DECIZIA nr. 490 din 3 octombrie 2023

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 60/1991 privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice și ale art. 35 din Legea nr. 550/2004 privind organizarea și funcționarea Jandarmeriei Române, excepție ridicată de Maria Marinescu în Dosarul nr. 1.680/828/2019 al Judecătoriei Topoloveni și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 292D/2020. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt clare și precise, întrunind cerințele de claritate și previzibilitate. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 10 ianuarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 1.680/828/2019, Judecătoria Topoloveni a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 60/1991 privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice și ale art. 35 din Legea nr. 550/2004 privind organizarea și funcționarea Jandarmeriei Române. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Maria Marinescu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzute de art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 60/1991. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în primul rând, că dispozițiile art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 60/1991 încalcă forța obligatorie și prioritară a tratatelor la care România este parte, fiind contrare prevederilor art. 10 și 11 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut locul preeminent pe care îl are libertatea de întrunire pașnică într-o societate democratică, evidențiind strânsa legătură între acest drept și libertatea de exprimare, deoarece protejarea opiniilor personale avută în vedere de art. 10 din Convenție constituie unul dintre obiectivele pentru care sunt ocrotite libertatea de întrunire și cea de asociere, prin art. 11 din Convenție (Hotărârea din 26 septembrie 1995, pronunțată în Cauza Vogt împotriva Germaniei). Curtea a mai statuat că statele au nu numai obligația de a proteja dreptul la întrunire pașnică, ci și de a se abține să aducă restrângeri indirecte, abuzive exercițiului acestui drept; iar dacă, în esență, art. 11 are ca scop să apere individul împotriva ingerințelor arbitrare, textul poate impune statelor și obligații pozitive, de natură să asigure efectivitatea acestor libertăți. Coordonatele enunțate au determinat întotdeauna instanța europeană să efectueze un examen deosebit de riguros al restricțiilor ce pot fi aduse libertății de întrunire pașnică. Instanța europeană a decis că aceste principii sunt aplicabile și în privința manifestațiilor și defilărilor organizate în locuri publice. Astfel, după ce a reamintit că una dintre principalele caracteristici ale democrației rezidă în posibilitatea pe care o oferă de a rezolva prin dialog și fără recurgere la violență problemele pe care le are o țară, chiar și când acestea sunt dificile, Curtea Europeană a decis că numai un risc real și previzibil de acțiune violentă și de incitare la violență sau de nerecunoaștere a principiilor democratice de către organizatorii unei manifestații poate justifica interzicerea ei (Hotărârea din 17 iulie 2007, pronunțată în Cauza Bukta și alții împotriva Ungariei). În Hotărârea din 22 mai 2007, pronunțată în Cauza Oya Ataman împotriva Turciei, Curtea Europeană a arătat că textul Convenției nu se opune unei reglementări interne care presupune notificări sau autorizări prealabile adunării publice, „câtă vreme acestea nu reprezintă un obstacol ascuns în calea exercitării libertății de întrunire“. Prin aceeași hotărâre, s-a reținut că „dacă participanții la întrunire nu se angajează în acte de violență, autoritățile trebuie să dea dovadă de toleranță“. Aceeași concluzie se regăsește și în Hotărârea din 20 octombrie 2005, pronunțată în Cauza Ouranio Toxo împotriva Greciei, în care instanța europeană a stabilit că autoritățile trebuie să se abțină de la aplicarea restricțiilor interne dacă adunările sunt pașnice. În același mod s-a pronunțat Curtea Europeană și la data de 15 noiembrie 2018 în Cauza Aleksei Navalnîi împotriva Rusiei, arătând că „este esențial caracterul pașnic al unei manifestații pentru a beneficia de protecția art. 11, însă condamnarea unei persoane pentru simpla prezență la o astfel de manifestație, fără ca instanța să analizeze dacă ea a fost pașnică sau violentă, constituie o încălcare a principiilor democratice în absența incitării la violență“. De asemenea, Curtea Europeană a reiterat că „existența unor autorizații prealabile nu contravine art. 11, însă interdicția desfășurării unor astfel de proteste trebuie fundamentată prin probarea unor pericole grave“. Nu în ultimul rând, în Cauza Savu împotriva României, soluționată la data de 18 octombrie 2018 în baza acordului părților, la trei zile după pronunțarea Deciziei nr. 19 din 15 octombrie 2018 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, petentul Savu Dragoș Alexandru a sesizat Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Cererea nr. 77.684/16, arătând că a participat la un protest nedeclarat pe data de 7 noiembrie 2013 în fața Palatului Parlamentului, invocând prevederile art. 3 din Legea nr. 60/1991. Prin Decizia nr. 1.215 din 22 iunie 2015, Tribunalul București a menținut sancțiunea de participare la o adunare publică nedeclarată în valoare de 500 lei. Totuși, în fața instanței de contencios european, statul român a recunoscut interpretarea și aplicarea greșită a Legii nr. 60/1991 și a acceptat să plătească suma de 4.500 euro către petent cu titlu de despăgubiri. … 6.Or, prevederile art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 60/1991 califică drept contravenție simpla organizare a adunării publice în condițiile nerespectării obligațiilor administrative prevăzute de același act normativ, fără a ține seama dacă adunarea publică are caracter pașnic sau nu. Astfel, indiferent că adunarea publică se desfășoară în mod pașnic, legiuitorul român sancționează manifestarea publică pașnică prin textul de lege criticat. Prin urmare, prevederile art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 60/1991 reprezintă un obstacol în exercitarea drepturilor la liberă întrunire și liberă exprimare, interzicând adunările publice nedeclarate, dar organizate pașnic, contrar jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului invocate, ca element al blocului de convenționalitate ce se impune a fi aplicat cu prioritate conform art. 20 alin. (1) din Constituție. … 7.În al doilea rând, se susține că prevederile art. 35 din Legea nr. 550/2004 contravin imperativului supremației legii și al respectării dreptului la un proces echitabil, întrucât acestea nu sunt clare și previzibile. Jurisprudența recentă a Curții Constituționale este constantă în demarcarea clară a exigenței de claritate și previzibilitate pe care trebuie să o îndeplinească orice act normativ, exigență care a fost cristalizată în prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție. Astfel, Curtea Constituțională nu a ezitat să constate că neclaritatea sau lipsa de previzibilitate atrage în mod de sine stătător neconstituționalitatea legii ori a prevederilor relevante. Tot ca o constantă, Curtea Constituțională nu a reținut în nicio decizie acest singur motiv de neconstituționalitate. Indiferent că a extins controlul de constituționalitate și la alte prevederi din Constituție, fie că a considerat că încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție atrage încălcarea altui articol, fie că după ce a considerat că o prevedere încalcă un articol din Constituție a procedat și la verificarea conformității acestuia raportat la art. 1 alin. (5), Curtea Constituțională a simțit nevoia să își dubleze raționamentul. Spre exemplu, în Decizia nr. 196 din 4 aprilie 2013, Curtea a reținut că este încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil, ca urmare a lipsei de claritate și previzibilitate a normei. Pe de altă parte, în Decizia nr. 430 din 24 octombrie 2013, Curtea Constituțională procedează în mod invers. După ce a reținut încălcarea dreptului de proprietate, a extins controlul de constituționalitate a dispozițiilor legale criticate și în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituție, ceea ce reprezintă o premieră și confirmă importanța din ce în ce mai mare pe care această exigență o are din perspectiva constituționalității. De altfel, poate și mai important, în această decizie, precum și într-o decizie ulterioară (Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013), Curtea Constituțională ridică previzibilitatea și claritatea la nivel de „condiție esențială a calității și constituționalității normei juridice“. Astfel, nu numai că formularea unui act normativ trebuie să permită persoanei interesate să prevadă în mod rezonabil conduita pe care trebuie să o adopte, dar claritatea și previzibilitatea sunt elemente sine qua non ale constituționalității. Prin urmare, Curtea Constituțională tinde să confere o forță cât mai mare acestei exigențe, dând relevanță nu numai calității formulării în sine a normei, ci și corelării cu alte acte normative și aptitudinii acesteia de a fi aplicată efectiv și eficient. … 8.Or, se susține că prevederile art. 35 din Legea nr. 550/2004 dau o libertate de apreciere disproporționată forțelor de ordine pentru a aplica măsuri de forță indiferent de gravitatea faptei contrare legii săvârșite de persoana imobilizată. Deosebită relevanță pentru susținerea excepției prezintă chiar itinerariul prevederilor legale în înțelegerea legiuitorului, acesta probând tocmai imperativul aplicării proporționale a măsurilor reglementate. Astfel, drepturile și obligațiile jandarmilor sunt reglementate în cap. V din Legea nr. 550/2004, iar opțiunile pe care aceștia le au pentru a pune capăt incidentelor sunt enumerate gradual, prin raportare la intensitatea actelor de violență săvârșite de contravenienți. În acest sens, legiuitorul stabilește că jandarmeria este în măsură să exercite autoritatea publică, să legitimeze făptuitorii și să le aplice sancțiuni contravenționale. Totodată, actul normativ prevede drepturile și obligațiile jandarmeriei în ipoteza în care actele ce urmează a fi oprite presupun violență, art. 29 stabilind că, în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, personalul militar al Jandarmeriei Române folosește armamentul din dotare cu muniția aferentă, veste antiglonț, scuturi de proiecție, căști cu vizor, bastoane de cauciuc sau tompfe, bastoane cu energie electrostatică, dispozitive cu substanțe iritant lacrimogene, arme albe, jeturi de apă sau coloranți, arme cu glonț de cauciuc sau coloranți, cătușe, cai și câini de serviciu, dispozitive sonore și luminoase, mijloace blindate, lucrări și mijloace genistice, precum și orice mijloace de protecție și de imobilizare aflate în dotare, în următoarele situații: a) pentru împiedicarea și neutralizarea acțiunilor agresive ale persoanelor care tulbură grav ordinea publică, acțiuni ce nu au putut fi înlăturate sau anihilate prin utilizarea altor mijloace legale; b) împotriva celor care pătrund fără drept în sediile autorităților publice sau ale altor instituții de interes public ori privat și care, avertizați și somați, au refuzat să părăsească de îndată aceste sedii, precum și împotriva grupurilor organizate care împiedică desfășurarea normală a activității pe căile de comunicații, în locurile publice și în alte obiective importante; c) pentru imobilizarea persoanelor sau a grupurilor de persoane care provoacă dezordine și întreprind acțiuni ce pun în pericol viața, integritatea corporală sau sănătatea persoanelor, proprietatea publică sau privată, ultragiază forțele de ordine sau alte persoane învestite cu funcții ce implică exercițiul autorității publice ori tulbură grav ordinea publică, prin acte de violență. Așadar, în situațiile anterior enumerate limitativ, jandarmeria are dreptul de a folosi resursele din dotare pentru a stopa actele de violență. Mai departe, Legea nr. 550/2004 prevede procedura în care se recurge la oprirea actelor de violență prin folosirea resurselor din dotarea jandarmeriei (art. 30-33) și apoi stabilește modul în care se poate recurge la intervenția în forță (art. 34), practic cel mai energic mijloc de intervenție împotriva actelor de violență.  … 9.Se arată că, numai după stabilirea acestor drepturi și obligații, legiuitorul prevede la art. 35 că persoanele care săvârșesc fapte contrare legii vor fi imobilizate, îndepărtate cât mai repede de la locul tulburărilor și conduse, după caz, la cea mai apropiată unitate de poliție sau de jandarmi, pentru a se lua, cu privire la acestea, măsurile de sancționare prevăzute de lege. În concluzie, conducerea persoanelor la cea mai apropiată unitate reprezintă un demers ulterior intervenției energice împotriva actelor de violență, intervenție care poate fi regulată, în conformitate cu prevederile art. 29-33, sau în forță, conform art. 34 din Legea nr. 550/2004. Raționamentul legiuitorului a fost ca, în ipoteza unor incidente de intensă violență, jandarmeria să intervină, să imobilizeze persoanele în culpă, să le îndepărteze de locul tulburărilor și să le conducă la unitate, neputându-se aplica sancțiunea contravențională la fața locului, de vreme ce situația de fapt presupune acte de violență ce nu lasă la dispoziția agenților constatatori timpul și condițiile pentru redactarea procesului-verbal. Or, în modul în care este prevăzut, textul de lege este vădit neclar și imprevizibil, agenții forțelor de jandarmerie putând lua măsurile prevăzute de art. 35 inclusiv în situația săvârșirii unor contravenții de o gravitate redusă, precum refuzul de legitimare sau participarea la o adunare publică restrânsă și pașnică.  … 10.Drept urmare, este încălcat imperativul reglementat de art. 1 alin. (5) din Constituție, raportat la prevederile art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală, de vreme ce procesul generat de aplicarea măsurilor reglementate de art. 35 din Legea nr. 550/2004 (imobilizarea, îndepărtarea, conducerea la unitatea de poliție sau jandarmerie) exclude orice urmă de echitabilitate. … 11.Judecătoria Topoloveni apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile criticate nu încalcă niciun text sau principiu din Constituție. Caracterul pașnic al adunărilor publice este o condiție prealabilă implicită și necesară pentru autorizarea desfășurării acestora, iar nu un criteriu pentru neobligativitatea declarării acestor adunări, în condițiile Legii nr. 60/1991. Totodată, dispozițiile art. 35 din Legea nr. 550/2004 au un conținut clar și precis. … 12.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile din Constituție, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 15.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 60/1991 privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 14 martie 2014, cu modificările ulterioare, precum și ale art. 35 din Legea nr. 550/2004 privind organizarea și funcționarea Jandarmeriei Române, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.175 din 13 decembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare. Dispozițiile criticate au următorul conținut: – Art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 60/1991: „Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să întrunească elementele constitutive ale unor infracțiuni: a) organizarea și desfășurarea de adunări publice nedeclarate, neînregistrate sau interzise;“; … – Art. 35 din Legea nr. 550/2004: „Persoanele care săvârșesc fapte contrare legii vor fi imobilizate, îndepărtate cât mai repede de la locul tulburărilor și conduse, după caz, la cea mai apropiată unitate de poliție sau de jandarmi, pentru a se lua, cu privire la acestea, măsurile de sancționare prevăzute de lege.“ …  … 16.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului și art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil. De asemenea, se invocă încălcarea art. 10 privind libertatea de exprimare și a art. 11 privind libertatea de întrunire și de asociere din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 17.Examinând excepția de neconstituționalitate, referitor la art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 60/1991, Curtea observă că autoarea excepției critică, în esență, faptul că aceste prevederi califică drept contravenție simpla organizare a adunării publice în condițiile nerespectării obligațiilor administrative prevăzute de același act normativ, fără a ține seama dacă adunarea publică are caracter pașnic sau nu.  … 18.Cu privire la regulile privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice, Curtea reține că, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 60/1991, „Libertatea cetățenilor de a-și exprima opiniile politice, sociale sau de altă natură, de a organiza mitinguri, demonstrații, manifestații, procesiuni și orice alte întruniri și de a participa la acestea este garantată prin lege. Asemenea activități se pot realiza numai pașnic și fără niciun fel de arme.“ Art. 1 alin. (2) din lege prevede că adunările publice – mitinguri, demonstrații, manifestații, competiții sportive, procesiuni și altele asemenea -, ce urmează să se desfășoare în piețe, pe căile publice ori în alte locuri în aer liber, se pot organiza numai după declararea prealabilă prevăzută de prezenta lege, iar art. 3 stabilește situațiile în care adunările publice nu trebuie declarate în prealabil. … 19.Dispozițiile de lege criticate – art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 60/1991 – prevăd că organizarea și desfășurarea de adunări publice nedeclarate, neînregistrate sau interzise constituie contravenții, dacă nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să întrunească elementele constitutive ale unor infracțiuni. … 20.Curtea constată că susținerile autoarei excepției de neconstituționalitate vizează, în realitate, interpretarea textului de lege criticat în scopul aplicării corecte a legii în cauza dedusă judecății instanței care a sesizat Curtea Constituțională, ceea ce nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, ci a instanțelor judecătorești. Astfel, interpretarea normelor de lege este operațiunea de stabilire a conținutului și a sensului la care acestea se referă și este o etapă absolut necesară în vederea aplicării corecte a legii situației de fapt concrete din cauză, instanța de judecată fiind ținută să aplice în acest scop metodele de interpretare a normelor juridice. Așa cum a stabilit Curtea, în mod constant, în jurisprudența sa, interpretarea legilor este o operațiune rațională, utilizată de orice subiect de drept, în vederea aplicării și respectării legii, având ca scop clarificarea înțelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanțele judecătorești interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluționării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii. Oricât de clar ar fi textul unei dispoziții legale – se arată într-o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunțată în Cauza C.R. împotriva Regatului Unit, paragraful 34) – în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară (a se vedea, în același sens, și Decizia nr. 600 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 11 iunie 2009, sau Decizia nr. 360 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 14 mai 2010). … 21.Astfel, stabilirea în concret a circumstanțelor săvârșirii faptei contravenționale, a caracteristicilor locului de organizare și desfășurare a adunării publice, precum și a caracterului adunării publice constituie aspecte privind interpretarea și aplicarea legii la cazul concret dedus judecății, aspecte care intră în competența de soluționare a instanțelor judecătorești, iar nu a Curții Constituționale. … 22.Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 60/1991, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă. … 23.Referitor la dispozițiile art. 35 din Legea nr. 550/2004, Curtea reține că autoarea excepției critică, în esență, faptul că aceste prevederi dau o libertate de apreciere disproporționată forțelor de ordine pentru a aplica măsuri de forță indiferent de gravitatea faptei contrare legii săvârșite de persoana imobilizată. Se mai apreciază că textul de lege este vădit neclar și imprevizibil, agenții forțelor de jandarmerie putând lua măsurile prevăzute de art. 35 inclusiv în situația săvârșirii unor contravenții de o gravitate redusă, precum refuzul de legitimare sau participarea la o adunare publică restrânsă și pașnică. … 24.Or, Curtea constată că toate aceste susțineri vizează, în realitate, modalitatea de aplicare a legii de către jandarmi, modalitate asupra căreia se poate pronunța numai instanța judecătorească, iar nu Curtea Constituțională. Așadar, aplicarea legii nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, aceasta fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție (a se vedea și Decizia nr. 218 din 9 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 24 iulie 2019, paragraful 25). … 25.Întrucât, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 550/2004, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă. … 26.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 60/1991 privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice și ale art. 35 din Legea nr. 550/2004 privind organizarea și funcționarea Jandarmeriei Române, excepție ridicată de Maria Marinescu în Dosarul nr. 1.680/828/2019 al Judecătoriei Topoloveni.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Topoloveni și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 3 octombrie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește