DECIZIA nr. 492 din 17 iulie 2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 62 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Timoftei Daniel Apostoliceanu în Dosarul nr. 3.852/1/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului nr. 1.390D/2016 al Curții Constituționale. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Arată că nu se poate susține că suspendarea din funcție a magistratului pentru săvârșirea unei infracțiuni ar contraveni principiului alegerii libere a profesiei, a ocupației sau a locului de muncă, măsura suspendării fiind, pe de o parte, temporară și, pe de altă parte, fiind justificată de trimiterea în judecată a acestuia. Scopul suspendării de drept din funcție este protejarea prestigiului profesiei ori a funcției exercitate, în acest sens fiind și jurisprudența în materie a Curții Constituționale. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Decizia nr. 1.623 din 25 mai 2016, pronunțată în Dosarul nr. 3.852/1/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 62 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Timoftei Daniel Apostoliceanu, într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate de autorul acesteia împotriva unei hotărâri a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, respectiv a Secției pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a dispus suspendarea din funcția de procuror a contestatorului, ca urmare a trimiterii sale în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni cu intenție. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că suspendarea din funcție pe durata procesului penal îngrădește dreptul la muncă, prevăzut de art. 41 din Legea fundamentală, și dreptul magistratului de a-și câștiga astfel mijloacele de subzistență. Arată că este încălcat principiul egalității în fața legii, prevăzut de art. 16 din Constituție, întrucât, dintre toate profesiile din România, doar magistrații pot fi suspendați pe durata procesului penal, acest lucru nemaifiind posibil nici în cazul grefierilor – potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 270 din 23 aprilie 2015 -, al polițiștilor sau al oricărei alte categorii profesionale, ca urmare a faptului că a fost constată și neconstituționalitatea dispozițiilor corespunzătoare din Codul muncii. … 6.Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Dreptul la muncă nu este îngrădit prin aplicarea suspendării din funcție prevăzute de art. 62 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, având în vedere că, în conformitate cu alin. (4) al aceluiași text de lege, în perioada suspendării, judecătorului sau procurorului nu îi sunt aplicabile dispozițiile referitoare la interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute la art. 5 și art. 8 din Legea nr. 303/2004, iar interdicția de exercitare a funcției este temporară și se justifică prin specificul activității judiciare, desfășurată de judecători în scopul înfăptuirii justiției și de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societății, a ordinii de drept, precum și a drepturilor și libertăților cetățenilor. Din acest punct de vedere, nu este încălcat nici principiul egalității în fața legii. Eventuala diferență de tratament juridic față de alte profesii are o justificare obiectivă și rațională, aceea de a asigura independența și imparțialitatea sistemului judiciar. Desfășurarea activității de către un magistrat față de care se desfășoară un proces penal poate afecta încrederea în justiție și nu asigură aparența de imparțialitate. … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, neputându-se susține că măsura suspendării din funcție a magistratului în cazul trimiterii în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni încalcă principiul alegerii libere a profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă, întrucât are caracter temporar și este justificată de trimiterea în judecată a magistratului. De asemenea, prevederea criticată nu contravine principiului egalității în drepturi, întrucât se aplică în mod egal tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei, fără privilegii și discriminări. De altfel, prevederi similare sunt adoptate și pentru alte categorii profesionale – spre exemplu, conform art. 48 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este suspendat din funcție când a fost pusă în mișcare acțiunea penală prin ordonanță sau rechizitoriu -, fără a se putea reține însă existența unei situații analoage sau comparabile între cele două categorii profesionale. Invocă și cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia 1.556 din 6 decembrie 2011. … 9.Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale, precizând că își menține punctul de vedere reținut de Curtea Constituțională în deciziile nr. 1.556 din 6 decembrie 2011 și nr. 1.072 din 14 octombrie 2008. … 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 62 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, care au următorul conținut: „(1) Judecătorul sau procurorul este suspendat din funcție în următoarele cazuri: a) când a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni;“. … 13.În opinia autorului excepției, textul de lege criticat contravine prevederilor din Constituție cuprinse la art. 16 care consacră principiul egalității în fața legii și la art. 41 privind dreptul la muncă. … 14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că textul de lege criticat, care consacră măsura suspendării de drept din funcție a judecătorului sau procurorului care a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni, are ca scop principal protejarea prestigiului profesiei și a funcției exercitate și menținerea încrederii cetățenilor în actul jurisdicțional. Chiar dacă, în aplicarea art. 23 alin. (11) din Constituție, prezumția de nevinovăție își menține valențele pe tot parcursul procesului penal, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, totuși, îndepărtarea temporară a magistratului din exercițiul funcției sale se justifică pe considerentul păstrării imaginii de probitate morală și profesională ce trebuie să caracterizeze sistemul judiciar, în ansamblul său, eliminându-se astfel orice fel de suspiciuni care ar putea să umbrească ideea de verticalitate morală pe care magistrații trebuie să o demonstreze în întreaga lor activitate. … 15.Analizând evoluția legislativă a prevederii de lege criticate, Curtea observă că, inițial, Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial ai României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, prevedea, la art. 62 alin. (1) lit. a), că judecătorul sau procurorul este suspendat din funcție „când a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva sa prin ordonanță sau rechizitoriu“. Ulterior, însă, prin Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, textul de lege criticat în cauza de față a fost modificat în sensul că judecătorul sau procurorul este suspendat din funcție „când a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni“. În expunerea de motive a acestei legi, intervenția legislativă a fost justificată prin prisma consecințelor modificării unor dispoziții privind statutul, drepturile și obligațiile anumitor categorii de personal (judecătorii și procurorii, polițiștii, funcționarii publici și funcționarii publici cu statut special), și anume necesitatea de a asimila, la nivelul legislației penale speciale și extrapenale, efectele noilor categorii de măsuri preventive neprevăzute de legislația anterioară – precum arestul la domiciliu și controlul judiciar. Tot astfel, s-a arătat că modificarea legislativă menționată s-a impus și în scopul corelării cu noile soluții de netrimitere în judecată, respectiv de soluționare a acțiunii penale fără condamnare, prevăzute de Codul de procedură penală. … 16.Autorul prezentei excepții susține că textul de lege criticat încalcă dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât, dintre toate profesiile din România, doar magistrații pot fi suspendați din funcție pe durata procesului penal, acest lucru nemaifiind posibil în cazul grefierilor, al polițiștilor sau al oricărei alte categorii profesionale, ca urmare a constatării neconstituționalității dispozițiilor corespunzătoare din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice și, respectiv, cele din Codul muncii. … 17.Față de această susținere, Curtea apreciază că referirile la jurisprudența prin care s-au pronunțat soluții de admitere a unor excepții de neconstituționalitate cu privire la texte aparent similare din actele normative menționate nu sunt relevante în cauza de față, situațiile în discuție prezentând, în realitate, elemente distinctive care le diferențiază în mod esențial de ipoteza analizată în cauza de față. Astfel, autorul excepției înțelege să facă trimitere la Decizia nr. 270 din 23 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 12 iunie 2015, prin care Curtea a constatat că dispozițiile art. 48 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice sunt neconstituționale. Aceste prevederi stabileau, în ce privește personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, suspendarea din funcție din momentul punerii în mișcare a acțiunii penale prin ordonanță sau rechizitoriu. Raționamentul juridic care a condus la constatarea neconstituționalității acestor dispoziții de lege a fost bazat chiar pe comparația făcută de Curtea Constituțională, în considerentele deciziei menționate, între situația personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și cea a judecătorilor și procurorilor, în cazul cărora suspendarea intervine la trimiterea în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni. Comparația a reliefat o diferență de tratament juridic, nejustificată obiectiv și rezonabil, deși ambele reglementări aveau același scop, anume protejarea imaginii instanțelor și a activităților desfășurate în cadrul acestora, atunci când există suspiciuni privind săvârșirea unor infracțiuni (paragraful 23). În consecință, Curtea a apreciat că dispozițiile de lege criticate, sub aspectul menționat, instituie o discriminare, fără a avea un scop legitim, de vreme ce, pentru ambele categorii, scopul suspendării de drept din funcție este menținerea prestigiului profesiei și a funcției exercitate. Curtea a considerat nejustificată opțiunea legiuitorului de a oferi un standard inferior de protecție personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea față de judecători sau procurori, din perspectiva momentului de la care intervine suspendarea din funcție în ipoteza în discuție. Ca atare, având în vedere dispozițiile aplicabile magistraților, Curtea a reținut că și în cazul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea standardul de protecție, sub aspectul momentului de la care se ia măsura suspendării din funcție, trebuie să fie același, așa încât, în lumina noilor dispoziții de procedură penală, și personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea se impune a fi suspendat din funcție la trimiterea în judecată, iar nu la punerea în mișcare a acțiunii penale (paragrafele 26 și 27). … 18.Curtea observă că prevederile a căror neconstituționalitate a fost constatată prin decizia menționată aveau o formulare similară celei pe care a avut-o inițial textul de lege criticat în cauza de față. Prin modificarea acestuia, chiar anterior pronunțării Deciziei nr. 270 din 23 aprilie 2015, a fost însă înlăturat posibilul viciu de constituționalitate care ar fi afectat și dispozițiile corespunzătoare din Legea nr. 303/2004. Astfel, legiuitorul a înțeles să deplaseze momentul din care este dispusă suspendarea din funcție a magistratului, de la punerea în mișcare a acțiunii penale – potrivit reglementării anterioare – la trimiterea în judecată a acestuia – conform reglementării actuale. … 19.Așadar, având în vedere faptul că instanța de contencios constituțional a constatat, prin Decizia nr. 270 din 23 aprilie 2015, neconstituționalitatea prevederilor art. 48 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 567/2004 referitoare la suspendarea personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea tocmai prin comparație cu reglementarea diferită, mai favorabilă, care se aplică judecătorilor și procurorilor, este evident că invocarea acestei decizii în motivarea pretinsei neconstituționalități este irelevantă, neputând servi ca argument în susținerea existenței unui regim discriminatoriu creat prin prevederile art. 62 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, criticate în cauza de față. … 20.În susținerea nesocotirii prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, autorul excepției mai arată că, dintre toate profesiile din România, doar magistrații pot fi, în continuare, suspendați pe durata procesului penal, acest lucru nemaifiind posibil în cazul niciunei alte categorii profesionale, deoarece ar fi fost „declarate neconstituționale și dispozițiile corespunzătoare din Codul muncii“. Analizând această critică, Curtea observă că raționamentul prin care autorul excepției ajunge la această concluzie este eronat. Prin Decizia nr. 279 din 23 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 17 iunie 2015, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea prevederilor art. 52 alin. (1) lit. b) teza întâi din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, potrivit cărora contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului, în cazul în care acesta a formulat plângere penală împotriva salariatului. Curtea a considerat (paragraful 31) că măsura suspendării contractului individual de muncă reprezintă o restrângere a exercițiului dreptului la muncă lăsată la dispoziția exclusivă a angajatorului, restrângere cu privire la care instanța de contencios constituțional a verificat dacă este rezonabilă, proporțională cu obiectivul urmărit și nu transformă acest drept într-unul iluzoriu/teoretic. Curtea a observat (paragraful 35), că, spre deosebire de situația altor categorii socioprofesionale, când suspendarea operează ca urmare a unor acte dispuse de magistrați, având un caracter obiectiv, extrinsec raporturilor dintre cel care desfășoară activitatea profesională și instituția, autoritatea ori corpul profesional din care face parte, suspendarea contractului de muncă în ipoteza art. 52 alin. (1) lit. b) teza întâi din Legea nr. 53/2003 se putea dispune de către angajator ca urmare a plângerii penale pe care tot el o formula împotriva salariatului, de voința acestuia depinzând, deopotrivă, cauza suspendării contractului de muncă și instituirea acestei măsuri. Așa fiind, Curtea a constatat că suspendarea contractului individual de muncă ca efect al formulării unei plângeri penale de către angajator împotriva salariatului nu întrunește condiția caracterului proporțional, măsura fiind excesivă în raport cu obiectivul ce trebuie atins. … 21.În ce privește comparația reglementării aplicabile judecătorilor și procurorilor cu cea corespunzătoare polițiștilor, cuprinsă în art. 27^21 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, Curtea a analizat-o deja, prin Decizia nr. 242 din 6 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 590 din 24 iulie 2017, paragraful 22, constatând că nu poate fi reținută. Aceasta, deoarece aceste două categorii profesionale au statute diferite, în cazul polițistului fiind luată măsura punerii la dispoziție când față de acesta s-a pus în mișcare acțiunea penală, „cu excepția situației în care acțiunea penală a fost pusă în mișcare pentru o infracțiune din culpă care nu este în legătură cu serviciul“. … 22.În ce privește critica prin raportare la prevederile art. 41 alin. (1) din Legea fundamentală, care consacră dreptul neîngrădit la muncă și la libera alegere a profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă, observăm că instanța de control constituțional a constatat, prin Decizia nr. 1.556 din 6 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 6 februarie 2012, că este neîntemeiată, deoarece nu se poate susține că suspendarea din funcție a magistratului în cazul trimiterii în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni ar contraveni acestor dispoziții constituționale, întrucât, pe de-o parte, măsura suspendării este temporară, iar pe de altă parte, este justificată de trimiterea în judecată a magistratului. … 23.Mutatis mutandis, sunt valabile și cele reținute de Curtea Constituțională în jurisprudența sa cu privire la art. 86 alin. (2) și art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, în sensul că sancțiunea administrativă a suspendării raportului de serviciu al funcționarului public din funcția publică pe care acesta o deține, în cazul în care s-a dispus trimiterea sa în judecată pentru anumite infracțiuni, are ca finalitate protejarea autorității sau a instituției publice față de pericolul continuării activității ilicite și al extinderii consecințelor periculoase ale faptei penale săvârșite de către funcționarul public (a se vedea, în acest sens, de exemplu, Decizia nr. 539 din 27 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 2 iunie 2010, Decizia nr. 539 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 21 iulie 2011, sau Decizia nr. 1.006 din 27 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 1 februarie 2013). Totodată, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 219 din 2 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 11 iunie 2015, paragraful 25, că aceleași prevederi referitoare la funcționarii publici nu aduc atingere nici dispozițiilor art. 47 din Constituție privind nivelul de trai, deoarece, în cazul în care s-a dispus clasarea sau renunțarea la urmărirea penală ori achitarea sau renunțarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei, precum și în cazul încetării procesului penal, suspendarea din funcția publică încetează, iar funcționarul public respectiv își va relua activitatea în funcția publică deținută anterior și îi vor fi achitate drepturile salariale aferente perioadei de suspendare. Prin aceeași decizie, paragraful 26, instanța de control constituțional a observat că și Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat referitor la suspendarea din funcție a funcționarilor publici ca urmare a trimiterii în judecată pentru săvârșirea anumitor infracțiuni, reținând, prin Decizia de inadmisibilitate din 22 noiembrie 2011, pronunțată în Cauza Țehanciuc împotriva României (paragraful 19), că autoritatea publică ce dispune măsura suspendării din funcție nu pretinde că reclamantul a comis vreun act ilegal și nimic din decizia sa nu indică vreo apreciere sau antepronunțare a vinovăției reclamantului cu privire la acuzațiile penale aduse împotriva acestuia într-adevăr, suspendarea sa este obligatorie și automată potrivit Legii nr. 188/1999, însă nimic din această lege nu arată că scopul măsurii atacate de suspendare este punitiv, ci mai degrabă de precauție și provizoriu, în măsura în care privește apărarea interesului public prin suspendarea din funcție a unei persoane acuzate de comiterea unei infracțiuni de serviciu, și, astfel, de prevenire a altor posibile acte similare sau consecințe ale unor asemenea acte. … 24.Și în cazul judecătorilor și procurorilor, Curtea observă că sunt asigurate mecanisme prin care persoana care intră sub incidența textului de lege criticat să poată obține venituri necesare traiului, întrucât, potrivit art. 62 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, pe perioada suspendării din funcție, acesteia nu îi sunt aplicabile dispozițiile referitoare la interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute la art. 5 și 8 referitoare, de exemplu, la deținerea oricăror alte funcții publice sau private ori la desfășurarea de activități comerciale. … 25.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Timoftei Daniel Apostoliceanu în Dosarul nr. 3.852/1/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 62 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 17 iulie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește