DECIZIA nr. 483 din 12 iulie 2018

1.Pe rol se află soluționarea obiecției de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, obiecție formulată de Președintele României, în temeiul prevederilor art. 146 lit. a) din Constituție și art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.  … 2.Cu Adresa nr. 1.076 din 28 iunie 2018, Președintele României a trimis Curții Constituționale sesizarea formulată, care a fost înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 5.139 din 28 iunie 2018 și constituie obiectul Dosarului nr. 998A/2018. … 3.În motivarea sesizării de neconstituționalitate, autorul obiecției susține că Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor art. 64, art. 77 alin. (2) și art. 147 alin. (4) din Constituție. De asemenea, prin raportare la art. 77 alin. (2) din Legea fundamentală, Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară a fost adoptată și cu încălcarea principiilor ce decurg din prevederile art. 1 alin. (4) și (5) și ale art. 61 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 80 alin. (2) din Constituție. Autorul obiecției susține că sesizarea vizează motive de neconstituționalitate extrinsecă referitoare la nerespectarea normelor și principiilor constituționale aplicabile în procedura de adoptare a legilor, întemeiate pe jurisprudența constantă a Curții Constituționale în materia procedurii reexaminării legilor, respectiv deciziile nr. 334 din 10 mai 2018, nr. 63 din 13 februarie 2018, nr. 30 din 27 ianuarie 2016, nr. 624 din 26 octombrie 2016. … 4.Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, întregul mecanism constituțional al reexaminării este guvernat de principiul colaborării loiale dintre Președinte și Parlament. Aplicat la dispozițiile art. 77 alin. (2) din Constituție, principiul constituțional al colaborării loiale dintre cele două autorități implică din partea Președintelui obligația de a formula o singură dată o asemenea solicitare către Parlament, pe de o parte, precum și necesitatea ca această cerere să fie motivată în substanțialitatea sa. La rândul său, Parlamentul are obligația de a dezbate legea în limitele cererii de reexaminare, analizând rând pe rând motivele invocate de Președinte, analiză ce se va realiza cu respectarea normelor constituționale și regulamentare aplicabile procedurii de legiferare. În limitele mecanismului procedural deschis prin cererea de reexaminare, Parlamentul poate lua orice decizie (de admitere, respingere, modificare/ completare a textelor/legii supuse reexaminării). … 5.În mod firesc, respectarea acestui cadru de acțiune trebuie să rezulte fie din actele procedurale întocmite de organele de lucru ale Camerelor (rapoarte sau avize ale comisiilor), fie din dezbaterile din Plen și/sau comisii. În absența motivelor de respingere se poate înțelege că cererea de reexaminare a făcut doar obiectul unei decizii politice, care, deși justificată, este insuficientă pentru a predetermina caracterul pe deplin constituțional al unei dezbateri raportate la cadrul procedural deschis prin dispozițiile art. 77 alin. (2) din Constituție. În opinia autorului obiecției, un comportament loial al Parlamentului cu privire la cererea de reexaminare a Președintelui României nu exclude dezbaterea cu celeritate a acesteia (fiind chiar o cerință a regulamentelor parlamentare – art. 137 din Regulamentul Camerei Deputaților și art. 150 din Regulamentul Senatului), însă această dezbatere implică și o explicitare oricât de sumară a motivelor, a rațiunilor avute în vedere în Parlament, exprimate prin instrumentele procedurale de care acesta dispune (rapoarte/avize ale comisiilor, dezbateri parlamentare, puncte de vedere exprimate de grupurile parlamentare). În acest sens, elocvente sunt aceleași dispoziții regulamentare mai sus indicate, ce trimit la regulile procedurii legislative, atrăgând incidența acestora și în cazul procedurii în care urmează să fie soluționată cererea de reexaminare. Astfel, potrivit art. 67 alin. (2) din Regulamentul Camerei Deputaților, respectiv art. 74 alin. (2) din Regulamentul Senatului, raportul comisiei sesizate în fond va cuprinde propuneri motivate privind admiterea fără modificări a actului examinat, respingerea acestuia sau admiterea lui cu modificări și/sau completări. … 6.Or, în cazul legii deduse controlului de constituționalitate, din raportul comisiei sesizate în fond (atât la Camera Deputaților, cât și la Senat) această motivare a respingerii cererii de reexaminare lipsește. De asemenea, din dezbaterile din Plenul Camerei Deputaților nu rezultă că aceasta a dezbătut motivele de reexaminare cuprinse în cererea Președintelui României. În opinia autorului obiecției, nici din dezbaterile Plenului Senatului nu rezultă o asemenea împrejurare, câtă vreme în cadrul acestora discuțiile s-au purtat în jurul unor aspecte procedurale, iar raportul comisiei sesizate în fond nu cuprindea nicio motivare a rațiunii respingerii amendamentelor formulate de senatori. … 7.Absența oricăror motive de respingere a cererii de reexaminare în cadrul raportului comisiei sesizate în fond conduce la ideea că aceasta nu și-a îndeplinit rolul constituțional, cel statuat prin jurisprudența Curții Constituționale, de a organiza și de a realiza actele pregătitoare pentru plenul fiecărei Camere. Această neregularitate procedurală ar fi putut fi suplinită în ipoteza în care în plen ar fi existat dezbateri specializate asupra motivelor cererii de reexaminare formulate de Președintele României. Autorul obiecției de neconstituționalitate susține că, în realitate, în lipsa unei dezbateri specializate limitate la motivele de reexaminare, nu a fost supus la vot actul normativ reexaminat, ci a fost supus la vot, pentru a doua oară, însuși actul normativ a cărui reexaminare s-a solicitat, inclusiv textele ce nu au făcut obiectul cererii de reexaminare, cu consecința încălcării limitelor reexaminării. … 8.Președintele României și-a exercitat dreptul constituțional de a formula cerere de reexaminare în litera și în spiritul principiului colaborării loiale și al dialogului interinstituțional. A înaintat autorității legiuitoare argumente punctuale, concrete, cărora Parlamentul nu le-a răspuns, nici prin analiza în cadrul comisiilor, nici prin dezbaterile în cadrul Plenului fiecărei Camere. În spiritul aceluiași principiu constituțional, dar și ca expresie a raportului dintre două autorități publice cu legitimitate egală, corelativ Parlamentului îi incumba obligația minimală de a-și motiva soluția adoptată.  … 9.Menționarea rațiunilor pentru care se adoptă o anumită soluție în cadrul dezbaterilor din Parlament a cererii de reexaminare în limita obiecțiilor formulate de Președintele României este indisolubil legată de principiile ce decurg din prevederile art. 1 alin. (4) și (5) și ale art. 61 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 80 alin. (2) din Constituție, prin raportare la art. 77 alin. (2) din Legea fundamentală. Orice altă interpretare ar face ca reexaminarea cerută de Președintele României să fie pur formală, iar atribuția constituțională de care acesta dispune potrivit art. 77 alin. (2) ar fi golită de conținut. … 10.În conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sesizarea a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a comunica punctul lor de vedere. … 11.Președintele Senatului a transmis cu Adresa nr. I1.542 din 4 iulie 2018, înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 5.290 din 4 iulie 2018, punctul său de vedere cu privire la sesizarea ce face obiectul Dosarului Curții nr. 998A/2018. Arată că solicitarea de reexaminare a unei legi formulată de Președintele României poate fi motivată de constatarea, în cadrul procedurii de promulgare, a unor erori materiale, lacune legislative, deficiențe de formă sau de conținut ale actului normativ, neconcordanțe de reglementare etc. De asemenea, Președintele poate formula și obiecții cu privire la oportunitatea legiferării. Parlamentul poate accepta astfel de obiecții, inclusiv propuneri pentru regândirea unor soluții legislative, sau le poate respinge prin vot. Cererea Președintelui României de reexaminare a unei legi trebuie să cuprindă în mod obligatoriu motivele care au stat la baza refuzului de promulgare a legii. Aceste motive permit Parlamentului să dezbată din nou prevederile legale față de care Președintele are obiecții. Parlamentul nu este însă ținut să-și motiveze opțiunea legislativă în raport cu cererea de reexaminare a legii. După finalizarea procedurii de reexaminare a legii, Președintele nu mai are atribuția constituțională de a formula o altă cerere de reexaminare; fie semnează decretul de promulgare a legii reexaminate, fie sesizează Curtea Constituțională, semnalându-i obiecții de neconstituționalitate, dar în niciun caz, Președintele nu are dreptul de a-și exprima nemulțumirea față de modul în care Parlamentul a soluționat cererea sa de reexaminare a legii, sub forma unei sesizări de neconstituționalitate. Un astfel de demers procedural contravine principiului colaborării instituționale loiale între autoritățile publice și art. 57 din Constituție, care consacră principiul exercitării drepturilor cu bună-credință. Dacă în procedura de reexaminare a legii Parlamentul ar fi obligat formal să-și motiveze expres opțiunea pentru fiecare soluție legislativă pe care o adoptă (admitere, respingere, modificarea/completarea textelor supuse reexaminării), ar însemna că Președintele României ar dobândi un nou drept de a cere reexaminarea legii. De altfel, nici regulamentele parlamentare nu conțin dispoziții speciale care să oblige comisiile să motiveze, în raportul întocmit în urma reexaminării unei legi, soluția legislativă pe care o propun spre dezbatere fiecărei Camere. Lipsa unei astfel de proceduri nu este însă de natură se atragă neconstituționalitatea legii criticate. … 12.Față de cele arătate, președintele Senatului solicită Curții Constituționale să respingă, ca neîntemeiată, obiecția de neconstituționalitate. … 13.Președintele Camerei Deputaților a transmis cu Adresa nr. 2/6.740/5 iulie 2018, înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 5.347 din 5 iulie 2018, punctul său de vedere cu privire la sesizarea de neconstituționalitate, prin care arată că aceasta este neîntemeiată. Expresie a dispozițiilor prevăzute la art. 64 alin. (1) din Constituție, autonomia regulamentară de care beneficiază cele două Camere ale Parlamentului conferă acestora dreptul de a dispune cu privire la propria organizare și instituire a procedurilor de desfășurare a activităților parlamentare, operând în cadrul limitelor stabilite de Legea fundamentală, în scopul îndeplinirii atribuțiilor constituționale ale Parlamentului, autoritate reprezentativă prin care poporul român își exercită suveranitatea națională. În virtutea principiilor statuate, Curtea Constituțională a considerat că aplicarea regulamentului este o atribuție a fiecărei Camere, astfel încât contestațiile deputaților și senatorilor privind actele concrete de aplicare a prevederilor regulamentelor sunt de competența exclusivă a Parlamentului, considerând totodată că, dacă și-ar extinde competența și asupra actelor de aplicare a regulamentelor, ea nu numai că ar pronunța soluții fără temei constituțional, dar ar încălca astfel și principiul autonomiei regulamentare a Camerei. Din această perspectivă, Președintele Camerei Deputaților apreciază că aspectele referitoare la actele concrete de aplicare a procedurilor parlamentare în cazul reexaminării nu reprezintă probleme de constituționalitate, ci de aplicare a normelor regulamentare, doar plenul Camerei Deputaților, respectiv plenul Senatului având competența legiferării. … 14.Cu privire la soluțiile pe care le poate adopta Parlamentul în urma parcurgerii procedurii legislative declanșate de formularea unei cereri de reexaminare de către Președintele României, normele regulamentare prevăzute la art. 137 din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, cu modificările și completările ulterioare, prevăd expres următoarele soluții: adoptarea legii modificate și completate în întregime sau parțial, în sensul cerut de Președinte – în această împrejurare, legea adoptată, cuprinzând textele reexaminate, se trimite Președintelui, în vederea promulgării -, respingerea legii – ipoteză care determină încetarea procedurii legislative a legii la Camera decizională -, respectiv adoptarea legii în forma adoptată inițial de Parlament, în cazul în care se resping solicitările formulate în cererea de reexaminare – legea se trimite Președintelui în forma adoptată inițial de către Parlament. Din analiza comparată a documentelor aferente derulării procedurii legislative a reexaminării legii ca urmare a solicitării formulate de Președintele României, a formei adoptate de Camera Deputaților, ca primă Cameră sesizată, și a celei adoptate de Senat, în calitate de Cameră decizională, Președintele Camerei Deputaților constată că exigențele prevederilor constituționale invocate de autor au fost respectate. La data de 18 iunie 2018, cererea Președintelui României a fost prezentată în Biroul permanent al Camerei Deputaților, care a dispus sesizarea Comisiei juridice, de disciplină și imunități în vederea întocmirii unui raport cu privire la solicitările formulate. Potrivit dispozițiilor art. 137 alin. (3) lit. b) din Regulamentul Camerei Deputaților, comisia de specialitate a Camerei Deputaților a adoptat, cu votul majorității membrilor săi, raportul prin care a propus plenului respingerea solicitării și adoptarea legii în forma trimisă la promulgare. Reexaminarea, la cererea Președintelui României, a Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară a fost introdusă pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputaților și a fost dezbătută cu respectarea regulilor procedurii legislative, conform dispozițiilor art. 137 alin. (4) din regulament, fiind supusă votului final și adoptată cu 177 de voturi pentru, 74 contra și o abținere, în condițiile existenței cvorumului legal, conform art. 67 din Legea fundamentală. Procedura legislativă derulată la Camera decizională a urmat un traseu similar, Senatul adoptând legea în forma trimisă inițial la promulgare cu 79 de voturi pentru și 33 împotrivă. Contrar elementelor prezentate în conținutul sesizării de neconstituționalitate, se evidențiază faptul că atât în cadrul ședinței de plen a Camerei Deputaților, cât și în cea a Senatului au fost organizate și s-au desfășurat dezbateri la care reprezentanții grupurilor parlamentare au avut posibilitatea expunerii punctelor de vedere cu privire la cererea de reexaminare formulată de Președintele României.  … 15.Prin urmare, președintele Camerei Deputaților apreciază că reexaminarea actului normativ dedus controlului de constituționalitate s-a realizat cu respectarea în ansamblu a prevederilor regulamentare aplicabile acestei proceduri parlamentare speciale, cu consecința că legea adoptată în redactarea transmisă inițial în vederea promulgării, ca urmare a respingerii cererii Președintelui României, este conformă cu Legea fundamentală, inclusiv din perspectivă procedural-legislativă. … 16.Guvernul nu a comunicat punctul său de vedere cu privire la obiecția de neconstituționalitate.  … 17.La dosarul cauzei a fost depusă o cerere din partea președintelui Partidului Național Liberal, prin care arată că, „în urma demersurilor inițiate la nivelul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE) de către parlamentarii Partidului Național Liberal, Comisia de Monitorizare a APCE a decis, în 26 aprilie 2018, sesizarea Comisiei Europene pentru Democrație prin Drept a Consiliului Europei (Comisia de la Veneția) pentru a analiza modificările aduse Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum și Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. În acest sens, la nivelul Comisiei de la Veneția a fost constituit dosarul de analiză nr. 924/2018.“ Față de aceste împrejurări, autorul cererii solicită Curții „suspendarea soluționării cauzei aflate pe rolul Curții Constituționale, până la finalizarea și publicarea punctelor de vedere ale Comisie de la Veneția“. … 
CURTEA,examinând obiecția de neconstituționalitate, punctele de vedere ale președintelui Senatului și președintelui Camerei Deputaților, raportul judecătorului-raportor, dispozițiile Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum și prevederile Constituției, reține următoarele:18.Actul de sesizare are ca obiect al criticilor de neconstituționalitate dispozițiile Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, în ansamblul său. … 19.Autorul sesizării susține că dispozițiile criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4) și (5),art. 61 alin. (1), art. 64, art. 77 alin. (2), art. 80 alin. (2), precum și ale art. 147 alin. (4). … 20.Cu privire la cererea formulată de Președintele Partidului Național Liberal privind suspendarea soluționării cauzei aflate pe rolul Curții Constituționale, până la finalizarea și publicarea punctelor de vedere ale Comisiei de la Veneția, plenul Curții, reiterând cele statuate prin Decizia nr. 33 din 23 ianuarie 2018, paragrafele 54-55, și prin Decizia nr. 357 din 30 mai 2018, paragrafele 15-16, reține că „din perspectiva atribuțiilor sale și a controlului pe care aceasta îl realizează exclusiv prin raportare la normele constituționale, opinia transmisă de Comisia de la Veneția nu poate fi valorificată în cadrul examenului de constituționalitate. Recomandările formulate de forul internațional ar fi putut fi utile legiuitorului, în procedura parlamentară de elaborare sau modificare a cadrului legislativ, Curtea Constituțională fiind abilitată la efectuarea unui control de conformitate a actului normativ adoptat de Parlament cu Legea fundamentală, și nicidecum la verificarea oportunității unei soluții legislative sau alteia, aspecte care intră în marja de apreciere a legiuitorului, în cadrul politicii sale în materia legilor justiției“. Pentru argumentele expuse, cu majoritate de voturi, Curtea respinge cererea formulată și urmează a soluționa prezenta obiecție de neconstituționalitate la termenul fixat pentru deliberările asupra cauzei. … 21.În vederea soluționării prezentei obiecții de neconstituționalitate, Curtea va proceda la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a acesteia, prevăzute de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituție și de art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sub aspectul titularului dreptului de sesizare, al termenului în care acesta este îndrituit să sesizeze instanța constituțională, precum și al obiectului controlului de constituționalitate. În jurisprudența sa, Curtea a statuat că primele două condiții se referă la regularitatea sesizării instanței constituționale, din perspectiva legalei sale sesizări, iar cea de-a treia vizează stabilirea sferei sale de competență, astfel încât urmează a fi cercetate în ordinea menționată, constatarea neîndeplinirii uneia având efecte dirimante și făcând inutilă analiza celorlalte condiții (a se vedea în acest sens Decizia nr. 334 din 10 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 31 mai 2018, paragraful 27, sau Decizia nr. 385 din 5 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 488 din 13 iunie 2018, paragraful 32). … 22.Sub aspectul titularului dreptului de sesizare, prezenta obiecție de neconstituționalitate a fost formulată de Președintele României, care, în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Constituție și al art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, are dreptul de a sesiza Curtea Constituțională pentru exercitarea controlului de constituționalitate a priori, fiind, așadar, îndeplinită această primă condiție de admisibilitate. … 23.Cu privire la termenul în care poate fi sesizată instanța de control constituțional, potrivit art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, acesta este de 5 zile de la data depunerii legii adoptate la secretarii generali ai celor două Camere ale Parlamentului, respectiv de 2 zile, începând de la același moment, dacă legea a fost adoptată în procedură de urgență. Totodată, în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Legea fundamentală, Curtea Constituțională se pronunță asupra constituționalității legilor înainte de promulgarea acestora, care, potrivit art. 77 alin. (1) teza a doua din Constituție, se face în termen de cel mult 20 de zile de la primirea legii adoptate de Parlament, iar, în ipoteza în care Președintele a cerut reexaminarea legii ori dacă s-a cerut verificarea constituționalității ei, potrivit alin. (3) al art. 77, „promulgarea legii se face în cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare sau de la primirea deciziei Curții Constituționale, prin care i s-a confirmat constituționalitatea“. Cu privire la acest aspect, Curtea reține că Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară a fost adoptată, ca urmare a cererii de reexaminare formulate de Președinte, în temeiul art. 77 alin. (2) din Constituție, în procedură de urgență, de Senatul României, Cameră decizională, în data de 20 iunie 2018 și a fost depusă în aceeași zi la secretarul general pentru exercitarea dreptului de sesizare cu privire la neconstituționalitatea legii și apoi trimisă spre promulgare în data de 22 iunie 2018. Prezenta sesizare a fost înregistrată la Curtea Constituțională în data de 28 iunie 2018. Într-o atare situație, luând act de faptul că sesizarea de neconstituționalitate a fost formulată în termenul de 10 zile, prevăzut de art. 77 alin. (3) din Constituție, Curtea constată că obiecția de neconstituționalitate este admisibilă sub aspectul respectării termenului în care poate fi sesizată instanța de control constituțional. … 24.În vederea analizării admisibilității prezentei sesizări cu privire la cel de-al treilea aspect de admisibilitate – obiectul controlului de constituționalitate, respectiv stabilirea sferei de competență a Curții cu privire la legea dedusă controlului, este necesară analiza criticilor formulate de autorul sesizării.  … 25.Premisa unei atare analize o constituie considerentele Deciziei nr. 334 din 10 mai 2018, paragraful 32, în care Curtea a statuat că în mod similar procedurii de reexaminare a legii realizată conform art. 147 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia „În cazurile de neconstituționalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat să reexamineze dispozițiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curții Constituționale“, „cererea de reexaminare formulată conform art. 77 alin. (2) din Constituție are drept efect redeschiderea procedurii legislative, însă numai în limitele cererii de reexaminare [Decizia nr. 63 din 13 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 6 martie 2018, paragraful 47]. Parlamentul trebuie să reexamineze toate textele de lege la care face referire cererea Președintelui României, precum și pe cele care au legătură cu acestea, asigurându-se succesiunea logică a ideilor și coerența reglementării. În acest context se impune a fi modificate chiar și unele dispoziții ale legii care nu au fost în mod expres cuprinse în cererea de reexaminare, dar care sunt în mod indisolubil legate de acestea [Decizia nr. 63 din 13 februarie 2018, paragraful 46]. Prin urmare, și în privința legii adoptate ca urmare a admiterii cererii de reexaminare, în măsura în care un text legal nu a format obiectul reexaminării, el nu poate forma obiectul controlului de constituționalitate a legii reexaminate. De asemenea, întrucât cererea de reexaminare nu este obligatorie pentru Parlament, spre deosebire de decizia de neconstituționalitate, în cazul în care Parlamentul o respinge sau o admite în parte, nu pot forma obiect al controlului de constituționalitate dispozițiile legale nereexaminate, și anume cele care nu au suferit niciun eveniment legislativ în procedura de reexaminare. Prin urmare, indiferent că o cerere de reexaminare a fost admisă/admisă în parte/respinsă, pot forma obiectul controlului a priori de constituționalitate numai dispozițiile legale supuse unor intervenții legislative în procedura de reexaminare, precum și procedura de adoptare a legii în urma cererii de reexaminare, cu titlu exemplificativ, reținându-se cvorumul de ședință, majoritatea de vot sau ordinea de sesizare a Camerelor Parlamentului. În măsura în care titularii dreptului de sesizare a Curții Constituționale prevăzuți la art. 146 lit. a) teza întâi din Constituție formulează o obiecție de neconstituționalitate fără a contesta diferența specifică dintre varianta redacțională a legii reexaminate și cea inițială a legii, Curtea urmează să constate inadmisibilitatea acesteia“. … 26.Analizând temeiurile constituționale invocate în susținerea sesizării de neconstituționalitate, precum și motivarea obiecției formulate, Curtea observă că obiectul criticii în prezenta cauză îl constituie procedura de adoptare a Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară în urma cererii de reexaminare. Așadar, nefiind incident un fine de neprimire a sesizării astfel formulate, Curtea urmează să examineze pe fond obiecția de neconstituționalitate. … 27.Analizând fondul criticilor de neconstituționalitate, cu privire la procedura de soluționare a cererilor de reexaminare formulate de Președintele României, prin Decizia nr. 30 din 27 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 16 februarie 2016, paragrafele 10-14, Curtea a reținut că printre atribuțiile Președintelui României în cadrul raporturilor pe care acesta le are cu Parlamentul și care vizează legiferarea este cererea de reexaminare a unei legi înainte de promulgare, în temeiul art. 77 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia „Înainte de promulgare, Președintele poate cere Parlamentului, o singură dată, reexaminarea legii“. Din examinarea dispozițiilor constituționale rezultă că „10. […] Președintele, în cadrul procedurii de promulgare, are obligația de a analiza conținutul normativ al legii și de a constata dacă au fost respectate prevederile regulamentare, constituționale sau convenționale la care România este parte sau dacă interesul public, realitățile sociale, economice sau politice justifică reglementarea adoptată de Parlament și supusă promulgării. Prin urmare, analiza Președintelui poate viza, pe de o parte, aspecte de legalitate, deficiențe ale legii legate de procedura de adoptare sau de conținutul său prin raportare la acte normative interne sau internaționale în vigoare, fiind necesară corelarea cu ansamblul reglementărilor interne și armonizarea legislației naționale cu legislația europeană și cu tratatele internaționale la care România este parte, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului [a se vedea și art. 6 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative] și, pe de altă parte, aspecte de oportunitate care privesc efectele economice, sociale, de mediu, legislative și bugetare pe care le produc reglementările adoptate, legiuitorul fiind obligat să fundamenteze temeinic soluțiile pe care le cuprinde legea, pe baza unor documente de politici publice aprobate de Parlament sau de Guvern [a se vedea și art. 6 alin. (4) din Legea nr. 24/2000]. … 11.Reexaminarea poate fi cerută o singură dată, pentru orice motiv – de formă/procedură sau de fond/conținut, cu privire la legea în integralitatea sa sau pentru o parte dintre normele sale. Ca urmare a formulării cererii de reexaminare, legea este retrimisă în Parlament, care este obligat să reia procedura de legiferare și să dezbată în plenul celor două Camere solicitările adresate de Președinte. … 12.Atât doctrina de specialitate, cât și jurisprudența Curții Constituționale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 355 din 4 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 11 mai 2007, sau Decizia nr. 1 din 14 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 2 februarie 2015) sunt în sensul că limitele sesizării Parlamentului pentru reexaminarea legii sunt definite de cererea de reexaminare. Având în vedere scopul cererii de reexaminare, respectiv îmbunătățirea actului normativ, nu se poate admite ca reexaminarea să aibă drept consecință adoptarea unei legi cu contradicții sau necorelări între texte, astfel că, în virtutea regulilor de tehnică legislativă, necesitatea coerenței reglementării impune completarea unor texte din lege care nu au făcut în mod expres obiectul cererii de reexaminare. Această practică este în beneficiul reglementării și nu afectează limitele reexaminării, admiterea unor obiecții din cererea de reexaminare putând antrena modificări cu privire la toate sau doar la unele dintre dispozițiile legii în cauză, ceea ce impune corelarea tuturor prevederilor acesteia, chiar prin eliminarea sau abrogarea unor texte. … 13.Cu alte cuvinte, Curtea constată că, în aplicarea normei constituționale a art. 77, Parlamentul trebuie să reexamineze toate textele de lege la care face referire cererea Președintelui României, precum și cele care au legătură cu acestea, asigurându-se succesiunea logică a ideilor și coerența reglementării. În acest context, se impune a fi modificate chiar și unele dispoziții ale legii care nu au fost în mod expres cuprinse în cererea de reexaminare, dar care sunt în mod indisolubil legate de acestea. În cadrul acestei proceduri, în situația în care se dă o altă redactare unor texte sau se completează legea cu noi reglementări, urmează să se asigure corelările necesare dintre textele care au făcut obiectul cererii Președintelui României și celelalte dispoziții ale legii. Pentru aceleași rațiuni, dacă cererea de reexaminare vizează doar aspecte punctuale sau dispoziții concrete din lege, iar, în economia actului normativ, acestea se dovedesc a fi esențiale, întrucât constituie fundamentul reglementării, lipsa lor afectând însăși filosofia actului normativ, apare cu evidență faptul că înlăturarea, eliminarea lor va prejudicia întregul act și va conduce la respingerea legii în ansamblul său. … 14.Având în vedere solicitările cuprinse în cererea Președintelui României, în temeiul prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora este unica autoritate legiuitoare a țării, Parlamentul poate adopta orice soluție pe care o consideră oportună și necesară. Astfel, în urma reexaminării legii, Parlamentul poate admite în întregime sau parțial solicitarea, modificând în totalitate sau o parte din textele de lege cuprinse în cererea de reexaminare, precum și dispozițiile legii care se impun a fi recorelate, sau poate să respingă cererea de reexaminare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 991 din 1 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 682 din 6 octombrie 2008, sau Decizia nr. 81 din 27 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 14 martie 2013)“.  … 28.Aceste considerente au fost reluate și prin Decizia nr. 624 din 26 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 937 din 22 noiembrie 2016, paragrafele 26-27.  … 29.Din perspectiva procedurii parlamentare a soluționării cererilor de reexaminare, Curtea reține că dispozițiile art. 77 alin. (3) din Constituție fac mențiune expresă la „legea adoptată după reexaminare“. În acest context, prin Decizia nr. 1.596 din 14 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 27 decembrie 2011, Decizia nr. 1.597 din 14 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 27 decembrie 2011, și Decizia nr. 1.598 din 14 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 27 decembrie 2011, Curtea a constatat că aceste norme constituționale impun supunerea la votul final în plenul fiecărei Camere a legii, astfel că Parlamentul, în cadrul procedurii de reexaminare, trebuie să își exprime votul asupra actului normativ reexaminat, iar nu asupra cererii de reexaminare sau asupra rapoartelor comisiilor parlamentare întocmite potrivit dispozițiilor regulamentelor celor două Camere. În ceea ce privește dispozițiile infraconstituționale în baza cărora se desfășoară procedura de reexaminare a legii, acestea sunt reprezentate de dispozițiile art. 137 din Regulamentul Camerei Deputaților și art. 150 din Regulamentul Senatului.  … 30.Cu privire la critica de neconstituționalitate formulată, și anume lipsa în cadrul dezbaterii cererii de reexaminare a unei „explicitări oricât de sumare a motivelor, a rațiunilor avute în vedere în Parlament, exprimate prin instrumentele procedurale de care acesta dispune (rapoarte/avize ale comisiilor, dezbateri parlamentare, puncte de vedere exprimate de grupurile parlamentare)“ care să susțină soluția de respingere a cererii Președintelui României, Curtea face trimitere la jurisprudența sa constantă cu privire la rolul comisiilor parlamentare. Instanța constituțională s-a pronunțat în repetate rânduri (exemplu fiind Decizia nr. 48 din 17 mai 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 21 mai 1994, Decizia nr. 460 din 13 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 decembrie 2013, Decizia nr. 33 din 23 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 15 februarie 2018), arătând că acestea sunt organe interne de lucru ale Camerelor Parlamentului a căror activitate are caracter pregătitor pentru a oferi forului deliberativ toate elementele necesare adoptării deciziei. Dat fiind caracterul auxiliar al comisiilor parlamentare, natura juridică a rapoartelor sau avizelor adoptate de acestea este aceea a unui act preliminar, cu caracter facultativ, de recomandare, adoptat în scopul de a sugera o anumită conduită, sub aspect decizional, plenului fiecărei Camere sau Camerelor reunite. Rapoartele și avizele au caracter obligatoriu numai sub aspectul solicitării lor, iar nu și din perspectiva soluțiilor pe care le propun, Senatul și Camera Deputaților fiind singurele corpuri deliberative prin care Parlamentul își îndeplinește atribuțiile constituționale. … 31.Pe de altă parte, Curtea a mai statuat [Decizia nr. 209 din 7 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 22 martie 2012, Decizia nr. 33 din 23 ianuarie 2018 (anterior citată)] că, în situația în care o comisie parlamentară, din diverse motive, nu-și poate duce la îndeplinire activitatea, respectiv întocmirea unui raport sau a unui aviz, nu este de natură a împiedica plenul fiecărei Camere de a dezbate și de a decide direct asupra problemelor care intră în atribuțiile lor. În fond, specificul activității unei Camere a Parlamentului este de a adopta o decizie colectivă, luată cu majoritatea voturilor, după o dezbatere publică. Orice altă concluzie ar echivala, pe de o parte, cu o supradimensionare a rolului comisiilor de lucru ale Parlamentului prin atribuirea unor efecte mult sporite actelor pe care aceste organe de lucru le adoptă, împrejurare care excedează cadrului constituțional și regulamentar în care acestea activează, și, pe de altă parte, ar echivala cu o deturnare a rolului Parlamentului, în ansamblul său, ca organ reprezentativ suprem al poporului român, care beneficiază de o legitimitate originară, fiind exponentul intereselor întregii națiuni. … 32.În contextul criticilor formulate, Curtea reține că dispozițiile art. 137 din Regulamentul Camerei Deputaților și ale art. 150 din Regulamentul Senatului stabilesc durata maximă a procedurii, ordinea de reexaminare în funcție de competența de sesizare a celor două Camere, procedura de urmat, posibilele soluții care pot fi propuse prin raportul comisiei competente să analizeze cererea de reexaminare, condițiile pe care trebuie să le îndeplinească amendamentele admise, obiectul dezbaterii plenului celor două Camere, după regulile procedurii legislative, votul final asupra legii, precum și condițiile de restituire a legii către comisie în vederea reexaminării. Așadar, normele procedurale au un conținut complex, reglementând aspectele esențiale ale procedurii reexaminării legii. … 33.Analizând critica referitoare la lipsa motivării soluției de respingere a cererii de reexaminare, Curtea constată că aceasta constituie o problemă de aplicare a regulamentelor celor două Camere. Cu alte cuvinte, obiectul criticii de neconstituționalitate îl constituie, de fapt, modul în care a fost întocmit raportul asupra cererii de reexaminare de către comisiile de fond sesizate.  … 34.Potrivit dispozițiilor art. 137 alin. (3) din Regulamentul Camerei Deputaților, raportul comisiei cu privire la solicitările formulate de Președintele României cuprinse în cererea de reexaminare va cuprinde una dintre cele 3 variante: a) propunerea de adoptare a legii modificate și completate în întregime sau parțial, în sensul cerut de Președinte în cererea de reexaminare; b) propunerea de adoptare a legii în forma adoptată inițial de Parlament, în cazul în care se resping solicitările formulate în cererea de reexaminare; c) propunerea de respingere a legii. Aceleași dispoziții regulamentare prevăd că „În cazul în care solicitările din cererea de reexaminare sunt acceptate, în parte sau în totalitate, comisia va formula textele corespunzătoare și raportul va cuprinde toate amendamentele admise și respinse depuse de deputați. Textele propuse trebuie să aibă legătură cu solicitările din cererea de reexaminare și să asigure corelarea tehnico-legislativă a tuturor dispozițiilor legii. În cazul în care se resping solicitările formulate în cererea de reexaminare, raportul nu va mai cuprinde amendamentele depuse.“ Din analiza conținutului normei regulamentare nu rezultă vreo obligație în sarcina comisiei de a motiva, în cuprinsul raportului, respingerea solicitărilor formulate în cererea de reexaminare. De altfel, cu privire la obiectul acestor solicitări, Curtea constată că o parte dintre criticile formulate de Președintele României au constituit obiect al controlului de constituționalitate efectuat în prealabil de Curte, șeful statului, prin cererea de reexaminarea adresată Parlamentului, nefăcând altceva decât să reitereze critici de neconstituționalitate formulate în sesizările anterioare ale instanței constituționale care vizau dispozițiile Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, critici asupra cărora Curtea s-a pronunțat prin deciziile nr. 33 din 23 ianuarie 2018 și nr. 250 din 19 aprilie 2018.  … 35.În continuare, potrivit dispozițiilor art. 137 alin. (4) din Regulamentul Camerei Deputaților, „Se supun dezbaterii plenului Camerei Deputaților, după regulile procedurii legislative, propunerile Comisiei sesizate în fond de adoptare a legii modificate sau completate în întregime sau parțial, în sensul solicitărilor formulate de Președintele României cuprinse în cererea de reexaminare, sau, după caz, propunerile Comisiei de adoptare a legii în forma adoptată inițial, în cazul respingerii solicitărilor cuprinse în cererea de reexaminare. În ședința dedicată votului final se votează legea în ansamblul ei. Dacă nicio formă a legii supusă aprobării nu este adoptată de Cameră, legea este respinsă.“ Prin urmare, dată fiind natura juridică a raportului adoptat de comisia parlamentară, care, sub aspectul soluțiilor propuse, are caracter de recomandare, conținutul acestuia (motivarea/nemotivarea soluțiilor propuse) nu are relevanță constituțională, doar Senatul și Camera Deputaților, în plenul fiecărei Camere, având competență în îndeplinirea atribuției de legiferare. … 36.În prezenta cauză, Curtea reține că, în ședința din data de 18 iunie 2018, Camera Deputaților a luat în dezbatere raportul Comisiei juridice, de disciplină și imunități, care cuprindea propunerea comisiei de respingere a solicitărilor cuprinse în cererea de reexaminare și adoptare a legii în forma adoptată inițial, potrivit dispozițiilor art. 137 alin. (4) din Regulamentul Camerei Deputaților, și, ulterior, în procedura de vot final, a adoptat legea cu 177 de voturi pentru, 74 voturi împotrivă și o abținere. Legea a fost înaintată Senatului, care, în calitate de Cameră decizională, a luat în dezbatere raportul de respingere a cererii de reexaminare întocmit de Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări, în temeiul art. 150 alin. (2) din Regulamentul Senatului, și, ulterior, în procedura de vot final, a adoptat legea cu 79 de voturi pentru, 33 voturi împotrivă și 0 abțineri.  … 37.În ceea ce privește critica referitoare la lipsa unor dezbateri reale sau a unor dezbateri sumare în ședințele de plen ale Camerelor Parlamentului, Curtea reține că modul în care fiecare Cameră a dezbătut în ședințele de plen rapoartele comisiilor prin care s-a propus respingerea cererii Președintelui de reexaminare a legii constituie o problemă de fapt, care variază de la caz la caz și pentru a cărei evaluare nici Constituția și nici regulamentele parlamentare nu prevăd criterii calitative sau cantitative, astfel că o atare verificare excedează controlului de constituționalitate. … 38.Prin urmare, întrucât legea a fost supusă votului final, Curtea constată că Parlamentul României a respectat procedura constituțională și regulamentară de adoptare a Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară sub aspectul prevederilor art. 77 alin. (3) din Constituție. De altfel, întrucât dispozițiile regulamentare nu au relevanță constituțională, nefiind consacrate expres sau implicit într-o normă constituțională (a se vedea în acest sens Decizia nr. 730 din 22 noiembrie 2017), aspectele invocate de autorul sesizării nu sunt probleme de constituționalitate, ci, eventual, de aplicare a normelor regulamentare (a se vedea în acest sens și Decizia nr. 307 din 28 martie 2012 sau Decizia nr. 250 din 19 aprilie 2018).  … 39.Pentru aceste argumente, Curtea apreciază ca neîntemeiată critica privind neconstituționalitatea Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară prin raportare la prevederile art. 1 alin. (4) și alin. (5),art. 61 alin. (1), art. 64,art. 77 alin. (2),art. 80 alin. (2), precum și ale art. 147 alin. (4) din Constituție. … 40.Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) și al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,  … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, obiecția de neconstituționalitate formulată de Președintele României și constată că Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară este constituțională, în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Președintelui României și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 12 iulie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. Valer Dorneanu
Magistrat-asistent-șef,
Mihaela Senia Costinescu

 + 
OPINIE SEPARATĂÎn dezacord cu soluția pronunțată, cu majoritate de voturi, de Curtea Constituțională, formulăm prezenta opinie separată, considerând că sesizarea de neconstituționalitate – formulată de Președintele României – se impunea a fi admisă și să se constate că Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 este neconstituțională, pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare:1.Motivarea autorului sesizăriiÎn motivarea sesizării de neconstituționalitate, autorul obiecției (Președintele României) a susținut c, Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară a fost adoptată cu încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separației și echilibrului puterilor în stat, ale art. 64,art. 77 alin. (2) și art. 147 alin. (4), în sensul că Parlamentul a procedat la respingerea cererii de reexaminare fără dezbaterea tuturor punctelor înscrise în cererea de reexaminare și a argumentelor invocate în susținerea acestora, ceea ce constituie o încălcare nu numai a prevederilor constituționale mai sus menționate, ci și a dispozițiilor art. 137 alin. (2) din Regulamentul Camerei Deputaților și ale art. 150 din Regulamentul Senatului, potrivit cărora reexaminarea legii pe baza cererii Președintelui României se face cu respectarea procedurii legislative, procedură ce implică dezbaterea tuturor punctelor înscrise în cererea de reexaminare.  … 2.Parcursul legislativ al legii analizateÎn aplicarea prevederilor art. 77 alin. (2) din Constituție, la data de 15 iunie 2018, Președintele României a solicitat Parlamentului reexaminarea Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.Motivele de reexaminare, structurate în 19 puncte, au vizat atât aspecte ce țin de necesitatea reglementării ori de modul în care dispozițiile nou-introduse se integrează în sistemul normativ, cât și respectarea normelor de tehnică legislativă de natură să asigure coerența actului normativ.Pe data de 18 iunie 2018, cererea de reexaminare a fost prezentată în Biroul permanent al Camerei Deputaților și, în aceeași zi, a fost trimisă pentru raport la Comisia juridică de disciplină și imunități. La aceeași dată de 18 iunie 2018 Comisia juridică de disciplină și imunități a întocmit raportul asupra cererii de reexaminare a legii, raport ce a fost trimis Plenului Camerei Deputaților, legea fiind adoptată, tot pe data de 18 iunie 2018, de Camera Deputaților, în calitate de primă Cameră sesizată.În aceeași zi de 18 iunie 2018, legea a fost înaintată la Senat, în calitate de Cameră decizională, care a adoptat-o în procedură de urgență pe data de 20 iunie 2018, în forma transmisă inițial la promulgare, respingând implicit cererea de reexaminare.Legea a fost depusă în aceeași zi de 20 iunie 2018 la secretarul general pentru exercitarea dreptului de sesizare cu privire la neconstituționalitatea legii și apoi trimisă spre promulgare Președintelui României la data de 22 iunie 2018.Cu Adresa nr. 1.076 din 28 iunie 2018, Președintele României a trimis Curții Constituționale sesizarea privind neconstituționalitatea dispozițiilor Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, sesizare care face obiectul prezentei cauze. … 3.Jurisprudența Curții Constituționale cu privire la cererea de reexaminare formulată de Președintele României, în temeiul art. 77 alin. (2) din ConstituțiePrintr-o jurisprudență constantă Curtea Constituțională a statuat următoarele:Printre atribuțiile Președintelui României în cadrul raporturilor pe care acesta le are cu Parlamentul și care vizează legiferarea este cererea de reexaminare a unei legi înainte de promulgare. Potrivit art. 77 alin. (2) din Constituție, „Înainte de promulgare, Președintele poate cere Parlamentului, o singură dată, reexaminarea legii“. Din examinarea dispozițiilor constituționale rezultă că Președintele, în cadrul procedurii de promulgare, are obligația de a analiza conținutul normativ al legii și de a constata dacă au fost respectate prevederile regulamentare, constituționale sau convenționale la care România este parte sau dacă interesul public, realitățile sociale, economice sau politice justifică reglementarea adoptată de Parlament și supusă promulgării. Prin urmare, analiza Președintelui poate viza, pe de o parte, aspecte de legalitate, deficiențe ale legii legate de procedura de adoptare sau de conținutul său prin raportare la acte normative interne sau internaționale în vigoare, fiind necesare corelarea cu ansamblul reglementărilor interne și armonizarea legislației naționale cu legislația europeană și cu tratatele internaționale la care România este parte, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului [a se vedea și art. 6 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative], și, pe de altă parte, aspecte de oportunitate care privesc efectele economice, sociale, de mediu, legislative și bugetare pe care le produc reglementările adoptate, legiuitorul fiind obligat să fundamenteze temeinic soluțiile pe care le cuprinde legea, pe baza unor documente de politici publice aprobate de Parlament sau de Guvern [a se vedea și art. 6 alin. (4) din Legea nr. 24/2000]. Reexaminarea poate fi cerută o singură dată, pentru orice motiv – de formă/procedură sau de fond/conținut, cu privire la legea în integralitatea sa sau pentru o parte dintre normele sale. Ca urmare a formulării cererii de reexaminare, legea este retrimisă în Parlament, care este obligat să reia procedura de legiferare și să dezbată în Plenul celor două Camere solicitările adresate de Președinte. Atât doctrina de specialitate, cât și jurisprudența Curții Constituționale (a se vedea în acest sens Decizia nr. 355 din 4 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 11 mai 2007, și Decizia nr. 1 din 14 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 2 februarie 2015) sunt în sensul că limitele sesizării Parlamentului pentru reexaminarea legii sunt definite de cererea de reexaminare.Totodată, Curtea Constituțională a mai constatat că, în aplicarea normei constituționale a art. 77, Parlamentul trebuie să reexamineze toate textele de lege la care face referire cererea Președintelui României, precum și cele care au legătură cu acestea, asigurându-se succesiunea logică a ideilor și coerența reglementării (a se vedea în acest sens Decizia nr. 991 din 1 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 682 din 6 octombrie 2008, Decizia nr. 81 din 27 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 14 martie 2013, Decizia nr. 30 din 27 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 16 februarie 2016, Decizia nr. 624 din 26 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 937 din 22 noiembrie 2016, Decizia nr. 334 din 10 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 31 mai 2018, paragraful 32, și Decizia nr. 63 din 13 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 6 martie 2018, paragrafele 46-47). … 4.Prezenta sesizare vizează motive de neconstituționalitate extrinsecă referitoare la nerespectarea de către Parlament a normelor și principiilor constituționale și regulamentare aplicabile în procedura de adoptare a legii, ca urmare a unei cereri de reexaminare formulate de Președintele României.După cum s-a stabilit constant în jurisprudența constituțională, reexaminarea unei legi ca urmare a unei cereri formulate de Președintele României implică o dezbatere specializată, limitată la motivele/rațiunile/textele cuprinse în această cerere.Astfel, Curtea Constituțională a stabilit că (…) relația dintre Președintele României și Parlament este caracterizată printr-un dialog constituțional permanent, iar în cadrul acestuia fiecare dintre cele două autorități trebuie să colaboreze în mod loial, cu respectarea rolului lor constituțional. Astfel, constituantul a acordat dreptul Președintelui de a cere reexaminarea legii pentru a se putea corecta erorile materiale comise în actul de legiferare sau pentru a se regândi o anumită soluție legislativă atât pentru motive de constituționalitate, cât și de oportunitate. Prin intermediul acestui mecanism constituțional se deschide un dialog interinstituțional ce trebuie să fie guvernat de normele constituționale referitoare la colaborarea loială între acestea. În acest caz, Parlamentului îi revine rolul fie de a-și însuși observațiile, atunci când consideră că motivele invocate în cererea de reexaminare sunt întemeiate, iar anvergura acestora determină caracterul inacceptabil al legii, fie de a le repudia și de a respinge prin vot propunerea/proiectul de lege.Prin urmare, dialogul constituțional are drept efect redeschiderea procedurii legislative între aceste instituții, însă numai în limitele cererii de reexaminare. (…) Rezultă că soluția corectă care conciliază rolul preeminent al Parlamentului în procesul de legiferare și rolul Președintelui României de a sancționa punerea în executare a legii este aceea ca dezbaterea parlamentară să fie reluată în limitele cererii de reexaminare. Această soluție se sprijină pe dialogul constituțional dintre cele două autorități publice, ce implică separarea și echilibrul dintre funcțiile statului pe care acestea le exercită, pe necesitatea respectării rolului lor constituțional și pe colaborarea constituțională loială dintre acestea. (…) Așadar, pronunțarea Parlamentului asupra legii, în limitele cererii de reexaminare, decurge din art. 1 alin. (4) și (5),art. 61 alin. (1) și art. 80 alin. (2) din Constituție, ceea ce înseamnă că art. 77 alin. (2) și (3) din Constituție trebuie coroborat cu textele constituționale anterior referite (a se vedea în acest sens Decizia nr. 63 din 13 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 6 martie 2018, paragrafele 47-48).Deși în prezenta cauză motivele din cererea de reexaminare formulată de Președintele României trimiteau la texte concrete din legea criticată, din rapoartele comisiilor sesizate în fond ale ambelor Camere ale Parlamentului nu rezultă care au fost rațiunile pentru care s-a ajuns la soluția respingerii acestora.Absența oricăror motive de respingere a cererii de reexaminare în cadrul rapoartelor comisiilor sesizate în fond (respectiv Comisia juridică de disciplină și imunități – la Camera Deputaților – și Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări – la Senat -, ambele fiind comisii permanente) demonstrează că acestea nu și-au îndeplinit rolul constituțional statuat prin jurisprudența Curții Constituționale, de a organiza și de a realiza actele pregătitoare pentru Plenul fiecărei Camere.De asemenea, lipsa acestor argumente ori a dezbaterii motivelor cererii de reexaminare rezultă și din ședințele Plenului Camerei Deputaților și al Senatului, ceea ce demonstrează că atribuția Președintelui României prevăzută în art. 77 alin. (2) din Constituție și care îi conferă posibilitatea ca, înainte de promulgarea legii, să poată cere Parlamentului reexaminarea legii, a fost golită de conținut, încălcându-se astfel principiul constituțional al separației puterilor în stat. Mai mult, din stenograma ședinței de la Camera Deputaților din data de 18 iunie 2018 rezultă că mai mulți parlamentari au solicitat scoaterea de pe ordinea de zi a Plenului Camerei Deputaților a proiectului de Lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004, rezultat în urma cererii de reexaminare formulate de Președintele României și retrimiterea acestuia la Comisia juridică de disciplină și imunități, cu motivarea că, în același interval orar (respectiv la ora 16,00) în Comisie s-a discutat acest proiect de lege, iar în Plenul Camerei Deputaților s-au dezbătut modificările operate la Codul de procedură penală, astfel că, fizic, nu puteau fi în locuri diferite în același timp și că au dat prioritate modificărilor la Codul de procedură penală, neavând posibilitatea de a formula amendamente pentru proiectul Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004, deși aveau astfel de amendamente de propus. Aceiași parlamentari au susținut că în Plenul Camerei Deputaților nu a avut loc nicio dezbatere a proiectului de lege, prin raportare la motivele invocate de Președintele României în cererea de reexaminare.Din cele expuse mai sus rezultă că, prin modul în care Parlamentul i-a respins Președintelui României cererea de reexaminare, fără ca măcar să o examineze, să o dezbată, au fost încălcate prevederile art. 1 alin. (4) și (5),art. 64,art. 77 alin. (2) și art. 80 alin. (2) din Constituția României.Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, întregul mecanism constituțional al reexaminării trebuie să fie guvernat de principiul colaborării loiale dintre Președinte și Parlament, principiu care implică din partea Președintelui obligația ca cererea de reexaminare să fie motivată în substanțialitatea sa, iar din partea Parlamentului obligația de a dezbate legea în limitele cererii de reexaminare, analizând rând pe rând motivele invocate de Președinte, analiză ce trebuie realizată cu respectarea normelor constituționale și regulamentare aplicabile procedurii de legiferare. În mod firesc, respectarea acestui cadru de acțiune trebuie să rezulte fie din actele procedurale întocmite de organele de lucru ale Camerelor (rapoarte sau avize ale comisiilor), fie din dezbaterile din Plen și/sau comisii. În prezenta cauză, simpla lectură a rapoartelor întocmite de Comisia juridică de disciplină și imunități (pentru Camera Deputaților) și de Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări (pentru Senat), precum și a stenogramelor ședințelor Plenului celor două Camere demonstrează, pe de o parte, lipsa totală a motivării respingerii cererii de reexaminare formulate de Președintele României, iar pe de altă parte, lipsa unei dezbateri specializate în Plenul fiecărei Camere, raportată la cadrul procesual deschis prin dispozițiile art. 77 alin. (2) din Constituție. În opinia noastră, un comportament loial al Parlamentului cu privire la cererea de reexaminare formulată de Președintele României implica o explicitare măcar sumară a motivelor, a rațiunilor avute în vedere în respingerea cererii de reexaminare, exprimată prin instrumentele procedurale de care acesta dispune (rapoarte/avize ale comisiilor, dezbateri parlamentare, puncte de vedere exprimate de grupurile parlamentare), aceasta fiind și o cerință nu numai a prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4) și ale art. 77 alin. (2), ci și a prevederilor regulamentare cuprinse în art. 137 din Regulamentul Camerei Deputaților și art. 150 din Regulamentul Senatului. În concret, în absența motivelor de respingere punctuală a criticilor formulate de Președintele României, actul a cărui reexaminare s-a solicitat nu a beneficiat de o reală reexaminare.Această neregularitate procedurală ar fi putut fi suplinită în ipoteza în care în Plenul fiecărei Camere ar fi existat dezbateri specializate asupra motivelor cererii de reexaminare formulate de Președintele României. În spiritul principiului constituțional al colaborării loiale, dar și ca expresie a raportului dintre cele două autorități publice cu legitimitate egală (Președintele și Parlamentul), deși Președintele României a înaintat autorității legiuitoare, în cererea de reexaminare formulată, argumente punctuale, concrete, Parlamentul nu a răspuns acestora nici prin analiza în cadrul comisiilor sesizate în fond și nici prin dezbaterile în cadrul Plenului fiecărei Camere.Parlamentul avea această responsabilitate minimală, cu atât mai mult cu cât prin cererea de reexaminare Președintele României a semnalat că, în conținutul legii criticate, există norme neclare, ce fac trimitere la o altă reglementare ce nu se regăsește în forma legii aflată în vigoare (a se vedea pct. 11 din cererea de reexaminare). Menționarea rațiunilor pentru care se adoptă o anumită soluție în cadrul dezbaterilor din Parlament a cererii de reexaminare, în limita obiecțiilor formulate de Președintele României, este indisolubil legată de principiile ce decurg din prevederile art. 1 alin. (4) și (5) și ale art. 61 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 80 alin. (2) din Constituție, toate prin raportare la art. 77 alin. (2) din Legea fundamentală. Orice altă interpretare ar face ca reexaminarea cerută de Președintele României să fie pur formală, iar atribuția constituțională de care acesta dispune potrivit art. 77 alin. (2) ar fi golită de conținut.** *Pentru toate argumentele mai sus expuse, considerăm că sesizarea de neconstituționalitate – formulată de Președintele României – se impunea a fi admisă și să se constate că Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 este neconstituțională. … 
Judecător,
dr. Livia Doina Stanciu

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește