DECIZIA nr. 49 din 1 februarie 2018

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 08/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 355 din 24 aprilie 2018
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 25
ActulREFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 31
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOG 2 12/07/2001 ART. 25
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOG 2 12/07/2001 ART. 31
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 25
ART. 1REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 31
ART. 2REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 57
ART. 2REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 58
ART. 3REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 25
ART. 3REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 31
ART. 4REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 25
ART. 4REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 31
ART. 5REFERIRE LADECIZIE 850 28/11/2006
ART. 5REFERIRE LALEGE 38 20/01/2003 ART. 56
ART. 5REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 25
ART. 5REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 31
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 25
ART. 10REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 31
ART. 11REFERIRE LAOG 2 12/07/2001
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 24
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 12REFERIRE LALEGE 38 20/01/2003 ART. 56
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 858 18/10/2012
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 850 28/11/2006
ART. 13REFERIRE LAOG 2 12/07/2001
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 850 28/11/2006
ART. 14REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 25
ART. 14REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 31
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 128 10/03/2016
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 16REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004 ART. 5
ART. 16REFERIRE LAOG 2 12/07/2001
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 1118 10/09/2009
ART. 17REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 183 08/05/2003
ART. 17REFERIRE LAOG 2 12/07/2001
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 73
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 18REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004
ART. 20REFERIRE LALEGE 38 20/01/2003
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 521 05/07/2016
ART. 21REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 254
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 169 24/03/2022





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Ingrid Alina Tudora – magistrat-asistent

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 25 alin. (1) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Societatea GENN COMSERV – S.R.L. București, filiala Timișoara, în Dosarul nr. 8.169/325/2016 al Judecătoriei Timișoara – Secția a II-a civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.977D/2016. 2.Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 18 ianuarie 2018, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa, fiind consemnate în încheierea din acea dată, când, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul art. 57 și art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 31 ianuarie 2018 și, respectiv, pentru 1 februarie 2018, dată la care a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:3.Prin Încheierea din 16 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 8.169/325/2016, Judecătoria Timișoara – Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 25 alin. (1) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Excepția a fost invocată de petenta Societatea GENN COMSERV – S.R.L. București, filiala Timișoara, în cadrul unui litigiu având ca obiect o plângere contravențională, în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție Județean Timiș. 4.În motivarea excepției, autoarea acesteia arată că prevederile art. 25 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 sunt neconstituționale, în măsura în care o copie a procesului-verbal nu este comunicată și persoanelor juridice afectate de aplicarea sancțiunii contravenționale complementare. Și prevederile art. 31 alin. (1) din același act normativ sunt considerate a fi neconstituționale, în măsura în care din interpretarea acestora nu rezultă și dreptul persoanei împotriva căreia s-a aplicat măsura contravențională complementară de a depune plângere împotriva acestei măsuri. În acest context, învederează faptul că între subiectul activ, care săvârșește nemijlocit fapta de natură contravențională, și persoana sancționată prin măsura complementară nu există întotdeauna identitate de persoane. Arată că în prezenta cauză, prin procesul-verbal întocmit de Inspectoratul de Poliție Județean Timiș, a fost sancționat salariatul societății, însă de măsura complementară de reținere a copiei conforme a autorizației de transport, în vederea suspendării, este afectată societatea. Or, în măsura în care o copie a procesului-verbal nu a fost comunicată societății, ca entitate sancționată cu măsura contravențională complementară, se aduce atingere dreptului acesteia la apărare și la un proces echitabil. În fine, susține că nu există o alternativă de contestare a măsurii sancționatoare a contravenției complementare pe calea contenciosului administrativ, atât timp cât competența și procedura de soluționare a plângerilor contravenționale, atât împotriva celor principale, cât și a celor complementare, este reglementată de prevederile art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. 5.În opinia Judecătoriei Timișoara – Secția a II-a civilă, prevederile art. 25 alin. (1) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 nu sunt contrare dreptului la un proces echitabil și dreptului la apărare. În acest sens, raportat la susținerile autoarei excepției de neconstituționalitate, instanța de judecată face referire la prevederile art. 56 din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere și arată că măsurile ce constau în reținerea sau suspendarea copiei conforme a autorizației de transport au caracterul unor măsuri administrative și, prin urmare, împotriva acestor măsuri se poate formula plângere la instanța de contencios administrativ. În acest context, face referire și la jurisprudența Curții Constituționale, în acest sens fiind Decizia nr. 850 din 28 noiembrie 2006.6.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.7.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens arată că prevederile criticate nu interzic persoanelor nemulțumite de modul de constatare și sancționare a contravențiilor să formuleze plângere la instanța competentă și să își exercite dreptul la apărare pe tot parcursul procesului. Arată, totodată, că norma juridică are în vedere persoanele care au un interes direct în reducerea sau înlăturarea sancțiunii principale ori complementare a confiscării sau, după caz, persoanele afectate prin săvârșirea contravenției, în cazul în care prin săvârșirea contravenției s-a cauzat o pagubă și există tarife de evaluare a acesteia, caz în care persoana împuternicită să aplice sancțiunea stabilește și despăgubirea, cu acordul expres al persoanei vătămate, făcând mențiunea corespunzătoare în procesul-verbal.8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 25 alin. (1) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul conținut:– Art. 25 alin. (1): „Procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie, contravenientului și, dacă este cazul, părții vătămate și proprietarului bunurilor confiscate.“;– Art. 31 alin. (1): „Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.“11.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și celor ale art. 24 privind dreptul la apărare.12.Analizând situația de fapt ce a generat invocarea excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că, așa cum rezultă din actele depuse la dosar, ca urmare a controlului efectuat de către organele de poliție împreună cu un inspector de trafic din cadrul Registrului Auto Român, a fost întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției săvârșite de către salariatul Societății GENN COMSERV – S.R.L. (operator de transport în regim de taxi), conducător auto al taximetrului, prin care acestuia i s-au reținut talonul și permisul de conducere, i-a fost aplicată o amendă contravențională și a fost anulată dovada privind inspecția tehnică periodică a autovehiculului, pentru conducerea acestuia cu defecțiuni la sistemul de direcție. Având în vedere faptul că acesta a săvârșit o serie de abateri ce constituie contravenții la regimul transportului rutier public de persoane în regim de taxi, în temeiul art. 56 alin. (4) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, distinct de procesul-verbal prin care a fost sancționat conducătorul auto, a fost întocmit procesul-verbal de reținere a copiei conforme a autorizației de transport în regim de taxi nr. 02469/8.03.2016, autorizație emisă de Primăria Municipiului Timișoara – Direcția tehnică, ca sancțiune contravențională complementară aplicată persoanei juridice – societatea de transport, autoarea excepției de neconstituționalitate.13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile criticate din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 au mai format obiect al controlului de constituționalitate, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 858 din 18 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 10 decembrie 2012, sau Decizia nr. 850 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 18 ianuarie 2007, decizii prin care Curtea a constatat că reglementarea criticată este constituțională.14.Astfel, prin Decizia nr. 850 din 28 noiembrie 2006, precitată, Curtea a reținut că „art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, coroborat cu art. 25 alin. (1) din aceeași ordonanță, stabilește că împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere, de către contravenient sau, după caz, de către partea vătămată sau proprietarul bunurilor confiscate, în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia. Curtea a observat că textul criticat stabilește dreptul persoanei răspunzătoare de săvârșirea contravenției, precum și al celor afectați în mod direct de acest fapt, de a ataca un act administrativ. Așa fiind, Curtea a apreciat că este firesc ca numai subiecții prevăzuți de ordonanță să poată contesta actul administrativ în cauză (procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției), atât timp cât acesta îi privește în mod nemijlocit și în exclusivitate și numai ei având interes și fiind lezați prin actul în cauză“.15.De altfel, în jurisprudența sa în această materie, Curtea a reținut că legiuitorul este liber să reglementeze cu privire la răspunderea contravențională a persoanei juridice, întrucât nicio normă din Legea fundamentală nu interzice reglementarea unei astfel de răspunderi, intenția legiuitorului fiind aceea de a responsabiliza persoana juridică în ceea ce privește modul de alegere și supraveghere a angajaților (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 128 din 10 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 6 iunie 2016, paragraful 19). S-a subliniat, de asemenea, că răspunderea contravențională a persoanei juridice nu o exclude pe cea a persoanei fizice care a săvârșit în mod nemijlocit contravenția.16.Distinct de cele de mai sus, raportat la criticile formulate, Curtea menționează faptul că, în doctrină, s-a subliniat că, deși procesul-verbal este un act administrativ, singurul motiv pentru care împotriva proceselor-verbale persoanele interesate nu formulează o procedură prealabilă urmată de acțiune în contencios administrativ este acela că, potrivit art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, sunt exceptate de la procedura comună actele administrative cu privire la care este prevăzută o altă procedură judiciară. Or, potrivit Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, plângerea contravențională este tocmai o asemenea procedură judiciară paralelă. 17.Referitor la critica autoarei excepției potrivit căreia aceasta nu beneficiază de o cale de atac alternativă pentru formularea plângerii contravenționale, alta decât cea prevăzută de Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, respectiv pe calea contenciosului administrativ, prin Decizia nr. 1.118 din 10 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 664 din 6 octombrie 2009, Curtea a reținut că, „în sensul art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituție, prin contencios administrativ se înțelege acea modalitate prin care, prin intermediul justiției, cetățenii sunt apărați de eventualele abuzuri ale autorităților administrației publice, adică ale primarilor, consiliilor locale, prefecților, miniștrilor și ale Guvernului însuși. Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. În schimb, Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 cuprinde reglementări al căror scop îl constituie sancționarea unor comportamente care aduc atingere acelor valori sociale care, deși nu se bucură de protecția legii penale, trebuie apărate prin mijloace extrapenale. […] Curtea Constituțională a statuat, prin Decizia nr. 183 din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, că «contravențiile au fost scoase de sub incidența legii penale și au fost supuse unui regim administrativ». Scoaterea acestora din domeniul ilicitului penal nu echivalează însă cu introducerea lor sub cupola Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. Aceasta este o lege care […] are în vedere raporturile stabilite între cetățean și autoritățile publice prin acte administrative, iar nu prin încălcarea conduitei prescrise printr-un act normativ.“18.Curtea observă că, în speță, distinct de procesul-verbal de constatare a contravenției prin care a fost sancționat contravenientul, salariat al societății, a fost întocmit procesul-verbal prin care a fost aplicată societății sancțiunea complementară a reținerii copiei conforme a autorizației de transport – ca măsură ce are caracterul unei măsuri administrative, proces-verbal în cuprinsul căruia s-a stipulat faptul că, „împotriva măsurii de reținere a copiei conforme a autorizației de transport se poate face plângere la instanța de contencios administrativ, în condițiile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.“ Așa fiind, chiar dacă autoarea excepției nu are calitatea procesual activă de a ataca procesul-verbal prin care a fost sancționat contravenientul, nejustificând niciun interes în formularea unei plângeri contravenționale împotriva acestuia, aceasta beneficiază de o cale de atac împotriva procesului-verbal prin care i s-a aplicat, în mod direct, sancțiunea reținerii copiei conforme a autorizației de transport, ca sancțiune complementară subsecventă sancțiunilor contravenționale principale aplicate contravenientului.19.În acest context, Curtea subliniază că sancțiunile principale și complementare, precum și măsurile tehnico-administrative au un caracter punitiv și preventiv, vizând ocrotirea unei valori sociale importante, precum siguranța pe drumurile publice. Sancțiunile contravenționale complementare nu au scop represiv, acesta revenind numai sancțiunilor contravenționale principale, ci au scop preventiv, și anume înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege. Sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și de gravitatea faptei săvârșite, și nu au caracter de sine stătător, ci ele ființează numai pe lângă o sancțiune contravențională principală, astfel încât soarta lor juridică depinde de cea a sancțiunilor principale, potrivit principiului accesorium saequitur principalem. Răspunderea contravențională fiind una strict personală, titularul dreptului de a formula plângerea contravențională este cel sancționat contravențional. 20.Curtea reține, totodată, că, în înțelesul Legii nr. 38/2003, prin autorizația de transport se înțelege acel document eliberat în condițiile acestei legi de autoritatea de autorizare, care atestă faptul că un transportator este autorizat să execute transportul respectiv și poate participa la atribuirea în gestiune a serviciului de transport în regim de taxi sau de transport în regim de închiriere, după caz. Din perspectiva criticii formulate, Curtea observă că, în doctrină, s-a arătat faptul că „sancțiunea contravențională a retragerii autorizației constă în retragerea temporară a autorizației emise pentru efectuarea de operațiuni reglementate de actele normative care fac mențiune despre ea. Unele sancțiuni administrative nu pot fi aplicate decât persoanelor juridice, acesta fiind cazul, de pildă, al retragerii sau suspendării autorizației. Această sancțiune se poate aplica numai unor persoane juridice, nu și membrilor săi, tocmai pentru că autorizația se referă la activitatea respectivei persoane juridice, și nu a membrilor săi, luați individual, iar măsura în sine are un caracter preventiv.“ 21.În fine, în jurisprudența sa, exemplu fiind Decizia nr. 521 din 5 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 12 ianuarie 2017, paragraful 16, Curtea a constatat că „obligarea întreprinderii sau operatorului de transport la plata amenzii pentru o faptă săvârșită de către conducătorul auto este o soluție legislativă justificată prin raportul de prepușenie existent între întreprinderea sau operatorul de transport rutier și conducătorul auto, angajat al acestuia, raport în virtutea căruia comitentul are obligația de a impune conducătorului auto utilizarea instrumentarului și documentelor prevăzute de lege. Totodată, întrucât răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altuia, acesta are la dispoziție o acțiune în regres împotriva prepusului.“ Astfel, în situația în care un salariat este responsabil de conduita ilicită care a atras sancționarea contravențională a angajatorului persoană juridică, posibilitatea angajatorului de a regresa împotriva salariatului vinovat, pentru recuperarea sumelor plătite cu titlu de sancțiune contravențională, precum și a pagubelor înregistrate în urma aplicării sancțiunilor contravenționale complementare, se poate face în condițiile art. 254 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, privind angajarea răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea GENN COMSERV – S.R.L. București, filiala Timișoara, în Dosarul nr. 8.169/325/2016 al Judecătoriei Timișoara – Secția a II-a civilă și constată că prevederile art. 25 alin. (1) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Timișoara – Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 1 februarie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x