DECIZIA nr. 484 din 13 iulie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Irina-Ioana Kuglay.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 589 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Voicu Vasilica Mihaela în Dosarul nr. 5.716/180/2018 al Judecătoriei Bacău – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.032D/2018. … 2.La apelul nominal se constată lipsa autoarei excepției. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. Se arată că principiul constituțional al egalității în drepturi nu este aplicabil persoanelor care se află în situații diferite, sub aspectul caracterului privativ sau neprivativ de libertate al pedepselor la care sunt condamnate, persoanele aflate în cele două situații neputând beneficia de același tratament juridic. În ceea ce privește nevoile copilului, ele a fost examinate inclusiv în legătură cu amânarea sau întreruperea executării pedepsei în jurisprudența anterioară a Curții Constituționale, făcându-se trimitere la Decizia nr. 146 din 12 martie 2020.  … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 27 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 5.716/180/2018, Judecătoria Bacău – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 589 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Voicu Vasilica Mihaela într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de întrerupere a executării pedepsei.  … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că vârsta de un an prevăzută în cuprinsul dispozițiilor art. 589 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală este reglementată în mod arbitrar, întrucât un copil are nevoie de îngrijire maternă și după această vârstă, în mod special în condițiile în care acesta are probleme de sănătate. În acest context, autoarea excepției arată că este mama unui copil în vârstă de un an și jumătate ce are nevoie urgentă de o intervenție chirurgicală. Mai mult, se susține că norma juridică criticată nu respectă principiul interesului superior al copilului. Se susține, totodată, că prevederile art. 589 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală încalcă principiul separației și echilibrului puterilor în stat și, prin aceasta, dispozițiile art. 1 alin. (5) și ale art. 126 din Constituție, întrucât nu permit judecătorului să aprecieze cu privire la necesitatea și proporționalitatea măsurii întreruperii executării pedepsei, în funcție de circumstanțele fiecărei cauze. Se arată, totodată, că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 49 alin. (2) – care statuează că alte măsuri de protecție a copiilor și a tinerilor se stabilesc prin lege -, întrucât și soluția legislativă a întreruperii executării pedepsei de către condamnata care are un copil mic, chiar dacă vârsta acestuia depășește un an, constituie tot o formă de protecție. Se mai arată că textul criticat nu este corelat cu legislația referitoare la concediile pentru îngrijirea copilului, care prevede termene de 2 și, respectiv, 3 ani în care copiii beneficiază de îngrijirea părinților. Se susține că, din această perspectivă, mama care se află în executarea unei pedepse privative de libertate este discriminată față de cea care se află în libertate. Se face trimitere la Hotărârea din 3 octombrie 2017, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Alexandru Enache împotriva României.  … 6.Judecătoria Bacău – Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că susținerile autoarei excepției sunt contrare viziunii avute de legiuitor cu prilejul adoptării dispozițiilor legale criticate. Se susține că persoana condamnată care se află în executarea unei pedepse privative de libertate și care are calitatea de mamă a unui copil cu vârsta mai mare de un an se află într-o situație diferită de cea a unei femei care este mama unui copil de o vârstă similară, dar care nu a fost condamnată la o astfel de pedeapsă, întrucât în privința celei dintâi a fost stabilită vinovăția sub aspectul săvârșirii unor fapte antisociale. Se arată că, prin comiterea unor fapte antisociale, femeia care este și mamă își asumă, de la bun început, consecințele juridice ale acțiunilor sau inacțiunilor sale, inclusiv separarea temporară de copii. În fine, se susține că legiuitorul nu a avut în vedere, cu prilejul reglementării dispozițiilor art. 589 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, ipoteza copilului bolnav a cărui afecțiune necesită pentru vindecare o intervenție chirurgicală.  … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 589 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală. Din analiza excepției de neconstituționalitate Curtea reține că autoarea critică, în realitate, dispozițiile art. 592 alin. (1) raportate la cele ale art. 589 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: – Art. 589 alin. (1) lit. b):(1)Executarea pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață poate fi amânată în următoarele cazuri: […]b)când o condamnată este gravidă sau are un copil mai mic de un an. În aceste cazuri, executarea pedepsei se amână până la încetarea cauzei care a determinat amânarea.“; …  … – Art. 592 alin. (1): „(1) Executarea pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață poate fi întreruptă în cazurile și în condițiile prevăzute la art. 589, la cererea persoanelor arătate la alin. (3) al aceluiași articol, iar în cazul prevăzut la art. 589 alin. (1) lit. a), și la cererea administrației penitenciarului.“ …  … 11.Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitoare la calitatea legii, ale art. 16 alin. (2) cu privire la egalitatea în drepturi, ale art. 49 alin. (2) referitoare la protecția copiilor și a tinerilor și ale art. 126 referitoare la instanțele judecătorești.  … 12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 589 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală au mai constituit obiectul controlului de constituționalitate, prin Decizia nr. 535 din 24 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1026 din 20 decembrie 2019, instanța de contencios constituțional constatând că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 589 alin. (1) lit. b) fraza întâi teza a doua din Codul de procedură penală, care exclude bărbatul condamnat care are un copil mai mic de un an de la posibilitatea amânării executării pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață, este neconstituțională. Însă criticile de neconstituționalitate formulate în prezenta cauză sunt diferite de cele analizate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 535 din 24 septembrie 2019, întrucât autoarea excepției de neconstituționalitate invocă încălcarea prin textul criticat a dispozițiilor art. 1 alin. (5), ale art. 16 alin. (2), ale art. 49 alin. (2) și ale art. 126 din Constituție, în ipoteza în care o condamnată are un copil mai mare de un an care are nevoie de îngrijiri medicale. Prin urmare, Curtea se va pronunța pe fondul excepției de neconstituționalitate. … 13.Referitor la termenul de un an reglementat prin dispozițiile art. 589 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, acesta a fost prevăzut de legiuitor drept cauză de amânare și, respectiv, de întrerupere a executării pedepsei, în vederea asigurării depășirii de către minor și de către mama acestuia a urmărilor sarcinii și ale nașterii, timpul de un an fiind termenul considerat adecvat pentru atingerea scopului anterior menționat. În același sens a decis și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Hotărârea din 3 octombrie 2017, pronunțată în Cauza Alexandru Enache împotriva României, paragraful 68, prin care s-a afirmat că posibilitatea de a obține amânarea executării pedepsei există până la împlinirea de către copil a vârstei de un an, trecând, așadar, dincolo de urmările sarcinii mamei și ale nașterii. … 14.În ceea ce privește cazul minorului care a împlinit vârsta de un an, soluționarea criticii de neconstituționalitate formulate în prezenta cauză presupune analiza de către instanța de contencios constituțional a două ipoteze distincte: 1. ipoteza în care tatăl minorului mai mare de un an este cunoscut și are capacitatea fizică și juridică necesară pentru a se îngriji de creșterea și educarea minorului; 2. ipoteza în care tatăl minorului în cauză nu este cunoscut, a decedat sau se află în imposibilitatea fizică sau juridică de a asigura creșterea și educarea minorului.  … 15.Referitor la cea dintâi ipoteză anterior menționată, prin Decizia nr. 535 din 24 septembrie 2019, precitată, paragrafele 26, 28 și 29, Curtea a constatat că, din perspectiva dreptului de a îngriji copilul – componentă fundamentală a dreptului la respectarea vieții de familie consacrat de prevederile art. 26 alin. (1) din Constituție -, bărbatul condamnat care are un copil mai mic de un an se află într-o situație similară cu cea a unei femei condamnate care are un copil de aceeași vârstă, iar diferența de tratament între cele două categorii de persoane condamnate, sub aspectul recunoașterii posibilității amânării executării pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață, nu are o justificare obiectivă și rezonabilă. De asemenea, Curtea Constituțională, făcând trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, a observat că, potrivit acesteia, în materia concediului pentru creșterea copilului și a indemnizației de concediu parental, bărbații se află într-o situație similară cu cea a femeilor (a se vedea Hotărârea din 27 martie 1998, pronunțată în Cauza Petrovic împotriva Austriei, paragraful 36) și că dincolo de diferențele care pot exista între tată și mamă în relația lor cu copilul, în ceea ce privește îngrijirea copilului pe durata concediului parental, bărbații și femeile se află în situații analoage [a se vedea Hotărârea din 22 martie 2012, pronunțată în Cauza Konstantin Markin împotriva Rusiei (Marea Cameră), paragraful 132]. Totodată, Curtea a reținut că, prin Hotărârea din 3 octombrie 2017, pronunțată în Cauza Alexandru Enache împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că, deși instituția amânării executării unei pedepse privative de libertate, fiind de natură penală, este în mod esențial diferită de concediul parental, care este o măsură de dreptul muncii, totuși, în problema de a ști dacă, în timpul primului an de viață al copilului, un tată condamnat se găsește într-o situație similară celei a unei mame condamnate, considerentele reținute în cauzele Petrovic împotriva Austriei și Konstantin Markin împotriva Rusiei, citate anterior, sunt pe deplin aplicabile în speță. Curtea Constituțională a mai reținut că, într-adevăr, instituția amânării executării unei pedepse privative de libertate vizează, în primul rând, interesul superior al copilului, cu scopul de a se asigura că el primește atenția și îngrijirile corespunzătoare în primul său an de viață. Or, chiar dacă pot exista diferențe în relația lor cu copilul, atât mama, cât și tatăl pot acorda această atenție și aceste îngrijiri. … 16.Or, având în vedere aceste considerente, cu atât mai mult, tatăl minorului ce a împlinit vârsta de un an, care este în libertate și care nu se află în imposibilitatea fizică sau juridică de a crește și de a educa minorul, va fi cel căruia îi va reveni obligația de a se ocupa de îngrijirea acestuia, inclusiv în situația invocată de autoarea excepției, în care minorul are nevoie de îngrijiri medicale. De altfel, soluția juridică anterior enunțată constituie o aplicare directă a principiului interesului superior al copilului, având în vedere nevoia acestuia de a fi crescut, educat, îngrijit etc. de unul dintre părinții săi naturali și de a se afla în preajma acestuia. În acest sens, Curtea menționează că principiul interesului superior al copilului este reglementat la art. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 5 martie 2014, care prevede, la alin. (2) și (3), că interesul superior al copilului se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică și morală normală, la echilibru socioafectiv și la viața de familie și că acest principiu este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului, altor reprezentanți legali ai săi, precum și oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal. Același act normativ prevede, la art. 4 lit. a), definiția noțiunii de „copil“, prin care se înțelege „persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani și nici nu a dobândit capacitatea deplină de exercițiu, potrivit legii“. … 17.Referitor la cea de-a două ipoteză mai sus enunțată, în care tatăl minorului nu este cunoscut, a decedat sau se află în imposibilitatea fizică sau juridică de a asigura creșterea și educarea minorului, în privința acestuia din urmă se instituie tutela, având ca temei legal fie dispozițiile art. 511 din Codul civil – care prevăd că „în cazul în care, după decăderea din exercițiul drepturilor părintești, copilul se află în situația de a fi lipsit de îngrijirea ambilor părinți, se instituie tutela“ -, fie pe cele ale art. 110 din Codul civil – potrivit cărora „tutela minorului se instituie atunci când ambii părinți sunt, după caz, decedați, necunoscuți, decăzuți din exercițiul drepturilor părintești sau li s-a aplicat pedeapsa penală a interzicerii drepturilor părintești, puși sub interdicție judecătorească, dispăruți ori declarați judecătorește morți, precum și în cazul în care, la încetarea adopției, instanța hotărăște că este în interesul minorului instituirea unei tutele -, fie dispozițiile art. 44 din Legea nr. 272/2004, care prevăd la alin. (1) că „orice copil care este, temporar sau definitiv, lipsit de ocrotirea părinților săi sau care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora are dreptul la protecție alternativă“, iar la alin. (2), că „protecția prevăzută la alin. (1) include instituirea tutelei, măsurile de protecție specială prevăzute de prezenta lege, adopția“ și că „în alegerea uneia dintre aceste soluții autoritatea competentă va ține seama în mod corespunzător de necesitatea asigurării unei anumite continuități în educarea copilului, precum și de originea sa etnică, religioasă, culturală și lingvistică“.  … 18.Instituția tutelei este, conform art. 106 alin. (1) din Codul civil, o formă de ocrotire a minorului, alături de ocrotirea asigurată de părinți, de darea în plasament și de alte măsuri de protecție specială anume prevăzute de lege. Aceasta se instituie, potrivit art. 107 alin. (1) din Codul civil, de către instanța de tutelă și de familie stabilită potrivit legii, denumită în cuprinsul Codului civil „instanța de tutelă“. Conform art. 45 din Legea nr. 272/2004, instanța de tutelă este instanța judecătorească în a cărei circumscripție teritorială domiciliază sau a fost găsit copilul. Instituirea tutelei are loc potrivit unei proceduri prin care, potrivit alin. (2) al aceluiași art. 107 din Codul civil, cererile de instituire a tutelei se soluționează de îndată. De asemenea, art. 108 din Codul civil prevede două mijloace juridice de ocrotire a minorului, arătând că ocrotirea persoanei fizice prin tutelă se realizează de către tutore, desemnat sau numit, în condițiile prevăzute de dispozițiile Codului civil, precum și de către consiliul de familie, ca organ consultativ. Așadar, pe lângă instituția tutelei și în scopul completării ocrotirii asigurate prin aceasta, instanța de tutelă poate constitui și consiliul de familie, procedură care are loc, conform art. 108 alin. (2) din Codul civil, la cererea persoanei interesate. În situația în care nu se constituie consiliul de familie, alin. (3) al articolului anterior menționat prevede că atribuțiile acestuia vor fi exercitate de către instanța de tutelă.  … 19.Mai mult, Legea nr. 272/2004 prevede, la capitolul II, intitulat „Drepturile copilului“, dispoziții referitoare la drepturi și libertăți civile ale copilului, la mediul familial și îngrijirea alternativă, la sănătatea și bunăstarea copilului, la educație și la activități recreative și culturale, iar la capitolul III, intitulat „Protecția specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinților săi“, dispoziții comune cu caracter general ce au în vedere inclusiv categoria de copii analizată în prezenta cauză, dispoziții referitoare la plasament și la plasamentul în regim de urgență, precum și prevederi referitoare la supravegherea specializată și la monitorizarea aplicării măsurilor de protecție specială în privința copiilor. Astfel, Legea nr. 272/2004 reglementează, la art. 54, noțiunea de „protecție specială a copilului“, ca reprezentând „ansamblul măsurilor, prestațiilor și serviciilor destinate îngrijirii și dezvoltării copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinților săi sau a celui care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora“, iar la art. 55 alin. (1), faptul că beneficiază copilul de protecția specială prevăzută de prezenta lege până la dobândirea capacității depline de exercițiu. Totodată, art. 56 coroborat cu art. 119 din aceeași lege reglementează serviciile de protecție specială a copilului. În acest sens, potrivit art. 119 din Legea nr. 272/2004, pentru prevenirea separării copilului de părinții săi, precum și pentru realizarea protecției speciale a copilului separat, temporar sau definitiv, de părinții săi, se organizează și funcționează următoarele tipuri de servicii: a) servicii de zi; b) servicii de tip familial; c) servicii de tip rezidențial. Serviciile de protecție specială anterior enumerate sunt definite și reglementate, în mod distinct, la art. 120, 121 și 123 din Legea nr. 272/2004. Totodată, art. 125 din Legea nr. 272/2004 prevede că pentru asigurarea protecției speciale a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinților săi, consiliul județean și, respectiv, consiliul local al sectorului municipiului București au obligația să organizeze, în mod autonom sau prin asociere, servicii de tip familial și de tip rezidențial, potrivit nevoilor identificate la nivelul unității lor administrativ-teritoriale, precum și că, în funcție de nevoile evaluate ale copiilor plasați, consiliul județean poate organiza și dezvolta și servicii de zi. Nu în ultimul rând, art. 126 din Legea nr. 272/2004 prevede că persoanele juridice de drept privat fără scop patrimonial, constituite și acreditate în condițiile legii, pot desfășura activități în domeniul protecției drepturilor copilului și al protecției speciale a acestuia. … 20.Analizând dispozițiile legale mai sus invocate, Curtea constată că legislația în vigoare asigură, în privința minorului mai mare de un an aflat în ipoteza invocată de autoarea excepției, numeroase mijloace juridice de protecție a drepturilor și intereselor acestuia, protecție care acoperă, în mod implicit, și nevoile de asistență medicală ale minorului.  … 21.Referitor la cazurile de amânare și, respectiv, de întrerupere a executării pedepsei, prin Decizia nr. 146 din 12 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 29 iunie 2020, paragrafele 17 și 21, Curtea a reținut că atât amânarea executării pedepsei, cât și întreruperea executării pedepsei reprezintă excepții de la regula executării de îndată și în mod continuu a pedepselor privative de libertate. Aceste excepții au ca fundament faptul că persoana condamnată se găsește în situații în care executarea pedepsei cu închisoarea sau detențiunea pe viață ar afecta grav existența acesteia sau a membrilor familiei. Prin urmare, întrucât reprezintă excepții de la regula executării pedepsei cu închisoarea sau cu detențiunea pe viață, Curtea a reținut că ipotezele de întrerupere a executării pedepsei sunt rezultatul aprecierii legiuitorului cu privire la situațiile care, prin natura lor, impun incidența unui asemenea regim juridic. Așa fiind, aceste excepții sunt reglementate potrivit politicii penale a statului, conform dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, având în vedere necesitatea menținerii unei corecte proporționalități între interesul individual al persoanei condamnate și interesul public privind executarea pedepselor, astfel cum acestea au fost dispuse prin hotărârile judecătorești definitive de condamnare. … 22.Totodată, prin Decizia nr. 299 din 9 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1019 din 2 noiembrie 2020, paragraful 16, Curtea a constatat că amânarea și întreruperea executării pedepsei cu închisoarea reprezintă excepții de la regula executării de îndată și în mod continuu a hotărârilor penale definitive și, totodată, de la regula executării pedepsei cu închisoarea în spațiile de detenție. Aceste excepții sunt reglementate de legiuitor pentru cazurile expres și limitativ prevăzute la art. 589 alin. (1) din Codul de procedură penală. Acestea din urmă au în vedere starea de sănătate a persoanei condamnate [art. 589 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală] și faptul că persoana condamnată este gravidă sau are un copil mai mic de un an [art. 589 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală], fiind situații considerate de legiuitor ca având o semnificație deosebită pentru viața și existența persoanei condamnate, care pot justifica și, respectiv, justifică lăsarea acesteia în libertate pentru o perioadă de timp determinată sau determinabilă. … 23.Având în vedere toate aceste considerente, Curtea reține că dispozițiile legale criticate nu sunt de natură a încălca prevederile constituționale ale art. 49 alin. (2) referitoare la protecția copiilor și a tinerilor, nevoia de îngrijire (inclusiv de îngrijire medicală) a copilului care a împlinit vârsta de un an, în situația în care mama acestuia execută o pedeapsă penală privativă de libertate, fiind asigurată prin dispozițiile legale mai sus analizate. … 24.Mai mult, având în vedere caracterul excepțional al instituțiilor amânării și întreruperii executării pedepsei, Curtea constată că vârsta de un an prevăzută în cuprinsul art. 589 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală a fost apreciată de legiuitor ca fiind de natură a realiza un just echilibru între interesul privat al mamei condamnate aflate în executarea unei pedepse privative de libertate și cel al copilului acesteia de a depăși urmele lăsate de naștere și, respectiv, perioada imediat următoare acesteia și nevoia statului de asigurare a ordinii publice, prin punerea în executare a hotărârilor judecătorești penale definitive. Așa fiind, criteriul anterior menționat este unul obiectiv și rezonabil, acesta justificând tratamentul juridic diferit reglementat în privința amânării și întreruperii executării pedepsei pentru mama care are un copil mai mic de un an și cea care, aflându-se în aceeași situație juridică reglementată prin ipoteza normei procesual penale analizate, are un copil care a împlinit vârsta anterior menționată. Pentru aceste motive, nu poate fi reținută încălcarea, prin prevederile art. 589 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, a principiului egalității în drepturi reglementat la art. 16 alin. (1) din Constituție. Referitor la acesta, Curtea Constituțională a reținut, în repetate rânduri, în jurisprudența sa, că discriminarea este rezultatul unui tratament juridic diferit aplicabil aceleiași categorii de subiecte de drept sau unor situații care nu se deosebesc în mod obiectiv și rezonabil (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 263 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 18 martie 2009). … 25.În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 1 alin. (5) și ale art. 126 din Constituție, Curtea constată că aceasta nu poate fi reținută, întrucât judecătorul învestit cu soluționarea cererii de amânare sau de întrerupere a executării pedepsei va proceda la pronunțarea unei soluții în acord cu limitele stabilite prin art. 589 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, iar acestea, astfel cum rezultă din considerentele mai sus invocate, au fost reglementate de legiuitor conform politicii sale penale, în acord cu dispozițiile art. 61 alin. (1) din Constituție și în marja de apreciere prevăzută de acestea.  … 26.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,  … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Voicu Vasilica Mihaela în Dosarul nr. 5.716/180/2018 al Judecătoriei Bacău – Secția penală și constată că dispozițiile art. 592 alin. (1) raportate la cele ale art. 589 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Bacău – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 13 iulie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește