DECIZIA nr. 496 din 17 iulie 2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 pct. 2 și art. 35 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Ministerul Apărării Naționale – UM 02523 în Dosarul nr. 1.762/3/2015** al Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă și care constituie obiectul Dosarului nr. 2.115D/2016 al Curții Constituționale.  … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.  … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că își mențin valabilitatea cele statuate de Curtea Constituțională în jurisprudența sa în materie. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 12 septembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.762/3/2015**, Curtea de Apel București – Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 pct. 2 și art. 35 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Ministerul Apărării Naționale – UM 02523, într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului introdus de acesta împotriva sentinței pronunțate cu privire la cererea de anulare a unei decizii emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor de invalidare parțială a deciziei Ministerului Apărării Naționale conținând o propunere de acordare de despăgubiri pentru un imobil revendicat în temeiul Legii nr. 10/2001 și obligarea unității militare deținătoare a acestuia la restituirea sa în natură. Prin sentința apelată a fost respinsă acțiunea ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, se susține că textele de lege criticate încalcă dreptul de acces liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, prin limitarea persoanelor care pot contesta deciziile emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților doar la persoanele care se consideră îndreptățite, așa cum sunt acestea definite de art. 3 pct. 2 din Legea nr. 165/2013, și excluderea dintre acestea a emitentului deciziei prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent. Autorul excepției de neconstituționalitate, deținător al bunului imobil revendicat, arată că a motivat existența interesului public legitim, care vizează, între altele, satisfacerea nevoilor comunitare și realizarea competenței autorităților publice, aspect care a stat la baza refuzului justificat de restituire în natură a imobilului. Precizează, totodată, că nu are la dispoziție niciun instrument juridic pentru contestarea deciziei emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Imobilelor. … 6.Curtea de Apel București – Secția a IV-a civilă apreciază că prevederile art. 35 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale doar în măsura în care nu este afectat patrimoniul unității deținătoare ca efect al măsurii restituirii în natură a imobilului ce formează obiectul notificării, dispusă prin decizia emisă în temeiul acestui text. Arată că persoana juridică deținătoare este lipsită de dreptul de a se adresa justiției pentru apărarea dreptului său de proprietate asupra bunului respectiv, fiind, astfel, încălcat art. 21 alin. (1) din Constituție. În ce privește prevederile art. 3 pct. 2 din Legea nr. 165/2013, care stabilesc înțelesul expresiei „persoană îndreptățită“, consider că nu contravin art. 21 din Constituție, acest text de lege nefiind de natură să încalce un drept constituțional, prin simpla definire a unei noțiuni. … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate a prevederilor de lege criticate este neîntemeiată. … 9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.  … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.  … 11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 3 pct. 2 și art. 35 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, texte care au următorul conținut normativ:– Art. 3 pct. 2:În înțelesul prezentei legi, expresiile și termenii de mai jos au următoarele semnificații: (…)2.persoana care se consideră îndreptățită – persoana care a formulat și a depus, în termen legal, la entitățile învestite de lege cereri din categoria celor prevăzute la pct. 1, care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi; …  … – Art. 35:(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.(2)În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor. …  … 12.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin prevederilor din Constituție cuprinse la art. 21, referitoare la dreptul de acces liber la justiție și la un proces echitabil. … 13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul acesteia, în calitate de entitate deținătoare a imobilului revendicat, care a fost obligat prin decizie a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor la restituirea în natură a acestuia – deși propusese acordarea de despăgubiri -, critică faptul că deciziile emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților pot fi contestate în fața unei instanțe judecătorești doar de persoanele care se consideră îndreptățite, așa cum sunt acestea definite de art. 3 pct. 2 din Legea nr. 165/2013, nu și de către emitentului deciziei prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent. … 14.În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că acestea vizează situația în care entitatea învestită de lege – adică, după caz, unitatea deținătoare sau Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor – nu emite decizia în termenele impuse de lege, conferind persoanei care se consideră îndreptățită dreptul de a se adresa instanței judecătorești în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor. Or, premisa ce stă la baza criticii formulate în cauză o constituie tocmai existența unei decizii susceptibile de a fi contestate – în opinia autorului excepției, inclusiv de către entitatea deținătoare -, astfel că art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 nu are incidență în cauză. De altfel, pentru ipoteza normativă a textului de lege menționat, entitatea deținătoare nici nu ar avea vreun interes să atace inactivitatea Comisiei Naționale concretizată în depășirea termenelor stabilite prin lege pentru emiterea deciziei. În consecință, excepția de neconstituționalitate având acest obiect este inadmisibilă, neîntrunind condiția legăturii cu cauza prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. … 15.Referitor la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, Curtea reține că s-a mai pronunțat în precedent, cu privire la critici similare, constatând că acestea sunt neîntemeiate. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 10 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 329 din 8 mai 2017, Decizia nr. 245 din 25 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 27 iulie 2017, sau Decizia nr. 575 din 21 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 30 ianuarie 2018. … 16.În jurisprudența menționată, instanța de contencios constituțional a observat că, din prevederile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, rezultă că legea nu conferă unității deținătoare a bunului imobil solicitat/entității învestite cu soluționarea notificării legitimare procesuală activă pentru contestarea în instanță a deciziei Comisiei Naționale de invalidare a propunerii sale de acordare de măsuri reparatorii în echivalent. În legătură cu acest aspect, Curtea a reținut (Decizia nr. 10 din 17 ianuarie 2017, paragraful 32) că, în operațiunea de determinare a măsurii reparatorii, entitatea învestită de lege, în sensul art. 3 pct. 4 lit. a) și b) din Legea nr. 165/2013, are interesul ca persoanei îndreptățite să i se acorde măsuri de compensare prin puncte, întrucât, în acest caz, patrimoniul său nu va fi afectat, direct sau indirect, prin măsura reparatorie propusă. Izvorul dreptului la despăgubire al persoanei îndreptățite îl constituie, însă, bunul imobil preluat în mod abuziv, compensarea prin echivalent fiind o măsură excepțională care se abate de la principiul restituirii în natură. În cazul compensării prin puncte, statul a ales ca el însuși să preia sarcina despăgubirii cu privire la bunurile care fac obiectul legii; prin urmare, în lipsa acestui mecanism, ar fi revenit unității deținătoare obligația fie de a restitui bunul în natură, fie de a acorda o măsură reparatorie prin echivalent, indiferent de forma acestuia. Diminuarea patrimoniului unității deținătoare ca urmare a deciziei Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, prin care se invalidează decizia entității învestite de lege care conține propunerea de acordare de măsuri compensatorii, se datorează notificării depuse, unitatea deținătoare fiind cea avantajată în ipotezele care nu dau loc la restituire în natură sau la măsuri reparatorii prin echivalent, caz în care devine aplicabilă măsura compensării prin puncte. Unitatea deținătoare – indiferent de regimul său juridic – și statul formează un corp procesual unitar în concepția legiuitorului. Această realitate normativă, fiind rezultatul unei ficțiuni juridice pe care legiuitorul a creat-o, constituie, în mod indubitabil, o regulă de drept în materia restituirii reglementată de Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, iar caracteristica esențială a acesteia este faptul că nu poate fi făcută proba contrară împotriva unei asemenea reguli, prin mijlocirea art. 21 din Constituție. Regula de drept enunțată impune, în mod axiomatic, concluzia potrivit căreia acest corp acționează unitar prin actul care produce efecte în circuitul juridic, și anume: (1) decizia entităților învestite de lege de restituire în natură a bunului imobil sau (2) decizia Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor de invalidare sau validare în tot sau în parte a deciziilor emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii. Competența Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor nu naște un drept al unității deținătoare la a contesta actul acesteia, ci de a concura la realizarea actului care produce efecte juridice și este opozabil și persoanei îndreptățite. Răsturnarea acestei concepții legislative poate duce la golirea de conținut a întregii proceduri de restituire, aceasta disipându-se între diversele interese mai mult sau mai puțin îndreptățite ale subiecților ce participă și concură la realizarea întregului proces (Decizia nr. 10 din 17 ianuarie 2017, paragraful 32). … 17.Curtea a statuat, prin aceeași decizie (paragraful 33) că, din moment ce atât unității deținătoare, cât și Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor le incumbă obligația de restituire, nu se poate reține existența unei limitări a accesului liber la justiție a uneia împotriva celeilalte. Prin urmare, legiuitorul a considerat că, în cadrul procesului de restituire, nu pot exista interese legitime divergente între acestea; ceea ce este actual și primează este interesul legitim al persoanei îndreptățite de a i se restitui bunul în natură/echivalent, aspect pe care numai aceasta îl poate contesta. În consecință, deși unitatea deținătoare ar putea invoca un interes de fapt în promovarea unei căi de atac împotriva deciziei de invalidare a Comisiei Naționale pentru Compensarea imobilelor, Curtea a apreciat că acest interes nu este unul legitim, pentru a putea fi valorificat în sensul art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție. Caracterul legitim al interesului aparține doar persoanei îndreptățite, căreia, de altfel, legea îi și recunoaște dreptul de a contesta actul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor. Prin urmare, Curtea a constatat că textul legal criticat nu încalcă art. 21 din Constituție. … 18.În considerarea acestor argumente, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 în raport cu art. 21 din Constituție. Raționamentul în urma căruia Curtea a ajuns la această concluzie este pe deplin aplicabil și în ceea ce privește analiza dispozițiilor art. 3 pct. 2 din Legea nr. 165/2013, având în vedere că acestea oferă definiția „persoanei care se consideră îndreptățită“ și care, în virtutea acestei calități, are, potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, dreptul de a contesta deciziile emise de entitățile învestite de lege. Definiția în discuție se raportează la convingerea – care se va dovedi întemeiată sau nu, în funcție de actele doveditoare depuse – că persoanele în discuție sunt titularii unui drept de proprietate privată sau moștenitori ai acestora, convingere care justifică demersul lor constând în formularea cererilor de revendicare a diferitelor bunuri imobile preluate în mod abuziv de statul român în perioada comunistă, astfel cum aceste cereri sunt individualizate în art. 3 pct. 1 din Legea nr. 165/2013. Or, entitatea deținătoare a bunului este inclusă de lege în mecanismul care concură la realizarea dreptului de proprietate privată al persoanei care se consideră îndreptățită, prin analizarea și recunoașterea acestuia, acolo unde este cazul, și formularea de propuneri de restituire în natură sau în echivalent, atunci când restituirea în natură nu este posibilă. În ipoteza în care, în final, se dispune restituirea în natură, această împrejurare determină, într-adevăr, o diminuare a patrimoniului entității deținătoare a bunului, dar această diminuare nu este altceva decât o reparație la nivel istoric a unor nedreptăți și abuzuri săvârșite în perioada regimului comunist, de vreme ce bunul respectiv fusese inclus în patrimoniul acesteia într-o manieră incompatibilă cu actuala ordine de drept, în care principiile democrației constituționale impun recunoașterea și respectarea drepturilor și libertăților fundamentale, așadar, inclusiv a dreptului de proprietate privată, pentru realizarea căruia legiuitorul a edictat o serie de acte normative al căror scop îl reprezintă repararea nedreptăților din perioada menționată. Așadar, ab initio bunul revendicat de persoana care se consideră îndreptățită fusese adus în patrimoniul entității deținătoare într-o modalitate contrară regulilor statului de drept, astfel că restituirea acestuia în natură, atunci când acest lucru este posibil, apare ca o măsură justificată, pe care entitatea în cauză nu are îndreptățirea să o conteste. … 19.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:I.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Ministerul Apărării Naționale – UM 02523 în Dosarul nr. 1.762/3/2015** al Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă. … II.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile art. 3 pct. 2 și ale art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale în raport cu criticile formulate. … Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 17 iulie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește