DECIZIA nr. 480 din 21 septembrie 2023

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, astfel cum au fost modificate prin dispozițiile art. I pct. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul insolvenței și a altor acte normative, coroborate cu ale art. IX din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018, excepție ridicată de către instanța de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 348/1371/2016/a11 al Tribunalului Specializat Mureș și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.297D/2022. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, având în vedere că în materia criticată se poate legifera pe calea ordonanței de urgență, în condițiile legii. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 10 aprilie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 348/1371/2016/a11, Tribunalul Specializat Mureș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, astfel cum au fost modificate prin dispozițiile art. I pct. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul insolvenței și a altor acte normative, coroborate cu cele ale art. IX din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018, excepție ridicată, din oficiu, de către instanța de judecată într-o cauză întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 85/2014, coroborate cu cele ale Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile criticate sunt neconstituționale, întrucât s-a legiferat cu privire la competențele și procedura de judecată în materia insolvenței pe calea delegării legislative, deși, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, stabilirea procedurii de judecată aparține legiuitorului, reprezentat de Parlament, iar modificările operate nu sunt clare în ceea ce privește instanța competentă să soluționeze litigiile ce au ca obiect acțiuni ce decurg din executarea silită a creanțelor bugetare curente rezultate în procedura insolvenței. Acesta, deoarece, în privința contestațiilor la executare, anterior, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (Decizia nr. 18 din 3 iunie 2019) a stabilit că, indiferent dacă procedurile de executare sunt instrumentate de executorul judecătoresc sau de autoritatea fiscală, soluționarea litigiilor revine instanțelor de drept comun în materie, respectiv judecătoriei în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului. … 6.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 7.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:8.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 9.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul insolvenței și a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 2 octombrie 2018, coroborate cu ale art. IX din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018. Curtea observă că prevederile art. I pct. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018 au fost modificate prin articolul unic pct. 10 din Legea nr. 113/2020 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul insolvenței și a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 8 iulie 2020, fiind eliminată soluția legislativă vizată în mod concret prin critica de neconstituționalitate, iar prevederile art. IX din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018 au fost modificate și completate prin articolul unic pct. 23 și 24 din Legea nr. 113/2020, fiind modificată soluția legislativă criticată. Față de această împrejurare, având în vedere critica de neconstituționalitate, contextul în care aceasta a fost invocată, precum și Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze constituționalitatea dispozițiilor art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018, coroborate cu ale art. IX din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018. Dispozițiile criticate au următorul cuprins:– Art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018: „(1) (…) Pentru datoriile acumulate în perioada procedurii de insolvență care au vechime mai mare de 60 de zile se poate începe executarea silită.“; … – Art. IX din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018: (1)Termenele prevăzute la art. 75 alin. (3) și art. 143 alin. (1) și (3), precum și prevederile art. 75 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin prezenta ordonanță de urgență, se aplică și pentru cererile formulate în cadrul proceselor începute înainte de data intrării în vigoare a acesteia, inclusiv celor nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.(2)În cazul cererilor nesoluționate în procesele aflate pe rol, termenele de soluționare de către administratorul judiciar sau de către instanța de judecată, prevăzute la alin. (1), se calculează de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. …  … 10.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalității (în componentele referitoare la obligativitatea respectării Constituției și a supremației sale și la calitatea legii) și ale art. 126 alin. (2) privind competența de reglementare în materia procedurilor de judecată. … 11.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că motivarea excepției de neconstituționalitate pornește de la faptul că, pe de o parte, în procedura insolvenței, normele criticate sunt neclare în ceea ce privește competența de soluționare a litigiilor ivite ca urmare a contestării executării silite a creanțelor curente, având în vedere că jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, anterioară acestei ordonanțe de urgență, stabilea o anumită competență în ceea ce privește soluționarea litigiilor care au ca obiect acțiuni ce decurg din executarea silită a creanțelor bugetare. Pe de altă parte, se mai susține că legiferarea în materia procedurilor de insolvență nu ar putea fi realizată și pe calea delegării legislative, respectiv prin ordonanțe ale Guvernului – simple sau de urgență, astfel cum este cazul modificărilor aduse Legii nr. 85/2014 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018 și prin care s-ar modifica anumite competențe ale judecătorului-sindic, ci numai prin lege ca act adoptat de puterea legiuitoare, care este doar Parlamentul. … 12.În ceea ce privește procedurile în materie de insolvență, art. 342 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 prevede că dispozițiile acestei legi se completează, în măsura în care nu contravin, cu cele ale Codului de procedură civilă și ale Codului civil. De asemenea, dispozițiile art. 351 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală – Soluționarea căilor de atac în cazul actelor administrative fiscale privind debitorii în insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, prevăd că, „Prin derogare de la dispozițiile art. 75 din Legea nr. 85/2014, actele administrative fiscale emise înainte și după intrarea în insolvență se supun controlului instanțelor specializate de contencios administrativ fiscal“. Totodată, art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 prevede că „De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenței, prin depunerea cererilor de admitere a creanțelor (…)“. … 13.Față de această împrejurare, prin Decizia nr. 38 din 30 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 7 iunie 2018, paragrafele 32-34, Curtea a observat că modalitatea de reglementare care conține trimiteri la un alt act normativ sau derogări de la acesta este permisă prin legislația privind normele de tehnică legislativă, cu condiția să existe o coroborare a actelor normative de același rang, aspect esențial în procedura de interpretare și aplicare a legii, fără ca prin această modalitate de reglementare să se încalce prevederile constituționalitate invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate, astfel că instanța de contencios constituțional nu a reținut pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale și convenționale menționate în susținerea excepției de neconstituționalitate. … 14.Astfel, în prezenta cauză, pretinsa neclaritate a normelor criticate este dedusă prin prisma unor aspecte ce țin de interpretarea și aplicarea legii, iar Curtea Constituțională se poate pronunța numai asupra conformității unui text de lege cu prevederile și principiile Constituției. În ceea ce privește conținutul și întinderea celor două noțiuni cuprinzătoare, respectiv interpretarea și aplicarea legii, Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, a reținut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009), în speța de față, cu privire la chestiuni ce țin de creanțele curente și creanțele bugetare, în funcție de natura lor și de cadrul legislativ aplicabil – fie procedura fiscală, fie procedura insolvenței, fie ambele coroborate sau prin derogare (spre exemplu, Decizia nr. 38 din 30 ianuarie 2018, precitată). … 15.Printr-o jurisprudență constantă, Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la competența exclusivă a instanțelor judecătorești de a soluționa probleme care țin de interpretarea și/sau aplicarea legii. Astfel, prin Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14, Curtea a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile Constituției. Așadar, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție. Astfel, în virtutea acestor prevederi constituționale, ulterior datei sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, prin Decizia nr. 17 din 20 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 20 ianuarie 2021, Înalta Curtea de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a stabilit că, „în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 41 alin. (1) și art. 45 alin. (2) teza I din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, art. 260 alin. (1) și (4) din Codul de procedură fiscală, art. 651 alin. (1), art. 714 alin. (1) și art. 719 alin. (1) și (7) din Codul de procedură civilă, competența materială de soluționare a contestațiilor privind executarea silită începută de creditorii bugetari în temeiul dispozițiilor art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 aparține judecătoruluisindic învestit cu procedura de insolvență în care se formulează respectivele contestații, potrivit art. 45 alin. (1) lit. r) și alin. (2) din Legea nr. 85/2014. În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 997 alin. (1) din Codul de procedură civilă, raportat la art. 233 alin. (1) lit. a) și art. 260 din Codul de procedură fiscală, sunt admisibile cererile adresate judecătorului-sindic pe calea ordonanței președințiale având ca obiect măsuri vremelnice privind ridicarea, suspendarea și suspendarea provizorie a măsurilor de executare silită luate de organele de executare fiscală, în cazurile în care executarea silită a fost începută de acestea în temeiul art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014“. … 16.În ceea ce privește susținerea potrivit căreia, în materia criticată, competența instanței de judecată, respectiv competența judecătorului-sindic nu s-ar putea reglementa pe calea delegării legislative, ci numai prin lege ca act adoptat de puterea legiuitoare, care este Parlamentul, este de învederat faptul că Legea fundamentală cuprinde dispoziții care prevăd: (i) clasificarea juridică a legilor (art. 73 – Categorii de legi), (ii) situația și condițiile în care pot fi adoptate ordonanțe simple sau de urgență (art. 115 – Delegarea legislativă) și (iii) rangul actelor normative prin care pot fi reglementate competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată (art. 126 – Instanțele judecătorești). Astfel, potrivit dispozițiilor art. 73 alin. (1) din Constituție, „Parlamentul adoptă legi constituționale, legi organice și legi ordinare“, clasificare juridică pe care o consacră Legea fundamentală în privința legilor, cu efecte asupra ierarhiei actelor normative adoptate de Parlament, a domeniului de reglementare și a procedurii de legiferare. … 17.În ceea ce privește conceputul de „lege“, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că acesta are mai multe înțelesuri în funcție de distincția ce operează între criteriul formal sau organic și cel material. Potrivit primului criteriu, legea se caracterizează ca fiind un act al autorității legiuitoare, aceasta identificându-se prin organul chemat să o adopte și prin procedura ce trebuie respectată în acest scop. Această concluzie rezultă din coroborarea dispozițiilor art. 61 alin. (1) teza a doua din Constituție, conform cărora „Parlamentul este […] unica autoritate legiuitoare a țării“, cu prevederile art. 76, 77 și 78, potrivit cărora legea adoptată de Parlament este supusă promulgării de către Președintele României și intră în vigoare la trei zile după publicarea ei în Monitorul Oficial al României, dacă în conținutul său nu este prevăzută o altă dată ulterioară. Criteriul material are în vedere conținutul reglementării, definindu-se în considerarea obiectului normei, respectiv a naturii relațiilor sociale reglementate. În ceea ce privește ordonanțele Guvernului, Curtea a reținut că, elaborând astfel de acte normative, organul administrativ exercită o competență prin atribuire care, prin natura ei, intră în sfera de competență legislativă a Parlamentului. Prin urmare, ordonanța nu reprezintă o lege în sens formal, ci un act administrativ de domeniul legii, asimilat acesteia prin efectele pe care le produce, respectând sub acest aspect criteriul material. În consecință, întrucât un act juridic normativ, în general, se definește atât prin formă, cât și prin conținut, legea, în sens larg, deci cuprinzând și actele asimilate, este rezultatul combinării criteriului formal cu cel material (Decizia nr. 856 din 18 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 488 din 14 iunie 2019, paragraful 20, Decizia nr. 799 din 17 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 440 din 23 iunie 2011, sau Decizia nr. 120 din 16 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 5 aprilie 2004). … 18.De asemenea, dispozițiile constituționale ale art. 115 reglementează regimul particular al ordonanței de urgență și se referă la cazurile în care poate fi emisă, la intrarea în vigoare a acesteia și la domeniile în care se poate legifera printr-o ordonanță de urgență. Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale referitoare la art. 115 alin. (4) din Constituție (spre exemplu, Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005), Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență în următoarele condiții, întrunite în mod cumulativ: (i) existența unei situații extraordinare; (ii) reglementarea acesteia să nu poată fi amânată; (iii) urgența să fie motivată în cuprinsul ordonanței. De asemenea, în ceea ce privește domeniul în care ordonanța de urgență poate reglementa, Guvernul este ținut de dispozițiile art. 115 alin. (6) din Constituție, în sensul că ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică. … 19.Față de considerentele mai sus prezentate, nu se poate reține pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor criticate în raport cu art. 126 alin. (2) din Constituție, deoarece acest text constituțional, în coroborare cu celelalte prevederi antereferite din Legea fundamentală, nu are sensul învederat prin critica de neconstituționalitate, respectiv acela de a permite legiferarea privind competențele instanțelor judecătorești și procedura de judecată numai prin lege ca act al Parlamentului (în cauză fiind vorba de procedura insolvenței), întrucât aceasta se poate realiza și în condițiile stabilite prin normele constituționale cuprinse în art. 115, coroborate cu cele ale art. 73 referitoare la categoriile de legi. … 20.Întrucât nu s-a constatat încălcarea prevederilor Constituției, în raport cu care s-a motivat pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor criticate, nu se poate reține nici afectarea prevederilor art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, menționate în susținerea excepției de neconstituționalitate, potrivit cărora „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie“. … 21.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de către instanța de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 348/1371/2016/a11 al Tribunalului Specializat Mureș și constată că dispozițiile art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul insolvenței și a altor acte normative, coroborate cu ale art. IX din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Specializat Mureș și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 21 septembrie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește