DECIZIA nr. 482 din 27 octombrie 2022

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 49 alin. (5) și ale art. 56 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii. Excepția a fost ridicată de Elena Marinela Negulici în Dosarul nr. 2.660/118/2018 al Curții de Apel Constanța – Secția I civilă și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 117D/2019. … 2.La apelul nominal se prezintă autoarea excepției prin reprezentant convențional, doamna avocat Camelia Constantin, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsește partea S.N. Nuclearelectrica – S.A. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei autoarei excepției, care depune înscrisuri prin care se arată că doamna Elena Marinela Negulici a fost achitată pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, aspect pe care îl consideră ca fiind relevant în soluționarea excepției de neconstituționalitate. Referitor la excepția de neconstituționalitate, solicită admiterea acesteia. Arată că, în timp ce era angajată la S.N. Nuclearelectrica – S.A., împotriva autoarei excepției s-a demarat un proces penal și, ca urmare, raportul de muncă al acesteia a fost suspendat. Autoarea excepției era angajată cu contract individual de muncă pe durată determinată, astfel încât la expirarea termenului acestui contract, angajatorul a emis o decizie prin care s-a dispus încetarea raportului de muncă în baza dispozițiilor art. 56 alin. (1) lit. i) coroborat cu art. 49 alin. (5) din Codul muncii. În mod neconstituțional, Codul muncii tratează diferit contractul de muncă pe perioadă determinată față de cel pe perioadă nedeterminată în ceea ce privește cauzele de încetare. Dintr-o eroare, legiuitorul a introdus contractul de muncă pe durată determinată la art. 56 alin. (1) lit. i), care prevede încetarea de drept, și a considerat că de câte ori contractul de muncă este suspendat, dar intervine o cauză de încetare de drept, atunci prevalează cauza de încetare de drept. Includerea contractului individual de muncă pe durată determinată în ipoteza art. 56 alin. (1) lit. i) din Codul muncii creează o mare nedreptate. Se încalcă prezumția de nevinovăție, pentru că, odată ce angajatorul ia măsura suspendării, operează, practic, o aparență a vinovăției. În momentul în care intervine încetarea de drept, salariatul nu mai poate fi reabilitat în fața angajatorului. Prin urmare, în cazul achitării în procesul penal, salariatul rămâne cu o dublă sancțiune: a suspendării și a încetării contractului individual de muncă. În continuare, susține că este încălcat și art. 41 din Constituție. Arată că, prin Decizia nr. 261 din 5 mai 2016, Curtea Constituțională a reiterat că dreptul la muncă este un drept consfințit de acest articol. Dacă autoarea excepției nu se mai poate întoarce la muncă, deși a fost găsită nevinovată, îi este încălcat dreptul la muncă. Pentru cele arătate, solicită admiterea excepției, în sensul înlăturării din Codul muncii a acelor prevederi care încalcă dispozițiile art. 16,23 și 41 din Constituție, cu mențiunea că nu poate fi permisă o diferențiere de tratament juridic între contractul de muncă pe perioadă determinată și contractul de muncă pe perioadă nedeterminată. … 4.Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. Arată că trimiterea în judecată a unei persoane în temeiul art. 52 alin. (1) lit. b) teza a doua din Codul muncii produce aceleași efecte pentru ambele categorii de salariați, respectiv cei angajați pe o durată nedeterminată și cei angajați pe o durată determinată. În cazul de față, contractul încheiat pe o perioadă determinată a încetat ca urmare a expirării termenului său, independent de cauza de suspendare. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Decizia civilă nr. 15/CM din 11 decembrie 2018, Curtea de Apel Constanța – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 49 alin. (5) și ale art. 56 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii. Excepția a fost ridicată de Elena Marinela Negulici cu prilejul soluționării contestației formulate împotriva deciziei de concediere. … 6.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia arată, în esență, că a fost angajată cu contract individual de muncă pe durată determinată, că raporturile de muncă au fost suspendate ca urmare a trimiterii în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, în temeiul art. 52 alin. (1) lit. b) teza a doua din Codul muncii, și că, până la pronunțarea instanței penale, raporturile de muncă au încetat ca urmare a expirării termenului contractului individual de muncă. … 7.Consideră că prin coroborarea celor două texte de lege criticate se creează o discriminare contrară prevederilor art. 16 din Constituție. Astfel, salariații cu contract de muncă pe durată determinată ale căror raporturi de muncă încetează ca urmare a expirării termenului contractului în perioada de suspendare nu mai au posibilitatea de a se întoarce la muncă în situația în care instanța de judecată constată nevinovăția lor, așa cum li se permite salariaților cu contract de muncă pe durată nedeterminată. … 8.De asemenea, autoarea excepției susține că este încălcată prezumția de nevinovăție, deoarece salariatul aflat în situația sa este supus unei duble sancțiuni, respectiv suspendarea și încetarea contractului individual de muncă. Astfel, contractul suspendat nu își va mai produce în niciun moment efectele, în condițiile în care în timpul suspendării se împlinește durata determinată pentru care a fost încheiat, așa încât raportul de muncă, sub aspectul efectelor, poate fi considerat încetat de la momentul suspendării. De asemenea, se elimină orice șansă a salariatului de a se reabilita în fața angajatorului în situația în care va fi găsit nevinovat. … 9.Autoarea excepției consideră că dreptul la despăgubiri pentru perioada suspendării și până la încetarea contractului de muncă nu poate reprezenta o reparație echitabilă față de imposibilitatea dată prin lege ca salariatul să nu poată fi efectiv reabilitat în fața angajatorului și să lucreze la acesta. … 10.Totodată, susține că se încalcă și dreptul la muncă și dreptul la protecția socială a muncii. În acest sens arată că regula generală reglementată de Codul muncii în materia suspendării contractului de muncă presupune suspendarea tuturor termenelor care au legătură cu executarea sa. Este o măsură de protecție socială a salariatului, întrucât pe durata suspendării nu se mai prestează munca și nici nu se achită drepturile salariale. Această regulă se aplică doar contractelor pe perioadă nedeterminată. … 11.Curtea de Apel Constanța – Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, întrucât efectele suspendării contractului individual de muncă se produc în același mod și în cazul contractului încheiat pe durată determinată, și în cazul celui încheiat pe durată nedeterminată. În ipoteza încetării cauzei de suspendare și a neincidenței altei cauze de încetare de drept sau la inițiativa oricăreia dintre părți, situația salariatului angajat pe durată determinată este însă diferită de cea a salariatului pe durată nedeterminată. Cel din urmă poate relua munca, întrucât contractul său este în vigoare, în vreme ce primul nu o poate relua, întrucât termenul contractual a expirat. Expirarea termenului contractului încheiat pe durată determinată s-ar fi produs oricum, chiar în lipsa unei măsuri de suspendare. Astfel, el încetează de drept ca urmare a trecerii timpului, întrucât nu mai poate continua după data expirării sale. În plus, prevederile art. 52 alin. (2) din Codul muncii referitoare la plata despăgubirii se aplică, în ipoteza descrisă în respectivul articol, numai până la data expirării termenului pentru care contractul a fost încheiat. Dacă termenul contractual s-ar suspenda și el ca efect al suspendării contractului individual de muncă și ar fi întrunită ipoteza art. 52 alin. (2) din Codul muncii, despăgubirea prevăzută de acest articol ar putea ajunge să acopere o perioadă mai mare decât termenul contractual rămas la data suspendării. O astfel de concluzie ar fi urmarea aplicării aceleiași soluții unor situații diferite, contrar principiului egalității în fața legii. Prevederile criticate nu înfrâng nici principiul prezumției de nevinovăție, întrucât suspendarea contractului este urmarea aplicării altor prevederi legale, în speță a art. 52 alin. (1) lit. b) teza a doua din Codul muncii, iar încetarea de drept a contractului de muncă nu este decât efectul trecerii timpului, iar nu al unei presupuse stabiliri premature a vinovăției. … 12.În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. … 13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. … 
CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susținerile părții prezente, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 15.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 49 alin. (5) și ale art. 56 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011. Dispozițiile de lege criticate au următorul conținut:– Art. 49 alin. (5): „De fiecare dată când în timpul perioadei de suspendare a contractului intervine o cauză de încetare de drept a contractului individual de muncă, cauza de încetare de drept prevalează.“; … – Art. 56 alin. (1) lit. i): „Contractul individual de muncă existent încetează de drept: […] i) la data expirării termenului contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată;“. …  … 16.Autoarea excepției susține că aceste dispoziții de lege sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi a cetățenilor, ale art. 23 alin. (11) referitor la prezumția de nevinovăție, ale art. 41 referitor la dreptul la muncă și protecția socială a muncii și ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți. … 17.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că un prim aspect de neconstituționalitate invocat privește pretinsul caracter discriminatoriu al dispozițiilor art. 49 alin. (5) și ale art. 56 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, autoarea excepției comparând situația persoanelor care au contract individual de muncă pe durată nedeterminată cu cea a persoanelor care au contract de muncă pe durată determinată. … 18.Față de aceste critici, Curtea reține că, în jurisprudența sa, referindu-se la principiul constituțional al egalității în drepturi, a statuat că acesta presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite (Decizia nr. 545 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 6 iulie 2011). … 19.În același sens este și jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat, în aplicarea prevederilor art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, că reprezintă o încălcare a acestor prevederi orice diferență de tratament săvârșită de stat între indivizi aflați în situații analoage, fără o justificare obiectivă și rezonabilă (de exemplu, prin Hotărârea din 13 iunie 1979, pronunțată în Cauza Marckx împotriva Belgiei, și prin Hotărârea din 29 aprilie 2008, pronunțată în Cauza Burden împotriva Regatului Unit). … 20.Totodată, prin Hotărârea din 6 aprilie 2000, pronunțată în Cauza Thlimmenos împotriva Greciei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de a nu fi discriminat, garantat de Convenție, este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situații analoage, fără a exista justificări obiective și rezonabile (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea din 28 octombrie 1987, pronunțată în Cauza Inze împotriva Austriei), ci și atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără a exista justificări obiective și rezonabile, persoane aflate în situații diferite. … 21.În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a mai precizat și că discriminarea se bazează pe noțiunea de excludere de la un drept, iar remediul constituțional specific în cazul constatării neconstituționalității discriminării îl reprezintă acordarea sau accesul la beneficiul dreptului. … 22.Având drept premisă aceste repere jurisprudențiale, Curtea constată că dispozițiile art. 49 alin. (5)din Legea nr. 53/2003 nu instituie nicio diferență de tratament juridic între salariații cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată în raport cu cei care au contract de muncă pe durată determinată, în ambele cazuri apariția unei cauze de încetare de drept a contractului individual de muncă prevalând asupra cauzelor de suspendare a raportului de muncă. Faptul că dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 53/2003 prevăd o cauză specifică de încetare a contractului de muncă pe durată determinată, respectiv ajungerea la termen, este justificată de specificul acestui contract, care generează un raport de muncă limitat sub aspect temporal și care îl deosebește, ca natură, de contractul de muncă pe durată nedeterminată. Astfel, consecințele diferite ce decurg din acest specific sunt deplin justificate și compatibile cu principiul constituțional al egalității în drepturi, neavând caracteristica discriminării. … 23.Cât privește susținerea potrivit căreia dispozițiile de lege criticate ar fi contrare prevederilor constituționale ale art. 23 alin. (11) care consacră prezumția de nevinovăție, Curtea reține că încetarea de drept a contractului individual de muncă nu reprezintă, așa cum este aceasta consacrată în textul art. 56 alin. (1) lit. i)din Legea nr. 53/2003, o consecință a unei sancțiuni, ci un efect firesc al trecerii timpului și al ajungerii la termenul pentru care contractul a fost încheiat, astfel că nici această critică nu poate fi reținută. … 24.Referitor la critica potrivit căreia suspendarea contractului de muncă în cazul art. 52 alin. (1) lit. b) teza a doua din Legea nr. 53/2003 ar constitui, de asemenea, o formă de sancțiune a salariatului, Curtea constată că aceasta nu privește dispozițiile de lege cu care a fost sesizată în vederea exercitării controlului de constituționalitate. Amintește însă că, așa cum a statuat în jurisprudența sa, luând măsura suspendării contractului individual de muncă, angajatorul nu se pronunță asupra vinovăției sau nevinovăției angajatului și nici asupra răspunderii sale penale, acestea fiind chestiuni a căror soluționare intră în sfera de activitate a organelor judiciare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 81 din 26 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 23 aprilie 2015). … 25.De asemenea, nu poate fi reținută nici critica raportată la prevederile constituționale ale art. 41, care consacră dreptul la muncă, întrucât dispozițiile de lege supuse controlului de constituționalitate nu împiedică persoana să-și exercite acest drept angajându-se la un alt angajator. Deși Curtea Constituțională a recunoscut în jurisprudența sa caracterul complex al dreptului la muncă (spre exemplu, Decizia 279 din 23 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 17 iunie 2015, sau Decizia nr. 166 din 27 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 23 mai 2018), dreptul salariatului de „a se reabilita în fața angajatorului în situația în care va fi găsit nevinovat“ nu a fost reținut ca o componentă a acestui drept constituțional. … 26.În sfârșit, cu privire la susținerea potrivit căreia dispozițiile potrivit cărora în cazul suspendării contractului individual de muncă se suspendă toate termenele care au legătură cu încheierea, modificarea, executarea sau încetarea contractului individual de muncă, cu excepția situațiilor în care contractul individual de muncă încetează de drept, Curtea constată că acestea sunt raportate, în realitate, la dispozițiile art. 49 alin. (6) din Legea nr. 53/2003, care nu constituie însă obiect al excepției de neconstituționalitate, potrivit actului prin care Curtea Constituțională a fost sesizată în conformitate cu art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, astfel că nu pot fi analizate sub aspectul constituționalității lor. … 27.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Elena Marinela Negulici în Dosarul nr. 2.660/118/2018 al Curții de Apel Constanța – Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 49 alin. (5) și ale art. 56 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Constanța – Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 27 octombrie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Patricia-Marilena Ionea

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește