DECIZIA nr. 49 din 28 februarie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 18/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 436 din 18 mai 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 415
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 415
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 415
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 415
ART. 3REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 415
ART. 3REFERIRE LAORDIN 87 29/08/2008
ART. 3REFERIRE LAREGULAMENT 29/08/2008
ART. 4REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 415
ART. 5REFERIRE LADECIZIE 405 15/06/2016
ART. 5REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009
ART. 5REFERIRE LACODUL PENAL (R) 16/04/1997
ART. 6REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 415
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LAHOTARARE 24/05/2007
ART. 9REFERIRE LAHOTARARE 04/05/2000
ART. 9REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 9REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 7
ART. 10REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 415
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 415
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 68 29/01/2019
ART. 15REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 415
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 438 08/07/2014
ART. 16REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 415
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 464 05/07/2018
ART. 17REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 415
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 18REFERIRE LAHOTARARE 24/05/2007
ART. 18REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 7
ART. 19REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009
ART. 19REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 415
ART. 19REFERIRE LALEGE 80 11/07/1995 ART. 1
ART. 20REFERIRE LAORDIN 20 26/01/2022
ART. 20REFERIRE LAREGULAMENT 26/01/2022 ART. 6
ART. 20REFERIRE LAREGULAMENT 26/01/2022 ART. 15
ART. 21REFERIRE LAOUG 1 29/01/2014
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 307 12/07/2006
ART. 21REFERIRE LAOUG 21 15/04/2004
ART. 21REFERIRE LAOG 88 30/08/2001
ART. 23REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 415
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Daniela Ramona Marițiu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 415 din Codul penal, excepție ridicată de Liviu Adrian Rusu în Dosarul nr. 91/739/2018 al Curții Militare de Apel București. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.828D/2019.2.La apelul nominal se constată lipsa autorului excepției. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Apreciază că dispozițiile criticate sunt clare și previzibile. Infracțiunea reglementată de acestea vizează relațiile sociale privind ordinea și disciplina militară, subiectul activ al acesteia fiind întotdeauna unul calificat prin calitatea de militar. Acesta trebuie să facă parte din personalul de gardă, dar în noua reglementare această sintagmă a fost înlocuită cu serviciu de intervenție. Arată că în Regulamentul serviciului interior, aprobat prin Ordinul ministrului apărării naționale nr. M.87/2008, sunt cuprinse toate definițiile, inclusiv cele referitoare la noțiunile de „sistem de pază“, „serviciu de intervenție“, „serviciu de securitate“. Redă definiția „serviciului de securitate“ regăsită în regulamentul anterior menționat. Astfel, textul criticat este clar și previzibil, permițând destinatarului să își adapteze conduita, apelând câteodată la consiliere de specialitate în materie. Destinatarul normei poate să prevadă într-o măsură rezonabilă, față de circumstanțele speței, consecințele care ar putea rezulta din săvârșirea infracțiunii criticate. Având în vedere că infracțiunea criticată este incriminată de legiuitor clar și neechivoc, apreciază că dispozițiile art. 415 din Codul penal sunt constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 17 octombrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 91/739/2018, Curtea Militară de Apel București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 415 din Codul penal, excepție ridicată de Liviu Adrian Rusu cu ocazia soluționării apelului împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Militar Iași într-o cauză în care autorul excepției a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de încălcare a consemnului prevăzute de art. 415 alin. (1) din Codul penal.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată că regulile serviciului de pază, intervenție, însoțire sau de securitate sunt prevăzute, de regulă, de acte normative cu forță inferioară legii sau chiar de decizii ale conducătorilor unităților. Susține că sintagma „serviciu de intervenție“ este lipsită de claritate și previzibilitate, întrucât se poate referi atât la „servicii/misiuni“ în cadrul unor instituții militarizate (Ministerul Apărării Naționale, Serviciul Român de Informații etc.), cât și la o instituție specializată (Inspectoratul pentru Situații de Urgență). Invocă Decizia Curții Constituționale nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016. Susține că legiuitorul, prin noul Cod penal, a introdus sintagma „serviciu de intervenție“, deși aceasta este insuficient studiată, ceea ce determină lipsa de claritate și previzibilitate a textului, generând confuzie. Susține că dispozițiile de lege criticate sunt lipsite de proporționalitate, unul dintre criterii fiind tocmai dispozițiile din Codul penal din 1969 care reglementau aceeași infracțiune.6.Curtea Militară de Apel București apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că dispozițiile art. 415 din Codul penal respectă exigențele constituționale referitoare la calitatea legii, întrunind condițiile de claritate, precizie, previzibilitate și accesibilitate.7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8.Avocatul Poporului apreciază că legea trebuie să precizeze cu suficientă claritate întinderea și modalitățile de exercitare a puterii de apreciere a autorităților în domeniul respectiv, ținând cont de scopul legitim urmărit, pentru a oferi persoanei o protecție adecvată împotriva arbitrarului. Curtea Constituțională a statuat că nu se poate considera „lege“ decât o normă enunțată cu suficientă precizie, pentru a permite cetățeanului să își controleze conduita; apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el trebuie să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, față de circumstanțele speței, consecințele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă.9.Prin Hotărârea pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României (paragraful 52), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit jurisprudența sa constantă, conform căreia „prevăzut de lege“ înseamnă nu doar o anume bază legală în dreptul intern, ci și calitatea legii în cauză: astfel, aceasta trebuie să fie accesibilă persoanei și previzibilă. Totodată, în Hotărârea pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României (paragraful 34), Curtea de la Strasbourg a statuat că noțiunea de „drept“ folosită la art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale corespunde noțiunii de „lege“ ce apare în alte articole din Convenție; ea înglobează atât dreptul de origine legislativă, cât și pe cel de origine jurisprudențială și implică și condiții calitative, printre altele, pe cele privind accesibilitatea și previzibilitatea. De asemenea, Curtea Constituțională a reținut că în ipoteza infracțiunilor legiuitorul trebuie să indice în mod clar și neechivoc obiectul material al acestora în chiar cuprinsul normei legale sau acesta trebuie să poată fi identificat cu ușurință prin trimiterea la un alt act normativ cu care textul incriminator se află în conexiune, în vederea stabilirii existenței/inexistenței infracțiunii.10.Aplicând considerentele reținute la prezenta cauză, Avocatul Poporului apreciază că atât destinatarul normei juridice, cât și autoritățile îndrituite la respectarea legii pot stabili cu certitudine care este conduita interzisă de textul art. 415 din Codul penal.11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 415 din Codul penal, cu următorul conținut: (1)Încălcarea regulilor serviciului de pază, intervenție, însoțire sau de securitate se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.(2)Încălcarea consemnului de către santinela aflată în post la depozitele de armament, muniții sau alte materiale explozive ori în alte posturi de un deosebit interes militar sau de stat se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.(3)Faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2) săvârșite în timp de război, pe durata stării de asediu sau a stării de urgență se pedepsesc cu închisoarea de la 3 la 10 ani.14.Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5), potrivit cărora în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit Sentinței nr. 31 din 5 iunie 2019, pronunțată de Tribunalul Militar Iași, și Deciziei nr. 68 din 18 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea Militară de Apel București, autorul excepției a fost trimis în judecată și condamnat, printre altele, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 415 alin. (1) din Codul penal.16.În aceste condiții, Curtea constată că dispozițiile art. 415 alin. (2) și (3) din Codul penal, raportate la obiectul cauzei în cadrul căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, nu au legătură cu soluționarea acesteia, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată. Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, „legătura cu soluționarea cauzei“, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun aceste dispoziții legale, în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului (a se vedea Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014). Prin urmare, condiția relevanței excepției de neconstituționalitate, respectiv a incidenței textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești, nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege criticat. Așadar, având în vedere condiția reglementată de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 415 alin. (2) și (3) din Codul penal este inadmisibilă.17.În ceea ce privește dispozițiile art. 415 alin. (1) din Codul penal, Curtea observă că, în esență, autorul acesteia susține că sintagma „serviciu de intervenție“ din cuprinsul textului de lege criticat nu este definită și, în consecință, nu are un sens sau înțeles juridic precis, fiind încălcate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5). În ceea ce privește claritatea și previzibilitatea legii, Curtea, în jurisprudența sa, de exemplu, Decizia nr. 464 din 5 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 901 din 26 octombrie 2018, a statuat că dreptul, ca operă a legiuitorului, nu poate fi exhaustiv, iar dacă este lacunar, neclar, sistemul de drept recunoaște judecătorului competența de a tranșa ceea ce a scăpat atenției legiuitorului printr-o interpretare judiciară, cauzală a normei. Sensul legii nu este dat pentru totdeauna în momentul creării ei, ci trebuie să se admită că adaptarea conținutului acesteia se face pe cale de interpretare – ca etapă a aplicării normei juridice la cazul concret -, în materie penală, cu respectarea principiului potrivit căruia legea penală este de strictă interpretare. Curtea a reținut astfel că interpretarea autentică, legală poate constitui o premisă a bunei aplicări a normei juridice, prin faptul că dă o explicație corectă înțelesului, scopului și finalității acesteia, însă legiuitorul nu poate și nu trebuie să prevadă totul – în concret, orice normă juridică ce urmează a fi aplicată pentru rezolvarea unui caz concret urmează a fi interpretată de instanțele judecătorești (interpretare judiciară) pentru a emite un act de aplicare legal.18.Totodată, Curtea a constatat că, potrivit jurisprudenței instanței de la Strasbourg, art. 7 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră principiul legalității incriminării și pedepsei (nullum crimen, nulla poena sine lege), pe lângă interzicerea, în mod special, a extinderii conținutului infracțiunilor existente asupra unor fapte care, anterior, nu constituiau infracțiuni, prevede și principiul potrivit căruia legea penală nu trebuie interpretată și aplicată extensiv în defavoarea acuzatului, de exemplu, prin analogie. Rezultă, astfel, că legea trebuie să definească în mod clar infracțiunile și pedepsele aplicabile, această cerință fiind îndeplinită atunci când un justițiabil are posibilitatea de a cunoaște, din însuși textul normei juridice pertinente, la nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanțe și în urma obținerii unei asistențe judiciare adecvate, care sunt actele și omisiunile ce pot angaja răspunderea sa penală și care este pedeapsa pe care o riscă în virtutea acestora. Totodată, având în vedere principiul aplicabilității generale a legilor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forța lucrurilor, formule mai mult sau mai puțin vagi, ale căror interpretare și aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Nevoia de elucidare a punctelor neclare și de adaptare la circumstanțele schimbătoare va exista întotdeauna. Din nou, deși certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situație. Rolul decizional conferit instanțelor urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul jurisprudenței ca izvor de drept fiind o componentă necesară și bine înrădăcinată în tradiția legală a statelor membre. Prin urmare, Curtea de la Strasbourg a statuat că art. 7 paragraful 1 din Convenție nu poate fi interpretat ca interzicând clarificarea graduală a regulilor răspunderii penale pe calea interpretării judiciare de la un caz la altul, cu condiția ca rezultatul să fie coerent cu substanța infracțiunii și să fie în mod rezonabil previzibil (Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 36 și 37, și Hotărârea din 21 octombrie 2013, pronunțată în Cauza Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 92 și 93).19.Plecând de la aceste statuări de principiu, Curtea observă că, într-adevăr, sintagma „serviciu de intervenție“ din cuprinsul textului de lege criticat nu este definită expres în cuprinsul Codului penal. Cu toate acestea, Curtea reține că infracțiunea prevăzută de dispozițiile art. 415 alin. (1) face parte din capitolul I – Infracțiuni săvârșite de militari – al titlului XI – Infracțiuni contra capacității de luptă a forțelor armate – din Codul penal. Așa fiind, Curtea constată că legea penală reglementează, în ceea ce privește subiectul activ al infracțiunii de încălcare a consemnului, necesitatea deținerii unei calități speciale, și anume aceea de militar, acesta trebuind să își desfășoare activitatea în cadrul serviciului de pază, intervenție, însoțire sau de securitate. În acest context, Curtea observă că, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 20 iulie 1995, prin cadre militare se înțelege cetățenii români cărora li s-a acordat grad de ofițer, maistru militar sau subofițer, în raport cu pregătirea lor militară și de specialitate, în condițiile prevăzute de lege. Detalierea gradelor cadrelor militare este realizată de către legiuitor în cuprinsul art. 2 din același act normativ.20.Având în vedere calitatea specială pe care subiectul activ al infracțiunii de încălcare a consemnului trebuie să o dețină, Curtea observă că, potrivit art. 6 alin. (1) din Regulamentul serviciului interior, aprobat prin Ordinul ministrului apărării naționale nr. M.20/2022, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 22 februarie 2022, „Serviciul interior cuprinde următoarele tipuri de servicii: a) serviciul de permanență; b) serviciul operativ; c) serviciul de continuitatea conducerii; d) serviciul de pază; e) serviciul de intervenție“. Totodată, potrivit art. 15 alin. (1) din același regulament, „serviciul de intervenție se organizează pentru obiectivul militar/unitatea militară propriu/proprie cu scopul de a sprijini serviciul de pază, de a interveni în timp scurt pentru blocarea, capturarea sau respingerea forțelor/elementelor care pun în pericol securitatea obiectivului militar/unității militare, precum și pentru asigurarea sprijinului în limitarea sau înlăturarea efectelor calamităților naturale/dezastrelor, incendiilor și a altor situații critice“.21.Așa fiind, Curtea reține că serviciul de intervenție se organizează atât pentru intervenția în cadrul unor incidente militare, cât și pentru intervenția în cadrul unor incidente civile. Cu toate acestea, faptul că situația care necesită intervenția are caracter civil nu afectează natura misiunii de intervenție, care își păstrează caracterul militar. În acest context, cu titlu exemplificativ, se reține Ordonanța Guvernului nr. 88/2001 privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare pentru situații de urgență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 1 septembrie 2001; Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 26 aprilie 2004; Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2014 privind unele măsuri în domeniul managementului situațiilor de urgență, precum și pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 4 februarie 2014; Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 17 aprilie 2019.22.Având în vedere aceste aspecte, Curtea apreciază că, din coroborarea actelor normative anterior menționate (precum și a altor acte care au incidență în ceea ce privește serviciul de intervenție), se pot determina înțelesul sintagmei „serviciu de intervenție“, precum și persoanele care fac parte din categoria subiecților activi care pot săvârși infracțiunea de încălcare a consemnului, fiind respectate exigențele constituționale referitoare la claritatea și previzibilitatea actelor normative.23.Astfel, atât organele judiciare chemate să aplice legea penală, cât și persoanele cu o educație medie, apelând, eventual, la interpretarea dată de către un profesionist, pot stabili dacă faptele săvârșite pot fi plasate în sfera de incriminare a normei penale prevăzute la art. 415 alin. (1) din Codul penal, putându-și adapta actele și, respectiv, conduita la exigențele dispozițiilor legale analizate.24.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 415 alin. (2) și (3) din Codul penal, excepție ridicată de Liviu Adrian Rusu în Dosarul nr. 91/739/2018 al Curții Militare de Apel București.2.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile art. 415 alin. (1) din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții Militare de Apel București și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 28 februarie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x