DECIZIA nr. 484 din 17 septembrie 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 325 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Valerică Dorel Chitic în Dosarul nr. 723/275/2017/a1 al Judecătoriei Panciu – Judecătorul de cameră preliminară și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.470D/2017. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost în mod legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă prevederile referitoare la competență, întrucât instituția preluării dosarelor de la parchetul ierarhic inferior de către parchetul ierarhic superior constituie expresia principiului subordonării ierarhice din cadrul Ministerului Public, consacrat de art. 132 alin. (1) din Constituție. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 3 august 2017, pronunțată în Dosarul nr. 723/275/2017/a1, Judecătoria Panciu – Judecătorul de cameră preliminară a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 325 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Valerică Dorel Chitic, inculpat într-o cauză în care a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de conflict de interese în formă continuată. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că instanța constituțională a statuat cu privire la neconstituționalitatea art. 281 alin. (1) din Codul de procedură penală, reținând că nerespectarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei în faza de urmărire penală este sancționată cu nulitatea absolută. În condițiile în care principala obligație ce revine organului de urmărire penală în momentul sesizării este cea prevăzută expres prin dispozițiile art. 58 din Codul de procedură penală, conform cărora organul de urmărire penală este dator să își verifice competența imediat după sesizare, cu consecința trimiterii/declinării cauzei către organul competent, instituția preluării cauzei penale, reglementată de dispozițiile art. 325 alin. (1) din Codul de procedură penală, instituie o excepție de la regimul general al competenței, lăsând la aprecierea subiectivă a organului de urmărire penală posibilitatea de a eluda obligațiile ce îi revin potrivit art. 58 din același cod. Într-o atare situație se ajunge ca sancțiunea nulității absolute ce intervine în cazul nerespectării dispozițiilor privind competența după materie și calitatea persoanei să fie înlăturată și acoperită prin actul procedural al preluării cauzei de către un alt parchet. Or, această excepție de la regimul competenței organelor de urmărire penală trebuie prevăzută expres de către legiuitor, pe calea unor dispoziții cu caracter procedural, cu conținut clar. Autorul excepției susține că legea nu prevede în ce condiții poate avea loc preluarea, rămânând la aprecierea subiectivă a organului de urmărire penală, fără posibilitatea de a supune controlului de legalitate această măsură, împrejurare ce este de natură a încălca principiul legalității procesului penal. … 6.În cauză, sesizarea organelor de urmărire penală s-a realizat printr-un denunț adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați și înregistrat la această unitate la data de 16 aprilie 2015, primind rezoluția de trimitere a sesizării către Parchetul de pe lângă Judecătoria Panciu. Denunțul se oprește la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, unde la data de 12 mai 2015 a fost înregistrat cu nr. 978/P/2015. Ulterior, la data de 15 mai 2015, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați preluarea cauzei, solicitare aprobată prin Ordonanța nr. 4.208/II/6 din 22 mai 2015 de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, această din urmă unitate fiind cea care a efectuat urmărirea penală în cauză. Autorul excepției susține că instituția preluării cauzei, reglementată de dispozițiile art. 325 alin. (1) din Codul de procedură penală, este utilizată într-o manieră netransparentă, imprevizibilă, norma legală ce o reglementează fiind în egală măsură lipsită de claritate și permițând o aplicare discriminatorie, în afara controlului de legalitate realizat prin instrumente specifice de drept procedural. … 7.Judecătoria Panciu – Judecătorul de cameră preliminară, având în vedere considerentele Deciziei nr. 302 din 4 mai 2017, prin care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 325 din Codul de procedură penală este întemeiată. … 8.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 9.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și invocă în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 1.058 din 14 noiembrie 2007, prin care instanța a statuat că reglementarea, de principiu, a posibilității procurorilor din cadrul parchetelor ierarhic superioare de a prelua, în vederea efectuării urmăririi penale, cauze de competența parchetelor ierarhic inferioare răspunde unor exigențe ce vizează asigurarea unui cadru legislativ care să permită funcționarea eficientă a activităților de urmărire penală și dă expresie principiului controlului ierarhic potrivit căruia procurorii își desfășoară activitatea, consacrat de art. 132 alin. (1) din Constituție. … 10.Avocatul Poporului arată că procedura de preluare a cauzelor de la alte parchete, cu toate aspectele pe care aceasta le presupune, reprezintă opțiunea legiuitorului, potrivit politicii sale penale. Astfel, procurorii din cadrul parchetului ierarhic superior – indiferent dacă urmărirea penală trebuie efectuată obligatoriu sau este doar supravegheată de procuror – pot prelua, în vederea efectuării sau supravegherii urmăririi penale, cauze de competența parchetelor ierarhic inferioare, prin dispoziția motivată a conducătorului parchetului ierarhic superior. Aceste dispoziții se aplică în mod corespunzător și când legea prevede o altă subordonare ierarhică. … 11.În plus, această nouă reglementare nu mai prevede criterii în baza cărora să se dispună preluarea cauzelor de la alte parchete, având în vedere că prevederea legală anterioară cuprinsă în art. 209 alin. 4^1 din vechiul Cod de procedură penală a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1.058 din 14 noiembrie 2007. … 12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctul lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.  … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 325 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: (1)Procurorii din cadrul parchetului ierarhic superior pot prelua, în vederea efectuării sau supravegherii urmăririi penale, cauze de competența parchetelor ierarhic inferioare, prin dispoziția motivată a conducătorului parchetului ierarhic superior.(2)Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și când legea prevede o altă subordonare ierarhică.“ … 15.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) referitor la principiul statului de drept și ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor. … 16.În esență, critica autorului excepției vizează modul în care operează instituția preluării cauzei de la alte parchete, reglementată de dispozițiile art. 325 alin. (1) din Codul de procedură penală, respectiv într-o manieră netransparentă, imprevizibilă, norma legală nereglementând condițiile de incidență, fiind susceptibilă de o aplicare discriminatorie, în afara controlului de legalitate realizat prin instrumente specifice de drept procedural. … 17.Examinând critica de neconstituționalitate, Curtea reține că instituția preluării cauzei de la alte parchete era prevăzută de art. 209 din Codul de procedură penală din 1968, dispoziții procedurale care stabileau și cazurile în care procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare puteau prelua, în vederea efectuării urmăririi penale, cauze de competența parchetelor ierarhic inferioare. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 209 alin. 4^1 din Codul de procedură penală din 1968, procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare puteau prelua, în vederea efectuării urmăririi penale, cauze de competența parchetelor ierarhic inferioare, prin dispoziția conducătorului parchetului ierarhic superior, când: a) imparțialitatea procurorilor putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților; b) una dintre părți avea o rudă sau un afin până la gradul patru inclusiv printre procurorii ori grefierii parchetului sau judecătorii, asistenții judiciari ori grefierii instanței; c) exista pericolul de tulburare a ordinii publice; d) urmărirea penală era împiedicată sau îngreunată datorită complexității cauzei ori altor împrejurări obiective, cu acordul procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală. … 18.Analizând constituționalitatea dispozițiilor art. 209 alin. 4^1 din Codul de procedură penală din 1968, respectiv cazurile în care procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare puteau prelua cauze de competența parchetelor ierarhic inferioare, prin Decizia nr. 1.058 din 14 noiembrie 2007, Curtea a constatat că „restrângerea posibilității procurorilor din cadrul parchetelor ierarhic superioare de a prelua, în vederea efectuării urmăririi penale, cauze de competența parchetelor ierarhic inferioare, realizată prin dispozițiile lit. a), b), c) și d) ale art. 209 alin. 4^1 din Codul de procedură penală, încalcă în mod vădit prevederile art. 132 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora «Procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiției»“. … 19.Curtea a reținut că principiul subordonării ierarhice sau al unității de acțiune a membrilor Ministerului Public, prevăzut de dispozițiile constituționale, „care conferă specificul acestei categorii de magistrați, semnifică legătura existentă între procurorii care compun Ministerul Public, în considerarea căreia aceștia sunt obligați să se supună șefilor lor, adică să efectueze sau să se abțină de la efectuarea unor acte, din ordinul acestora. În virtutea statutului procurorilor consacrat de Constituție, diferit de cel al judecătorilor, care sunt independenți, controlul ierarhic în activitatea procurorilor nu se poate realiza fără posibilitatea efectuării actelor și lucrărilor de competența procurorilor din cadrul parchetelor ierarhic inferioare de către însuși procurorul ierarhic superior, care controlează activitatea procurorilor din subordinea sa. Așa fiind, reglementarea, cu caracter strict și limitativ, a unor situații în care cauze de competența parchetelor ierarhic inferioare pot fi preluate, pentru efectuarea urmăririi penale, de procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare restrânge în mod nejustificat competența acestora din urmă, cu consecința încălcării principiilor care guvernează activitatea Ministerului Public“. … 20.Mai mult, Curtea a considerat că „limitarea de competență stabilită prin prevederile lit. a), b), c) și d) ale art. 209 alin. 4^1 din Codul de procedură penală se poate dovedi, în practică, o piedică în calea eficientizării activității de urmărire penală, ceea ce contrazice însăși rațiunea reglementării exprese a posibilității procurorilor din cadrul parchetelor ierarhic superioare de a prelua, în vederea urmăririi penale, cauze din competența parchetelor ierarhic inferioare“. … 21.Pentru aceste considerente, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 209 alin. 4^1 lit. a),b),c) și d) din Codul de procedură penală din 1968 sunt neconstituționale. … 22.Reglementând instituția preluării cauzei de la alte parchete, noul Cod de procedură penală nu mai prevede în cuprinsul dispozițiilor art. 325 din Codul de procedură penală criteriile în baza cărora să se dispună această măsură, punând astfel norma procesuală penală în acord cu Decizia nr. 1.058 din 14 noiembrie 2007 a Curții Constituționale. Mai mult, legiuitorul a transpus considerentele deciziei menționate, potrivit cărora „reglementarea, de principiu, a posibilității procurorilor din cadrul parchetelor ierarhic superioare de a prelua, în vederea efectuării urmăririi penale, cauze de competența parchetelor ierarhic inferioare răspunde unor exigențe ce vizează asigurarea unui cadru legislativ care să permită funcționarea eficientă a activităților de urmărire penală și dă expresie principiului controlului ierarhic, consacrat de art. 132 alin. (1) din Constituție“. … 23.În ceea ce privește invocarea de către autorul excepției a Deciziei nr. 302 din 4 mai 2017, Curtea apreciază utilă trimiterea la unele considerente ale acestui act jurisdicțional. Astfel, în paragrafele 55-57, Curtea a constatat că „reglementarea competențelor organelor judiciare reprezintă un element esențial ce decurge din principiul legalității, principiu ce se constituie într-o componentă a statului de drept. Aceasta deoarece o regulă esențială a statului de drept este aceea că atribuțiile/competențele autorităților sunt definite prin lege. Principiul legalității presupune, în principal, că organele judiciare acționează în baza competenței pe care legiuitorul le-a conferit-o, iar, subsecvent, presupune că acestea trebuie să respecte atât dispozițiile de drept substanțial, cât și pe cele de drept procedural incidente, inclusiv a normelor de competență. În acest sens, dispozițiile art. 58 din Codul de procedură penală reglementează instituția verificării competenței de către organul de urmărire penală, care este dator să își verifice competența imediat după sesizare, iar dacă constată că nu este competent să efectueze sau să supravegheze urmărirea penală, fie să dispună de îndată, prin ordonanță, declinarea de competență, fie să trimită de îndată cauza procurorului care exercită supravegherea, în vederea sesizării organului competent. […] Având în vedere importanța regulilor de competență în materia penală, legiuitorului îi incumbă obligația de a adopta prevederi care să determine respectarea acesteia în practică, prin reglementarea unor sancțiuni adecvate aplicabile în caz contrar. Aceasta deoarece aplicarea efectivă a legislației poate fi obstrucționată prin absența unor sancțiuni corespunzătoare, precum și printr-o reglementare insuficientă sau selectivă a sancțiunilor relevante. […] Referitor la normele de competență, Curtea observă că, pentru buna desfășurare a activității organelor judiciare, se impune respectarea fermă a competenței lor materiale și după calitatea persoanei. Nerespectarea normelor legale privind competența materială și după calitatea persoanei produce o vătămare care constă în dereglarea mecanismului prin care este administrată justiția. Aceasta este și explicația pentru care încălcarea dispozițiilor legale privind această competență se sancționa în reglementarea anterioară cu nulitatea absolută“. Având în vedere aceste aspecte, Curtea a constatat că, „prin eliminarea din categoria nulităților absolute a nerespectării dispozițiilor referitoare la competența materială și după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, legiuitorul nu și-a îndeplinit obligația ce decurge din respectarea principiului legalității, ceea ce contravine art. 1 alin. (3) și (5) și art. 21 alin. (3) din Constituție“ (paragraful 63). … 24.Pe de altă parte, Curtea, în paragrafele 45-48, a reținut că, „în lumina dispozițiilor Codului de procedură penală în vigoare, urmărirea penală are un conținut și o desfășurare riguros limitate la ceea ce este necesar pentru a atinge scopul acestei faze procesuale și al procesului penal în general“. Astfel, Curtea a observat că, „potrivit art. 89 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, pe lângă fiecare curte de apel, tribunal, tribunal pentru minori și familie și judecătorie funcționează un parchet, iar, potrivit secțiunii 1 a capitolului II din același act normativ, pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție funcționează, de asemenea, un parchet. […] Potrivit art. 56 alin. (6) din Codul de procedură penală, este competent să efectueze ori, după caz, să conducă și să supravegheze urmărirea penală procurorul de la parchetul corespunzător instanței care, potrivit legii, judecă în primă instanță cauza, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel“. Având în vedere aceste aspecte, Curtea a constatat că „urmărirea penală în cazul infracțiunilor de o complexitate redusă este prevăzută în competența parchetelor ce funcționează pe lângă judecătorii, pe când, în cazul infracțiunilor complexe, competența de a efectua urmărirea penală este dată unor parchete ce funcționează pe lângă instanțe de grad superior“. Totodată, Curtea a reținut că „accederea în funcție, precum și întregul parcurs profesional al procurorilor sunt reglementate prin dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor. Astfel, promovarea procurorilor se face, potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, numai prin concurs organizat la nivel național, în limita posturilor vacante existente. De asemenea, potrivit art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, pot participa la concursul de promovare la parchetele imediat superioare procurorii care au avut calificativul foarte bine la ultima evaluare, nu au fost sancționați disciplinar în ultimii 3 ani și îndeplinesc anumite condiții minime de vechime“. În concluzie, Curtea a apreciat că „nu poate fi de acceptat ca un parchet ierarhic inferior să efectueze sau să supravegheze urmărirea penală în cauze care, potrivit legii, sunt date în competența unui parchet ierarhic superior. De altfel, chiar dispozițiile art. 325 din Codul de procedură penală permit preluarea de către un parchet, în vederea efectuării sau supravegherii urmăririi penale, a cauzelor care nu sunt date, potrivit legii, în competența sa, dar, numai în cazul în care parchetul care preia cazul este un parchet ierarhic superior celui care are competența de a efectua sau supraveghea urmărirea penală“. … 25.Examinând raționamentul care a stat la baza soluției pronunțate prin Decizia nr. 302 din 4 mai 2017, Curtea observă că a constatat neconstituționalitatea prevederilor procesuale penale care nu reglementau o sancțiune adecvată, respectiv nulitatea absolută, pentru situația încălcării normelor referitoare la competența materială și după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, în condițiile în care aceste norme, prezentate în argumentația Curții, stabilesc și delimitează în mod clar și riguros competențele fiecărui organ de urmărire penală. Curtea nu a analizat și cu atât mai puțin nu a constatat neconstituționalitatea normelor referitoare la competența organelor de urmărire penală. Mai mult, considerând inacceptabilă ipoteza ca un parchet ierarhic inferior să efectueze sau să supravegheze urmărirea penală în cauze care, potrivit legii, sunt date în competența unui parchet ierarhic superior, Curtea a validat indirect ipoteza ca un parchet ierarhic superior să efectueze sau să supravegheze urmărirea penală în cauze care, potrivit legii, sunt date în competența unui parchet ierarhic inferior, prin trimiterea expresă la dispozițiile art. 325 din Codul de procedură penală. De altfel, aceasta este și soluția procedurală firească, având în vedere prevederile art. 132 alin. (1) din Constituție, care consacră principiul controlului ierarhic în cadrul Ministerului Public. … 26.Având în vedere aceste argumente, Curtea constată că invocarea Deciziei nr. 302 din 4 mai 2017 nu numai că nu susține critica de neconstituționalitate, dar o și invalidează. … 27.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Valerică Dorel Chitic în Dosarul nr. 723/275/2017/a1 al Judecătoriei Panciu – Judecătorul de cameră preliminară și constată că dispozițiile art. 325 din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Panciu – Judecătorul de cameră preliminară și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 17 septembrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent-șef,
Mihaela Senia Costinescu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește