DECIZIA nr. 480 din 25 iunie 2020

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 13/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 74 din 25 ianuarie 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 113
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 85 25/06/2014 ART. 113
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 113
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 139
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 139
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 6REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014
ART. 6REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 113
ART. 7REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 111
ART. 7REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 113
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 113
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 139
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 17REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 111
ART. 18REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 111
ART. 18REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 792 15/12/2016
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 48 17/02/2015
ART. 20REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 5
ART. 21REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 113
ART. 22REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 113
ART. 24REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 111
ART. 24REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 113
ART. 25REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 113
ART. 27REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 111
ART. 27REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 113
ART. 30REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 113
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 24
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 189 02/03/2006
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 33REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 34REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014
ART. 34REFERIRE LADECIZIE 1453 03/11/2011
ART. 34REFERIRE LADECIZIE 1436 05/11/2009
ART. 34REFERIRE LADECIZIE 367 17/03/2009
ART. 35REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014
ART. 35REFERIRE LADECIZIE 972 21/11/2012
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 36REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 113
ART. 36REFERIRE LADECIZIE 169 19/03/2013
ART. 36REFERIRE LADECIZIE 182 16/11/1999
ART. 37REFERIRE LADECIZIE 53 12/02/2013
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 24
ART. 39REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 139
ART. 39REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 139
ART. 40REFERIRE LADECIZIE 335 10/05/2018
ART. 40REFERIRE LADECIZIE 1069 14/07/2011
ART. 41REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 113
ART. 42REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 42REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 42REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 42REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 42REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 42REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Ionița Cochințu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 113 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, excepție ridicată de Societatea Sinarom Mining Group – S.R.L. din București în Dosarul nr. 991/114/2015/a2 al Curții de Apel Ploiești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.541D/2017.2.La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepției de neconstituționalitate, domnul consilier juridic Constantin Sănăuțanu, cu delegație depusă la dosar, și pentru partea Societatea Sinb Ro Invest – S.R.L. din comuna Pârscov, județul Buzău, domnul avocat Mateescu Ionuț, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepției, care arată că la dosarul de insolvență au constatat existența anumitor documente care nu au justificare legală, spre exemplu, chiar dacă erau considerate creanțe fiscale, acestea nu aveau atașate documentațiile care să ateste acest fapt, respectiv o decizie de impunere, astfel cum este prevăzut de Codul de procedură fiscală. Prin urmare, au formulat contestație la tabelul de creanțe, acțiune care a fost însă respinsă ca fiind tardiv introdusă. În continuare, prezintă evoluția legislativă în materia insolvenței și arată care au fost modificările operate în ceea ce privește normele incidente în prezenta cauză. Având în vedere jurisprudența Curții Constituționale cu privire la accesul liber la justiție, arată că textul criticat instituie un termen de decădere de 15 zile de la data la care s-a luat la cunoștință de existența unui dol, fals sau eroare de calcul, iar din analiza procesului legislativ reiese că nu pare o motivare expresă pentru introducerea acestui termen, ci una generală, respectiv accelerarea procedurilor de insolvență. Or, în raport cu termenul pe parcursul căruia s-a desfășurat cauza pe rolul instanțelor de judecată (peste 6 ani), noul cadru legislativ nu s-a dovedit a fi benefic; în schimb s-au introdus anumite termene de prescripție, care în normele generale ce guvernează dreptul comun ori sunt imprescriptibile, cum este cazul unui fals, ori se aplică termenul general de prescripție în cazul unui dol sau termenul special în cazul unei erori de calcul care produce o leziune. În continuare, se susține că în situația unei erori de calcul, dol sau fals, cât timp instanța de judecată nu poate verifica și nu se poate pronunța asupra acestor fapte ca urmare a tardivității introducerii acțiunii în afara acestui termen impus pentru a formula acțiune în justiție, se ajunge la o îmbogățire fără justă cauză și la o îndestulare cu sume necuvenite a celor care se folosesc de aceste fapte nelegale. Prin urmare, susține că soluția legislativă este una inechitabilă, deoarece limitează formularea contestației la tabelul de creanțe și, implicit, accesul liber la justiție. În final, solicită instanței de contencios constituțional să verifice dacă termenul de decădere instituit prin normele criticate este constituțional. Consideră că prevederile criticate sunt contrare dispozițiilor constituționale cu privire la egalitatea în drepturi, la accesul liber la justiție, la dreptul de apărare, la înfăptuirea justiției și, având în vedere că este vorba de creanțe fiscale ce nu se bazează pe un titlu just, care nu a putut fi verificat de către judecătorul-sindic, apreciază că este încălcat și art. 139 din Constituție, întrucât se aduce atingere chiar substanței dreptului.4.Având cuvântul, reprezentantul Societății Sinb Ro Invest – S.R.L. din comuna Pârscov, județul Buzău, subscrie la cele anterior expuse și, în plus, învederează faptul că este vorba de proporționalitatea îngrădirii unui drept, respectiv dreptul de acces liber la justiție, prin prisma art. 53 alin. (2) din Constituție. Or, prin instituirea unui termen de 15 zile în materia insolvenței, prin raportare la normele de drept comun, care prevăd termene mult mai generoase, se poate releva intruziunea în exercițiul dreptului de acces la justiție. De asemenea, suplimentar, distinct de cele arătate în precedent în susținerea excepției de neconstituționalitate, menționează și prevederile art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, care fac referire la dreptate ca o valoare a statului român. Însă, în situația în care legislația în materie fiscală devine o posibilitate și o oportunitate pentru debitori de a se prevala de anumite dispoziții pentru a nu își mai plăti datoriile, se poate vorbi de o încălcare a acestei valori fundamentale. În concluzie, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.5.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care învederează că textul criticat este conform cu jurisprudența în materie a Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului. Astfel, arată că nicio lege nu poate îngrădi accesul liber la justiție, însă acest principiu are semnificația că legiuitorul nu poate să excludă de la exercițiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit nicio categorie sau grup social, iar nu faptul că acesta este un drept absolut ce nu ar putea avea anumite reglementări din partea statului.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:6.Prin Încheierea din 29 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 991/114/2015/a2, Curtea de Apel Ploiești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 113 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, excepție ridicată de Societatea Sinarom Mining Group – S.R.L. din București într-o cauză întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 85/2014.7.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile criticate sunt neconstituționale, deoarece instituie un termen limită în care poate fi depusă contestația împotriva unor sume înscrise la masa credală și numai judecătorul-sindic poate face aprecieri cu privire la respectarea acestuia, nu și cei interesați în a promova o asemenea cale de atac. Astfel, poate avea loc înscrierea la masa credală a unor creanțe justificate cu documente viciate, posibil falsificate sau ce conțin erori substanțiale, ca urmare a imposibilității formulării contestației în acest termen, întrucât, pentru dovedirea acestor vicii, este nevoie de anumite demersuri și expertize care necesită timp. Totodată, se apreciază că sintagma „a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască situația ce determină promovarea contestației“ nu este clar definită de lege. Mai mult, prin instituirea acestui termen de 15 zile se creează chiar și un vid legislativ, în sensul necorelării art. 113 cu art. 111 din Legea nr. 85/2014, având în vedere faptul că o eventuală identificare a existenței situațiilor reglementate de art. 113 ar putea fi cunoscute înainte de termenul de 15 zile de la publicarea tabelului definitiv dar peste termenul de 7 zile avut în vedere de art. 111 alin. (2) din aceeași lege.8.Curtea de Apel Ploiești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, prevederile criticate fiind constituționale.9.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.10.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 113 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, care au următorul cuprins: „(2) Contestația se depune în termen de 15 zile de la data la care partea a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască situația ce determină promovarea contestației.“14.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 16 – Egalitatea în drepturi, ale art. 21 – Accesul liber la justiție, ale art. 24 – Dreptul la apărare, ale art. 124 – Înfăptuirea justiției și ale art. 139 – Impozite, taxe și alte contribuții.15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că întreaga procedură de insolvență se desfășoară sub controlul de legalitate exercitat de către judecătorul-sindic, sens în care legea prevede o serie de atribuții ale acestuia, de mecanisme și de proceduri.16.Totodată, Curtea observă că prevederile criticate fac parte din Secțiunea a 4-a: Primele măsuri. Întocmirea tabelului de creanțe. Contestațiile, care prevede mai multe etape de contestare a tabelului de creanțe, situație pentru care a instituit anumite termene în interiorul cărora poate avea loc această operațiune de contestare, tocmai pentru a fi pe deplin respectat principiul legalității prevăzut de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, în virtutea căruia respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.17.Astfel, o primă etapă este prevăzută la art. 111 din Legea nr. 85/2014, în care debitorul, creditorii și orice altă parte interesată vor putea să formuleze contestații față de tabelul de creanțe, cu privire la creanțele și drepturile trecute sau, după caz, netrecute de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar în tabel. În această fază a procedurii insolvenței, contestațiile trebuie depuse la tribunal în termen de 7 zile de la publicarea în Buletinul Procedurilor de Insolvență a tabelului preliminar, atât în procedura generală, cât și în procedura simplificată [art. 111 alin. (2) din Legea nr. 85/2014].18.În ceea ce privește soluționarea contestațiilor, sub sancțiunea anulării, contestația va fi însoțită de dovada, în original, a achitării taxei de timbru, precum și de toate înscrisurile de care partea înțelege să se folosească în dovedirea susținerilor sale, cu arătarea oricăror altor probe care se solicită, cu excepția celor care nu se află în posesia părții sau nu sunt cunoscute la momentul formulării contestației [art. 111 alin. (3)]. Partea care formulează contestația trimite, cu confirmare de primire, câte un exemplar al contestației și al documentelor ce o însoțesc administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, creditorului a cărui creanță se contestă, precum și administratorului special. În cazul în care această obligație nu a fost respectată, judecătorul-sindic va putea aplica, din oficiu, o amendă în condițiile Codului de procedură civilă [art. 111 alin. (4)]. Această procedură are loc cu citarea creditorilor a căror creanțe sunt contestate, a debitorului prin administratorul special și a administratorului judiciar.19.În ceea ce privește data expirării termenului pentru a formula contestații la tabelul preliminar de creanțe și data definitivării tabelului de creanțe, în jurisprudența sa (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 792 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 12 aprilie 2017), Curtea a reținut că acest interval de timp este delimitat de două momente: expirarea termenului de depunere a contestațiilor, pe de o parte, și definitivarea tabelului de creanțe, pe de altă parte (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 48 din 17 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 369 din 27 mai 2015). În aceste condiții, stabilirea unor termene strict determinate pentru întocmirea tabelului preliminar de creanțe, pe de o parte, și introducerea contestațiilor împotriva creanțelor sau drepturilor de preferință din acesta, pe de altă parte, are drept finalitate asigurarea definitivării tabelului de creanțe. O altă abordare, în sensul posibilității introducerii unor asemenea contestații după expirarea termenului, dar înainte de definitivarea tabelului de creanță, ar avea efecte negative asupra definitivării acestui tabel, întrucât ar produce o incertitudine cu privire la masa credală, fapt ce echivalează cu imposibilitatea evaluării pasivului averii debitorului.20.În acest context, este de precizat faptul că durata maximă a perioadei de observație este de 12 luni și, în consecință, tabelul definitiv ar trebui întocmit în termenul prevăzut în hotărârea de deschidere a procedurii, care nu poate depăși 12 luni de la deschiderea procedurii. Dacă în acest interval de timp nu este posibilă soluționarea tuturor contestațiilor la creanțe, judecătorul-sindic va trebui să dispună înscrierea lor provizorie în tabelul definitiv, la valoarea solicitată de creditor, până la momentul soluționării definitive a contestațiilor, potrivit dispozițiilor art. 5 pct. 67 din Legea nr. 85/2014, urmând a se trece la etapa următoare a procedurii. Tabelul definitiv se înregistrează la tribunal și se publică în Buletinul Procedurilor de Insolvență.21.O a doua etapă este stabilită la art. 113 din Legea nr. 85/2014 și constă în faptul că, ulterior, după expirarea termenului de depunere a contestațiilor prevăzut la art. 111 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, și până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestație împotriva înscrierii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabelul definitiv de creanțe ori în tabelele actualizate, în cazul descoperirii existenței unui fals, dol sau unei erori esențiale, care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute, aspecte ce constituie a doua etapă de contestare [art. 113 alin. (1) din Legea nr. 85/2014]. Astfel, în acest context, această contestație se depune în termen de 15 zile de la data la care partea a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască situația ce determină promovarea contestației [art. 113 alin. (2) din Legea nr. 85/2014].22.Prin urmare, dispozițiile art. 113 prevăd o contestație specială, care poate fi promovată numai în ipoteza în care în tabelul definitiv de creanțe sau în tabelele actualizate s-a înscris o creanță sau o cauză de preferință prin fals, dol, eroare esențială sau în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare, care până atunci nu erau cunoscute și care conduc la înlăturarea creanței respective sau a cauzei de preferință din tabel.23.Termenul de formulare a contestației în cazul descoperirii existenței unui fals, dol sau a unei erori esențiale împotriva înscrierii unei creanțe sau a unei cauze de preferință în tabelul definitiv sau într-un tabel actualizat este de 15 zile și curge de la data la care partea a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască situația ce determină promovarea contestației. Până la judecarea definitivă a contestației, judecătorul-sindic va putea declara creanța sau dreptul de preferință contestat ca admis numai provizoriu, cu consecința eliminării provizorii a creditorului respectiv de la distribuiri de sume dar cu menținerea celorlalte drepturi.24.Față de conținutul normativ al prevederilor art. 113 din Legea nr. 85/2014, Curtea observă că acestea instituie, ca o măsură suplimentară de protecție a părților implicate în procedura insolvenței, tocmai posibilitatea ca, după expirarea termenului de depunere a contestațiilor prevăzut la art. 111 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 și până la închiderea procedurii, orice parte interesată să poată face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabelul definitiv de creanțe, în cazul descoperirii existenței unui fals, dol sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute, care conduc la înlăturarea creanței respective sau a cauzei de preferință din tabel.25.Așadar, prevederile art. 113 din Legea nr. 85/2014 instituie două momente ale curgerii termenului de 15 zile, respectiv un moment ce are în vedere data la care a luat cunoștință partea interesată efectiv de situația ce a determinat promovarea contestației și un moment ce are în vedere data la care persoana îndreptățită trebuia să cunoască existența situației ce determină formularea contestației.26.Prin urmare, normele criticate au o exprimare cu caracter general și au rolul de a da posibilitatea celor care aplică legea să aprecieze situația concretă a fiecărei spețe în parte, fiind chestiuni de fapt care se apreciază de la caz la caz cu încadrarea situațiilor particulare în ipoteza prevăzută de normele criticate.27.Aceste contestații formulate în temeiul art. 113 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 se soluționează cu respectarea prevederilor ce reglementează contestația la tabelul preliminar, respectiv cu respectarea cerințelor art. 111 alin. (4), care dispun că partea care formulează contestația trimite, cu confirmare de primire, câte un exemplar al contestației și al documentelor ce o însoțesc administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, creditorului a cărui creanță se contestă, precum și administratorului special.28.Legitimitatea prevederilor criticate care reglementează anumite cazuri speciale este dată de situația de excepție în care o anumită creanță sau un anumit drept de preferință al acestei creanțe a fost admis și menținut în tabelul de creanțe ori în tabelele actualizate în temeiul unor condiții care, practic, atrag nulitatea absolută sau relativă a acestora. Prin urmare, această stare determină și necesită o reconsiderare a situației înscrise în tabelul de creanțe ca urmare a descoperirii unor înscrisuri cu caracter hotărâtor, descoperirea unui fals, dol sau a unei erori esențiale, precum și descoperirea unor titluri hotărâtoare care până atunci erau necunoscute.29.Așadar, în acest cadru procesual se pot prezenta probele cu privire la descoperirea existenței unui fals, dol sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, inclusiv unele situații în care se invocă autoritate de lucru judecat și se pot formula apărările părților interesate, rămânând ca, în virtutea rolului său activ de aflare a adevărului și de stabilire a legalității, judecătorul-sindic să soluționeze cauza.30.Cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor criticate în raport de art. 16 din Constituție, Curtea observă că aceasta este neîntemeiată, deoarece textele criticate se aplică deopotrivă, în mod egal, tuturor litigiilor care au ca obiect contestații formulate în temeiul art. 113 alin. (2) din Legea nr. 85/2014.31.În ceea ce privește critica raportată la art. 21,art. 24 și art. 124 din Constituție, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, având în vedere considerentele mai sus expuse, precum și pentru motivele ce se vor arăta în continuare.32.Curtea observă că principiul accesului liber la justiție consacrat de Legea fundamentală implică între altele adoptarea de către legiuitor a unor reguli de procedură clare, în care să se prescrie cu precizie condițiile și termenele în care justițiabilii își pot exercita drepturile lor procesuale, inclusiv cele referitoare la căile de atac împotriva hotărârilor pronunțate de instanțele de judecată (Decizia Curții Constituționale nr. 189 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006), astfel încât să fie reglementată respectarea pentru toate părțile a garanțiilor care caracterizează dreptul la un proces echitabil.33.Potrivit art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudența sa, cu titlu general, că art. 6 paragraful 1 din Convenție garantează oricărei persoane dreptul de a aduce în fața unei instanțe orice pretenție referitoare la drepturi și obligații cu caracter civil (a se vedea Hotărârea din 21 februarie 1975, pronunțată în Cauza Golder împotriva Regatului Unit, paragraful 36, și Hotărârea din 20 decembrie 2011, pronunțată în Cauza Dokic împotriva Serbiei, paragraful 35). De asemenea, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a reținut că o caracteristică a principiului liberului acces la justiție este aceea că nu este un drept absolut (a se vedea Hotărârea din 28 mai 1985, pronunțată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57). Astfel, acest drept, care cere prin însăși natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări sau condiționări atât timp cât nu este atinsă însăși substanța sa.34.Curtea, în jurisprudența sa, a arătat că unele aspecte prevăzute de normele care reglementează în materie de insolvență își găsesc justificarea în specificul acestei proceduri (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 367 din 17 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2009, Decizia nr. 1.436 din 5 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 16 decembrie 2009, Decizia nr. 1.453 din 3 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 6 ianuarie 2012), considerente care sunt aplicabile mutatis mutandis și în ceea ce privește dispozițiile criticate din Legea nr. 85/2014. Or, tocmai caracterul distinct al procedurii a impus adoptarea unor reguli de procedură speciale, astfel cum este și termenul în interiorul căruia se depune contestația, respectiv aceasta se depune în termen de 15 zile de la data la care partea a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască situația ce determină promovarea contestației.35.Totodată, Curtea reține că înfăptuirea justiției, în numele legii, are semnificația că actul de justiție izvorăște din normele legale, iar forța lui executorie derivă tot din lege (a se vedea Decizia nr. 972 din 21 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2012). Or, dispozițiile criticate sunt norme de procedură stabilite prin Legea nr. 85/2014 și sunt o aplicare a dispozițiilor constituționale ale art. 126, în virtutea cărora competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, coroborate cu cele ale art. 61 alin. (1), potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.36.Prin urmare, legiuitorul se bucură de atributul exclusiv de a stabili normele de procedură, iar prevederile art. 113 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 sunt o aplicare a prevederilor constituționale mai sus menționate care sunt transpuse la nivel infraconstituțional. Specificul procedurii insolvenței a impus adoptarea unor reguli de procedură speciale, respectiv crearea unui cadru unitar, colectiv, concursual și egalitar în care creditorii unui debitor comun să își poată valorifica drepturile împotriva debitorului aflat în stare de insolvență (a se vedea Decizia nr. 182 din 16 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 7 ianuarie 2000, sau Decizia nr. 169 din 19 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 10 aprilie 2013), cadru legislativ în care se înscriu și dispozițiile criticate.37.Referitor la termenele procedurale, Curtea reține că, în toate cazurile în care legiuitorul a condiționat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu s-a procedat în sensul restrângerii accesului liber la justiție sau al dreptului la apărare, ci exclusiv pentru a asigura cadrul legal în vederea exercitării drepturilor constituționale prevăzute de art. 21 și art. 24 (în acest sens, a se vedea și Decizia nr. 53 din 12 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 22 martie 2013), fiind expresia principiului celerității judecării procedurilor specifice insolvenței.38.Prin urmare, termenele în care se pot introduce contestații la creanțele înscrise în tabelul definitiv nu pot fi considerate de natură să îngrădească accesul liber la justiție, dreptul la apărare sau înfăptuirea justiției, finalitatea lor fiind, dimpotrivă, de a-l facilita, prin asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitării în condiții optime a acestor drepturi constituționale, prevenindu-se eventualele abuzuri și limitându-se efectele perturbatoare asupra stabilității și securității raporturilor juridice civile, dar, totodată, se creează posibilitatea îndepărtării din tabelul definitiv a unor creanțe pentru cauză de eroare esențială, dol, fals sau în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare care nu erau cunoscute.39.În ceea ce privește dispozițiile art. 139 din Constituție, invocate în susținerea excepției, Curtea observă că acestea nu au incidență în cauză, deoarece prevederile criticate nu reglementează aspecte ce țin de impozite, taxe sau alte contribuții, ci stabilesc anumite termene procedurale.40.În ceea ce privește invocarea direct în fața Curții Constituționale a unor temeiuri constituționale sau a unor critici de neconstituționalitate care nu au fost expuse în fața instanței de judecată a quo care a sesizat instanța de contencios constituțional, Curtea reiterează jurisprudența sa constantă potrivit căreia litigiul constituțional se desfășoară numai în limitele determinate prin încheierea de sesizare, fără ca acestea să poată fi modificate ulterior de vreuna dintre părți. Prin urmare, invocarea unor noi critici de neconstituționalitate sau adăugarea altor temeiuri constituționale în susținerea excepției de neconstituționalitate, diferite de cele arătate în motivarea excepției de neconstituționalitate din fața instanței de judecată, este inadmisibilă (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 335 din 10 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 1 noiembrie 2018, sau Decizia nr. 1.069 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638 din 7 septembrie 2011).41.Față de cele prezentate, excepția de neconstituționalitate a dispozițiile art. 113 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, în raport cu prevederile constituționale invocate în susținerea acesteia, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.42.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Sinarom Mining Group – S.R.L. din București în Dosarul nr. 991/114/2015/a2 al Curții de Apel Ploiești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 113 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Ploiești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 25 iunie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu
–-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x