DECIZIA nr. 490 din 25 iunie 2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 39 și ale art. II din Legea nr. 288/2010 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, excepție ridicată de apelanții-reclamanți Alexei Narcis Bogdan, Dragu Florentin și alții în Dosarul nr. 3.104/3/2015 (în format vechi nr. 1.391/2017) al Curții de Apel București – Secția a VI-a civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 486D/2018. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 17 ianuarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 3.104/3/2015 (în format vechi nr. 1.391/2017), Curtea de Apel București – Secția a VI-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 39 și ale art. II din Legea nr. 288/2010 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de apelanții-reclamanți Alexei Narcis Bogdan, Dragu Florentin și alții într-o cauză având ca obiect constatarea nulității clauzelor cuprinse în actele adiționale emise în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010, prin care s-a prevăzut variația dobânzii în funcție de indicele Robor/Euribor, precum și nulitatea actelor adiționale emise ulterior actelor de implementare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010, în privința clauzelor privind variația dobânzii. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile art. I pct. 39 din Legea nr. 288/2010 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010 contravin dispozițiilor instituite în materia protecției consumatorilor, întrucât această reglementare exclude de la aplicabilitatea ordonanței de urgență precitate toate contractele aflate în curs de derulare la data intrării în vigoare a Legii nr. 288/2010, deși art. 95 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2010, în forma inițială, și-a produs deja efectele cu privire la toți aceia care intrau sub incidența prevederilor acestui act normativ, în această categorie fiind incluse și contractele în curs de derulare la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 288/2010. Arată că, pe de o parte, modificarea art. 95 atrage inaplicabilitatea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010 în ceea ce privește contractele aflate în curs de derulare, iar, pe de altă parte, consolidează în privința acelorași contracte actele adiționale emise anterior. Altfel spus, niciunul dintre actele adiționale criticate în speță nu ar fi fost încheiate dacă nu exista prevederea potrivit căreia orice refuz de semnare ar fi condus oricum la încheierea contractului (conform art. 95 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2010). Susțin că nu a existat un consimțământ liber exprimat în privința niciunuia dintre actele adiționale criticate în speță, iar din această perspectivă rezultă, fără putință de tăgadă, că la baza consimțământului părților la încheierea actelor adiționale contestate un rol determinant l-a avut art. 95 din ordonanța de urgență. Învederează că actele adiționale sunt atât de grave, toxice, vătămătoare și rău-intenționate, încât prin ele profesionistul a modificat cel mai important element contractual, respectiv costul contractului – dobânda, după bunul său plac, iar consumatorul este obligat la aplicarea acestui act adițional, indiferent de creșterea costului, fără să se poată opune în vreun fel. … 6.Autorii excepției învederează că în expunerea de motive a proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010 se prevede că prin acesta se dorește crearea unui cadrul legal complex și cuprinzător, astfel încât consumatorii să beneficieze de o înaltă protecție, și se urmărește, totodată, transpunerea în legislația națională a Directivei 2008/48/CE privind contractele de credit pentru consumatori. În acest context, autorii excepției fac referire la art. 9 din această directivă, precum și la art. 169 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și solicită să se constate omisiunea statului de implementare a nivelului de protecție asigurat de aceste norme europene, raportat la modalitatea în care sunt reglementate prevederile art. I pct. 39 și ale art. II din Legea nr. 288/2010. Apreciază, astfel, că prin reglementarea criticată se încalcă flagrant principiul securității juridice și cel al încrederii legitime, instituindu-se o stare de incertitudine în rândul consumatorilor, ceea ce contravine noțiunii de „protecție sporită“. … 7.Se susține, de asemenea, că se instituie o discriminare gravă între consumatori, deoarece în varianta inițială a art. 95 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2010 nu era acordat consumatorilor dreptul de a refuza încheierea actelor adiționale, iar nesemnarea acestora era considerată, potrivit legii, acceptare tacită, în timp ce Legea nr. 288/2010 le oferă acest drept. Rezultă, în mod evident, că modalitatea în care a fost reglementată Legea nr. 288/2010 creează o profundă discriminare între consumatori, raportat la posibilitatea de a refuza sau nu încheierea actelor adiționale prin care au fost modificate dobânzile. … 8.În acest context, autorii excepției susțin că reglementarea criticată contravine și normelor constituționale privind libertatea de voință și libertatea de a contracta, cel mai grav fiind că prin actele adiționale au fost modificate clauze esențiale ale contractelor, în principal cuantumul dobânzii, și, totodată, au fost consolidate efectele clauzelor abuzive existente în contracte. … 9.În fine, aceștia consideră că prevederile de lege criticate încalcă și principiul neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție, fiind contradictorii și neclare, întrucât prin modificarea art. 95 stabilesc inaplicabilitatea unor prevederi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2010 în privința contractelor în derulare, iar, pe de altă parte, stabilesc că actele adiționale emise vor produce totuși efecte. … 10.Curtea de Apel București – Secția a VI-a civilă apreciază ca fiind nefondate criticile de neconstituționalitate formulate de autorii excepției de neconstituționalitate, în acest sens fiind, de altfel, și jurisprudența Curții Constituționale concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 1.656 din 28 decembrie 2010. … 11.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. I pct. 39 și ale art. II din Legea nr. 288/2010 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 888 din 30 decembrie 2010, care au următorul cuprins:– Art. I:Se aprobă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50 din 9 iunie 2010 privind contractele de credit pentru consumatori, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 11 iunie 2010, cu următoarele modificări și completări:[…]39.Articolul 95 se modifică și va avea următorul cuprins: + 
Articolul 95Prevederile prezentei ordonanțe de urgență nu se aplică contractelor în curs de derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, cu excepția dispozițiilor art. 37^1, ale art. 66-69 și, în ceea ce privește contractele de credit pe durată nedeterminată existente la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, ale art. 50-55, ale art. 56 alin. (2), ale art. 57 alin. (1)și (2), precum și ale art. 66-71.“; …  … – Art. II:(1)Actele adiționale încheiate și semnate până la data intrării în vigoare a prezentei legi în vederea asigurării conformității contractelor cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010 își produc efectele în conformitate cu termenii contractuali agreați între părți.(2)Actele adiționale nesemnate de către consumatori, considerate acceptate tacit până la data intrării în vigoare a prezentei legi, își vor produce efectele în conformitate cu termenii în care au fost formulate, cu excepția cazului în care consumatorul sau creditorul notifică cealaltă parte în sens contrar, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. …  … 15.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, aceste prevederi contravin dispozițiilor constituționale ale art. 11 alin. (1) și (2) referitoare la dreptul internațional și dreptul intern, coroborate cu art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului și art. 148 alin. (2) și (4) privind integrarea în Uniunea Europeană, ale art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivității legii civile, ale art. 16 alin. (1) și (2) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 30 alin. (1) și (2) referitoare la libertatea de exprimare, ale art. 40 alin. (1) privind dreptul de asociere și ale art. 45 privind libertatea economică. … 16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că soluția legislativă criticată a mai format obiectul controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare, atât cu ocazia controlului a priori asupra Legii pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, care a devenit Legea nr. 288/2010, context în care Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 1.656 din 28 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 31 ianuarie 2011, precum și pe calea controlului a posteriori, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 1.446 din 3 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 895 din 16 decembrie 2011, Decizia nr. 1.622 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 156 din 8 martie 2012, Decizia nr. 277 din 23 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 23 iunie 2015, precum și Decizia nr. 2 din 14 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 9 aprilie 2020, decizii prin care Curtea a constatat că reglementarea criticată este constituțională. … 17.Astfel, referitor la critica formulată din perspectiva contrarietății reglementării criticate cu dispozițiile constituționale ale art. 11 alin. (1) și (2) referitoare la dreptul internațional și dreptul intern, coroborate cu cele ale art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului și ale art. 148 alin. (2) și (4) privind integrarea în Uniunea Europeană, Curtea reține faptul că, așa cum s-a statuat în jurisprudența amintită, Legea nr. 288/2010 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori transpune în dreptul intern o reglementare din dreptul Uniunii Europene, și anume Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului. Astfel, potrivit art. 30 alin. (1) din Directivă (articol ce are denumirea marginală „Măsuri tranzitorii“), „Prezenta directivă nu se aplică contractelor de credit existente la data intrării în vigoare a măsurilor naționale de punere în aplicare“, iar, potrivit alin. (2) al art. 30, „Cu toate acestea, statele membre se asigură că articolele 11, 12, 13 și 17, articolul 18 alineatul (1) a doua teză și articolul 18 alineatul (2) se aplică și contractelor pe durată nedeterminată existente la data la care intră în vigoare măsurile naționale de punere în aplicare.“ Aceste dispoziții au fost transpuse în art. 95 din legea criticată, articol ce are următorul conținut: „Prevederile prezentei ordonanțe de urgență nu se aplică contractelor în curs de derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, cu excepția dispozițiilor art. 37^1, ale art. 66-69 și, în ceea ce privește contractele de credit pe durată nedeterminată existente la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, ale art. 50-55, ale art. 56 alin. (2), ale art. 57 alin. (1) și (2), precum și ale art. 66-71.“ … 18.Prin jurisprudența menționată, Curtea a reținut că adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010 a fost necesară pentru a permite creditorilor să îndeplinească obligațiile prevăzute în actul normativ european, astfel încât să fie atins obiectivul de creare a pieței interne comunitare, care impune asigurarea unui cadru de reglementare unitar la nivelul Uniunii Europene. Prin adoptarea actului normativ criticat s-a încurajat mobilitatea consumatorilor, în sensul de a li se permite acestora mutarea creditelor de la un creditor la altul în condiții contractuale mai avantajoase, s-a dat posibilitatea consumatorilor să ramburseze anticipat sumele contractate fără a plăti penalități excesive și s-a creat cadrul necesar pentru relansarea acordării de credite în condiții de transparentă și liberă concurență. Pe lângă protecția consumatorilor, această intervenție legislativă a fost necesară pentru a permite creditorilor să îndeplinească obligațiile prevăzute în Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului, astfel încât să fie atins obiectivul de creare a pieței interne a Uniunii Europene, care impunea asigurarea unui cadru de reglementare unitar la nivelul acesteia. În lipsa unei reglementări imediate a contractelor de credit pentru consumatori, aceștia nu ar fi putut beneficia de drepturile prevăzute de actul normativ european, ceea ce ar fi avut un impact direct asupra veniturilor consumatorilor, și, totodată, s-ar fi creat o denaturare a concurenței la nivelul instituțiilor de credit, astfel încât, prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010 și implementarea directivei, legiuitorul delegat a reușit să creeze cadrul favorabil liberei concurențe între instituțiile de credit. … 19.De asemenea, prin Decizia nr. 1.059 din 11 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din data de 4 februarie 2013, Curtea a reținut că dispozițiile de lege criticate transpun în dreptul intern o reglementare secundară a Uniunii Europene, și anume o directivă, act obligatoriu care stabilește în sarcina statelor membre destinatare o obligație de rezultat în ceea ce privește transpunerea, obligație care însă nu este de natură să împiedice legiuitorul național să reglementeze mai amplu, mai riguros sau mai detaliat domeniul vizat. Legiuitorul național este obligat, însă, să efectueze această operațiune în mod corect, în acord cu scopul și spiritul directivei europene transpuse, care, în cazul de față, vizează asigurarea unei mai eficiente protecții a consumatorilor. De altfel, pct. 9 din preambulul Directivei 2008/48/CE prevede necesitatea de a asigura consumatorilor din Uniunea Europeană un nivel ridicat și echivalent de protecție a intereselor lor și de a crea o veritabilă piață internă, recunoscând dreptul statelor membre libertatea de a menține sau introduce, în anumite condiții, dispoziții legale naționale suplimentare. Interdicția adresată statelor membre, prin același pct. 9, de a menține sau de a introduce alte dispoziții de drept intern decât cele prevăzute de prezenta directivă nu se aplică decât în cazul dispozițiilor armonizate din directivă. Referitor la acest aspect, și anume la faptul dacă legiuitorul delegat a afectat prin ordonanța de urgență dispozițiile armonizate, Curtea a mai reținut că instanțele de judecată, împreună cu Curtea de Justiție a Uniunii Europene, sunt singurele competente să analizeze și să constate neconcordanța dintre legislația internă ce vizează transpunerea unei directive și dreptul Uniunii Europene (a se vedea Decizia nr. 137 din 25 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 22 martie 2010). … 20.Din perspectiva criticilor formulate în cauză, prin Decizia nr. 2 din 14 ianuarie 2020, precitată, Curtea a subliniat că prevederile art. 95 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2010, astfel cum au fost modificate prin Legea de aprobare nr. 288/2010, trebuie citite și interpretate în coroborare cu prevederile art. II alin. (1) din aceeași lege, care prevăd că „actele adiționale încheiate și semnate până la data intrării în vigoare a prezentei legi în vederea asigurării conformității contractelor cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010 își produc efectele în conformitate cu termenii contractuali agreați între părți“. Așa fiind, Curtea a constatat că modificările aduse art. 95 din ordonanța de urgență nu pot opera, în ciuda exprimării defectuoase a textului de lege, decât de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a ordonanței de urgență, altfel ar fi înlăturate efectele produse de ordonanța de urgență până la data intrării în vigoare a legii de aprobare și ar opera retroactiv. Mai mult, prevederile art. II alin. (2) din legea de aprobare, care stipulează că „Actele adiționale nesemnate de către consumatori, considerate acceptate tacit până la data intrării în vigoare a prezentei legi, își vor produce efectele în conformitate cu termenii în care au fost formulate, cu excepția cazului în care consumatorul sau creditorul notifică cealaltă parte în sens contrar, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi“, trebuie interpretate ca impunând și acordul de voință al consumatorului cu privire la notificarea mai sus menționată, întrucât ordonanța de urgență a fost adoptată în aplicarea Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului, directivă care prevede în preambulul său, la pct. 9, că „O armonizare completă este necesară pentru a se asigura tuturor consumatorilor din Comunitate un nivel ridicat și echivalent de protecție a intereselor lor și pentru crearea unei veritabile piețe interne“. … 21.Cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, prin Decizia nr. 277 din 23 aprilie 2015, precitată, Curtea a reținut că autorii excepției de neconstituționalitate aveau în vedere, ca și în prezenta cauză, o presupusă discriminare între persoanele/consumatorii cărora le sunt aplicabile prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010 și cele cărora le sunt aplicabile prevederile Legii nr. 288/2010, deoarece în varianta inițială a art. 95 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2010 nu era acordat consumatorilor dreptul de a refuza încheierea actelor adiționale, iar nesemnarea acestora era considerată, potrivit legii, acceptare tacită, în timp ce Legea nr. 288/2010 le oferă acest drept. În acest context, Curtea a reținut că, potrivit art. 95 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2010 (în forma nemodificată de Legea nr. 288/2010), pentru contractele aflate în curs de derulare, creditorii aveau obligația ca, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență, să asigure conformitatea contractului cu dispozițiile acesteia. Modificarea contractelor aflate în derulare urma să se facă prin acte adiționale în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență [alin. (2)]. Creditorul trebuia să facă dovada că a depus toate diligențele pentru informarea consumatorului cu privire la semnarea actelor adiționale. Se interzicea, totodată, introducerea în actele adiționale a altor prevederi decât cele din ordonanța de urgență menționată, sancțiunea nerespectării acestei interdicții fiind nulitatea absolută a actelor adiționale. Nesemnarea de către consumator a actelor adiționale prevăzute la alin. (2) era considerată acceptare tacită. Prin legea de aprobare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010, respectiv Legea nr. 288/2010, art. 95 a fost modificat în sensul că „prevederile prezentei ordonanțe de urgență nu se aplică contractelor în curs de derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, cu excepția dispozițiilor (…)“. Totodată, prin art. II din legea menționată s-a statuat că „actele adiționale încheiate și semnate până la data intrării în vigoare a prezentei legi în vederea asigurării conformității contractelor cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010 își produc efectele în conformitate cu termenii contractuali agreați între părți. Actele adiționale nesemnate de către consumatori, considerate acceptate tacit până la data intrării în vigoare a prezentei legi, își vor produce efectele în conformitate cu termenii în care au fost formulate, cu excepția cazului în care consumatorul sau creditorul notifică cealaltă parte în sens contrar, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi“. … 22.Așadar, prin sintagma „cu excepția cazului în care consumatorul sau creditorul notifică cealaltă parte în sens contrar“, din cuprinsul art. II al Legii nr. 288/2010 de aprobare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010, legiuitorul nu a făcut altceva decât să dea eficiență opoziției formulate de una dintre părți, prin notificarea celeilalte că nu este de acord – pentru motive care țin de protecția consumatorului – cu actul adițional nesemnat, dar considerat acceptat tacit, repunând, astfel, părțile în termenul de a formula o opoziție reală, și nu una formală. Astfel, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a Legii nr. 288/2010, consumatorii care nu și-au exprimat voința cu privire la actele adiționale transmise de către creditori, în conformitate cu dispozițiile art. 95 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2010, ipoteză care, potrivit prevederilor art. 95 alin. (5) din această ordonanță de urgență, echivala cu o acceptare tacită, au avut posibilitatea să notifice cealaltă parte că nu sunt de acord cu actele adiționale întocmite și acceptate tacit în baza acestei ordonanțe de urgență. Prin urmare, dispozițiile art. 95 alin. (5) din acest act normativ, în modul arătat, au fost lipsite de eficiență și, potrivit art. II din Legea nr. 288/2010, acceptarea tacită menționată de acest text nu poate opera. În concluzie, față de succesiunea în timp a celor două acte normative, Curtea a observat că prin legea de aprobare a ordonanței de urgență tocmai s-a instituit posibilitatea consumatorului sau creditorului de a notifica cealaltă parte, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a legii de aprobare, în situația în care nu este de acord cu actul adițional acceptat tacit în conformitate cu prevederile art. 95 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2010. … 23.Totodată, în paragraful 19 al Deciziei nr. 277 din 23 aprilie 2015, precitată, cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea a constatat că, potrivit jurisprudenței sale constante, tratamentul juridic egal constituie un drept al cetățenilor numai în măsura în care aceștia se găsesc în situații juridice identice, deosebirile sub acest aspect impunând, în mod necesar, un regim juridic diferențiat. Așa fiind, în măsura în care reglementările art. II alin. (2) din Legea nr. 288/2010 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, care modifică art. 95 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2010, se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută de ipoteza normelor legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica având un atare obiect nu este întemeiată. … 24.În legătură cu susținerea privind înfrângerea prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție, în jurisprudența Curții Constituționale s-a reținut că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare. Rezultă că retroactivitatea legii privește modificarea unei situații pentru trecut, iar nu reglementarea diferită a unei situații juridice pentru viitor. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2010 respectă prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție, producând efecte pentru viitor de la data intrării în vigoare, creditorilor nefiindu-le impuse obligații de recalculare transparentă a dobânzilor și de eliminare a comisioanelor percepute în trecut, contractul de credit fiind un contract cu executare succesivă. … 25.De asemenea, prin Decizia nr. 450 din 3 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 24 iulie 2012, Curtea a statuat că nu poate fi reținută nici încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 45, ținând cont de faptul că libertatea economică se exercită în limitele legii, astfel încât intervenția legiuitorului în stabilirea condițiilor de executare a contractelor cu executare succesivă nu are semnificația încălcării acestei norme. Curtea a mai observat, totodată, că, aplicându-se contractelor în curs de derulare, dispozițiile în cauză nu încalcă prevederile art. 44 din Constituție, întrucât prestațiile viitoare sub forma dobânzilor nu intră în sfera de protecție a dreptului de proprietate, acesta protejând doar acele creanțe care sunt certe, lichide și exigibile. … 26.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față. … 27.În ceea ce privește invocarea normelor constituționale ale art. 30 alin. (1) și (2) referitoare la libertatea de exprimare și a celor ale art. 40 alin. (1) privind dreptul de asociere, Curtea apreciază că acestea nu au relevanță în speță. … 28.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de apelanții-reclamanți Alexei Narcis Bogdan, Dragu Florentin și alții în Dosarul nr. 3.104/3/2015 (în format vechi nr. 1.391/2017) al Curții de Apel București – Secția a VI-a civilă și constată că prevederile art. I pct. 39 și ale art. II din Legea nr. 288/2010 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VI-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 25 iunie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește