nr. 182/2002. Susțin că informațiile clasificate indispensabile aflării adevărului trebuie folosite doar în măsura în care accesul la acestea este permis atât acuzării, cât și apărării, în vederea respectării egalității armelor și dreptului la un proces echitabil. Subliniază că dispozițiile art. 352 alin. (11) din Codul de procedură penală sunt insuficiente pentru a permite avocatului accesul la astfel de informații fără ca acesta să urmeze procedurile prevăzute de legislația specială pentru obținerea unui certificat sau a unei autorizații de acces. Invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia inculpatul trebuie să ia cunoștință de toate elementele dosarului pentru a-și pregăti apărarea. Deși instanța de la Strasbourg a admis faptul că acest drept nu este absolut, excepțiile trebuie să fie justificate și trebuie să existe o compensare pentru dificultățile procedurale create. Invocă, de asemenea, Decizia Curții Constituționale nr. 456 din 8 mai 2012, pentru a susține că nu există vreo rațiune pentru care avocaților să le fie condiționat accesul la informații clasificate, aceștia fiind puși într-o poziție de inferioritate procesuală față de celelalte organe judiciare, în speță procurorii. … 6.Curtea de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-a exprimat opinia cu privire la temeinicia excepției de neconstituționalitate invocate. … 7.Tribunalul Satu Mare – Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. … 8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate. … 9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, dispozițiile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate. În ceea ce privește stabilirea obiectului excepției de neconstituționalitate, Curtea a statuat, cu valoare de principiu, în jurisprudența sa, că, în exercitarea controlului de constituționalitate, instanța de contencios constituțional trebuie să țină cont de voința reală a părții care a ridicat excepția de neconstituționalitate, în caz contrar, Curtea va fi ținută de un criteriu procedural strict formal, respectiv indicarea formală de către autorul excepției a textului legal criticat (a se vedea Decizia nr. 775 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1006 din 18 decembrie 2006, sau Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012). Din examinarea criticilor de neconstituționalitate formulate de autori, Curtea constată că intenția acestora a fost aceea de a critica dispozițiile legale care circumscriu accesul la informații clasificate ce constituie secret de stat, respectiv secret de serviciu, pentru procurori. Or, aceste dispoziții constituie obiectul de reglementare al art. 7 alin. (4) lit. g) din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate. În aceste condiții, Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 7 alin. (4) lit. g) din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 12 aprilie 2002, astfel cum au fost modificate prin art. 51 pct. 1 din titlul II al Legii nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, care au următorul conținut: „(4) Accesul la informații clasificate ce constituie secret de stat, respectiv secret de serviciu, potrivit art. 15 lit. d) și e), este garantat, sub condiția validării alegerii sau numirii și a depunerii jurământului, pentru următoarele categorii de persoane: […] g) procurori; […].“ … 12.Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că dispozițiile criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalității, ale art. 11 alin. (1) și (2) privind dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1) și (2) cu referire la accesul liber la justiție, ale art. 26 alin. (1) privind viața intimă, familială și privată și ale art. 31 referitor la dreptul la informație. Totodată, invocă dispozițiile art. 6 paragraful 1 referitoare la dreptul la un proces echitabil și ale art. 8 privind dreptul la respectarea vieții private și de familie din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin Decizia nr. 199 din 24 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 640 din 30 iunie 2021, a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 7 alin. (4) lit. g) din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate sunt constituționale în raport cu criticile formulate. … 14.În considerentele deciziei precitate, paragrafele 13-26, Curtea a reținut că prevederile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 182/2002 au fost modificate de art. 51 pct. 1 din titlul II al Legii nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, în sensul introducerii, la lit. f)-h) ale alin. (4) al acestui articol, a judecătorilor, a procurorilor și a magistraților-asistenți ai Înaltei Curți de Casație și Justiție printre titularii dreptului de acces la informații clasificate ce constituie secret de stat, respectiv secret de serviciu, potrivit art. 15 lit. d) și e) din Legea nr. 182/2002, sub condiția validării alegerii sau numirii și a depunerii jurământului. Prevederile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 182/2002 reglementează o excepție de la dispozițiile art. 7 alin. (1) din aceeași lege, conform cărora „persoanele care vor avea acces la informații clasificate secrete de stat vor fi verificate, în prealabil, cu privire la onestitatea și profesionalismul lor, referitoare la utilizarea acestor informații“. Cu toate că expunerea de motive a Legii nr. 255/2013 nu face referire la considerentele care au stat la baza acestei modificări legislative, aceasta a vizat asigurarea accesului la informațiile clasificate celor trei categorii de magistrați reglementate prin Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, în vederea garantării soluționării cu celeritate a cauzelor penale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005. … 15.De asemenea, Curtea a reținut că cele trei categorii de magistrați anterior enumerate reprezintă funcții publice, iar, în privința acestora, dispozițiile Legii nr. 303/2004 prevăd o procedură de numire și de depunere a jurământului, fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute în partea introductivă a art. 7 alin. (4) din Legea nr. 182/2002. Totodată, art. 14 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 303/2004 prevede condiția lipsei antecedentelor penale și a cazierului fiscal, precum și condiția bunei reputații în vederea admiterii la Institutul Național al Magistraturii, iar art. 66 alin. (3) din aceeași lege prevede îndeplinirea condițiilor generale de numire pentru funcția de judecător și procuror și pentru ocuparea funcției de magistrat-asistent. … 16.Spre deosebire de funcțiile de magistrat mai sus arătate, conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, profesia de avocat este liberă și independentă, cu organizare și funcționare autonome, în condițiile legii anterior menționate și ale statutului profesiei. Și în privința avocaților, art. 21 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 prevede faptul că, la înscrierea în barou, avocatul depune în fața consiliului baroului, în cadru solemn, un jurământ, însă sfera cazurilor de nedemnitate prevăzute la art. 14 din Legea nr. 51/1995 este una mai restrânsă, fiind enumerate la acest articol: ipoteza persoanei condamnate definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate; ipoteza persoanei care a săvârșit abuzuri prin care au fost încălcate drepturile și libertățile fundamentale ale omului, stabilite prin hotărâre judecătorească, sau a săvârșit abateri disciplinare grave, sancționate cu măsura excluderii din profesie, ca sancțiune disciplinară; ipoteza persoanei căreia i s-a aplicat pedeapsa interdicției de a exercita profesia, pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească sau disciplinară; situația persoanei în sarcina căreia s-a reținut, în baza unei hotărâri judecătorești definitive sau prin acte ale organelor profesiei de avocat, fapta de a fi exercitat sau sprijinit, sub orice formă, exercitarea fără drept de către o persoană a profesiei de avocat. … 17.Totodată, art. 5 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 prevede obligația judecătorilor, a procurorilor, a magistraților-asistenți și a personalului auxiliar de specialitate de a da anual o declarație pe propria răspundere în care să menționeze dacă soțul, rudele sau afinii până la gradul al IV-lea inclusiv exercită o funcție sau desfășoară o activitate juridică ori activități de investigare sau cercetare penală, precum și locul de muncă al acestora. De asemenea, art. 6 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 prevede în sarcina persoanelor care dețin aceleași funcții anterior enumerate obligația de a face o declarație autentică, pe propria răspundere, potrivit legii penale, privind apartenența sau neapartenența ca agent sau colaborator al organelor de securitate, ca poliție politică. Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității verifică declarațiile anterior menționate. Consiliul Suprem de Apărare a Țării verifică, din oficiu sau la sesizarea Consiliului Superior al Magistraturii ori a ministrului justiției, realitatea declarațiilor. Art. 7 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 prevede în privința acelorași persoane obligația de a completa anual o declarație olografă pe propria răspundere, potrivit legii penale, din care să rezulte că nu au fost și nu sunt lucrători operativi, inclusiv acoperiți, informatori sau colaboratori ai niciunui serviciu de informații. Încălcarea acestor dispoziții legale conduce la eliberarea din funcția deținută, respectiv cea de judecător sau de procuror. Toate aceste declarații se înregistrează și sunt depuse la dosarul profesional, respectiv se arhivează la compartimentul de resurse umane. În aceste condiții, Curtea a reținut că obligațiile menționate anterior sunt de natură a garanta îndeplinirea de către magistrați a condițiilor de onestitate prevăzute la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 182/2002. … 18.Obligația de a da astfel de declarații nu este prevăzută însă și în sarcina avocaților. Acesta este motivul pentru care, în cadrul procedurii prevăzute la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 182/2002, avocatul este obligat să răspundă la unele chestionare (prevăzute în anexele nr. 15-17 la Hotărârea Guvernului nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 5 iulie 2002), oferind informații referitoare la propria persoană, partenerul/partenera de viață, părinți, frați și surori sau alți membri ai familiei, relații de natură profesională sau personală cu cetățeni străini etc., cerându-i-se să indice persoane care îl cunosc de cel puțin 5 ani, pe mai multe perioade. … 19.Având în vedere această diferență de reglementare a condițiilor bunei reputații și, respectiv, a demnității, în vederea ocupării funcției de magistrat, respectiv a deținerii profesiei de avocat, garanțiile de onestitate pe care le prezintă magistrații prin declarațiile anuale pe care le dau conform art. 5 alin. (3), art. 6 alin. (1) și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, precum și caracterul diferit al celor două profesii (de funcție publică și, respectiv, de profesie liberală), Curtea a reținut că regimul juridic diferit prevăzut de legiuitor în privința celor două categorii profesionale în vederea accesului la informații clasificate are la bază criterii obiective și rezonabile, care justifică parcurgerea de către avocați a procedurii la care fac referire dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 182/2002, respectiv a unei proceduri de verificare a onestității avocaților, anterior acordării accesului la informații clasificate. … 20.Curtea a constatat că dispozițiile legale criticate reglementează un regim juridic diferit în privința avocaților și a procurorilor, sub aspectul accesului la informațiile clasificate ce constituie secret de stat și, respectiv, secret de serviciu. Însă acest regim juridic diferit, care presupune o procedură directă de acces al procurorilor la informațiile clasificate ce constituie secret de stat și, respectiv, secret de serviciu și un acces limitat al avocaților la aceleași categorii de informații, nu înseamnă o discriminare de natură a încălca prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, fiind reglementat în considerarea regimului juridic diferit al accesului în cele două profesii anterior menționate și al exercitării acestora. Nu în ultimul rând, regimul diferit de acces la informațiile secrete de stat este prevăzut în considerarea rolului diferit pe care procurorii și, respectiv, avocații îl au în cadrul procesului penal. Astfel, în timp ce avocatul, conform art. 31 din Codul de procedură penală, asigură dreptul la apărare al părților procesului penal sau al subiecților procesuali, pe care îi asistă sau îi reprezintă, procurorul, potrivit art. 56 din același cod, în calitate de organ de urmărire penală, conduce, controlează și supraveghează activitatea de urmărire penală. … 21.Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 21 alin. (1)-(3) și ale art. 24 din Constituție, Curtea a reținut că dispozițiile art. 7 alin. (4) lit. g) din Legea nr. 182/2002 nu exclud accesul avocaților la informațiile clasificate ce constituie secret de stat și, respectiv, secret de serviciu, acest acces fiind asigurat în condițiile Legii nr. 182/2002 și ale Hotărârii Guvernului nr. 585/2002. În acest sens, legea analizată prevede, la art. 28 alin. (1), că accesul la informațiile secrete de stat este permis numai în baza unei autorizații scrise, eliberate de conducătorul persoanei juridice care deține astfel de informații, după notificarea prealabilă la Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat, dispoziții care se aplică, în mod corespunzător, potrivit art. 31 alin. (3) din aceeași lege, în domeniul informațiilor secrete de serviciu. La rândul lor, Standardele naționale de protecție a informațiilor clasificate în România prevăd, la art. 33, că accesul la informații clasificate este permis cu respectarea principiului necesității de a cunoaște numai persoanelor care dețin certificat de securitate sau autorizație de acces, valabile pentru nivelul de secretizare al informațiilor necesare îndeplinirii atribuțiilor de serviciu. Actele normative precitate reglementează norme procedurale de acces la cele două categorii de informații. Or, toate aceste dispoziții legale constituie mijloace de acces ce garantează diferitelor categorii profesionale, prin urmare și avocaților, accesul la toate informațiile de care au nevoie pentru a-și exercita rolul legal în cadrul procesului penal, inclusiv la cele reglementate prin textul criticat, constituind, astfel, garanții ale dreptului la apărare, ale accesului la justiție și ale dreptului la un proces echitabil. … 22.Mai mult, Curtea a reamintit că, prin Decizia nr. 21 din 18 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 23 februarie 2018, a constatat neconstituționalitatea sintagmei „instanța solicită“ cu raportare la sintagma „permiterea accesului la cele clasificate de către apărătorul inculpatului“ din cuprinsul dispozițiilor art. 352 alin. (11) din Codul de procedură penală, precum și neconstituționalitatea sintagmei „autoritatea emitentă“ din cuprinsul dispozițiilor art. 352 alin. (12) din Codul de procedură penală. Curtea a statuat, cu valoare de principiu, că în cazul în care informațiile clasificate sunt indispensabile aflării adevărului accesul la acestea trebuie să fie dispus de judecătorul cauzei atât acuzării, cât și apărării, altfel nu se poate discuta despre o egalitate a armelor și despre respectarea dreptului la un proces echitabil. Pe de altă parte, Curtea a reținut că accesul la informațiile clasificate poate fi și refuzat de judecător, care, deși constată rolul esențial al acestora în soluționarea cauzei deduse judecății, apreciază că accesul poate conduce la periclitarea gravă a vieții sau a drepturilor fundamentale ale unei alte persoane sau că refuzul este strict necesar pentru apărarea unui interes public important sau poate afecta grav securitatea națională. Prin urmare, Curtea a conchis că numai un judecător poate aprecia cu privire la interesele care intră în conflict – cel public, general, al statului, referitor la protejarea informațiilor de interes pentru securitatea națională sau pentru apărarea unui interes public major, respectiv cel individual, al părților unei cauze penale concrete, astfel încât, prin soluția pe care o pronunță, să asigure un just echilibru între cele două. În concluzie, Curtea a apreciat că protecția informațiilor clasificate nu poate avea caracter prioritar față de dreptul la informare al acuzatului și față de garanțiile dreptului la un proces echitabil ale tuturor părților din procesul penal decât în condiții expres și limitativ prevăzute de lege. Restrângerea dreptului la informație poate avea loc doar atunci când are la bază un scop real și justificat de protecție a unui interes legitim privind drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor sau siguranța națională, decizia de refuz a accesului la informațiile clasificate aparținând întotdeauna unui judecător (a se vedea paragrafele 70 și 71 din Decizia nr. 21 din 18 ianuarie 2018). … 23.De asemenea, prin Decizia nr. 287 din 9 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 26 iunie 2020, Curtea a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 352 alin. (11) din Codul de procedură penală, astfel cum au fost amendate prin Decizia nr. 21 din 18 ianuarie 2018, în cazul în care informațiile clasificate sunt esențiale pentru soluționarea cauzei, instanța poate dispune accesul la documentele clasificate pentru apărătorul inculpatului, în condițiile prevăzute de legea în vigoare ce reglementează protecția informațiilor clasificate. Neîntrunirea acestor condiții de către apărătorul inculpatului nu poate atrage incidența sancțiunii prevăzute de art. 352 alin. (12) din Codul de procedură penală, în sensul că „acestea nu pot servi la pronunțarea unei soluții de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei“, întrucât ipoteza de aplicare a sancțiunii este limitată la situația în care „autoritatea emitentă“, recte instanța judecătorească, în lumina Deciziei nr. 21 din 18 ianuarie 2018, „nu permite apărătorului inculpatului accesul la informațiile clasificate“. Or, în condițiile în care acest impediment nu poate fi reținut, ci, dimpotrivă, instanța judecătorească a permis accesul la informațiile clasificate, apărătorul inculpatului nu se poate prevala de faptul că, nedeținând un certificat de securitate sau o autorizație de acces corespunzătoare nivelului de secretizare, i se refuză accesul la respectivele informații cu consecința îndepărtării lor din ansamblul probator al cauzei. Întro atare ipoteză, Curtea a reținut că este necesar ca avocatul inculpatului, pentru a asigura efectivitatea dreptului la apărare al acestuia, să inițieze și să parcurgă procedura pentru obținerea autorizațiilor prevăzute de lege, respectiv să se supună măsurilor de verificare și control impuse de lege în scopul asigurării protecției informațiilor clasificate, în acord cu dispozițiile constituționale ce vizează apărarea securității naționale. Așadar, reglementarea strictă a accesului la informațiile clasificate ca fiind secrete de stat, inclusiv sub aspectul stabilirii unor condiții pe care trebuie să le îndeplinească persoanele care vor avea acces la astfel de informații, nu are ca efect blocarea efectivă și absolută a accesului la informații esențiale pentru soluționarea cauzei, ci creează tocmai cadrul normativ în care două interese aflate în conflict – interesul particular al inculpatului, bazat pe dreptul fundamental la apărare, respectiv interesul general al societății, bazat pe nevoia de apărare a securității naționale -, coexistă într-un just echilibru, care dă satisfacție ambelor interese legitime, astfel că niciunul dintre ele nu este afectat în substanța sa. … 24.Curtea a constatat, totodată, că soluția contrară celei prevăzute de textul criticat, constând în accesul avocaților la informațiile clasificate ce constituie secret de stat și, respectiv, secret de serviciu, în condițiile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 182/2002, ar determina crearea unei breșe în sistemul național de protecție a informațiilor clasificate, respectiv a unei categorii profesionale care ar avea acces la astfel de informații în mod excedentar, peste nevoile ce rezultă din fiecare cauză penală în care avocații desfășoară activități de asistență și reprezentare. Un raționament juridic similar a fost realizat de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1.335 din 9 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 29 din 15 ianuarie 2009, prin care instanța de contencios constituțional a reținut că, din rațiuni ce țin de oportunitate, nu toți angajații unei instituții trebuie să obțină certificate de securitate și că, în caz contrar, există riscul creării unei breșe în sistemul național de protecție a informațiilor clasificate, care, spre deosebire de activitatea specifică actului de justiție, nu poate fi acoperită prin invocarea unor cauze de incompatibilitate ori recuzare. Ca urmare, Curtea a reținut că restricțiile de acces la informațiile clasificate analizate constituie un remediu procesual pentru situațiile în care prezumția de onestitate sau profesionalism ale persoanei care gestionează informații clasificate este pusă la îndoială. … 25.Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să impună reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele Deciziei nr. 199 din 24 martie 2021, mai sus menționate, își păstrează valabilitatea și în cauza de față. … 26.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Andrei Gheorghe Beiușan, Livia Mitrică și Gheorghe Beiușan în Dosarul nr. 273/35/2017 al Curții de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori, respectiv de Ioan Ciocan, Maria Angela Ciocan, Gheorghe Fedorca și Societatea River Shore – S.R.L. din Satu Mare în Dosarul nr. 4.438/83/2017/a1 al Tribunalului Satu Mare – Secția penală și constată că dispozițiile art. 7 alin. (4) lit. g) din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori și Tribunalului Satu Mare – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 2 noiembrie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește