DECIZIA nr. 494 din 25 iunie 2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a sintagmei „în limita numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii“ din cuprinsul art. 45 al Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, excepție ridicată de Edgar Laurențiu Dumbravă în Dosarul nr. 23/1/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 558D/2018. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 731D/2018, având același obiect al excepției de neconstituționalitate, excepție ridicată de Andreea Costache în Dosarul nr. 380/1/2018/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal. … 4.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 5.Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 558D/2018 și nr. 731D/2018, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 731D/2018 la Dosarul nr. 558D/2018, care a fost primul înregistrat. … 6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:7.Prin Încheierea din 27 martie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 23/1/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 45 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de contestatorul Edgar Laurențiu Dumbravă cu prilejul soluționării contestației formulate împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.317 din 19 decembrie 2017. … 8.Prin Încheierea din 3 mai 2018, pronunțată în Dosarul nr. 380/1/2018/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a sintagmei „în limita numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii“ din cuprinsul art. 45 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de contestatoarea Andreea Costache cu prilejul examinării contestației formulate împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.317 din 19 decembrie 2017. … 9.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin că sintagma „în limita numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii“ din cuprinsul art. 45 din Legea nr. 303/2004 contravine art. 16 din Constituție, care consacră principiul egalității în drepturi a cetățenilor, prin raportare și la prevederile art. 87 din Legea nr. 303/2004, întrucât alte categorii de personal din afara sistemului judiciar sau chiar din acest domeniu (personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor) pot promova în grad fără a se stabili un număr limitat de locuri pe care pot candida. Susțin, astfel, că egalitatea de tratament merge în ambele direcții, atât de la asimilat la magistrat, cât și invers, astfel încât, în ceea ce privește condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a accede la funcția de judecător sau procuror la instanțele sau parchetele superioare, se instituie un privilegiu în favoarea celor care fac parte dintre cei asimilați magistraților, în detrimentul chiar al magistraților. Se arată că, de vreme ce personalul de specialitate juridică încadrat la instituțiile mai sus menționate este asimilat magistraților, nu se poate presupune decât că toți aceștia nu pot să evolueze și să se perfecționeze decât în cadrul unor repere profesionale similare. Apreciază că diferențierea nu se poate justifica pe considerente administrative, deoarece legea nu face nicio distincție în acest sens, iar a se interpreta altfel ar conduce la concluzia că oricum acest personal nu poate fi asimilat magistraților, întrucât forma de organizare a acestora, existența raporturilor de muncă și activitățile efective desfășurate de aceștia nu au niciun fel de similitudine cu activitatea magistraților. … 10.Învederează astfel faptul că există și alte categorii de juriști care dezvoltă o activitate mai apropiată cu cea pe care o desfășoară judecătorii și procurorii, dar care nu beneficiază de drepturile acestui personal asimilat în materie de promovare, în acest sens fiind asistenții judiciari (care participă alături de judecători în completele care soluționează litigii de muncă), grefierii cu studii superioare juridice (care sunt auxiliari ai justiției, fiind îndeaproape implicați în partea procedurală a activității jurisdicționale), ori magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție (care au un statut foarte asemănător judecătorilor). Prin urmare, în contextul mai sus menționat, față de categoriile profesionale din afara sistemului judiciar și chiar față de categoria personalului de specialitate juridică asimilat magistraților din sistemul judiciar, magistrații sunt o categorie defavorizată, în accepțiunea art. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Se invocă în acest sens jurisprudența Curții Constituționale referitoare la principiul nediscriminării, exemplu fiind Decizia nr. 1.038 din 14 septembrie 2010 sau Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994. … 11.În concluzie, autorii excepției susțin că art. 45 din Legea nr. 303/2004 îngrădește în mod nejustificat și discriminatoriu dreptul judecătorilor și procurorilor de evoluție profesională, respectiv de obținere a unor grade de jurisdicție superioare, iar sintagma „în limita numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii“ din textul de lege criticat este neconstituțională și contravine prevederilor art. 16 din Constituție. … 12.În Dosarul Curții Constituționale nr. 558D/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că reglementarea criticată este în acord cu prevederile art. 87 din Legea nr. 303/2004 și cu dispozițiile art. 16 din Constituție, precizând, totodată, că motivarea opiniei instanței nu este necesară atunci când excepția a fost invocată de către una dintre părți, potrivit art. 29 alin. (4) fraza a II-a din Legea nr. 47/1992. … 13.În Dosarul Curții Constituționale nr. 731D/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că prevederile art. 45 teza finală din Legea nr. 303/2004 sunt constituționale. În acest sens, instanța de judecată învederează că nu se poate reține susținerea potrivit căreia sintagma „în limita numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii“ ar încălca principiul egalității în drepturi a cetățenilor, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât numărul de posturi stabilite anual pentru promovarea pe loc în funcții de execuție este influențat de factori obiectivi și legitimi. … 14.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 15.Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 45 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor sunt constituționale. În acest sens susține că nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate raportată la dispozițiile art. 16 din Constituție, întrucât prevederile de lege criticate se aplică tuturor destinatarilor normei, fără privilegii și fără discriminări (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 781 din 17 noiembrie 2015). În plus, menționează că organizarea și promovarea în funcții de execuție a judecătorilor sunt condiționate de asigurarea de fonduri corespunzătoare de către Ministerul Justiției, în calitatea sa de ordonator principal de credite, cu privire la bugetele tuturor instanțelor judecătorești. … 16.Totodată, Avocatul Poporului susține că, în realitate, motivele de neconstituționalitate invocate au în vedere modul de interpretare și aplicare a normelor de lege criticate, ceea ce ține însă de atributul exclusiv al instanței de judecată, care este singura competentă să decidă cu privire la sensul, înțelesul și modul de aplicare a legii. Or, într-o atare conjunctură, Curtea Constituțională nu se poate substitui instanței de judecată în interpretarea prevederilor legale incidente în cadrul unui proces, în condițiile în care, în virtutea rolului său activ, instanța de judecată tocmai acest lucru trebuie să îl realizeze. … 17.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:18.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 19.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie sintagma „în limita numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii“ din cuprinsul art. 45 al Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, în redactarea anterioară modificării textului de lege prin Legea nr. 242/2018, text de lege potrivit căruia: „Judecătorii și procurorii care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 44 pot participa la concurs, în vederea promovării pe loc, în limita numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii.“ … 20.Curtea reține că, ulterior sesizării sale, prevederile art. 45 din Legea nr. 303/2004 au fost modificate prin art. I pct. 59 din Legea nr. 242/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 15 octombrie 2018, fără a se schimba, în esență, soluția legislativă, acestea având în prezent următorul conținut normativ: „Judecătorii și procurorii care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 44 pot participa la concurs, în vederea promovării pe loc, în limita numărului de locuri aprobat anual de secțiile corespunzătoare din Consiliul Superior al Magistraturii.“ … 21.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi. … 22.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că soluția legislativă consacrată de art. 45 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare și prin raportare la aceleași norme constituționale, în acest sens fiind Decizia nr. 352 din 22 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 30 iulie 2018, Decizia nr. 413 din 19 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 24 octombrie 2018, Decizia nr. 337 din 23 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 12 august 2019, precum și prin Decizia nr. 683 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 26 februarie 2020, decizii prin care a constatat că aceste prevederi sunt constituționale în raport cu criticile formulate. … 23.Astfel, în analizarea conformității cu Legea fundamentală a reglementării criticate, Curtea a pornit de la premisa potrivit căreia, în urma examenului de capacitate, judecătorul stagiar dobândește funcția de judecător definitiv, care urmează să fie exercitată la instanța corespunzătoare, respectiv judecătoria, în urma repartizării efectuate. Funcției de judecător la judecătorie îi corespunde, în mod evident, gradul profesional de judecătorie. Așadar, promovarea în funcție a judecătorilor este strâns legată de nivelul instanței judecătorești la care aceștia funcționează. Astfel, în materie de promovare pe funcții de execuție, regula este aceea a promovării efective, în sensul că un judecător care funcționează la judecătorie sau tribunal, așadar, cu grad profesional aferent acestora, pentru a funcționa la o instanță judecătorească imediat superioară în grad, trebuie să candideze și să promoveze concursul pe post și, ca urmare a obținerii postului, dobândește gradul profesional superior aferent tribunalului sau curții de apel. Este de observat că însuși legiuitorul folosește noțiunea de promovare în funcție, iar odată ce judecătorul a promovat, dobândește rangul și celelalte drepturi aferente acestuia. Prin urmare, gradul profesional este un element component al funcției, și nu invers. … 24.Curtea a mai reținut că pentru asigurarea funcționalității și a bunei administrări a sistemului instanțelor judecătorești, legiuitorul a reglementat o excepție de la această regulă, și anume promovarea pe loc, văzută ca un mecanism care asigură, la nevoie, completarea funcțiilor rămase vacante la nivelul tribunalului sau al curții de apel. Acest mecanism presupune dobândirea gradului profesional superior aferent tribunalului sau curții de apel, fără a funcționa efectiv la instanța judecătorească corespunzătoare. Este o derogare de la situația premisă care leagă gradul profesional de funcția exercitată la o instanță judecătorească de un anumit nivel și permite obținerea gradului profesional distinct de funcția respectivă. Această excepție este justificată de menținerea funcționării instanțelor judecătorești de nivel superior în cazul vacanței unor funcții la nivelul acestora, de necesitatea ocupării posturilor neocupate ca urmare a unor ieșiri individuale din sistemul instanțelor judecătorești. Se constituie astfel un corp de rezervă care poate răspunde imediat, permanent și continuu necesităților și provocărilor determinate de fluctuațiile de personal din cadrul instanțelor judecătorești. Prin urmare, schema de personal a instanțelor judecătorești nu poate fi concepută fără acest corp de rezervă, ale cărui dimensiuni le stabilește Consiliul Superior al Magistraturii. O asemenea competență a Consiliului Superior al Magistraturii derivă din dispozițiile art. 125 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora propunerile de numire, precum și promovarea, transferarea și sancționarea judecătorilor sunt de competența Consiliului Superior al Magistraturii, în condițiile legii sale organice. … 25.Curtea a mai observat că legiuitorul a realizat o ficțiune juridică, în sensul că a reglementat posibilitatea judecătorului de la o instanță inferioară să promoveze în grad profesional, cu toate drepturile aferente, dar să exercite, în continuare, funcția de la instanța ierarhic inferioară; astfel, deși activitatea prestată [judecător la o instanță de rang inferior] nu corespunde cu gradul său profesional, judecătorul va avea rangul și va fi salarizat potrivit grilei de salarizare de la instanța ierarhic superioară, considerându-se că prestează aceeași muncă precum judecătorul de la o instanță de rang superior. Deși, ca expresie a egalității formale, este inechitabil ca la o muncă diferită, având în vedere nivelul instanței, doi judecători să fie retribuiți similar, legiuitorul a opus acestei inechități ideea de asigurare a bunei funcționări a justiției, aspect care justifică aplicarea egalității materiale în locul celei strict formale (a se vedea, cu privire la noțiunile de egalitate formală și materială, Decizia nr. 799 din 18 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 862 din 19 noiembrie 2015, paragraful 68). … 26.Prin urmare, Curtea a reținut că din aceste motive legiuitorul a prevăzut competența Consiliului Superior al Magistraturii de a dimensiona în mod corespunzător numărul acestui corp de rezervă. Astfel, promovarea pe loc nu echivalează cu o promovare propriu-zisă în funcție, ci reprezintă o modalitate de avansare în grad profesional pentru a răspunde nevoilor de personal ale sistemului de justiție, drept care ea este supusă unor necesare condiționări administrative. Aceasta este rațiunea pentru care un criteriu esențialmente administrativ prevalează față de vocația judecătorului de a promova pe loc, aceasta din urmă subsumându-se exigențelor care țin de gestionarea personalului din sistemul judecătoresc. … 27.Cu privire la critica raportată la personalul de specialitate juridică asimilat magistraților, prevăzut la art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, prin Decizia nr. 413 din 19 iunie 2018, precitată, Curtea a constatat că în comparația pe care o realizează cu personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, autorii excepției de neconstituționalitate nu pornesc de la situații de fapt/drept identice/analoage, întrucât promovarea acestora din urmă se realizează, prin examen, pe grade/gradații aferente/în cadrul funcției pe care o ocupă, neexistând posibilitatea de a ocupa o altă funcție de execuție decât prin susținerea tot a unui concurs, nicidecum a unui examen. Principiul egalității în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite; or, situațiile prezentate sunt diferite, astfel că nu se poate aplica același tratament juridic (cu privire la principiul egalității în drepturi, a se vedea Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, sau Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015). … 28.De asemenea, Curtea a reținut că alte categorii profesionale nu pot fi comparate, prin prisma promovării pe loc, cu judecătorii, având în vedere atât diferența evidentă de regim constituțional între acestea (medici/profesori etc.), cât și caracterul atipic al instituției promovării pe loc, specifică sistemului judecătoresc. Cu privire la aceeași problemă, a modului de promovare aplicabil personalului de specialitate juridică asimilat magistraților, Curtea a reținut, prin Decizia nr. 352 din 22 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 30 iulie 2018, că magistrații și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor reprezintă categorii socioprofesionale distincte, ceea ce justifică stabilirea unor proceduri diferite de promovare în funcții de execuție. În acest sens, Curtea a observat că, deși personalul de specialitate juridică este asimilat magistraților în ceea ce privește drepturile și obligațiile acestora, există însă deosebiri esențiale între cele două categorii profesionale prin raportare la natura activității efectiv desfășurate. … 29.Ca atare, asimilarea nu presupune stabilirea unor reguli identice pentru admitere, evaluare, respectiv promovare, date fiind atribuțiile distincte ale fiecărei categorii profesionale vizate în speță, precum și activitatea efectiv desfășurată de persoanele încadrate în fiecare dintre cele două profesii. Este, deci, evident că nu poate exista identitate de tratament juridic între cele două categorii de magistrați – judecătorii și procurorii, pe de o parte, și personalul de specialitate juridică asimilat magistraților, pe de altă parte. De altfel, este atributul exclusiv al legiuitorului să determine condițiile specifice de exercitare a profesiei de magistrat, inclusiv din perspectiva vechimii în funcția de judecător sau procuror, necesară pentru promovarea în funcții de execuție. … 30.Curtea a reținut că dimensionarea activității de promovare pe loc, în funcție de numărul de locuri aprobat anual de către Consiliul Superior al Magistraturii, se realizează prin respectarea unor cerințe specifice în domeniu, iar acest acces nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a dreptului legal reglementat, legiuitorul având libertatea să impună reguli de disciplină financiară. Or, stabilirea unui anumit număr de locuri alocate anual pentru promovarea pe loc nu reprezintă o limitare de natură să aducă atingere principiului egalității cetățenilor în fața legii, deoarece, potrivit art. 125 alin. (2) din Constituție, promovarea judecătorilor este de competența Consiliului Superior al Magistraturii, „în condițiile legii“. … 31.În acest context, Curtea a considerat că prevederile art. 45 din Legea nr. 303/2004 nu contravin dispozițiilor constituționale de referință invocate de autorii excepției de neconstituționalitate, întrucât textul de lege criticat nu conține niciun element care să determine apariția unei stări de discriminare, aplicându-se în mod identic tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei. Posibilitatea promovării pe loc constituie o caracteristică specifică funcției de judecător sau procuror, acest drept fiind acordat magistratului, firește, cu îndeplinirea cerințelor legale reglementate în acest scop. … 32.Cât privește condiția existenței și a nedepășirii limitei numărului de locuri, aceasta nu are legătură cu principiul egalității în drepturi, ci ține de organizarea instanțelor și a parchetelor, atribuție ce intră în sfera de competență exclusivă a Consiliului Superior al Magistraturii, care va decide în funcție de alocațiile bugetare existente în materie de „cheltuieli cu personalul“. … 33.Așa fiind, prin jurisprudența menționată, Curtea a statuat că prevederile de lege criticate, care stabilesc că judecătorii și procurorii pot participa la concurs, în vederea promovării pe loc, în limita numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii, nu aduc atingere principiului egalității cetățenilor în fața legii, întrucât se aplică tuturor persoanelor aflate în situația reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. … 34.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față. … 35.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Edgar Laurențiu Dumbravă în Dosarul nr. 23/1/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, precum și de către Andreea Costache în Dosarul nr. 380/1/2018/a1 al aceleiași instanțe și constată că sintagma „în limita numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii“ din cuprinsul art. 45 al Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, este constituțională în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 25 iunie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește