DECIZIA nr. 490 din 17 iulie 2018

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 09/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1015 din 29 noiembrie 2018
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 4
ActulREFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 10
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 4
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 10
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 4
ART. 1REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 10
ART. 5REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 10
ART. 6REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 3
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 8
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 36
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 1
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 4
ART. 12REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 10
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 13REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 14REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 4
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 34
ART. 16REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 35
ART. 16REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 12
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Cristina Cătălina Turcu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (12) lit. d) și art. 10 lit. j) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepție ridicată, din oficiu, de Judecătoria Bacău – Secția civilă în Dosarul nr. 15.642/180/2015 al acestei instanțe, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.200 D/2016.2.La apelul nominal lipsesc părțile față de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3.Magistratul-asistent referă că, la dosar, partea Societatea Set-Corporation – S.R.L. din Suceava a depus concluzii scrise, prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea din 9 iunie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 15.642/180/2015, Judecătoria Bacău – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 alin. (12) lit. d) și art. 10 lit. j) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale. Excepția a fost ridicată, din oficiu, de Judecătoria Bacău – Secția civilă într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției, emis la data de 2 decembrie 2015, întemeiat pe art. 4 alin. (12) lit. d) și art. 10 lit. j) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999.6.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că textele de lege criticate sunt neclare, deoarece „stabilirea faptelor a căror săvârșire constituie contravenții este lăsată, în mod arbitrar, la libera apreciere a agentului constatator, fără ca legiuitorul să fi stabilit criteriile și condițiile necesare operațiunii de constatare și sancționare a contravențiilor. Totodată, în lipsa unei reprezentări clare a caracterului ferm al unui contract, judecătorul însuși nu dispune de reperele necesare în aplicarea și interpretarea legii, cu prilejul soluționării plângerii îndreptate asupra procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției“. Prevederile legale criticate sunt deficitare, întrucât nu stabilesc distinct, precis, explicit și cu claritate ce înseamnă „contract ferm“ sau clauze privind daunele la care sunt îndreptățiți utilizatorii, în cazul nerespectării clauzelor contractuale de către furnizori. Se invocă cele reținute în jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, referitoare la principiul clarității, preciziei și previzibilității. Se arată că normele criticate sunt caracterizate printr-o tehnică legislativă inadecvată, contrar art. 8 alin. (4) teza întâi și art. 36 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, acestea necorespunzând nici regulilor instituite prin art. 3 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, potrivit căruia actele normative ce stabilesc contravenții vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contravenții și sancțiunea ce trebuie să se aplice pentru fiecare dintre acestea.7.Imprecizia textelor de lege criticate afectează dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare. Pentru ca dreptul la un proces echitabil să nu rămână unul teoretic și iluzoriu, normele juridice trebuie să fie clare, precise și previzibile, astfel încât destinatarul normei să aibă reprezentarea gravității faptei săvârșite.8.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.9.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că art. 1 teza a doua din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 definește contravenția și stabilește criteriile minime pentru calificarea acesteia. Cât privește încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție, se observă că fapta este stabilită prin lege și că noțiunea de contract ferm are semnificația de contract „ale cărui clauze sunt stabilite în mod hotărât“. Este dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care, într-adevăr, nu trebuie să afecteze previzibilitatea legii, așa cum a reținut și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, respectiv Hotărârea din 25 august 1998, pronunțată în Cauza Hertel împotriva Elveției. 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere ale Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse de Societatea Set – Corporation – S.R.L. din Suceava, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 4 alin. (12) lit. d) și art. 10 lit. j) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, care au următorul cuprins: – Art. 4 alin. (12) lit. d):Utilizatorii aparatelor de marcat electronice fiscale sunt obligați: (…)d)să încheie cu furnizorii consumabilelor contracte ferme conținând clauze de livrare numai a consumabilelor de tipul și cu caracteristicile tehnice prevăzute în manualul de utilizare, care să asigure menținerea lizibilității datelor pe perioada de arhivare prevăzută de prezenta ordonanță de urgență, clauze privind daunele la care sunt îndreptățiți utilizatorii în cazul nerespectării clauzelor contractuale de către furnizori și să asigure arhivarea datelor;– Art. 10 lit. j) „Constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: (…) j) încălcarea de către utilizatorii aparatelor de marcat electronice fiscale a dispozițiilor art. 4 alin. (12) lit. a)-d);“13.În opinia instanței care a invocat excepția, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) privind cerințele de calitate ale legii, art. 21 privind accesul liber la justiție și art. 24 referitor la dreptul la apărare, precum și art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil, din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că este criticat art. 4 alin. (12) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999, prin raportare la art. 1 alin. (5) din Constituție, referitor la cerințele de calitate ale legii, sub aspectul folosirii cuvântului „ferme“, în sintagma „contracte ferme“. Instanța care a sesizat din oficiu Curtea apreciază că interpretarea sintagmei este lăsată la libera apreciere a agentului constatator, nefiind reglementate criteriile și condițiile necesare operațiunii de constatare și sancționare a contravenției, de a nu avea încheiate contracte „ferme“.15.Curtea reține că folosirea termenului „ferm“ nu este de natură a aduce atingere art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, iar critica de neconstituționalitate nu poate fi reținută, deoarece intenția legiuitorului în reglementarea textului de lege criticat a fost aceea de a face referire la contracte valabil încheiate, cu respectarea prevederilor art. 1.166 și următoarele din Codul civil. Legiuitorul a avut în vedere, atunci când a folosit cuvântul „ferme“, obligațiile operatorilor economici, specifice acestor contracte, și anume de a insera în contract clauze de livrare numai a consumabilelor de tipul și cu caracteristicile tehnice prevăzute în manualul de utilizare, precum și clauze privind daunele la care sunt îndreptățiți utilizatorii, în cazul nerespectării clauzelor contractuale de către furnizori.16.Curtea reține că eventuala interpretare și aplicare abuzivă, de către inspectorii Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a textelor de lege criticate este supusă cenzurii instanței de judecată, procesul-verbal putând fi atacat în condițiile art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 și celor ale art. 34 și art. 35 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, potrivit cărora instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării. 17.În concluzie, Curtea reține că nu sunt încălcate principiul accesului liber la justiție, dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil.18.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată, din oficiu, de Judecătoria Bacău – Secția civilă în Dosarul nr. 15.642/180/2015 al acestei instanțe și constată că prevederile art. 4 alin. (12) lit. d) și art. 10 lit. j) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Bacău – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 17 iulie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x