DECIZIA nr. 493 din 13 iulie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Irina-Ioana Kuglay.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 283 alin. (3) și ale art. 284 alin. (3) și (5) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Dănuț Radu Țuluca în Dosarul nr. 2.461/104/2016/a3 al Tribunalului Olt – Secția penală, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.456D/2018.  … 2.La apelul nominal lipsește autorul excepției. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.589D/2018, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 283 alin. (3) și art. 284 alin. (1)-(5) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Dănuț Radu Țuluca în Dosarul nr. 4.932/104/2013*/a1 al Tribunalului Olt – Secția penală. … 4.La apelul nominal se constată lipsa autorului excepției. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 5.Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 1.589D/2018 la Dosarul nr. 1.456D/2018. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.589D/2018 la Dosarul nr. 1.456D/2018, care a fost primul înregistrat.  … 6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. Se face trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 20 din 19 ianuarie 2021.  … CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:7.Prin Încheierea nr. 120 din 24 septembrie 2018 și Încheierea din 26 septembrie 2018, pronunțate în dosarele nr. 2.461/104/2016/a3 și nr. 4.932/104/2013*/a1, Tribunalul Olt – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 283 alin. (3) și ale art. 284 alin. (3) și (5) din Codul de procedură penală și respectiv, cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 283 alin. (3) și art. 284 alin. (1)-(5) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Dănuț Radu Țuluca întro cauză având ca obiect soluționarea unor cereri de anulare a unor amenzi judiciare formulate de autorul excepției. … 8.În motivarea excepției de neconstituționalitate, referitor la dispozițiile art. 283 alin. (3) din Codul de procedură penală, se susține că acestea sunt lipsite de claritate, precizie și previzibilitate, întrucât legiuitorul nu a definit sintagma „lipsa nejustificată“ din cuprinsul textului criticat și nu a prevăzut criterii legale obiective pentru a determina caracterul nejustificat al lipsei avocatului de la ședința de judecată. Autorul excepției arată că, la termenele la care a lipsit, fiind amendat cu amendă judiciară, a asigurat apărarea unor alte persoane, la aceleași ore, la instanțe care au sediile în orașe diferite. Pentru aceste motive, se susține că dispozițiile legale criticate încalcă principiul legalității, dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare al avocatului căruia îi sunt aplicabile. Este invocată jurisprudența Curții Constituționale referitoare la principiul legalității incriminării și a pedepsei, respectiv deciziile nr. 363 din 7 mai 2015 și nr. 603 din 6 octombrie 2015. … 9.Cu privire la dispozițiile art. 284 alin. (3)-(5) din Codul de procedură penală, se susține că acestea nu asigură o cale de atac împotriva încheierii prin care este dispusă amenda judiciară, prevăzută la art. 283 alin. (3) din Codul de procedură penală, întrucât reglementează dreptul avocatului de a formula cerere de anulare sau de reducere a amenzii aplicate. Se arată că reglementarea dreptului de a formula o astfel de cerere nu echivalează cu reglementarea unei căi de atac, motiv pentru care dispozițiile art. 284 alin. (3)-(5) din Codul de procedură penală încalcă accesul la justiție, dreptul la un proces echitabil și exigența asigurării dublului grad de jurisdicție în materie penală, fiind, totodată, contrare prevederilor art. 1 alin. (5) și art. 129 din Constituție.  … 10.Tribunalul Olt – Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Sunt invocate deciziile Curții Constituționale nr. 561 din 19 septembrie 2017 și nr. 353 din 11 mai 2017. … 11.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, conform încheierilor de sesizare, dispozițiile art. 283 alin. (3) și ale art. 284 alin. (3) și (5) din Codul de procedură penală și, respectiv, dispozițiile art. 283 alin. (3) și ale art. 284 alin. (1)-(5) din Codul de procedură penală. Din analiza excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul critică, în realitate, prevederile art. 283 alin. (3) și ale art. 284 alin. (3)-(5) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: – Art. 283 alin. (3): „Lipsa nejustificată a avocatului ales sau desemnat din oficiu, fără a asigura substituirea, în condițiile legii, sau refuzul nejustificat al acestuia de a asigura apărarea, în condițiile în care s-a asigurat exercitarea deplină a tuturor drepturilor procesuale, se sancționează cu amendă judiciară de la 500 lei la 5.000 lei. Baroul de avocați este informat cu privire la amendarea unui membru al baroului.“ … – Art. 284 alin. (3)-(5):(3)Dacă persoana amendată justifică de ce nu și-a putut îndeplini obligația, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată poate dispune anularea ori reducerea amenzii.(4)Cererea de anulare sau de reducere a amenzii aplicate prin ordonanță va fi soluționată de judecătorul de drepturi și libertăți, prin încheiere. (5)Cererea de anulare sau de reducere a amenzii aplicate prin încheiere va fi soluționată de un alt judecător de drepturi și libertăți, respectiv de un alt judecător de cameră preliminară ori de un alt complet, prin încheiere.“ …  … 15.Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3)-(5) referitoare la statul român și la calitatea legii, ale art. 11 alin. (2) cu privire la dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 21 cu privire la accesul liber la justiție, ale art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare, ale art. 129 privind folosirea căilor de atac și ale art. 148 cu privire la integrarea în Uniunea Europeană, precum și prevederilor art. 6 și 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil și la principiul legalității incriminării și a pedepsei și dispozițiilor art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenție privind dublul grad de jurisdicție în materie penală.  … 16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile legale criticate au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, prin raportare la critici similare, instanța de contencios constituțional pronunțând, în acest sens, Decizia nr. 20 din 19 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 6 mai 2021. … 17.Prin decizia anterior menționată, Curtea a reținut că dispozițiile art. 283 alin. (3) din Codul de procedură penală sunt în acord cu prevederile art. 1 alin. (3)-(5) și ale art. 24 alin. (1) din Constituție, precum și cu dispozițiile art. 6 și 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 18.Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că dispozițiile art. 283 din Codul de procedură penală prevăd structura de bază a conținutului abaterilor judiciare (respectiv fapta persoanei care, fiind obligată printr-o dispoziție a legii procesual penale sau a unei legi speciale să îndeplinească o anumită activitate procesuală ori să se abțină de la îndeplinirea unei activități contrare acesteia, cu știință, nu a îndeplinit-o sau a îndeplinit-o fără respectarea condițiilor prevăzute de lege), iar acest conținut se poate completa cu alte norme procesuale. Prin urmare, prevederile art. 283 din Codul de procedură penală au caracter de norme generale, care se întregesc prin alte norme procedurale. Astfel, legiuitorul a identificat o serie de cazuri de neîndeplinire a obligațiilor procesuale sau de îndeplinire a lor cu nerespectarea exigențelor legale, între care se regăsește art. 283 alin. (3) din Codul de procedură penală referitor la lipsa nejustificată a avocatului ales sau numit din oficiu, fără a asigura substituirea, sau refuzul nejustificat al acestuia de a asigura apărarea. … 19.Cât privește această abatere judiciară, Curtea a constatat că legiuitorul a urmărit să sancționeze comportamentul abuziv al apărătorului ales sau desemnat din oficiu. Mai mult, potrivit art. 39 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2011, cu modificările și completările ulterioare, „Avocatul este dator să studieze temeinic cauzele care i-au fost încredințate, angajate sau din oficiu, să se prezinte la fiecare termen la instanțele de judecată sau la organele de urmărire penală ori la alte instituții, conform mandatului încredințat, să manifeste conștiinciozitate și probitate profesională, să pledeze cu demnitate față de judecători și de părțile din proces, să depună concluzii scrise sau note de ședință ori de câte ori natura sau dificultatea cauzei cere aceasta ori instanța de judecată dispune în acest sens. Nerespectarea imputabilă a acestor îndatoriri profesionale constituie abatere disciplinară“. … 20.Curtea a constatat că, în procesul penal, neîndeplinirea acestei obligații are consecințe atât asupra situației părții sau persoanei reprezentate, cât și asupra procesului penal în ansamblu, cu precădere în cazurile în care asistența juridică este obligatorie potrivit art. 90 și art. 93 alin. (4) din Codul de procedură penală. Din această perspectivă este evident că nu există nicio diferență cu privire la faptul că avocatul care lipsește nejustificat este ales sau numit din oficiu. … 21.Potrivit art. 88 alin. (3) din Codul de procedură penală, avocatul ales sau desemnat din oficiu este obligat să asigure asistența juridică a părților ori a subiecților procesuali principali. De aceea, în cazul în care se află în imposibilitate temporară de a-și onora mandatul, avocatul este obligat să ia măsuri pentru substituirea sa la termenul la care lipsește. … 22.De asemenea, Curtea a reținut că legiuitorul a prevăzut, pe lângă posibilitatea răspunderii disciplinare a avocatului, sancționarea avocatului care nu și-a îndeplinit obligația profesională prin aplicarea unei amenzi judiciare. Împrejurarea că avocatul nu a obținut acordul clientului pentru posibilitatea substituirii nu echivalează cu absența justificată, deoarece raporturile contractuale dintre avocat și client nu pot duce la paralizarea procedurilor judiciare. Drept urmare, simpla imposibilitate justificată de prezentare nu este suficientă pentru înlăturarea abaterii (cum ar fi faptul că avocatul în cauză trebuie să fie prezent în fața altei instanțe), întrucât avocatul trebuie să indice motivul care a stat la baza acestei imposibilități (de exemplu, termenul de la altă instanță are ca obiect propunerea de arestare preventivă, care nu putea fi în mod rezonabil prevăzută de avocat). Așa fiind, dacă avocatul cunoștea existența imposibilității de prezentare și a avut un termen rezonabil pentru a-și asigura substituirea, simpla justificare a imposibilității de prezentare va fi sancționată cu amendă judiciară. … 23.Curtea a reținut că în practică se invocă uneori de către avocați neîndeplinirea obligației de substituire prin aceea că cei pe care îi reprezintă refuză să fie asistați de un alt avocat sau că niciun coleg avocat nu a dorit să îi substituie, din varii motive: complexitatea dosarului, lipsa de timp etc. Cu toate acestea, reglementarea legală oferă cadrul necesar pentru ca un avocat diligent să își poată asigura substituirea în cvasitotalitatea situațiilor. Astfel, în ceea ce privește opunerea clientului de a fi asistat/reprezentat la un termen de un alt avocat cu care el nu a încheiat un contract de asistență juridică, aceasta poate fi depășită în condițiile în care, cu ocazia încheierii contractului de asistență juridică/reprezentare, avocatul propune includerea unei clauze potrivit căreia, în caz de imposibilitate temporară de exercitare a mandatului dat, clientul va fi de acord cu substituirea de către un alt avocat, desemnat de avocatul titular. Dreptul părții în proces de a fi asistată de un anume avocat se întinde până la limita la care intră în conflict cu interesul general al parcurgerii cu celeritate a procesului. În ceea ce privește imposibilitatea găsirii unui avocat substituent, Curtea a reținut că acest aspect ține de modul de organizare a profesiei de avocat, legea specială cuprinzând dispoziții de organizare colectivă care ar presupune susținerea reciprocă a avocaților în astfel de situații. … 24.Totodată, cu privire la teza refuzului nejustificat de a asigura apărarea, Curtea a constatat că legea se referă la asigurarea exercitării atât a drepturilor părții pe care o asistă, cât și a drepturilor procesuale proprii ale avocatului. În ceea ce privește constatarea acestei abateri judiciare, dificultatea constă în divergența de apreciere între avocat și organul judiciar, primul susținând că nu i s-a asigurat exercitarea deplină a drepturilor, iar cel de-al doilea apreciind că aceste drepturi sunt asigurate. De exemplu, avocatul susține că timpul stabilit pentru a studia dosarul cu propunerea de arestare preventivă nu îi este suficient pentru a asigura o apărare efectivă, pe când judecătorul apreciază invers. În acest caz, va fi avută în vedere situația concretă, cum ar fi volumul actelor de studiat, împrejurarea că avocatul a asistat anterior la efectuarea unora dintre aceste acte sau cunoștea dosarul de la debut, complexitatea cauzei etc. Pentru a asigura contradictorialitatea și transparența măsurii luate, organul judiciar va indica în motivarea ordonanței sau a încheierii elementele de fapt care au format convingerea că exercitarea drepturilor procesuale a fost asigurată și că refuzul de a asigura apărarea este nejustificat. … 25.De aceea, Curtea a reținut că, spre deosebire de vechea reglementare din Codul de procedură penală din 1968, în prezent, amenda judiciară poate fi aplicată numai dacă s-a asigurat exercitarea deplină a tuturor drepturilor procesuale. Acest fapt este de natură a conferi părții interesate manifestarea accesului la justiție în limitele art. 6 – Dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, iar aprecierea exercitării depline a garanțiilor procesuale depinde de ceea ce se pretinde a fi nerespectat, cum ar fi, în speță, nerespectarea dispozițiilor art. 109 alin. (2) din Codul de procedură penală cu privire la dreptul suspectului/inculpatului de a se consulta cu avocatul său atât înainte, cât și în cursul audierii. … 26.Așa fiind, Curtea a conchis că textul legal criticat a fost redactat cu suficientă claritate și precizie, în așa fel încât destinatarii săi să poată cunoaște caracterul prohibit al unui anumit comportament procesual. Având în vedere principiul aplicabilității generale a legilor, instanța de contencios constituțional a constatat că, în jurisprudența sa, Curtea de la Strasbourg a reținut că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forța lucrurilor, formule mai mult sau mai puțin vagi, a căror interpretare și aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv întro normă de drept penal. Nevoia de elucidare a punctelor neclare și de adaptare la circumstanțele schimbătoare va exista întotdeauna. Din nou, deși certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situație. Rolul decizional conferit instanțelor urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul jurisprudenței ca izvor de drept fiind o componentă necesară și bine înrădăcinată în tradiția legală a statelor membre (a se vedea Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunțată în Cauza S.W. împotriva Regatului Unit, paragraful 36, Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 36 și 37, Hotărârea din 12 februarie 2008, pronunțată în Cauza Kafkaris împotriva Ciprului, paragraful 141, și Hotărârea din 21 octombrie 2013, pronunțată în Cauza Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 92 și 93). Totodată, drept consecință logică a principiului conform căruia legile trebuie să fie de aplicabilitate generală, formularea actelor normative nu este întotdeauna exactă, folosirea unor caracterizări generale fiind preferată unor liste exhaustive (a se vedea Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 31). Rezultă că interpretarea acestor norme depinde de practică și nu încape îndoială că instanțele interne sunt cele mai în măsură să examineze și să interpreteze legislația națională; o astfel de interpretare nu este în sine incompatibilă cu art. 7 din Convenție (a se vedea Hotărârea din 21 ianuarie 1999, pronunțată în Cauza Garcia Ruiz împotriva Spaniei, paragraful 28, Hotărârea din 22 martie 2001, pronunțată în Cauza Streletz, Kessler și Krenz împotriva Germaniei, paragraful 50, și Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunțată în Cauza Sud Fondi – S.R.L. și alții împotriva Italiei, paragraful 108). … 27.De aceea, instanța de contencios constituțional nu a putut reține critica potrivit căreia destinatarii dispozițiilor legale criticate nu își pot adapta conduita în funcție de conținutul lor, deoarece acestea sunt suficient de clare și de previzibile, sens în care este evident că un avocat, indiferent că este ales sau numit din oficiu, nu trebuie să lipsească în mod nejustificat, fără a-și asigura substituirea. Totodată, modalitatea de reținere a unor cazuri concrete ca fiind cazuri de lipsă justificată a avocatului reprezintă un aspect ce intră în atributul exclusiv al instanțelor de judecată și, de aceea, în aceste situații, suplețea legii este de preferat, întrucât nu se poate stabili aprioric totalitatea împrejurărilor care ar putea intra sau nu în categoria abaterii judiciare respective. … 28.Totodată, Curtea Constituțională a constatat că nu poate fi primită nici susținerea potrivit căreia prin dispozițiile legale criticate este afectat dreptul la un proces echitabil. Dimpotrivă, partea interesată se poate adresa unui alt judecător de drepturi și libertăți/judecător de cameră preliminară/complet în termen de 10 zile de la comunicarea ordonanței/încheierii de amendare, în vederea anulării sau reducerii amenzii aplicate. Așadar, din perspectivă constituțională, dispozițiile legale criticate garantează persoanei amendate o judecată imparțială în cadrul unui proces echitabil, având deplina posibilitate de a se apăra singură ori de a-și angaja un avocat ales în acest sens. … 29.Referitor la lipsa unei căi de atac împotriva încheierii prin care se dispune amenda judiciară prevăzută la art. 283 alin. (3) din Codul de procedură penală, Curtea a reținut că posibilitatea de a cere anularea ori reducerea amenzii, conform art. 284 alin. (2) din Codul de procedură penală, constituie un mijloc juridic ce asigură verificarea încheierii astfel pronunțate sub aspectul caracterului său justificat și al cuantumului acesteia, de către un alt judecător de drepturi și libertăți, de un alt judecător de cameră preliminară sau de un alt complet de judecată decât cel care a dispus amenda, în funcție de etapa procesuală în care aceasta a fost aplicată. Or, această soluție juridică este de natură a asigura dreptul la un proces echitabil al persoanei amendate, din perspectiva posibilității contestării amenzii judiciare ce face obiectul analizei. … 30.În ceea ce privește asigurarea dublului grad de jurisdicție, acesta este aplicabil doar în cauzele penale ce au ca obiect soluționarea raportului penal de conflict. Însă, prin încheierea prevăzută la art. 284 alin. (4) și (5) din Codul de procedură penală, instanța de judecată nu dispune cu privire la vinovăția unei persoane acuzate de săvârșirea unei infracțiuni, motiv pentru care principiul dublului grad de jurisdicție în materie penală nu este aplicabil în prezenta cauză. Curtea reține însă că standardul dublului grad de jurisdicție nu este reglementat de dispozițiile art. 6 și 7 din Convenție, invocate de autorul excepției, acesta fiind prevăzut de dispozițiile art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenție. … 31.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a modifica această jurisprudență, atât soluția, cât și considerentele deciziei mai sus invocate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. … 32.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Dănuț Radu Țuluca în dosarele nr. 2.461/104/2016/a3 și nr. 4.932/104/2013*/a1 ale Tribunalului Olt – Secția penală și constată că dispozițiile art. 283 alin. (3) și ale art. 284 alin. (3)-(5) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Olt – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 13 iulie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește