DECIZIA nr. 486 din 28 septembrie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 27/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1086 din 29 noiembrie 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 1
ActulREFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 7
ActulREFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 8
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOG 15 24/01/2002 ART. 1
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOG 15 24/01/2002 ART. 7
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOG 15 24/01/2002 ART. 8
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 735 08/10/2020
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 623 12/06/2012
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 10REFERIRE LADECIZIE 903 06/07/2010
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 10REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 11REFERIRE LADECIZIE 363 07/05/2015
ART. 11REFERIRE LALEGE 38 20/01/2003 ART. 25
ART. 12REFERIRE LAHG 1391 04/10/2006
ART. 12REFERIRE LAREGULAMENT 04/10/2006 ART. 181
ART. 12REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002
ART. 12REFERIRE LAOG 15 24/01/2002
ART. 14REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 7
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 18REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 1
ART. 18REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 7
ART. 18REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 8
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 459 16/06/2015
ART. 21REFERIRE LALEGE 38 20/01/2003
ART. 21REFERIRE LAOG (R) 51 28/08/1997
ART. 21REFERIRE LAOG (R) 51 28/08/1997 ART. 10
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 23REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 1
ART. 23REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 8
ART. 23REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 9
ART. 25REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 15
ART. 26REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 9
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 183 08/05/2003
ART. 27REFERIRE LAOG 15 24/01/2002
ART. 27REFERIRE LAOG 2 12/07/2001
ART. 27REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999
ART. 28REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 1
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 146 20/02/2007
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 31REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 1
ART. 31REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 12
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 33REFERIRE LADECIZIE 217 09/05/2013
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 34REFERIRE LAHG 1391 04/10/2006
ART. 34REFERIRE LAREGULAMENT 04/10/2006 ART. 181
ART. 34REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002
ART. 34REFERIRE LAOG 15 24/01/2002
ART. 36REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 36REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 36REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 36REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 36REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 28 30/01/2024





Marian Enache – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Bianca Drăghici – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) lit. b), ale art. 7 alin. (2) și ale art. 8 alin. (1^1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, excepție ridicată de Societatea Autonom Services – S.A. din Piatra-Neamț în Dosarul nr. 6.406/279/2018 al Judecătoriei Piatra-Neamț – Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 402D/2020.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele Curții Constituționale nr. 403D/2020, nr. 404D/2020 și nr. 405D/2020, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de aceeași autoare în dosarele nr. 6.412/279/2018, nr. 6.424/279/2018 și nr. 7.882/279/2018 ale Judecătoriei Piatra-Neamț – Secția civilă.4.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.5.Curtea pune în discuție, din oficiu, măsura conexării cauzelor, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 403D/2020, nr. 404D/2020 și nr. 405D/2020 la Dosarul nr. 402D/2020, care a fost primul înregistrat.6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, întrucât există temei juridic în baza căruia se poate solicita înscrierea în certificatul de înmatriculare a altor persoane ce nu au drept de folosință a autovehiculelor. De asemenea, așa cum a statuat Curtea Constituțională în jurisprudența sa în această materie, nu este singurul caz în care persoana sancționată contravențional poate să difere de persoana care săvârșește efectiv contravenția. În acest sens se menționează jurisprudența Curții Constituționale în materie, respectiv Decizia nr. 735 din 8 octombrie 2020 și Decizia nr. 623 din 12 iunie 2012.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:7.Prin încheierile din 2 aprilie 2019, pronunțate în dosarele nr. 6.406/279/2018, nr. 6.412/279/2018, nr. 6.424/279/2018 și nr. 7.882/279/2018, Judecătoria Piatra-Neamț – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) lit. b), ale art. 7 alin. (2) și ale art. 8 alin. (1^1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. Excepția a fost ridicată de Societatea Autonom Services – S.A. din Piatra-Neamț în cauze având ca obiect contestațiile formulate împotriva unor procese-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art. 8 alin. (1^1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002.8.În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că legiuitorul a avut în vedere aplicarea unei sancțiuni generale tuturor utilizatorilor definiți în art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 care nu achită tariful de trecere, fără a ține cont de specificitatea acestui tarif și de posibilitatea ca utilizatorul în fapt al autovehiculului să nu fie același cu utilizatorul definit de legiuitor prin art. 1 alin. (1) lit. b) din acest act normativ.9.Se apreciază, în esență, că textele de lege criticate aduc atingere art. 1 alin. (5) din Constituție din perspectiva exigențelor referitoare la calitatea legii, respectiv claritate, precizie, previzibilitate și accesibilitate, potrivit jurisprudenței instanței de contencios constituțional și a Curții Europene a Drepturilor Omului, deoarece, în temeiul acestora, o societate care închiriază legal autoturisme către terți este sancționată pentru neachitarea de către clienții săi a tarifului de trecere (peaj) datorat la traversarea unei anumite secțiuni de drum, pod, tunel sau trecători de munte. Societatea nu poate să prevadă obligația de plată a acestei taxe pentru a o include în costul închirierii, ceea ce aduce atingere și art. 23 alin. (12) din Constituție. Mai mult, este posibil ca, pe perioada în care autoturismul este închiriat, cel care îl utilizează să folosească de mai multe ori porțiunea de drum respectivă, dând naștere de fiecare dată unei alte obligații de a achita tariful de trecere, astfel încât, chiar dacă s-ar achita această taxă în avans, oricum nu ar fi suficient pentru a se evita amendarea proprietarului care a înstrăinat folosința bunului anterior săvârșirii contravenției.10.Se consideră, în esență, că textele de lege criticate aduc atingere și dreptului la un proces echitabil consacrat atât de art. 21 alin. (3) din Constituție, cât și de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, drept complex ce are mai multe componente. Una dintre componente, potrivit celor reținute prin Decizia Curții Constituționale nr. 903 din 6 iulie 2010, este dreptul destinatarului normei de a fi informat într-o manieră lipsită de ambiguități asupra comportamentelor interzise pe care este obligat să le evite. Or, potrivit textelor de lege criticate, contravenientul nu poate să înțeleagă cu ușurință dacă are sau nu obligația legală de a achita tariful de trecere, neexistând o prevedere legală specială pentru situația sa de societate care închiriază contra cost autoturisme, în temeiul căreia să aibă posibilitatea de a achita tariful anterior sancționării sale.11.Totodată, neclaritatea textului legal criticat se datorează și lipsei de corelare cu art. 25 alin. (4) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, potrivit căruia clienții suportă, în afara contractului, costurile taxelor de drum. Astfel, deși prin legea de reglementare a activității de închiriere de autoturisme se impune obligația de a achita taxele de drum în sarcina beneficiarilor activității, prin legea de sancționare a faptelor constând în neplata taxelor de drum se instituie responsabilitatea proprietarilor sau deținătorilor legali ai autoturismelor pentru neplata acestor taxe, ceea ce, în mod evident, conduce la o lipsă de claritate și previzibilitate în ceea ce privește comportamentul persoanelor aflate sub incidența celor două legi pentru a se asigura că nu vor fi sancționate. În acest sens se menționează Decizia nr. 363 din 7 mai 2015.12.Se arată că o altă componentă a dreptului la un proces echitabil în materie contravențională este respectarea prezumției de nevinovăție a contravenientului. Astfel, având în vedere definiția dată de legiuitor noțiunii de „utilizator“ în art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 și modalitatea în care este stabilită responsabilitatea achitării tarifului de trecere prin art. 7 alin. (2) din același act normativ, este evident că legea a instituit o răspundere contravențională care nu ține cont – în situația utilizatorilor care au ca obiect de activitate închirierea de autovehicule – de existența efectivă a vinovăției persoanei sancționate, ceea ce nesocotește principiul răspunderii personale a contravenienților și, implicit, dreptul la un proces echitabil recunoscut prin Constituție. Constatarea contravențiilor se face cu ajutorul mijloacelor tehnice, iar procesul-verbal de constatare a contravenției se încheie doar în baza datelor privind utilizatorul autoturismului, furnizate de Ministerul Afacerilor Interne – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, fără a se verifica utilizatorul „în fapt“ al autoturismului pentru care nu s-a achitat tariful de trecere. Este excesiv ca societății sancționate să nu i se ofere posibilitatea de a achita acest peaj, spre exemplu, printr-o notificare premergătoare referitoare la utilizarea podurilor de către clienții care conduc autoturismele închiriate de la societate. Numai în situația în care societatea nu s-ar conforma acestei obligații s-ar putea reține în sarcina sa o vinovăție de natură să justifice răspunderea sa contravențională. Aceasta deoarece este imposibil ca societatea să cunoască dinainte traseul pe care îl va urma clientul pentru a achita în prealabil peajul. De asemenea, se apreciază că ar fi excesiv să procedeze la înscrierea în certificatul de înmatriculare a tuturor clienților și a perioadei pentru care are loc închirierea autoturismului, având în vedere că aceste perioade pot fi și sunt, în practică, destul de mici, chiar și de o zi. În situații similare, legiuitorul a adoptat texte de lege care permit însă identificarea în concret a persoanelor responsabile de săvârșirea contravenției, cum ar fi, spre exemplu, art. 181 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, așa încât tratamentul sancționator aplicat prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 este diferit față de cel instituit prin Regulamentul de aplicare a Codului rutier, fără a exista o justificare legală în acest sens.13.În final, se afirmă că dispozițiile legale criticate nu permit aplicarea unei soluții coerente și justificate în asemenea situații, fiind afectată activitatea curentă a unor astfel de societăți de închiriere de autoturisme, fapt ce contravine și principiilor constituționale privind egalitatea în drepturi și libertatea economică, așa încât situația fără ieșire în care se află societatea sancționată, aceea de a suporta nu numai contravaloarea tarifului de trecere, dar și statutul de contravenient permanent, fără a avea posibilitatea de a evita antrenarea răspunderii contravenționale, este determinată de textele de lege criticate.14.Judecătoria Piatra-Neamț – Secția civilă apreciază că reglementarea legală cuprinsă în art. 8 alin. (1^1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 este constituțională numai în măsura în care nu se aplică societăților care au ca obiect principal de activitate închirierea de autoturisme. În aplicarea sa, art. 8 alin. (1^1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 trebuie coroborat cu art. 7 și art. 1 alin. (1) lit. b) din același act normativ și cu art. 25 alin. (4) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere. Instanța apreciază că prin sancționarea societății care închiriază autoturisme, în mod legal, pentru neachitarea de către clienți a peajului datorat la trecerea podurilor peste Dunăre se aduce atingere principiului legalității prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituție din perspectiva exigențelor referitoare la calitatea legii constând în condițiile de claritate, precizie, previzibilitate și accesibilitate. De asemenea, instanța apreciază că norma legală criticată trebuie analizată și sub aspectul dispozițiilor art. 23 alin. (12) din Constituție, care impun garanția reglementării prin lege a incriminării faptelor și stabilirea sancțiunii corespunzătoare și, în mod implicit, obligația în sarcina legiuitorului de a adopta legi care să respecte cerințele de calitate ale acestora, care se circumscriu principiului legalității prevăzut la art. 1 alin. (5) din Constituție. Nu în ultimul rând, sancționarea petentei în baza art. 8 alin. (1^1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 trebuie să respecte art. 21 alin. (3) din Constituție, având în vedere garanțiile constituționale referitoare la dreptul la un proces echitabil.15.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.16.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:17.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.18.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 alin. (1) lit. b), ale art. 7 alin. (2) și ale art. 8 alin. (1^1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora:– Art. 1 alin. (1) lit. b): „În înțelesul prezentei ordonanțe, termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: […] b) utilizatori – persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini;“;– Art. 7 alin. (2): „Responsabilitatea achitării corespunzătoare a tarifului de trecere revine în exclusivitate utilizatorilor.“;– Art. 8 alin. (1^1): „Fapta de a circula fără peaj valabil constituie contravenție și se sancționează cu amendă.“19.Autoarea excepției apreciază că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (5) sub aspectul criteriilor de calitate ale legii, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (12) potrivit căruia „Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii.“ și art. 45 privind libertatea economică.20.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate exercitat prin prisma unor critici similare, iar prin Decizia nr. 735 din 8 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 26 mai 2021, Decizia nr. 459 din 16 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 613 din 13 august 2015, și Decizia nr. 623 din 12 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 23 iulie 2012, a statuat constituționalitatea acestora.21.Astfel, Curtea a reținut că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în cauze în care autorii – persoane juridice – au încheiat contracte de comodat, contracte de închiriere și contracte de leasing în temeiul Codului civil, al Legii nr. 38/2003 și al Ordonanței Guvernului nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 12 ianuarie 2000. Întrucât persoanele juridice nu au solicitat înscrierea celor cărora le-au cedat în mod legal folosința bunurilor în certificatele de înmatriculare, iar posesorii temporari ai bunurilor au folosit podurile construite peste Dunăre fără a plăti tariful de trecere, așa cum sunt obligați prin prevederile art. 25 alin. (4) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 28 ianuarie 2003, și ale art. 10 din Ordonanța Guvernului nr. 51/1997, societățile au fost sancționate contravențional în calitate de „utilizatori“.22.Referitor la critica formulată prin raportare la art. 1 alin. (5) din Constituție, prin Decizia nr. 735 din 8 octombrie 2020, precitată, paragraful 35, Curtea a reținut că termenul „utilizatori“ este definit în art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, respectiv persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare „utilizatori români“, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare „utilizatori străini“. Așadar, pentru a fi „utilizator“, persoana fizică sau juridică trebuie să îndeplinească două condiții: (i) să aibă în proprietate vehiculul sau să îl poată folosi ca urmare a unui drept „legal“ și (ii) să fie înscrisă în certificatul de înmatriculare. Din această perspectivă, noțiunea de „utilizator“ definită în art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 îndeplinește condițiile de claritate, precizie și previzibilitate, astfel încât nu se poate reține încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție.23.Prin Decizia nr. 735 din 8 octombrie 2020, precitată, paragraful 36, Curtea a reținut că tariful de trecere reprezintă o sumă care se plătește pentru un vehicul în funcție de (i) distanța parcursă pe un sector de drum, pod, tunel sau trecătoare de munte care face parte din rețeaua de drumuri naționale din România și de (ii) tipul vehiculului. În prezent, această sumă este datorată la trecerea podului peste Dunăre între Giurgiu și Ruse – numai pentru sensul Giurgiu-Ruse -, a podului peste Dunăre între Giurgeni și Vadu Oii și a podurilor peste Dunăre între Fetești și Cernavodă. Plata tarifului de trecere și înregistrarea acestuia în baza de date a sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei, având denumirea prescurtată SIEGMCR, reprezintă peajul valabil. Ca regulă, tariful de trecere se achită înainte de trecere și, prin excepție, poate fi achitat până cel târziu la ora 24.00 a următoarei zile în care a fost efectuată trecerea. Fapta de a circula fără peaj valabil constituie contravenție și se sancționează cu amendă, iar contravenția se consideră săvârșită după expirarea termenului anterior menționat. Constatarea contravențiilor se face cu ajutorul mijloacelor tehnice (în cauzele deduse judecății, camere video), consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. În cazul utilizatorilor români, dacă prin intermediul sistemelor de camere video se constată lipsa peajului valabil, personalul care efectuează controlul (în cauzele deduse judecății, personalul Companiei Naționale de Administrare a Infrastructurii Rutiere – S.A.) aplică sancțiunea și încheie procesul-verbal de constatare a contravenției după identificarea contravenientului în baza datelor furnizate de Ministerul Afacerilor Interne – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor [a se vedea art. 1 alin. (1) lit. f), alin. (1^2), (7^2) și (7^3), art. 8 alin. (1^1) și art. 9 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002].24.Din cele anterior expuse, Curtea a constatat că identificarea contravenienților se face cu ajutorul unui sistem de camere video ce înregistrează numărul de înmatriculare al automobilului, identificându-se ulterior persoana (utilizatorul) care este înscrisă în certificatul de înmatriculare al automobilului în baza de date a Ministerului Afacerilor Interne – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.25.Referitor la imposibilitatea înscrierii în certificatul de înmatriculare a deținătorului în fapt al autoturismului, comodatar, locatar/utilizator sau client, prin Decizia nr. 735 din 8 octombrie 2020, precitată, paragraful 38, Curtea a observat că, potrivit art. 15 alin. (1^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, „La cererea scrisă a proprietarului unui vehicul, în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare se poate înscrie și o altă persoană decât proprietarul, specificându-se calitatea în care aceasta poate utiliza vehiculul, în virtutea unui drept legal. În cazul în care proprietarul vehiculului este o societate de leasing, este obligatorie menționarea în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și a datelor de identificare ale deținătorului mandatat.“ Astfel, există temeiul în baza căruia se poate solicita înscrierea în certificatul de înmatriculare a altor persoane ce au un drept de folosință a automobilelor.26.Curtea a reținut că, potrivit art. 9 alin. (11) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere – S.A. asigură accesul utilizatorilor la baza de date pentru verificarea existenței și valabilității rovinietei și peajului, în concret, prin accesarea paginii de internet www.erovinieta.ro, unde se pot verifica numărul de treceri efectuate și plata tarifului de trecere și se poate plăti acest tarif pentru a evita sancționarea. Totodată, poziționarea unui autovehicul și traseul parcurs pot fi verificate prin folosirea unor dispozitive de poziționare, Global Positioning System – GPS. Prin urmare, societățile pot avea cunoștință despre tranzitarea de către clienți a podurilor peste Dunăre. Așa fiind, situația expusă vizează o problemă de organizare a activității societății, iar nu una de constituționalitate.27.În ceea ce privește încălcarea prezumției de nevinovăție a contravenientului, prezumție ce trebuie respectată și în materie contravențională, reprezentând una dintre garanțiile dreptului la un proces echitabil, așa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, receptată și în jurisprudența Curții Constituționale (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 183 din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003), prin Decizia nr. 735 din 8 octombrie 2020, precitată, paragraful 41, Curtea a reținut că răspunderea instituită prin prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 este un tip de răspundere ce nu corespunde în totalitate răspunderii contravenționale reglementate, de principiu, prin dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001. Nu este singurul caz în care persoana sancționată contravențional poate să difere față de persoana care săvârșește efectiv contravenția. Spre exemplu, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, pentru contravențiile reglementate de aceasta sunt sancționați contravențional operatorii economici, iar nu angajații care săvârșesc contravențiile.28.De asemenea, Curtea a făcut referire la Decizia nr. 623 din 12 iunie 2012, precitată, prin care a reținut că din reglementarea cuprinsă în art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 se naște o prezumție potrivit căreia autovehiculul se află în proprietatea sau, după caz, în folosința persoanei înscrise în certificatul de înmatriculare. Totodată, nicio normă legală nu interzice încredințarea spre folosință a autovehiculului unei alte persoane, cu singura condiție să posede permis de conducere valabil pentru categoria respectivă de autovehicul. În acest din urmă caz, persoana înscrisă în certificatul de înmatriculare își asumă întreaga responsabilitate, inclusiv riscul ca autovehiculul să fie folosit și pe podurile unde deținerea unei roviniete (în cauzele de față, a peajului valabil) este obligatorie, așa încât vina de a nu deține rovinietă (peaj valabil) îi aparține. Curtea reține că aceste considerente sunt aplicabile în cauzele de față, societățile având obligația de a manifesta diligență în ceea ce privește achitarea tarifelor de trecere, deoarece au posibilitatea monitorizării plății acestora de către cei care folosesc în fapt autovehiculele. Cât privește art. 25 alin. (4) din Legea nr. 38/2003, Curtea a reținut că acesta constituie temeiul în baza căruia societatea își poate recupera ulterior sumele plătite ca tarif de trecere în situația în care clienții nu își îndeplinesc obligația legală de plată.29.Totodată, la paragraful 43 din Decizia nr. 735 din 8 octombrie 2020, precitată, Curtea a observat considerentele Deciziei nr. 146 din 20 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 7 martie 2007, prin care a statuat, de principiu, că fiind vorba de săvârșirea unor contravenții, nu se poate aplica niciodată o sancțiune contravențională în lipsa elementului vinovăției, care este de esența acesteia. Existența sau inexistența vinovăției este un element al stării de fapt, a cărei apreciere constituie atributul exclusiv al instanței de judecată. Prin urmare, instanțele de judecată sunt acelea care urmează să stabilească, de la caz la caz, dacă societățile au avut posibilitatea de a înscrie în certificatele de înmatriculare persoanele cărora le-au cedat dreptul de folosință ori dacă și-au îndeplinit obligația de a monitoriza trecerile peste poduri și de a preveni săvârșirea faptelor contravenționale constând în neplata tarifului de trecere.30.Curtea a reținut că, de asemenea, sunt aplicabile și cele reținute prin Decizia nr. 459 din 16 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 613 din 13 august 2015, paragraful 16, prin care a observat că legiuitorul a oferit o definiție termenului de „utilizator“ circumscrisă domeniului în care norma a fost edictată. Scopul introducerii unui asemenea tarif l-a reprezentat îmbunătățirea calității rețelei de drumuri naționale, obiectiv preconizat a fi îndeplinit inclusiv prin contribuția fiecărui deținător legal de autovehicule (proprietar sau titular al unui contract de leasing). Soluția legislativă aleasă este optimă pentru realizarea finalității menționate, constituind, în fapt, una dintre modalitățile prin care statul își duce la îndeplinire obligația stabilită în art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituție, respectiv asigurarea exercitării libertății comerțului, și constituie totodată o facilitate care se circumscrie obligației statului de creare a unui cadru favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție.31.Curtea a mai observat, prin Decizia nr. 735 din 8 octombrie 2020, precitată, paragraful 45, că, potrivit art. 1^1 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, „stabilirea nivelului tarifelor de trecere și al tarifelor de concesiune are la bază principiul recuperării costurilor de construcție, de operare și de întreținere“. De asemenea, potrivit art. 12 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, „sumele încasate în urma aplicării de către Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – S.A. a tarifului de utilizare și a tarifelor de trecere se constituie venit la dispoziția acesteia și vor fi utilizate pentru proiectarea, repararea, administrarea, întreținerea, exploatarea și modernizarea drumurilor de interes național, precum și pentru garantarea și rambursarea creditelor externe și interne contractate în acest scop, inclusiv pentru plăți în numele autorității publice contractante, ca urmare a obligațiilor asumate în cadrul contractelor de parteneriat public-privat în sectorul drumurilor naționale și autostrăzilor“.32.Având în vedere considerentele expuse, Curtea nu a putut reține încălcarea art. 1 alin. (5) și a art. 21 alin. (3) din Constituție.33.Cât privește pretinsa încălcare a art. 45 din Constituție, prin Decizia nr. 735 din 8 octombrie 2020, precitată, paragraful 48, respingând critica de neconstituționalitate formulată, Curtea a reținut că instituirea unor tarife de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România și a sancțiunilor corespunzătoare în cazul neplății acestora nu aduce atingere libertății economice, care este garantată în condițiile legii, respectiv cu respectarea exigențelor legale specifice fiecărui domeniu de activitate (a se vedea Decizia nr. 217 din 9 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 18 iunie 2013).34.În final, prin Decizia nr. 735 din 8 octombrie 2020, precitată, paragraful 51, Curtea a reținut că nu este legiuitor pozitiv și nu poate completa Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 cu o prevedere similară celei cuprinse în art. 181 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 din 26 octombrie 2006, potrivit căruia „(1) În situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau al unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul. (2) Datele de identificare a contravenientului care se consemnează în procesul-verbal de constatare a contravenției sunt cele comunicate, în scris, sub semnătura proprietarului sau deținătorului legal al vehiculului“, așa cum solicita autoarea excepției.35.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează în mod corespunzător valabilitatea și în cauza de față.36.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Autonom Services – S.A. din Piatra-Neamț în dosarele nr. 6.406/279/2018, nr. 6.412/279/2018, nr. 6.424/279/2018 și nr. 7.882/279/2018 ale Judecătoriei Piatra-Neamț – Secția civilă și constată că dispozițiile art. 1 alin. (1) lit. b), ale art. 7 alin. (2) și ale art. 8 alin. (1^1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Piatra-Neamț – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 28 septembrie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x