DECIZIA nr. 484 din 27 septembrie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 28/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 433 din 10 mai 2024
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG 21 16/06/2016
ActulREFERIRE LAOUG 21 16/06/2016 ART. 1
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 21 16/06/2016 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE 360 06/06/2002
ActulREFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 27
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 2REFERIRE LAREGULAMENT 28/01/2005
ART. 2REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 57
ART. 2REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 58
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 8REFERIRE LALEGE 118 29/05/2017
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 172 24/03/2016
ART. 8REFERIRE LAOUG 21 16/06/2016
ART. 8REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 18
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 9REFERIRE LAOUG 21 16/06/2016
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 16REFERIRE LAOUG 21 16/06/2016 ART. 1
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 650 15/12/2022
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 62
ART. 19REFERIRE LAOUG 21 16/06/2016
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 21REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948
ART. 21REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 21
ART. 21REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 23
ART. 23REFERIRE LAOUG 21 16/06/2016
ART. 23REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 24REFERIRE LAOUG 21 16/06/2016
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 666 24/10/2017
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 245 10/05/2005
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 95 04/03/2004
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 34 17/02/1998
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 255 11/05/2005
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 1008 07/07/2009
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 421 09/05/2007
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 847 08/07/2008
ART. 30REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 31
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 31REFERIRE LADECIZIE 172 24/03/2016
ART. 31REFERIRE LAOUG 21 16/06/2016
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 172 24/03/2016
ART. 34REFERIRE LAOUG 21 16/06/2016
ART. 34REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 27
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 35REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 8
ART. 36REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 9
ART. 38REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 9
ART. 39REFERIRE LAORDIN 140 02/09/2016
ART. 39REFERIRE LAANEXĂ 02/09/2016 ART. 1
ART. 39REFERIRE LAANEXĂ 02/09/2016 ART. 7
ART. 39REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 10
ART. 42REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 42REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948
ART. 44REFERIRE LADECIZIE 41 24/01/2006
ART. 45REFERIRE LADECIZIE 321 14/09/2004
ART. 45REFERIRE LADECIZIE 80 25/04/2000
ART. 47REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 48REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 48REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 48REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 48REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 48REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 48REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 718 12/12/2023





Marian Enache – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Andreea Costin – magistrat-asistent

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27^45 lit. d) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, excepție ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor PRO LEX, în numele membrului de sindicat Mihai Adrian Jianu, în Dosarul nr. 30.218/3/2018 al Tribunalului Brăila – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.813D/2019.2.Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 13 decembrie 2022, în prezența avocatului autorului excepției de neconstituționalitate, doamna Ileana Alina Schwarz, din Baroul București, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, precum și cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 57 și ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea a amânat pronunțarea asupra cauzei pentru data de 31 ianuarie 2023, când, pentru același motiv, succesiv, a amânat pronunțarea asupra cauzei pentru datele de 28 februarie 2023, 21 martie 2023, 20 aprilie 2023 și 30 mai 2023. La această din urmă dată, constatând că nu sunt prezenți toți judecătorii care au participat la dezbateri potrivit art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, Curtea, în temeiul art. 57 din Legea nr. 47/1992 și al art. 56 alin. (2) din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, a amânat pronunțarea asupra cauzei, succesiv, pentru datele de 27 iunie 2023, 11 iulie 2023 și 27 septembrie 2023, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:3.Prin Încheierea din 20 mai 2019, pronunțată în Dosarul nr. 30.218/3/2018, Tribunalul Brăila – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27^45 lit. d) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului. Excepția a fost invocată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor PRO LEX, în numele membrului de sindicat Mihai Adrian Jianu, într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de anulare a concursului și organizarea unui alt concurs la care fie permisă participarea fără condiția de a fi obținut calificativul „bine“ în ultimii doi ani de activitate.4.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că cerința impusă ofițerilor de poliție care vor să participe la concursurile organizate din sursă externă pentru funcțiile de ofițeri specialiști de a face dovada obținerii cel puțin a calificativului la evaluarea activității în serviciu în ultimii doi ani este neconstituțională, deoarece creează o discriminare față de candidații care vin din viața civilă și cărora nu li se solicită să îndeplinească nicio astfel de condiție, nici măcar o caracterizare de la ultimul angajator.5.Astfel, poate fi înfrântă garantarea egalității în fața legii în situația în care o persoană civilă, care nu deține calitatea de agent de poliție, poate candida la concursurile din sursă externă pentru ocuparea posturilor de ofițeri specialiști fără nicio condiționare cel puțin egală sau proporțională cu cea impusă unui agent de poliție care, din cauza faptului că nu are vechimea necesară obținerii calificativelor de evaluare a activității în serviciu pe ultimii doi ani ori a obținut calificative mai slabe, nu poate participa la aceste concursuri. Or, principiul egalității presupune ca în situații egale să se aplice un tratament juridic egal și nediscriminatoriu, egalitatea în drepturi a cetățenilor privind toate drepturile pe care le au cetățenii români, fără deosebire, în toate domeniile de activitate, chiar și în cel specific ordinii și siguranței publice, parte componentă a Ministerului Afacerilor Interne.6.Nu numai agenții de poliție obțin calificative de evaluare anuală a activității, ci și angajații din alte categorii profesionale sau funcționarii publici cu statut special din sistemul de ordine și siguranță publică, spre exemplu, cei din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor, dar nu au obligația să facă dovada obținerii acestora pentru a putea participa la concursurile organizate din sursă externă pentru ocuparea posturilor de ofițeri specialiști. 7.Autorul excepției mai arată că dispozițiile legale criticate contravin și prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5), deoarece îngrădesc, în mod nejustificat, dreptul agenților de poliție de a participa la concursurile organizate pentru ocuparea funcțiilor publice de execuție de ofițer de poliție prin lacuna legislativă și procedurală pe care o determină situația neegală în care se găsesc agenții de poliție cu o vechime în activitate mai mică decât cea prevăzută de textul legal criticat.8.În continuare, susține că dispozițiile legale criticate contravin și art. 115 din Constituție, întrucât au fost introduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, aprobată ulterior prin Legea nr. 118/2017, deși Constituția prevede la art. 73 alin. (3) lit. j) că statutul funcționarilor publici se stabilește prin lege organică, și nu prin ordonanță de urgență a Guvernului, iar la art. 61, că singura autoritate legiuitoare a țării este Parlamentul. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2006 a fost emisă ca urmare a Deciziei Curții Constituționale nr. 172 din 24 martie 2016, prin care s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor art. 18 din Legea nr. 360/2002. 9.Astfel, deși o prevedere legală trebuie să justifice urgența pentru a putea fi reglementată printr-o ordonanță de urgență, din nota de fundamentare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2006 nu rezultă niciun motiv pentru care agenții de poliție trebuie să facă dovada obținerii cel puțin a calificativelor „bine“ de evaluare a activității în serviciu pe ultimii doi ani cel puțin „bine“ în vederea participării la concursurile organizate din sursă externă pentru funcțiile de ofițeri specialiști.10.Art. 115 din Constituție stabilește o serie de limite în privința legiferării pe calea ordonanțelor de urgență, care se adoptă în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, Guvernul având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora. De asemenea, ordonanțele de urgență ale Guvernului nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietatea publică.11.În susținerea excepției, autorul acesteia invocă jurisprudența Curții Constituționale referitoare la regimul ordonanțelor de urgență ale Guvernului.12.Tribunalul Brăila – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate.13.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.14.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse la dosarul cauzei, susținerile reprezentantului autorului excepției de neconstituționalitate, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:15.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.16.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl reprezintă dispozițiile art. 27^45 lit. d) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificările și completările ulterioare. În legătură cu obiectul excepției, Curtea observă că dispozițiile legale criticate au fost introduse prin art. I pct. 20 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 21 iunie 2016.17.În prezenta cauză, având în vedere că au fost formulate critici de neconstituționalitate extrinsecă – ce vizează actul modificator, critici circumscrise emiterii ordonanței de urgență a Guvernului -, analiza criticilor de neconstituționalitate intrinsecă se va face în raport cu textul modificator și completator al ordonanței de urgență, chiar dacă, potrivit art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază și se identifică cu acesta (a se vedea în acest sens Decizia nr. 650 din 15 decembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1262 din 28 decembrie 2022, paragraful 35).18.Astfel, nu vor forma obiect al controlului dispozițiile din actul de bază, ci chiar dispozițiile actului completator, atât din punct de vedere extrinsec, cât și intrinsec.19.Prin urmare, obiect al excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. I pct. 20 [cu referire la art. 27^45 lit. d) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului] din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2016, care au următorul cuprins: „Agentul de poliție care a absolvit studii superioare poate participa la concursul pentru ocuparea unui post de execuție vacant de ofițer, dacă îndeplinește cumulativ următoarele condiții: […] d) a obținut calificativul de cel puțin «bine» la ultimele două evaluări anuale de serviciu.“20.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) în componenta sa referitoare la calitatea legii, ale art. 16 – Egalitatea în drepturi, ale art. 20 – Tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 61 – Rolul Parlamentului, ale art. 73 alin. (3) lit. j) privind reglementarea prin lege organică a statutului funcționarilor publici, precum și pe cele ale art. 115 – Delegarea legislativă.21.De asemenea, sunt invocate dispozițiile art. 21 privind dreptul oricărei persoane de a avea acces egal la funcțiile publice din țara sa și ale art. 23 potrivit cărora „orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii sale, la condiții echitabile și satisfăcătoare de muncă, precum și la ocrotirea împotriva șomajului“ din Declarația Universală a Drepturilor Omului.22.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul acesteia formulează deopotrivă critici de neconstituționalitate extrinsecă, precum și intrinsecă.23.Critica de neconstituționalitate extrinsecă vizează aspecte referitoare la posibilitatea Guvernului de a reglementa în domeniul legilor organice [art. 61 și art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție] și la faptul că Executivul nu motivează situația extraordinară care a făcut necesară adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2016 pentru a modifica Legea nr. 360/2002 [art. 115 alin. (4) din Constituție].24.De asemenea, autorul excepției își raportează critica de neconstituționalitate și la dispozițiile art. 115 alin. (6) din Constituție, text care cuprinde eo ipso o condiție de constituționalitate extrinsecă a actului normativ strâns legată de conținutul normativ concret al ordonanței de urgență a Guvernului sau a unei dispoziții din cuprinsul acesteia (a se vedea Decizia nr. 650 din 15 decembrie 2022, precitată, paragraful 34). Întrucât autorul excepției consideră că ordonanța de urgență a Guvernului contravine dispozițiilor constituționale ale art. 115 alin. (6) sub aspectul afectării dreptului fundamental consacrat de art. 16 din Constituție, deoarece prevederile art. 27^45 lit. d) din Legea nr. 360/2002, introduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2016, impun o condiție de participare la concursul pentru ocuparea unui post de execuție vacant de ofițer care îi împiedică evoluția profesională, în mod discriminatoriu în raport cu candidații care vin prin încadrare directă, această critică de neconstituționalitate vizează strict prevederile legale criticate, disociabile în sine de celelalte prevederi ale ordonanței de urgență a Guvernului, astfel că aceste critici nu pot și nu vor fi raportate la întregul act normativ (a se vedea în acest sens Decizia nr. 650 din 15 decembrie 2022, precitată, paragraful 34).25.În ceea ce privește critica de neconstituționalitate extrinsecă formulată prin raportare la art. 61 și art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție, Curtea observă că, în jurisprudența sa, a statuat că interdicția reglementării de către Guvern în domeniul legii organice privește numai ordonanțele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare, conform art. 115 alin. (1) din Constituție, această interdicție decurgând direct din textul constituțional. O asemenea limitare nu este prevăzută însă de alin. (4) al art. 115 din Constituție, referitor la ordonanțele de urgență ale Guvernului, deoarece situația extraordinară ce impune adoptarea unor măsuri urgente ar putea reclama instituirea unei reglementări de domeniul legii organice, nu numai ordinare (a se vedea în acest sens Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, Decizia nr. 95 din 4 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 234 din 17 martie 2004, Decizia nr. 245 din 10 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 14 iulie 2005, sau Decizia nr. 666 din 24 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 25 ianuarie 2018, paragraful 15). Astfel, contrar susținerilor autorului excepției, ordonanțele de urgență ale Guvernului pot reglementa inclusiv în domeniul rezervat, potrivit art. 73 alin. (3) din Constituție, legii organice, cu respectarea strictă a condițiilor imperative și limitativ stabilite la art. 115 alin. (4)-(6) din Legea fundamentală.26.În ceea ce privește critica de neconstituționalitate formulată prin raportare la art. 115 alin. (4) din Constituție, Curtea reține că limitele impuse de acest text constituțional permit Guvernului să adopte ordonanțe de urgență în următoarele condiții, întrunite cumulativ: existența unei situații extraordinare; reglementarea acesteia să nu poată fi amânată; urgența să fie motivată în cuprinsul ordonanței (a se vedea în acest sens Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005).27.Prin aceeași decizie, Curtea a reținut că situațiile extraordinare exprimă un grad mare de abatere de la obișnuit sau comun, aspect întărit și prin adăugarea sintagmei „a căror reglementare nu poate fi amânată“. Curtea a mai arătat, prin Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009, că pentru îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituție este necesară existența unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voința Guvernului, care pune în pericol un interes public. Cât privește condiția urgenței, prevăzută de art. 115 alin. (4) din Constituție, prin Decizia nr. 421 din 9 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007, Curtea a statuat că urgența reglementării nu echivalează cu existența situației extraordinare, reglementarea operativă putându-se realiza și pe calea procedurii obișnuite de legiferare.28.În raport cu obiectul criticii de neconstituționalitate formulate în prezenta cauză, Curtea observă că, în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2016, existența unei situații extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată și urgența reglementării din aceasta sunt justificate de Guvern prin următoarele argumente: în contextul Deciziei Curții Constituționale nr. 172 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 25 aprilie 2016, potrivit căreia aspectele esențiale pentru cariera polițistului, precum și ocuparea posturilor de conducere vacante, cazurile de modificare și/sau suspendare a raporturilor de serviciu trebuie reglementate prin lege, se evidențiază inexistența unui întreg cadru normativ, primar și de aplicare a legii, consecința fiind blocarea mecanismelor prin care se asigură funcționarea instituțiilor ce încadrează polițiști – Poliția Română, Poliția de Frontieră Română, Inspectoratul General pentru Imigrări, Direcția generală anticorupție; încetarea efectelor normelor primare creează aceeași consecință și în privința unor reglementări subsecvente, procedurale, esențiale pentru funcționarea instituțiilor de ordine și siguranță publică ce încadrează polițiști; inexistența unor reglementări care asigură funcționarea în ansamblu a cadrului normativ specific determină zădărnicirea unei serii de măsuri, de ordin legislativ, privind recuperarea deficitului de personal înregistrat de instituțiile Ministerului Afacerilor Interne; îndeplinirea responsabilităților instituționale în termenele stabilite de lege – cum ar fi cele referitoare la asigurarea ordinii și liniștii publice în cadrul celor două procese electorale generale organizate în anul 2016, apropierea sezonului estival sau alte evenimente care din perspectiva ordinii publice reclamă adaptarea la cerințele operative și, în acest sens, inițierea unor măsuri administrative cum sunt: delegarea, detașarea personalului, trimiterea în misiune, acolo unde situațiile concrete înregistrate impun prezența polițiștilor și exercitarea atribuțiilor acestora; gradul de asigurare a ordinii publice, mai ales într-o perioadă cu numeroase evenimente de interes „operativ“ – alegeri locale și generale, Campionatul European de Fotbal din Franța, concentrarea unui număr mare de persoane, în special turiști, în anumite zone ale țării – este în directă legătură cu capacitatea Executivului și a instituțiilor din subordine cu atribuții de aplicare a legii de a se achita de obligațiile ce le revin pentru buna administrare a treburilor statului; lipsa instrumentelor juridice produce consecințe negative nu doar în privința funcționării instituțiilor statului, ci și din perspectiva unui alt interes public – o întreagă categorie profesională, ale cărei atribuții se exercită în sfera publică, este supusă unei perioade de riscuri privind evoluția în carieră; existența unei situații extraordinare, ce produce consecințe asupra capacității de funcționare a instituțiilor statului și de asigurare a unui grad de securitate adecvat pentru cetățeni; amânarea reglementării poate genera blocaje sau disfuncționalități instituționale; necesitatea punerii în acord a dispozițiilor statutare cu deciziile Curții Constituționale.29.Având în vedere acestea, Curtea reține că prin Decizia nr. 172 din 24 martie 2016, precitată, a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 360/2002 și a statuat că aspectele esențiale privind ocuparea posturilor de conducere trebuie să fie reglementate prin lege organică, urmând ca regulile specifice acestei proceduri să fie explicitate și detaliate prin ordin al ministrului afacerilor interne. 30.Potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituție, „deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor“, iar, în privința legilor și a ordonanțelor Guvernului în vigoare, alin. (1) al aceluiași articol prevede că acestea „își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept“. Aceste prevederi constituționale, reluate, la nivel legal, prin art. 31 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, consacră efectele deciziilor Curții Constituționale, respectiv aplicarea pentru viitor și caracterul general obligatoriu al acestora. În interpretarea dispozițiilor menționate, Curtea a reținut că deciziile de constatare a neconstituționalității fac parte din ordinea juridică normativă, prin efectul lor prevederea neconstituțională încetându-și aplicabilitatea pentru viitor (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 847 din 8 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 14 august 2008). 31.Astfel, având în vedere cele de mai sus, Curtea observă că, în prezenta cauză, termenul constituțional s-a împlinit la 9 iunie 2016, iar ca urmare a fost adoptată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2016, care a pus în acord dispozițiile Legii nr. 360/2002 cu Decizia nr. 172 din 24 martie 2016.32.În continuare, Curtea reține că potențialul impact al deficitului de personal, dar și lipsa mecanismelor legale de ocupare a posturilor, de modificare și/sau suspendare a raporturilor de serviciu în contextul pronunțării Deciziei nr. 172 din 24 martie 2016, precum și al unui an electoral marcat și de evenimente sportive a căror securitate este asigurată și prin personal detașat/trimis în misiune constituie o situație extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată, în condițiile în care se generează și riscul de blocare a capacității de funcționare a instituțiilor statului și de asigurare a unui grad de securitate adecvat pentru cetățeni. Totodată, riscul generat de inexistența cadrului normativ referitor la raporturile de serviciu ale polițiștilor este independent de voința Guvernului și pune în pericol un interes public, cel al siguranței unei categorii profesionale, ale cărei atribuții se exercită în sfera publică.33.Cât privește urgența reglementării, Curtea observă că aceasta este determinată de pronunțarea Deciziei Curții Constituționale nr. 172 din 24 martie 2016 și de împlinirea termenului constituțional de 45 de zile.34.În ceea ce privește critica de neconstituționalitate referitoare la încălcarea art. 115 alin. (6) din Constituție raportat la faptul că prevederile art. 27^45 din Legea nr. 360/2002, introduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2016, încalcă principiul egalității în drepturi consacrat de art. 16 din Constituție, Curtea reține că, în jurisprudența sa referitoare la interdicția Guvernului de a adopta o ordonanță de urgență care să afecteze drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, a stabilit că „se poate deduce că interdicția adoptării de ordonanțe de urgență este totală și necondiționată atunci când menționează că «nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale» și că «nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică». În celelalte domenii prevăzute de text, ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate dacă «afectează», dacă au consecințe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conțin, au consecințe pozitive în domeniile în care intervin“. Curtea a arătat că „verbul «a afecta» este susceptibil de interpretări diferite, așa cum rezultă din unele dicționare. Din punctul de vedere al Curții, aceasta urmează să rețină numai sensul juridic al noțiunii, sub diferite nuanțe, cum ar fi: «a suprima», «a aduce atingere», «a prejudicia», «a vătăma», «a leza», «a antrena consecințe negative»“ (a se vedea în acest sens Decizia nr. 650 din 15 decembrie 2022, precitată, paragraful 49).35.Astfel, analizând ansamblul reglementărilor privind statutul polițistului, din care face parte dispoziția legală criticată, Curtea reține că, potrivit art. 8 din Legea nr. 360/2002, profesia de polițist poate fi exercitată numai de către persoana care a dobândit această calitate, în condițiile legii. Polițiștii provin, de regulă, din rândul absolvenților instituțiilor de învățământ ale Ministerului Afacerilor Interne – respectiv școlile de agenți de poliție și Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza“. 36.În ceea ce privește agenții de poliție, Curtea reține că aceștia sunt polițiști care au absolvit programe de studii postliceale organizate de instituțiile de învățământ ale Ministerului Afacerilor Interne. În situația în care agenții de poliție vor absolvi cu diplomă de licență sau echivalentă instituțiile de învățământ superior cu profil corespunzător specialităților necesare poliției, aceștia vor putea profesa ca ofițeri de poliție [a se vedea art. 9 alin. (1) și (2) din Legea nr. 360/2002].37.Pentru a putea profesa ca ofițeri de poliție, agenții trebuie să participe la concursul pentru ocuparea unui post vacant, cu îndeplinirea anumitor condiții: să fie declarați „apt“ la evaluarea psihologică organizată în acest scop; să nu se afle sub efectul unei sancțiuni disciplinare; să nu fie puși la dispoziție ori suspendați din funcție în anumite condiții și să obțină cel puțin calificativul „bine“ la ultimele două evaluări anuale de serviciu.38.Prin excepție de la regula încadrării absolvenților de învățământ și a agenților de poliție cu studii superioare, pentru reducerea deficitului de polițiști în structurile Ministerului Afacerilor Interne, pot fi încadrate direct sau transferate din instituțiile din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională, pe funcții de execuție vacante de polițist, persoane cu studii corespunzătoare cerințelor postului și care îndeplinesc condițiile legale [art. 9 alin. (2^2) din Legea nr. 360/2002]. 39.Curtea reține că recrutarea în vederea încadrării directe are drept scop identificarea și atragerea persoanelor care îndeplinesc condițiile legale, criteriile specifice și cerințele pentru ocuparea posturilor vacante [art. 1 alin. (4) din anexa nr. 2 la Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 140/2016 privind activitatea de management resurse umane în unitățile de poliție ale Ministerului Afacerilor Interne, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 și 702 bis din 9 septembrie 2016], iar condițiile legale și cerințele de ocupare a posturilor prevăzute pentru încadrarea în funcții de polițist prin încadrare directă sau transfer din cadrul instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională sunt cele prevăzute la art. 10 din Legea nr. 360/2002 și la art. 7 alin. (1) din anexa nr. 2 la Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 140/2016. De asemenea, candidații trebuie să îndeplinească și anumite condiții/criterii specifice, prevăzute diferențiat în funcție de sursa din care provin.40.Având în vedere acest cadru normativ, Curtea observă că la concursurile organizate în vederea ocupării posturilor vacante de execuție de ofițer prin încadrare directă se poate înscrie orice persoană care îndeplinește condițiile legale, criteriile specifice și cerințele pentru ocuparea posturilor vacante, inclusiv agentul de poliție – deja încadrat în structurile Ministerului Afacerilor Interne – care poate face obiectul trecerii în corpul ofițerilor de poliție. Curtea observă că textul legal criticat, care reglementează condiția cumulativă a obținerii cel puțin a calificativului „bine“ la ultimele două evaluări anuale de serviciu, criticat sub aspectul vechimii în structurile Ministerului Afacerilor Interne care să permită obținerea acestui calificativ, se aplică tuturor agenților de poliție care au absolvit studii superioare și care doresc să se înscrie la concursurile organizate pentru ocuparea posturilor de execuție vacante de ofițeri.41.Așadar, dispoziția legală criticată vine în sprijinul încadrării directe a celor care fac parte deja din structurile Ministerului Afacerilor Interne, dar stabilește condiții diferite pentru categorii diferite de candidați. Totodată, prin reglementarea, în privința agenților de poliție care au absolvit studii superioare, a condiției cumulative a obținerii cel puțin a calificativului „bine“ la ultimele două evaluări anuale de serviciu și implicit a unei vechimi minime de 2 ani în funcția ocupată, se asigură un echilibru între interesul personal al agentului de poliție – care dorește să avanseze în carieră într-un interval mai scurt – și interesul structurilor Ministerului Afacerilor Interne care au angajat resurse pentru a-și menține starea de operativitate. 42.Prin urmare, Curtea constată că nu se poate reține existența vreunei discriminări între categorii de personal diferite, aflate în situații diferite. Întrucât principiul egalității cetățenilor în fața legii presupune aplicarea aceluiași tratament juridic pentru situații juridice similare, legiuitorul poate reglementa în mod diferit situații juridice diferite, nefiind astfel încălcate prevederile art. 16 și, în consecință, nici cele ale art. 115 alin. (6) din Constituție și nici prevederile din Declarația Universală a Drepturilor Omului invocate în susținerea excepției.43.Aplicând principiul egalității în cauza de față, Curtea reține că fiecare categorie profesională care poate candida pentru ocuparea unui post vacant de execuție de ofițer, respectiv agenți de poliție ori persoane din cadrul instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională se află într-o situație diferită. Fiecare categorie are un parcurs profesional diferit, atât sub aspectul studiilor absolvite, cât și sub aspectul raporturilor de serviciu, în funcție de instituția din care provine. Această diferență justifică o reglementare diferită a condițiilor de acces la concurs.44.În jurisprudența sa, Curtea a statuat că legiuitorul este liber să stabilească condițiile de acces în funcțiile publice atât timp cât opțiunea sa este justificată în mod obiectiv și rațional (a se vedea Decizia nr. 41 din 24 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 24 februarie 2006).45.Curtea a reținut că alegerea profesiei implică pregătirea corespunzătoare pentru exercitarea acesteia, iar alegerea locului de muncă înseamnă opțiunea persoanei pentru un anumit loc de muncă sau pentru o anumită funcție, pentru care are nivelul corespunzător de pregătire profesională și care este disponibilă. Este firesc și necesar ca exercitarea profesiilor importante sub aspectul interesului general al societății să fie reglementate prin lege, stabilindu-se atât condițiile de studii și de atestare pentru exercitarea lor, cât și limitele competențelor și atribuțiilor funcțiilor din cadrul unor profesii date (a se vedea Decizia nr. 80 din 25 aprilie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 15 august 2000, și Decizia nr. 321 din 14 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1144 din 3 decembrie 2004).46.Aplicând aceste considerente la cauza de față, Curtea reține că stabilirea unei vechimi minime necesare pentru ca agenții de poliție să acceadă la un post vacant de ofițer de poliție este justificată în mod obiectiv și rațional de necesitatea dobândirii unei experiențe profesionale practice, având în vedere că este vorba despre exercitarea unei profesii importante sub aspectul interesului general al societății.47.În continuare, Curtea nu poate reține nici încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție, norma legală criticată având un grad de predictibilitate care permite, într-o măsură rezonabilă, destinatarilor săi să înțeleagă conținutul reglementării și să își regleze conduita astfel încât să corespundă exigențelor impuse.48.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 13, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor PRO LEX, în numele membrului de sindicat Mihai Adrian Jianu, în Dosarul nr. 30.218/3/2018 al Tribunalului Brăila – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. I pct. 20 [cu referire la art. 27^45 lit. d) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului] din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Brăila – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 27 septembrie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Andreea Costin

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x