DECIZIA nr. 483 din 27 iunie 2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 din Codul penal din 1969, excepție ridicată de Janoș Farkaș în Dosarul nr. 3.929/190/2015 al Tribunalului Bistrița-Năsăud – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.297D/2016. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, deoarece dispozițiile legale criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei, iar referirile la dreptul la un proces echitabil nu sunt incidente în cauză. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 27 ianuarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 3.929/190/2015, Tribunalul Bistrița-Năsăud – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 din Codul penal din 1969, excepție ridicată de Janoș Farkaș într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației la executare vizând alte modificări ale pedepsei (art. 585 din Codul de procedură penală), contestație formulată împotriva unei sentințe pronunțate de Judecătoria Bistrița. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că, întrucât în textul legal criticat nu există o precizare și o limitare clară în sensul neaplicării dispozițiilor referitoare la pedepsele de până la 6 luni, care au fost suspendate condiționat sau sub supraveghere, sunt afectate prevederile constituționale vizând egalitatea cetățenilor în fața legii, dreptul la un proces echitabil și unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției. … 6.Interpretarea unei norme legale în contradicție cu art. 4 alin. (2) din Codul de procedură penală și, mai ales, interpretarea excesivă în detrimentul acuzatului sunt contrare dispozițiilor referitoare la dreptul la un proces echitabil. … 7.A mai susținut că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că, în activitatea de interpretare a legii, judecătorul trebuie să realizeze un echilibru între spiritul și litera legii, între exigențele de redactare și scopul urmărit de legiuitor, fără a avea competența de a legifera prin substituirea autorității competente în acest domeniu, motiv pentru care a apreciat că interpretarea dispozițiilor art. 40 din Codul penal din 1969 în alt mod decât a stabilit legiuitorul însuși contravine principiului separației și echilibrului puterilor în stat și, respectiv, rolului Parlamentului ca unică autoritate legiuitoare a țării. … 8.Tribunalul Bistrița-Năsăud – Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. … 9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. … 10.Guvernul apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Astfel, dispozițiile legale contestate stabilesc modul de soluționare a pluralității intermediare de infracțiuni și nu stabilesc reguli de desfășurare a procesului penal, iar persoana căreia îi sunt aplicabile regulile art. 40 din Codul penal din 1969 se va putea bucura de toate garanțiile pentru desfășurarea unui proces echitabil, conform regulilor procesului penal. … 11.De asemenea, textul de lege criticat prevede în mod clar și neechivoc care sunt situațiile în care există pluralitate intermediară de infracțiuni, și anume atunci când, după condamnarea definitivă, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare și nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă. Prin urmare, sunt evidente elementele necesare pentru încadrarea unei fapte în regimul juridic al pluralității intermediare de infracțiuni, textul nelăsând posibilitatea excluderii arbitrare a vreunei situații concrete de la aplicarea sa. … 12.De altfel, autorul excepției critică mai degrabă o modalitate de interpretare și aplicare a textului de lege analizat, și nu constituționalitatea acestuia, menționând în chiar cuprinsul motivării compatibilitatea intenției legiuitorului cu principiile constituționale. … 13.Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. Astfel, individualizarea pedepselor îmbracă atât forma individualizării legale, operațiune care se realizează de legiuitor în faza de elaborare a legii, cât și forma individualizării judiciare, care se realizează de către instanța de judecată și constă în aplicarea pedepsei concrete infractorului pentru fapta comisă. Individualizarea judiciară trebuie să se înscrie în coordonatele stabilite de legiuitor, judecătorul urmând să stabilească pedeapsa ce va fi aplicată, în funcție de principiile individualizării legale și de anumite criterii prevăzute de lege, precum și de gradul concret de pericol social al faptei, periculozitatea infractorului, împrejurările în care s-a comis fapta și altele. … 14.Art. 40 din Codul penal din 1969 stabilește coordonatele individualizării legale, fixând cadrul general pe care judecătorul trebuie să îl respecte atunci când procedează la individualizarea judiciară a pedepsei, în unele cazuri când nu există recidivă. Astfel, dispozițiile legale criticate, prin care sunt stabilite principiile pe care judecătorul trebuie să le aibă în vedere atunci când aplică pedeapsa, sunt suficient de clare, precise și previzibile, destinatarul normei juridice fiind capabil să își adapteze conduita în funcție de conținutul acesteia, în concordanță cu art. 1 alin. (5) din Constituție care consacră principiul respectării obligatorii a legilor. … 15.În esență, criticile formulate sunt rezultatul propriei interpretări atribuite de petent textului legal. Însă, aplicarea și interpretarea legii sunt atribuții ale instanțelor de judecată, excedând competenței Curții Constituționale, care veghează la conformitatea legislației cu principiile trasate prin Legea fundamentală. … 16.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:17.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 18.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 40, cu denumirea marginală Pedeapsa în unele cazuri când nu există recidivă, din Codul penal din 1969. Curtea constată că, în realitate, criticile formulate vizează numai dispozițiile art. 40 alin. 1 din Codul penal din 1969, întrucât alin. 2 al articolului menționat reglementează cu privire la stabilirea pedepsei pentru persoana juridică când nu există recidivă. Așa fiind, Curtea constată că se impune restrângerea obiectului excepției la dispozițiile art. 40 alin. 1 din Codul penal din 1969 care au următorul conținut:Când după condamnarea definitivă cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, și nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă, pedeapsa se aplică potrivit regulilor pentru concursul de infracțiuni. … 19.Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (4) și (5) referitor la principiul separației și echilibrului puterilor în stat și la obligativitatea respectării legilor și Constituției, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 61 alin. (1) referitor la Parlament ca unică autoritate legiuitoare a țării și art. 124 alin. (2) referitor la unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției, precum și dispozițiilor art. 6 – Dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 20.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile legale criticate dispun cu privire la pedeapsa în unele cazuri când nu există recidivă, situație în care când după condamnarea definitivă cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, și nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă, pedeapsa se aplică potrivit regulilor pentru concursul de infracțiuni. Așa fiind, textul criticat reglementează cu privire la pluralitatea de infracțiuni, atunci când nu există vreunul dintre cazurile prevăzute la art. 37 din Codul penal din 1969, sens în care pedeapsa aplicată va urma regulile pentru concursul de infracțiuni. … 21.Problema inexistenței stării de recidivă se pune atunci când, după condamnarea definitivă, făptuitorul săvârșește o nouă infracțiune, fără să fie, însă, întrunite celelalte condiții cerute de lege pentru existența stării de recidivă, și anume atunci când pedeapsa anterioară este închisoarea până la 6 luni, este o pedeapsă mai ușoară sau, deși este mai mare de 6 luni, nu poate atrage starea de recidivă – fiind săvârșită în timpul minorității, din culpă, este vorba de o infracțiune amnistiată sau fapta nu mai este prevăzută de legea penală. Dacă această pedeapsă care nu poate constitui singură primul termen al recidivei fusese executată sau considerată ca executată în momentul săvârșirii celei de-a doua infracțiuni, făptuitorul fiind considerat ca și cum ar fi un infractor primar, la stabilirea pedepsei pentru noua infracțiune nu se va pune nicio problemă deosebită. O asemenea problemă se pune, însă, atunci când pedeapsa anterioară nu a fost executată sau nu a fost executată în întregime la momentul săvârșirii celei de-a doua infracțiuni. În acest caz trebuie aplicat modul de calcul al pedepsei prevăzut pentru concursul de infracțiuni. Așa fiind, consecvent dispoziției prevăzute de art. 32 din Codul penal din 1969, potrivit căreia pluralitatea de infracțiuni constituie fie concurs, fie recidivă, legiuitorul a dispus că, în lipsa condițiilor cerute pentru recidivă, pluralitatea de infracțiuni urmează să fie supusă tratamentului prevăzut pentru concursul de infracțiuni, soluție echitabilă prin apropierea acestei situații de cea a concursului. În lipsa unei astfel de reglementări, infractorul ar fi trebuit să execute, cumulativ, toate condamnările la pedepse de 6 luni sau mai mici, în timp ce pedepsele mai mari se contopesc. … 22.Analizând criticile formulate de autor, Curtea constată că prevederile art. 40 alin. 1 din Codul penal din 1969 nu stabilesc reguli de desfășurare ale procesului penal, iar persoana căreia îi sunt aplicabile acestea beneficiază de toate garanțiile pentru desfășurarea unui proces echitabil, conform regulilor procesului penal, fiind aplicabile, deopotrivă, tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei, în condițiile stabilite de Constituție pentru înfăptuirea actului de justiție în mod unic, egal și imparțial pentru toți justițiabilii. … 23.De asemenea, prin Decizia nr. 928 din 16 septembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 17 octombrie 2008, Decizia nr. 600 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 11 iunie 2009, și Decizia nr. 360 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 14 mai 2010, Curtea a reținut că interpretarea legilor este o operațiune rațională, utilizată de orice subiect de drept, în vederea aplicării și respectării legii, având ca scop clarificarea înțelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanțele judecătorești interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluționării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii. Oricât de clar ar fi textul unei dispoziții legale în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară. … 24.Totodată, complexitatea unor cauze poate conduce, uneori, la aplicări diferite ale legii în practica instanțelor de judecată. Pentru a se elimina posibilele erori în calificarea juridică a unor situații de fapt și pentru a se asigura aplicarea unitară a legii în practica tuturor instanțelor de judecată a fost creată de legiuitor instituția recursului în interesul legii. Având în vedere poziția Înaltei Curți de Casație și Justiție în sistemul instanțelor judecătorești, precum și rolul său prevăzut în art. 126 alin. (3) din Constituție, legiuitorul a instituit obligativitatea interpretării date de aceasta, în scopul aplicării unitare de către instanțele judecătorești a unui text de lege. Instituirea caracterului obligatoriu al dezlegărilor date problemelor de drept judecate pe calea recursului în interesul legii nu face decât să dea eficiență rolului constituțional al Înaltei Curți de Casație și Justiție, contribuind la consolidarea statului de drept. … 25.Așa fiind, dispozițiile art. 40 alin. 1 din Codul penal din 1969 sunt suficient de clare, precise și previzibile, iar modul de interpretare și aplicare al acestora reprezintă atributul exclusiv al instanțelor judecătorești, sens în care eventuale diferențe de interpretare și aplicare a aceluiași text de lege de către celelalte instanțe judecătorești naționale vor fi remediate pe calea recursului în interesul legii, fără ca prin aceasta să se aducă atingere exigențelor constituționale referitoare la statul de drept, la rolul Parlamentul ca unică autoritate legiuitoare a țării și la îndatorirea fundamentală înscrisă în art. 1 alin. (5) din Constituție. … 26.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Janoș Farkaș în Dosarul nr. 3.929/190/2015 al Tribunalului Bistrița-Năsăud – Secția penală și constată că dispozițiile art. 40 alin. 1 din Codul penal din 1969 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Bistrița-Năsăud – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 27 iunie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește