DECIZIA nr. 497 din 2 noiembrie 2022

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (13) și (14) din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, în forma în vigoare începând cu data de 18 iunie 2017, și ale art. 5 alin. (3) lit. a), ale art. 24 și ale art. 41 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Virgil Filip în Dosarul nr. 1.286/319/2018 al Tribunalului Maramureș – Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.481D/2019. … 2.Dezbaterile au avut loc la data de 27 octombrie 2022, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu, și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, în temeiul dispozițiilor art. 57 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 2 noiembrie 2022, dată la care Curtea a pronunțat prezenta decizie. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:3.Prin Încheierea din 25 aprilie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.286/319/2018, Tribunalul Maramureș – Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (13) și (14) din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, în forma în vigoare începând cu data de 18 iunie 2017, și ale art. 5 alin. (3) lit. a), ale art. 24 și ale art. 41 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Excepția a fost ridicată de Virgil Filip într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat de Inspectoratul de Poliție al Județului Maramureș împotriva sentinței civile pronunțate de Judecătoria Târgu Lăpuș, prin care a fost admisă cererea de ordonanță președințială și s-a dispus restituirea autoutilitarei aflate în proprietatea autorului excepției, confiscată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției silvice seria CCS nr. 0292765 din 27 mai 2018. … 4.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că textele de lege criticate lasă loc arbitrarului, întrucât permit confiscarea unor bunuri de mare valoare, cum sunt mijloacele de transport, care nu sunt ale contravenientului, deși terțul proprietar nu a știut că bunul urmează să fie folosit pentru comiterea unei fapte contravenționale. Susține că, din această perspectivă, sunt încălcate atât dispozițiile constituționale ale art. 44, cât și prevederile art. 1 referitoare la protecția proprietății din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Reține că răspunderea contravențională este personală, astfel că sancțiunea contravențională poate fi aplicată numai celui care a comis o contravenție, iar nu terțului, care nu a avut cunoștință despre faptul că bunul său urmează să fie folosit la comiterea unei contravenții. Totodată, susține că dispunerea măsurii confiscării este dată în competența agentului constatator, aspect care nu oferă o garanție împotriva arbitrarului, în opinia autorului această măsură putând fi dispusă doar de către instanța de judecată. … 5.Tribunalul Maramureș – Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal apreciază că textele de lege criticate nu sunt contrare dispozițiilor constituționale și convenționale invocate. În acest sens, reține că, deși măsura confiscării autovehiculului utilizat la săvârșirea contravenției este o limitare adusă dreptului de proprietate privată, această limitare este prevăzută de legislația în vigoare și urmărește un scop legitim, constând în înlăturarea unei stări de pericol, respectiv prevenirea săvârșirii unor fapte de aceeași natură. Reține, de asemenea, că această limitare este necesară atingerii scopului legitim menționat și este proporțională cu scopul urmărit, ținând cont, pe de o parte, de pragul valoric instituit prin prevederile art. 19 alin. (13) din Legea nr. 171/2010, care trebuie atins pentru a se putea dispune confiscarea autovehiculului, iar, pe de altă parte, de contextul actual din România referitor la tăierile ilegale de pădure. În acest sens, reține că este de notorietate faptul că, începând cu secolul al XX-lea, suprafața de teren acoperită de pădure a scăzut dramatic, devenind o problemă de interes național și european. Apreciază totodată că, deși măsura confiscării este dispusă de agentul constatator al faptei contravenționale, aceasta este supusă și controlului instanțelor de judecată, care statuează asupra legalității, temeiniciei și proporționalității măsurii prin raportare la dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, ale Legii nr. 171/2010 și ale Codului penal, precum și la circumstanțele particulare ale fiecărei cauze. … 6.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate. … 7.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:8.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 9.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 19 alin. (13) și (14) din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, în forma în vigoare începând cu data de 18 iunie 2017, și ale art. 5 alin. (3) lit. a), ale art. 24 și ale art. 41 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. … 10.Întrucât confiscarea mijlocului de transport cu care s-a realizat transportul materialelor lemnoase s-a dispus prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției silvice seria CCS nr. 0292765 din 27 mai 2018, Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 19 alin. (13) și (14) din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 23 iulie 2010, în forma modificată prin art. I pct. 52 din Legea nr. 134/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 445 din 15 iunie 2017. Totodată, având în vedere motivele de neconstituționalitate formulate de autor prin notele scrise, Curtea reține că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie și dispozițiile art. 5 alin. (3) lit. a), ale art. 24 alin. (1) și ale art. 41 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001. Textele de lege criticate au următorul conținut:– Art. 19 alin. (13) și (14) din Legea nr. 171/2010, în forma modificată prin art. I pct. 52 din Legea nr. 134/2017: (13)Mijlocul de transport cu care s-a realizat transportul de materiale lemnoase fără aviz de însoțire și/sau fără cod online sau offline, după caz, generat de aplicațiile SUMAL, pentru situațiile în care emiterea codului online sau offline este obligatorie, se confiscă, dacă valoarea materialelor lemnoase transportate depășește de 5 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior sau dacă se constată repetarea faptei în interval de 6 luni de la data constatării primei fapte. Evaluarea masei lemnoase se realizează conform prevederilor art. 22 alin. (7).(14)Confiscarea mijloacelor de transport cu care s-a realizat transportul materialelor lemnoase prevăzute la alin. (13) se realizează conform procedurilor reglementate de Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, și de Ordonanța Guvernului nr. 14/2007 pentru reglementarea modului și condițiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de către agenții constatatori prevăzuți la art. 24 alin. (1) lit. d), d^1) și e). În situația în care se constată o contravenție silvică de către celelalte categorii de agenți constatatori cu competență în constatarea faptelor care vizează transportul materialelor lemnoase decât cei prevăzuți la art. 24 alin. (1) lit. d), d^1) și e), contravenție care are ca măsură complementară confiscarea mijlocului de transport, se solicită, în regim de urgență, inspectoratului de poliție pe raza căruia a fost constatată contravenția nominalizarea unui agent constatator, care, în echipă mixtă cu agentul constatator care a constatat contravenția, să aplice sancțiunea principală și complementară. … – Art. 5 alin. (3) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001: „(3) Sancțiunile contravenționale complementare sunt: a) confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenții;“; … – Art. 24 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001: „(1) Persoana împuternicită să aplice sancțiunea dispune și confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenții. În toate situațiile agentul constatator va descrie în procesul-verbal bunurile supuse confiscării și va lua în privința lor măsurile de conservare sau de valorificare prevăzute de lege, făcând mențiunile corespunzătoare în procesul-verbal.“; … – Art. 41 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001: „(1) Confiscarea se aduce la îndeplinire de organul care a dispus această măsură, în condițiile legii.“ …  … 11.Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textele de lege criticate sunt contrare dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4) referitor la principiul separației și echilibrului puterilor în cadrul democrației constituționale și alin. (5) privind principiul legalității, ale art. 11 alin. (1) și (2) privind dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului și ale art. 44 alin. (1)-(9) privind dreptul de proprietate privată, precum și dispozițiilor art. 1 referitoare la protecția proprietății din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil și ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin Decizia nr. 197 din 9 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 438 din 3 iunie 2019, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 19 alin. (13) din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, în forma modificată prin art. I pct. 26 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, sunt neconstituționale. … 13.În motivarea soluției sale, la paragrafele 46-52 din decizia menționată anterior, Curtea a constatat că măsura confiscării constituie o privare de proprietate, așadar o preluare completă și definitivă a unui bun, titularul dreptului asupra acelui bun nemaiavând posibilitatea exercitării vreunuia dintre atributele conferite de dreptul pe care îl avea în patrimoniul său, iar nu o limitare a dreptului de proprietate. Din această perspectivă, Curtea a verificat dacă ingerința în dreptul de proprietate este justificată, prin efectuarea unui „test“ de proporționalitate în scopul stabilirii existenței unui corect echilibru între interesele în concurs. În concret, Curtea a analizat dacă privarea de proprietate, prin aplicarea obligatorie a sancțiunii contravenționale complementare a confiscării mijlocului de transport, în temeiul art. 19 alin. (13) din Legea nr. 171/2010, în lipsa reglementării unor criterii de individualizare a măsurii, are un scop legitim, este o măsură adecvată, este necesară și asigură un just echilibru între interesele în concurs. … 14.Curtea a constatat că măsura confiscării mijloacelor de transport cu care s-a realizat transportul materialelor lemnoase care nu au proveniență legală, conform normelor referitoare la proveniența, circulația și comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spațiilor de depozitare a materialelor lemnoase și al instalațiilor de prelucrat lemn rotund, este prevăzută de lege, fiind reglementată prin dispozițiile art. 19 alin. (13) din Legea nr. 171/2010, criticate în cauză. De asemenea, Curtea a reținut că, prin instituirea sancțiunii complementare a confiscării mijloacelor de transport cu care s-a realizat transportul materialelor lemnoase care nu au proveniență legală alături de sancțiunea contravențională principală a amenzii și sancțiunea complementară a confiscării materialelor lemnoase, în ipoteza săvârșirii contravențiilor silvice referitoare la expedierea și/sau transportul materialelor lemnoase, legiuitorul a avut în vedere protecția fondului forestier național, în condițiile unei incidențe tot mai crescute a numărului de contravenții și infracțiuni în acest domeniu, legiuitorul urmărind prin aceasta prezervarea pădurii ca bun de interes public, pentru a recunoaște oricărei persoane dreptul la un mediu înconjurător sănătos și echilibrat ecologic, potrivit art. 35 din Constituție, din această perspectivă scopul urmărit de legiuitor având caracter legitim. Totodată, Curtea a constatat că sancțiunea contravențională complementară examinată este o măsură adecvată, fiind aptă să îndeplinească exigențele scopului legitim urmărit, și, de asemenea, necesară în vederea realizării scopului legitim urmărit, în condițiile în care însăși Constituția exclude protecția bunurilor folosite la săvârșirea unor fapte ilicite sau dobândite prin asemenea fapte, art. 44 alin. (9) statuând că „Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii“. … 15.Curtea a reținut însă că legea trebuie să reglementeze măsura confiscării în concordanță și cu celelalte dispoziții ale Constituției. Și din această perspectivă, Curtea a constatat că textul de lege criticat nu reglementează criterii de individualizare a sancțiunii complementare a confiscării mijloacelor de transport cu care s-a realizat transportul materialelor lemnoase ce nu au proveniență legală, prin raportare la natura și gravitatea faptei, respectiv condiția ca terțul proprietar al bunului confiscat să cunoască scopul folosirii bunului. Curtea a reținut că această din urmă condiție își află temei în respectarea principiului personalității sancțiunilor contravenționale, „confiscarea specială fiind o sancțiune preventivă cu caracter strict personal căreia nu i se aplică dispozițiile legii civile privitoare la solidaritate“ (Tribunalul Suprem, Secția penală, Decizia nr. 697/1980). Așa încât Curtea a constatat că, dacă bunul confiscat nu este proprietatea contravenientului, iar terțul proprietar nu a cunoscut scopul folosirii lui, măsura confiscării astfel reglementată nu are caracter proporțional, aplicarea confiscării în atari condiții fiind echivalentă cu o expropriere faptică incompatibilă cu art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 16.În aceste condiții, Curtea a constatat că textul de lege criticat nu asigură un just echilibru între exigențele generale ale comunității referitoare la protecția fondului forestier național și dreptul fundamental de proprietate al contravenientului, respectiv al terțului proprietar al bunului folosit în vederea săvârșirii contravenției, din această perspectivă fiind contrar atât dispozițiilor art. 1 paragraful 2 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cât și prevederilor art. 44 alin. (8) din Legea fundamentală. În vederea realizării scopului ei legitim, măsura privativă de proprietate trebuie să păstreze un echilibru just între exigențele interesului general al comunității și apărarea drepturilor fundamentale ale individului, în condițiile în care proporționalitatea între mijloacele folosite și scopul vizat este impusă tocmai de necesitatea asigurării justului echilibru menționat. … 17.Curtea a subliniat că își menține jurisprudența anterioară, potrivit căreia proprietatea privată poate constitui obiectul unor măsuri restrictive, cum sunt cele care vizează bunurile folosite sau rezultate din săvârșirea unor infracțiuni ori contravenții, iar faptul că bunurile confiscate nu aparțin contravenientului, ci unei terțe persoane, nu poate atrage ineficiența acestei măsuri sancționatorii, întrucât Constituția prevede în art. 44 alin. (9) că «Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii», fără a distinge după calitatea de proprietar sau detentor precar a contravenientului, însă doar în condițiile în care legiuitorul se asigură că prin sancțiunea contravențională complementară astfel instituită nu sunt încălcate drepturile fundamentale ale cetățenilor, de care aceștia beneficiază potrivit principiului universalității, consacrat de art. 15 alin. (1) din Constituție. … 18.Curtea a observat, în final, în paragraful 58 al Deciziei nr. 197 din 9 aprilie 2019, precitată, că, ulterior sesizării sale în cauza în care a pronunțat decizia menționată, dispozițiile art. 19 alin. (13) din Legea nr. 171/2010 au fost modificate prin art. I pct. 52 din Legea nr. 134/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 445 din 15 iunie 2017, soluția legislativă criticată fiind completată în sensul că „Mijlocul de transport cu care s-a realizat transportul de materiale lemnoase fără aviz de însoțire și/sau fără cod online sau offline, după caz, generat de aplicațiile SUMAL, pentru situațiile în care emiterea codului online sau offline este obligatorie, se confiscă, dacă valoarea materialelor lemnoase transportate depășește de 5 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior sau dacă se constată repetarea faptei în interval de 6 luni de la data constatării primei fapte. Evaluarea masei lemnoase se realizează conform prevederilor art. 22 alin. (7)“. În aceste condiții, Curtea a observat că dispozițiile de lege în vigoare reglementează criterii de individualizare a sancțiunii contravenționale complementare a confiscării mijloacelor de transport cu care s-a realizat transportul materialelor lemnoase care nu au proveniență legală. … 19.Raportat la motivele de neconstituționalitate formulate în prezenta cauză, cât privește dispozițiile art. 19 alin. (13) din Legea nr. 171/2010, în forma modificată prin art. I pct. 52 din Legea nr. 134/2017, cu referire la condiția ca terțul proprietar al bunului confiscat să cunoască scopul folosirii bunului, Curtea observă că, după pronunțarea Deciziei nr. 197 din 9 aprilie 2019, precitată, legiuitorul nu a intervenit, potrivit art. 147 alin. (1) din Legea fundamentală, în sensul punerii de acord a prevederilor declarate ca fiind neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Așa fiind, Curtea constată că autorul excepției, prin modul de formulare a criticilor de neconstituționalitate, încearcă în fapt compensarea lipsei de diligență a legiuitorului, prin pronunțarea unei noi decizii de admitere. … 20.Referitor la lipsa intervenției legiuitorului în sensul punerii de acord a prevederilor declarate ca fiind neconstituționale cu dispozițiile Constituției, instanța de control constituțional a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituție, deciziile pronunțate de Curtea Constituțională sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, având aceleași efecte pentru toate autoritățile publice și toate subiectele individuale de drept. Decizia prin care Curtea Constituțională, în exercitarea controlului concret, a posteriori, admite sesizarea de neconstituționalitate este obligatorie și produce efecte erga omnes, determinând obligația legiuitorului, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituție, de a pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Legii fundamentale. Termenul în care trebuie îndeplinită obligația constituțională este de 45 de zile, consecința nerespectării sale fiind încetarea efectelor juridice ale dispozițiilor din legile sau ordonanțele constatate ca fiind neconstituționale în vigoare la data efectuării controlului și suspendate de drept pe durata termenului constituțional. … 21.Or, dată fiind natura omisiunii legislative relevate în prezenta cauză, Curtea constată că nu are competența de a complini acest viciu normativ, întrucât și-ar depăși atribuțiile legale, acționând în sfera exclusivă de competență a legiuitorului primar sau delegat. În consecință, ținând seama de dispozițiile constituționale ale art. 142 alin. (1), potrivit cărora „Curtea Constituțională este garantul supremației Constituției“, și de cele ale art. 1 alin. (5), potrivit cărora „în România, respectarea […] legilor este obligatorie“, Curtea reține că legiuitorul are obligația de a reglementa, în sensul punerii de acord a prevederilor declarate ca fiind neconstituționale cu dispozițiile Constituției, pasivitatea acestuia fiind de natură să determine apariția unor situații de incoerență și instabilitate, contrare principiului securității raporturilor juridice în componenta sa referitoare la claritatea și previzibilitatea legii (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 392 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 30 iunie 2017, paragrafele 51, 56 și 57, Decizia nr. 163 din 26 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 729 din 12 august 2020, și Decizia nr. 606 din 16 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 7 ianuarie 2021, paragrafele 15-17). … 22.Pentru considerentele expuse anterior, Curtea urmează a respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (13) din Legea nr. 171/2010, în forma modificată prin art. I pct. 52 din Legea nr. 134/2017. … 23.Cât privește critica referitoare la dispunerea măsurii confiscării de către agentul constatator, aspect care, în opinia autorului excepției, nu oferă garanții împotriva arbitrarului, Curtea reține că, analizând critici de neconstituționalitate similare, formulate cu privire la dispozițiile art. 5 alin. (3) lit. a) și ale art. 24 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, prin Decizia nr. 942 din 13 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 23 ianuarie 2013, instanța de control constituțional a constatat că învestirea organelor de poliție cu aplicarea măsurii contravenționale complementare a confiscării bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenții constituie opțiunea legiuitorului și are ca scop înlăturarea pericolului social pe care l-ar putea prezenta rămânerea acestora în posesia contravenientului până la o eventuală dispunere sau încuviințare a măsurii confiscării de către instanța de judecată. Curtea a reținut, totodată, că acela care a formulat o plângere contravențională nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție, revenind instanței de judecată, în exercitarea rolului său activ, obligația de a administra tot probatoriul necesar stabilirii și aflării adevărului, contravențiile fiind calificate, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, drept „acuzații în materie penală“, aflate sub incidența art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 505 din 15 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 1 august 2012). Curtea a reținut, totodată, că instanța de la Strasbourg, prin hotărârile din 23 octombrie 1995, 2 septembrie 1998, 16 noiembrie 2004, 18 iulie 2006 și 27 septembrie 2011, pronunțate în cauzele Gradinger împotriva Austriei, paragraful 42, Kadubec împotriva Slovaciei, paragraful 57, Lauko împotriva Slovaciei, paragraful 64, Čanády împotriva Slovaciei, paragraful 31, Štefanec împotriva Republicii Cehe, paragraful 26, Menarini Diagnostics s.r.l. împotriva Italiei, paragraful 58, a statuat că, „dacă încredințarea către autoritățile administrative a sarcinii de a constata și sancționa contravențiile nu este incompatibilă cu Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, trebuie subliniat totuși că este obligatoriu ca partea sancționată să poată sesiza un tribunal pentru a se pronunța asupra deciziei care a fost luată împotriva sa, tribunal care să ofere garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție“. Or, prin Decizia nr. 942 din 13 noiembrie 2012, Curtea Constituțională a constatat că o atare obligație este respectată prin reglementarea dispozițiilor art. 34 alin. (1) [art. 31, în vigoare] din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. … 24.Așa încât, având în vedere considerentele anterior menționate, Curtea constată că dispozițiile art. 19 alin. (14) din Legea nr. 171/2010, în forma modificată prin art. I pct. 52 din Legea nr. 134/2017, precum și ale art. 5 alin. (3) lit. a), ale art. 24 alin. (1) și ale art. 41 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 sunt constituționale în raport cu criticile formulate. … 25.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi în ceea ce privește soluția de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (13) din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, în forma modificată prin art. I pct. 52 din Legea nr. 134/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, și cu majoritate de voturi în ceea ce privește soluția de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (14) din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, în forma modificată prin art. I pct. 52 din Legea nr. 134/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, precum și ale art. 5 alin. (3) lit. a), ale art. 24 alin. (1) și ale art. 41 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:1.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (13) din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, în forma modificată prin art. I pct. 52 din Legea nr. 134/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, excepție ridicată de Virgil Filip în Dosarul nr. 1.286/319/2018 al Tribunalului Maramureș – Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal. … 2.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile art. 19 alin. (14) din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, în forma modificată prin art. I pct. 52 din Legea nr. 134/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, precum și ale art. 5 alin. (3) lit. a), ale art. 24 alin. (1) și ale art. 41 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate. … Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Maramureș – Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 2 noiembrie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește