DECIZIA nr. 493 din 2 noiembrie 2022

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (6^4) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Cătălin Constantin Canangiu în Dosarul nr. 1.222/1/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 258D/2019. … 2.Dezbaterile au avut loc la data de 27 octombrie 2022, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie, și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, în temeiul dispozițiilor art. 57 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 2 noiembrie 2022, dată la care Curtea a pronunțat prezenta decizie. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:3.Prin Încheierea din 23 ianuarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.222/1/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (6^4) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente. Excepția a fost ridicată de Cătălin Constantin Canangiu într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului declarat, printre alții, și de autor împotriva Sentinței penale nr. 30/F din 14 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I penală în Dosarul nr. 3.203/2/2015 (1.897/2015), prin care a fost condamnat, în temeiul art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) și art. 309 din Codul penal cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 din Codul penal, la pedeapsa de 4 ani închisoare. Ulterior, prin Decizia nr. 301/A din 8 octombrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală în Dosarul nr. 1.222/1/2018, în baza art. 396 alin. (1) și (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi din Codul de procedură penală, autorul excepției a fost achitat, întrucât faptele nu sunt prevăzute de legea penală ca infracțiuni. Acuzația formulată prin rechizitoriul parchetului s-a întemeiat pe premisa existenței unei atribuții de serviciu a membrilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor (autorul excepției fiind membru al acestei comisii) de verificare a rapoartelor de evaluare din perspectivă tehnică, respectiv a corectitudinii metodelor de evaluare folosite, a comparabilelor utilizate, astfel că s-a reținut că ar exista o încălcare a dispozițiilor art. 16 alin. (7) din titlul VII al Legii nr. 247/2005, prin faptul că inculpații nu au trimis dosarul spre reevaluare de către un alt evaluator, ci au dispus emiterea titlului de despăgubire în condițiile în care rapoartele întocmite nu ar fi respectat Standardele Internaționale de Evaluare, cu consecința supraevaluării imobilelor și, implicit, a despăgubirilor. … 4.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dreptul la viață intimă, familială și privată și cel la libertate individuală și la siguranța persoanei sunt drepturi fundamentale, a căror restrângere trebuie să fie prevăzută prin lege, iar nu prin ordonanță de urgență. Or, art. 16 alin. (6^4) a fost introdus în titlul VII al Legii nr. 247/2005 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 209/2005 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul proprietății, aprobată prin Legea nr. 263/2006. Comunicarea datelor cu caracter personal către alte persoane decât cele care le dețin este, în mod evident, o restrângere a dreptului la viață privată, iar posibilitatea statului de a-și exercita forța coercitivă asupra individului fără o minimă garanție procedurală constituie o limitare a libertății individuale și a siguranței personale. De asemenea, arată că „băncile, notarii publici, agențiile imobiliare, birourile de carte funciară, precum și orice alți deținători de informații privind tranzacțiile cu proprietăți imobiliare“ sunt deținători de date cu caracter personal, iar faptul că datele și informațiile necesare efectuării evaluării nu sunt definite determină nepredictibilitatea tipului de date ce urmează a fi comunicate, precum și nepredictibilitatea criteriilor de stabilire a necesității datelor ce pot fi solicitate. Subliniază că nu există nicio garanție ori niciun control privind legalitatea și legitimitatea solicitării și utilizării datelor, din această perspectivă, decizia evaluatorului fiind discreționară. Apreciază că măsura reglementată de textul de lege criticat nu este necesară într-o societate democratică, nu este proporțională cu scopul urmărit și rupe justul echilibru dintre drepturile individuale și interesul public. Invocă, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 17 din 21 ianuarie 2015 și, totodată, susține că „ingerința“ este nelegală având în vedere dispozițiile art. 8 alin. (2) fraza finală din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene coroborate cu dispozițiile art. 14 lit. a) din Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, întrucât nu există vreo procedură de notificare a persoanei interesate cu privire la utilizarea datelor sale în procedura evaluării pentru stabilirea despăgubirilor, persoana vizată nefiind informată că datele sale au fost utilizate. … 5.Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, reține că dispozițiile criticate vizează regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Totodată, observă că, prin Decizia nr. 19 din 21 ianuarie 2014, Curtea Constituțională, învestită cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor titlului VII din Legea nr. 247/2005, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor menționate, decizia fiind definitivă și general obligatorie. Or, potrivit principiului de drept „unde legea prevede sau permite mai mult, implicit permite și mai puțin“ (a maiori ad minus), pentru a cărui explicitare este folosită maxima qui potest maius, potest et minus („cine poate mai mult poate și mai puțin“), întrucât Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor titlului VII din Legea nr. 247/2005, stabilind astfel constituționalitatea în integralitate a reglementărilor acestui titlu, apreciază că și dispozițiile art. 16 alin. (6^4) din același act normativ sunt constituționale. … 6.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate. … 7.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:8.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 9.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 16 alin. (6^4) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, potrivit cărora „La cererea evaluatorilor sau a reprezentanților societății de evaluare, băncile, notarii publici, agențiile imobiliare, birourile de carte funciară, precum și orice alți deținători de informații privind tranzacțiile cu proprietăți imobiliare sunt obligați să le comunice de îndată, în scris, datele și informațiile necesare efectuării evaluării, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel. Evaluatorii au obligația de a asigura secretul datelor și informațiilor astfel primite.“ … 10.Prevederile legale criticate au fost abrogate prin art. 50 lit. c) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, însă vor fi examinate de Curtea Constituțională, întrucât, potrivit notelor scrise ale autorului excepției, dispozițiile art. 16 alin. (6^4) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 sunt citate la fila 25 din rechizitoriul prin care autorul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu. Or, potrivit Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. … 11.Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile criticate contravin prevederilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (4) privind principiul separației și echilibrului puterilor în cadrul democrației constituționale și alin. (5) privind principiul legalității, în componenta sa referitoare la calitatea legii, în art. 16 alin. (2) potrivit căruia nimeni nu este mai presus de lege, în art. 23 alin. (1) referitor la inviolabilitatea libertății individuale și a siguranței persoanei, în art. 26 care consacră dreptul la viață familială, intimă și privată, în art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, în art. 115 alin. (6) referitor la condițiile emiterii ordonanțelor de urgență și în art. 148 alin. (2) și (4) privind integrarea în Uniunea Europeană. Totodată, invocă dispozițiile art. 8 alin. (2) fraza finală din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, referitoare la protecția datelor cu caracter personal, și Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, seria L, nr. 281 din 23 noiembrie 1995. … 12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin Decizia nr. 596 din 15 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1058 din 11 noiembrie 2020, a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 16 alin. (6^4) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente. În motivarea soluției sale, în paragrafele 15, 16 și 18 din decizia menționată, Curtea a constatat că textul de lege criticat face parte din capitolul V al titlului VII din Legea nr. 247/2005, referitor la procedurile administrative necesar a fi urmate în vederea obținerii de către persoanele îndreptățite a despăgubirilor cuvenite pentru imobilele preluate în mod abuziv de statul român în perioada regimului comunist. În cadrul acestora, în cazul în care Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor constata legalitatea și temeinicia respingerii cererii de restituire în natură, desemna un expert evaluator sau o societate de evaluatori în vederea întocmirii unui raport de evaluare a bunului cu privire la care a fost formulată notificare în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau a Legii fondului funciar nr. 18/1991. … 13.De asemenea, Curtea a constatat că prevederile art. 16 alin. (6^4) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 consacră, pe de o parte, posibilitatea evaluatorilor sau a reprezentanților societăților de evaluare de a obține informațiile necesare efectuării evaluării, prin adresarea de solicitări în acest scop băncilor, notarilor publici, agențiilor imobiliare, birourilor de carte funciară, precum și oricăror alți deținători de informații privind tranzacțiile cu proprietăți imobiliare și, pe de altă parte, instituie obligația acestora din urmă de a comunica evaluatorilor informațiile cerute, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel, textul precizând, totodată, că evaluatorii au obligația de a asigura secretul datelor și informațiilor astfel primite. … 14.Curtea a subliniat că dispozițiile art. 16 alin. (6^4) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 nu vizează conduita persoanelor care dețin funcțiile de vicepreședinte al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, respectiv de membru al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Prevederile de lege criticate consacră obligația anumitor entități care dețin informații legate de tranzacțiile cu proprietăți imobiliare de a le comunica, la cerere, experților evaluatori, precum și obligația acestora din urmă de a asigura secretul datelor și informațiilor primite. Este vorba despre bănci, notari publici, agenții imobiliare, birouri de carte funciară și orice alți deținători de asemenea informații, care, la cererea evaluatorilor sau a reprezentanților societăților de evaluare, sunt obligați să comunice acestora de îndată, în scris, datele și informațiile necesare efectuării evaluării. Curtea a reținut, astfel, că aplicabilitatea prevederilor legale menționate se circumscrie etapei întocmirii raportului de evaluare a imobilelor, acestea fiind incidente în activitatea experților evaluatori, iar nu a autorităților în cadrul cărora își desfășurau activitatea autorii excepției. … 15.Având în vedere atât aspectele menționate anterior, cât și obiectul cauzei în care excepția de neconstituționalitate a fost formulată, Curtea a constatat că textul de lege criticat nu prezintă relevanță în cadrul acesteia, autorii neavând interes procesual în contestarea constituționalității lui, în condițiile în care ipoteza normativă pe care o cuprinde nu are legătură cu activitatea autorilor, în calitatea avută la data săvârșirii infracțiunilor pentru care au fost judecați, ci a entităților cărora experții evaluatori le pot solicita informații. În consecință, Curtea a constatat că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, prevederile de lege ce formează obiectul acesteia neavând legătură cu cauza, contrar art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. … 16.Curtea constată că cele reținute în Decizia nr. 596 din 15 iulie 2020, precitată, sunt aplicabile, mutatis mutandis, și în prezenta cauză, având în vedere faptul că autorul excepției (membru al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, numit prin Decizia prim-ministrului nr. 28 din 13 februarie 2007, în calitate de reprezentant al Ministerului de Finanțe) a fost condamnat, prin Sentința penală nr. 30/F din 14 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I penală în Dosarul nr. 3.203/2/2015 (1.897/2015), la pedeapsa cu închisoarea pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, însă, ulterior, prin Decizia nr. 301/A din 8 octombrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală în Dosarul nr. 1.222/1/2018, în baza art. 396 alin. (1) și (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi din Codul de procedură penală, a fost achitat, întrucât faptele nu sunt prevăzute de legea penală ca infracțiuni. … 17.În acest sens, Curtea observă că, în motivarea deciziei sale, instanța supremă a reținut că „atribuția de serviciu în exercitarea căreia membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor decideau, potrivit art. 16 alin. (7) al Titlului VII al Legii nr. 247/2005, fie emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie trimiterea dosarului spre reevaluare, este cea rezultată din art. 13 din lege, respectiv «analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor». […] Înalta Curte, examinând dispozițiile art. 16 alin. (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, constată că nu se detaliază situațiile în care Comisia Centrală trebuia să dispună trimiterea dosarului spre reevaluare. În schimb se constată că, în esență, dispozițiile art. 16 din lege reglementau modul în care evaluatorii numiți procedau la aceste evaluări. […] Înalta Curte constată că aceste reglementări priveau aproape în detaliu modalitatea și posibilitățile legale de care dispuneau experții evaluatori pentru întocmirea unui raport cât mai exact, activitatea lor de evaluare fiind finalizată prin admiterea sau respingerea acestui raport de către membrii Comisiei Centrale. […] Se observă că legiuitorul nu a impus vreo condiție specială, de studii de specialitate, pentru persoanele care erau numite în cadrul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. […] În acest context respectiv al lipsei totale de expertiză în ceea ce privește activitatea în sine de evaluare a membrilor Comisiei Centrale, a fost angajat la A.N.R.P., în calitate de evaluator, inculpatul V.G., acesta fiind un fel de supervizor. Astfel, după angajarea acestuia, rapoartele de evaluare erau supuse verificării de către acest consilier însărcinat cu verificarea conformității Standardelor Internaționale de Evaluare și numai cele care corespundeau acestor standarde erau supuse atenției Comisiei Centrale pentru emiterea titlului de despăgubire. În caz contrar, acestea erau restituite direct de către consilier evaluatorului independent, iar dacă acesta nu se conforma, se formula propunere către Comisia Centrală de trimitere a dosarului spre reevaluare către un alt evaluator.[…] Având în vedere cele menționate anterior, Înalta Curte constată, că «analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor» la care membrii comisiei erau obligați conform art. 13 din lege, nu presupunea un examen de specialitate a raportului de evaluare, din perspectivă tehnică, întrucât, membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nu aveau pregătirea necesară pentru o astfel de analiză. Astfel, Înalta Curte constată că nu se poate reține încălcarea atribuțiilor de serviciu de către inculpații […] și Canangiu Cătălin Constantin, având în vedere faptul că activitatea de analiză și stabilire a cuantumului final al despăgubirilor nu presupunea o verificare din perspectivă tehnică a rapoartelor de evaluare.“ … 18.În aceste condiții, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești […] privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei […]“. Curtea a statuat, în jurisprudența sa, că „legătura cu soluționarea cauzei“ presupune atât aplicabilitatea dispozițiilor de lege criticate în cauza dedusă judecății, cât și pertinența excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, condiții ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigențele impuse de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Prin urmare, condiția incidenței textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificată, în primul rând, prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității dispozițiilor de lege criticate (Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, paragraful 15, Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014, paragraful 20, Decizia nr. 230 din 16 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 5 iulie 2019, paragraful 20, Decizia nr. 28 din 19 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 25 martie 2021). … 19.Or, întrucât, pe de o parte, ipoteza normativă reglementată prin textul de lege criticat nu privește activitatea autorului excepției, în calitatea avută la data săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, de membru al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, ci entitățile cărora experții evaluatori le pot solicita informații, iar, pe de altă parte, inculpatul, autor al excepției, a fost achitat prin hotărâre judecătorească definitivă, în temeiul dispozițiilor art. 396 alin. (1) și (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi din Codul de procedură penală, întrucât faptele nu sunt prevăzute de legea penală ca infracțiuni, Curtea constată că dispozițiile art. 16 alin. (6^4) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente nu au legătură cu soluționarea cauzei, sub aspectul pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, din perspectiva efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității dispozițiilor de lege criticate. … 20.Așa încât, ținând cont de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea urmează să respingă, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate examinată. … 21.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (6^4) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Cătălin Constantin Canangiu în Dosarul nr. 1.222/1/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 2 noiembrie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește