DECIZIA nr. 480 din 13 iulie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Irina-Ioana Kuglay.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 alin. (1) și (5) din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, excepție ridicată de Nicolae Sandu în Dosarul nr. 5.765/120/2017/a1 al Curții de Apel Ploiești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 887D/2018. … 2.La apelul nominal se constată lipsa autorului excepției. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Se face trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 21 din 18 ianuarie 2018, paragraful 60 și următoarele.  … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 31 mai 2018, pronunțată în Dosarul nr. 5.765/120/2017/a1, Curtea de Apel Ploiești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 28 alin. (1) și (5) din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, excepție ridicată de Nicolae Sandu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații formulate de autorul excepției împotriva unei încheieri pronunțate de judecătorul de cameră preliminară în același dosar.  … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că dispozițiile legale criticate condiționează accesul avocatului la informațiile clasificate de deținerea unei autorizații de acces, soluție juridică ce contravine principiului egalității în drepturi, întrucât împarte avocații în două categorii: cei care dețin autorizație de acces la informațiile clasificate și cei care nu dețin o astfel de autorizație. Se susține că, deși orice avocat poate solicita obținerea unei autorizații de acces la informații clasificate, în realitate acesta trebuie să se supună unei proceduri de verificare cu caracter subiectiv, lăsată la latitudinea unui organ administrativ. Se arată că, prin Decizia nr. 21 din 18 ianuarie 2018, Curtea Constituțională a decis că refuzul accesului avocatului la informații clasificate trebuie să aparțină doar judecătorului, înlăturând astfel necesitatea acordului autorității emitente a informațiilor clasificate, dar că aceasta nu este însă de natură să asigure garanțiile specifice dreptului la un proces echitabil. Astfel, în ipoteza în care judecătorul apreciază că informațiile clasificate sunt esențiale pentru soluționarea cauzei, dispunând permiterea accesului avocatului la acestea, în măsura în care avocatul nu are autorizație de acces, el nu va putea lua cunoștință de informațiile clasificate. Se subliniază faptul că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, principiul egalității îmbracă în domeniul dreptului procesual penal forma egalității armelor, care presupune egalitatea între apărare și acuzare sub aspectul mijloacelor de care acestea dispun pentru realizarea intereselor lor procesuale și, astfel, realizarea unui just echilibru între interesul individual și cel public. Se susține că, chiar dacă rolul Ministerului Public este cel de protejare a ordinii publice, acest fapt nu justifică ab initio crearea pentru procuror a unei poziții privilegiate în cadrul procesului penal, prin oferirea posibilității de a folosi în acuzare probe obținute prin mijloace de probă a căror modalitate de autorizare nu poate fi cunoscută de către apărare, poziție care plasează inculpatul într-un dezavantaj net în raport cu Ministerul Public.  … 6.Curtea de Apel Ploiești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se face trimitere la considerentele deciziilor Curții Constituționale nr. 1.120 din 16 octombrie 2008, nr. 1.440 din 4 noiembrie 2010 și nr. 302 din 1 martie 2011.  … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 28 alin. (1) și (5) din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 12 aprilie 2002, care au următorul cuprins:(1)Accesul la informații secrete de stat este permis numai în baza unei autorizații scrise, eliberate de conducătorul persoanei juridice care deține astfel de informații, după notificarea prealabilă la Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat. […](5)Neacordarea autorizației sau retragerea motivată a acesteia determină de drept interdicția de acces la informații secrete de stat.“ … 11.Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitoare la respectarea Constituției și a legilor, ale art. 11 alin. (1) și (2) referitoare la dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 16 alin. (1) cu privire la egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) cu privire la dreptul la un proces echitabil și ale art. 124 alin. (2) referitoare la înfăptuirea justiției. … 12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că argumente de neconstituționalitate asemănătoare au fost formulate cu privire la dispozițiile art. 7 alin. (4) lit. g) și ale art. 24 alin. (4) și (10) din Legea nr. 182/2002, instanța de contencios constituțional pronunțând, în acest sens, Decizia nr. 199 din 24 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 640 din 30 iunie 2021, prin care a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate invocată. … 13.Prin decizia anterior menționată, referitor la dispozițiile art. 7 alin. (4) lit. g) din Legea nr. 182/2002, Curtea a reținut că art. 51 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, a modificat prevederile art. 7 din Legea nr. 182/2002, în sensul introducerii, la lit. f)-h) ale alin. (4) al acestui articol, a judecătorilor, procurorilor și magistraților-asistenți ai Înaltei Curți de Casație și Justiție printre titularii dreptului de acces la informații clasificate ce constituie secret de stat, respectiv secret de serviciu, potrivit art. 15 lit. d) și e) din Legea nr. 182/2002, cu condiția validării alegerii sau numirii și a depunerii jurământului.  … 14.De asemenea, Curtea a constatat că prevederile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 182/2002 reglementează o excepție de la dispozițiile art. 7 alin. (1) din aceeași lege, conform cărora „persoanele care vor avea acces la informații clasificate secrete de stat vor fi verificate, în prealabil, cu privire la onestitatea și profesionalismul lor, referitoare la utilizarea acestor informații“. … 15.Cu toate că expunerea de motive a Legii nr. 255/2013 nu face referire la considerentele care au stat la baza acestei modificări legislative, aceasta a vizat asigurarea accesului la informațiile clasificate celor 3 categorii de magistrați reglementate prin Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, în vederea garantării soluționării cu celeritate a cauzelor penale.  … 16.Această soluție legislativă a fost posibilă având în vedere faptul că cele 3 categorii de magistrați anterior enumerate reprezintă funcții publice, iar, în privința acestora, dispozițiile Legii nr. 303/2004 prevăd o procedură de numire și de depunere a jurământului, fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute în partea introductivă a art. 7 alin. (4) din Legea nr. 182/2002. Totodată, art. 14 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 303/2004 prevede condiția lipsei antecedentelor penale și a cazierului fiscal, precum și condiția bunei reputații în vederea admiterii la Institutul Național al Magistraturii, iar art. 66 alin. (3) din aceeași lege prevede îndeplinirea condițiilor generale de numire pentru funcția de judecător și procuror și pentru ocuparea funcției de magistrat-asistent.  … 17.Spre deosebire de funcțiile de magistrat mai sus arătate, conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 mai 2018, profesia de avocat este liberă și independentă, cu organizare și funcționare autonome, în condițiile legii anterior menționate și ale statutului profesiei. Și în privința avocaților, art. 21 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 prevede faptul că, la înscrierea în barou, avocatul depune în fața consiliului baroului, în cadru solemn, un jurământ, însă sfera cazurilor de nedemnitate prevăzute la art. 14 din Legea nr. 51/1995 este una mai restrânsă, fiind enumerate la acest articol: ipoteza persoanei condamnate definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate; ipoteza persoanei care a săvârșit abuzuri prin care au fost încălcate drepturile și libertățile fundamentale ale omului, stabilite prin hotărâre judecătorească, sau a săvârșit abateri disciplinare grave, sancționate cu măsura excluderii din profesie, ca sancțiune disciplinară; ipoteza persoanei căreia i s-a aplicat pedeapsa interdicției de a exercita profesia, pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească sau disciplinară; situația persoanei în sarcina căreia s-a reținut, în baza unei hotărâri judecătorești definitive sau prin acte ale organelor profesiei de avocat, fapta de a fi exercitat sau sprijinit, sub orice formă, exercitarea fără drept de către o persoană a profesiei de avocat. … 18.Totodată, art. 5 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 prevede obligația judecătorilor, a procurorilor, a magistraților-asistenți și a personalului auxiliar de specialitate de a da anual o declarație pe propria răspundere în care să menționeze dacă soțul, rudele sau afinii până la gradul al IV-lea inclusiv exercită o funcție sau desfășoară o activitate juridică ori activități de investigare sau cercetare penală, precum și locul de muncă al acestora. De asemenea, art. 6 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 prevede în sarcina persoanelor care dețin aceleași funcții anterior enumerate obligația de a face o declarație autentică, pe propria răspundere, potrivit legii penale, privind apartenența sau neapartenența ca agent sau colaborator al organelor de securitate, ca poliție politică. Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității verifică declarațiile anterior menționate. Consiliul Suprem de Apărare a Țării verifică, din oficiu sau la sesizarea Consiliului Superior al Magistraturii ori a ministrului justiției, realitatea declarațiilor. Art. 7 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 prevede în privința acelorași persoane obligația de a completa anual o declarație olografă pe propria răspundere, potrivit legii penale, din care să rezulte că nu au fost și nu sunt lucrători operativi, inclusiv acoperiți, informatori sau colaboratori ai niciunui serviciu de informații. Încălcarea acestor dispoziții legale conduce la eliberarea din funcția deținută, respectiv cea de judecător sau de procuror. Toate aceste declarații se înregistrează și sunt depuse la dosarul profesional, respectiv se arhivează la compartimentul de resurse umane. Or, toate obligațiile anterior arătate sunt de natură a garanta îndeplinirea de către magistrați a condițiilor de onestitate prevăzute la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 182/2002. … 19.Obligația de a da astfel de declarații nu este prevăzută însă și în sarcina avocaților. Acesta este motivul pentru care, în cadrul procedurii prevăzute la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 182/2002, avocatul este obligat să răspundă la unele chestionare (prevăzute în anexele nr. 15-17 la Hotărârea Guvernului nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate în România), oferind informații referitoare la propria persoană, partenerul/partenera de viață, părinți, frați și surori sau alți membri ai familiei, relații de natură profesională sau personală cu cetățeni străini etc., cerându-i-se să indice persoane care îl cunosc de cel puțin 5 ani, pe mai multe perioade. … 20.Având în vedere această diferență de reglementare a condițiilor bunei reputații și, respectiv, a demnității, în vederea ocupării funcției de magistrat, respectiv a exercitării profesiei de avocat, garanțiile de onestitate pe care le prezintă magistrații prin declarațiile anuale pe care le dau conform art. 5 alin. (3), art. 6 alin. (1) și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, precum și caracterul diferit al celor două profesii (de funcție publică și, respectiv, de profesie liberală), Curtea a reținut că regimul juridic diferit prevăzut de legiuitor în privința celor două categorii profesionale în vederea accesului la informații clasificate are la bază criterii obiective și rezonabile, care justifică parcurgerea de către avocați a procedurii la care fac referire dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 182/2002, respectiv a unei proceduri de verificare a onestității avocaților, anterior acordării accesului la informații clasificate. … 21.Așadar, Curtea a reținut că, într-adevăr, dispozițiile legale criticate reglementează un regim juridic diferit în privința avocaților și a procurorilor sub aspectul accesului la informațiile clasificate ce constituie secret de stat și, respectiv, secret de serviciu. Acest regim juridic diferit, care presupune o procedură directă de acces al procurorilor la informațiile clasificate ce constituie secret de stat și, respectiv, secret de serviciu și un acces limitat al avocaților la aceleași categorii de informații, nu constituie însă o discriminare de natură a încălca prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, fiind reglementat în considerarea regimului juridic diferit al accesului în cele două profesii anterior menționate și al exercitării acestora. Nu în ultimul rând, regimul diferit de acces la informațiile secrete de stat, criticat de autorul excepției, este prevăzut în considerarea rolului diferit pe care procurorii și, respectiv, avocații îl au în cadrul procesului penal. Astfel, în timp ce avocatul, conform art. 31 din Codul de procedură penală, asigură dreptul la apărare al părților procesului penal sau al subiecților procesuali, pe care îi asistă sau îi reprezintă, procurorul, potrivit art. 56 din același cod, în calitate de organ de urmărire penală, conduce, controlează și supraveghează activitatea de urmărire penală. Așa fiind, diferența de regim juridic analizată are o justificare obiectivă și rezonabilă, dată de finalitatea reglementării celor două categorii de participanți la procesul penal, fiind în acord cu prevederile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală. … 22.Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 21 alin. (1)-(3) și ale art. 24 din Constituție, Curtea a constatat că dispozițiile art. 7 alin. (4) lit. g) din Legea nr. 182/2002 nu exclud accesul avocaților la informațiile clasificate ce constituie secret de stat și, respectiv, secret de serviciu, acest acces fiind asigurat în condițiile Legii nr. 182/2002 și ale Hotărârii Guvernului nr. 585/2002. În acest sens, legea analizată prevede, la art. 28 alin. (1), că accesul la informațiile secrete de stat este permis numai în baza unei autorizații scrise, eliberate de conducătorul persoanei juridice care deține astfel de informații, după notificarea prealabilă la Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat, dispoziții care se aplică, în mod corespunzător, potrivit art. 31 alin. (3) din aceeași lege, în domeniul informațiilor secrete de serviciu. La rândul său, Hotărârea Guvernului nr. 585/2002 prevede, la art. 33, că accesul la informații clasificate este permis, cu respectarea principiului necesității de a cunoaște, numai persoanelor care dețin certificat de securitate sau autorizație de acces, valabile pentru nivelul de secretizare al informațiilor necesare îndeplinirii atribuțiilor de serviciu. Ambele acte normative antereferite reglementează norme procedurale de acces la cele două categorii de informații. Or, toate aceste dispoziții legale constituie mijloace de acces ce garantează diferitelor categorii profesionale, prin urmare și avocaților, accesul la toate informațiile de care au nevoie pentru a-și exercita rolul legal în cadrul procesului penal, inclusiv la cele reglementate prin textul criticat, constituind, astfel, garanții ale dreptului la apărare, ale accesului la justiție și ale dreptului la un proces echitabil.  … 23.Mai mult, prin Decizia nr. 21 din 18 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 23 februarie 2018, Curtea a constatat neconstituționalitatea sintagmei „instanța solicită“ cu raportare la sintagma „permiterea accesului la cele clasificate de către apărătorul inculpatului“ din cuprinsul dispozițiilor art. 352 alin. (11) din Codul de procedură penală, precum și neconstituționalitatea sintagmei „autoritatea emitentă“ din cuprinsul dispozițiilor art. 352 alin. (12) din Codul de procedură penală. Curtea a statuat, cu valoare de principiu, că, în cazul în care informațiile clasificate sunt indispensabile aflării adevărului, accesul la acestea trebuie să fie dispus de judecătorul cauzei atât acuzării, cât și apărării, altfel nu se poate discuta despre o egalitate a armelor și de respectarea dreptului la un proces echitabil. Pe de altă parte, Curtea a reținut că accesul la informațiile clasificate poate fi și refuzat de judecător, care, deși constată rolul esențial al acestora în soluționarea cauzei deduse judecății, apreciază că accesul poate conduce la periclitarea gravă a vieții sau a drepturilor fundamentale ale unei alte persoane sau că refuzul este strict necesar pentru apărarea unui interes public important sau poate afecta grav securitatea națională. Prin urmare, Curtea a conchis că numai un judecător poate aprecia cu privire la interesele care intră în conflict – cel public, general, al statului, referitor la protejarea informațiilor de interes pentru securitatea națională sau pentru apărarea unui interes public major, respectiv cel individual, al părților unei cauze penale concrete -, astfel încât, prin soluția pe care o pronunță, să asigure un just echilibru între cele două. În concluzie, Curtea a apreciat că protecția informațiilor clasificate nu poate avea caracter prioritar față de dreptul la informare al acuzatului și față de garanțiile dreptului la un proces echitabil ale tuturor părților din procesul penal decât în condiții expres și limitativ prevăzute de lege. Restrângerea dreptului la informație poate avea loc doar atunci când are la bază un scop real și justificat de protecție a unui interes legitim privind drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor sau siguranța națională, decizia de refuz a accesului la informațiile clasificate aparținând întotdeauna unui judecător (a se vedea paragrafele 70 și 71 din Decizia Curții Constituționale nr. 21 din 18 ianuarie 2018). … 24.De asemenea, prin Decizia nr. 287 din 9 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 26 iunie 2020, Curtea a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 352 alin. (11) din Codul de procedură penală, cu corectivul adus prin Decizia nr. 21 din 18 ianuarie 2018, în cazul în care informațiile clasificate sunt esențiale pentru soluționarea cauzei, instanța poate dispune accesul la documentele clasificate pentru apărătorul inculpatului, în condițiile prevăzute de legea în vigoare care reglementează protecția informațiilor clasificate. Neîntrunirea acestor condiții de către apărătorul inculpatului nu poate atrage incidența sancțiunii prevăzute de art. 352 alin. (12) din cod, în sensul că „acestea nu pot servi la pronunțarea unei soluții de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei“, întrucât ipoteza de aplicare a sancțiunii este limitată la situația în care „autoritatea emitentă“, respectiv instanța judecătorească în lumina Deciziei nr. 21 din 18 ianuarie 2018, „nu permite apărătorului inculpatului accesul la informațiile clasificate“. Or, în condițiile în care acest impediment nu poate fi reținut, ci, dimpotrivă, instanța judecătorească a permis accesul la informațiile clasificate, apărătorul inculpatului nu se poate prevala de faptul că, nedeținând un certificat de securitate sau o autorizație de acces corespunzătoare nivelului de secretizare, i se refuză accesul la respectivele informații cu consecința îndepărtării lor din ansamblul probator al cauzei. Într-o atare ipoteză, Curtea a reținut că este necesar ca avocatul inculpatului, pentru a asigura efectivitatea dreptului la apărare al acestuia, să inițieze și să parcurgă procedura pentru obținerea autorizațiilor prevăzute de lege, respectiv să se supună măsurilor de verificare și control impuse de lege în scopul asigurării protecției informațiilor clasificate, în acord cu dispozițiile constituționale ce vizează apărarea securității naționale. Așadar, reglementarea strictă a accesului la informațiile clasificate ca fiind secrete de stat, inclusiv sub aspectul stabilirii unor condiții pe care trebuie să le îndeplinească persoanele care vor avea acces la astfel de informații, nu are ca efect blocarea efectivă și absolută a accesului la informații esențiale pentru soluționarea cauzei, ci creează tocmai cadrul normativ în care două interese aflate în conflict – interesul particular al inculpatului, bazat pe dreptul fundamental la apărare, respectiv interesul general al societății, bazat pe nevoia de apărare a securității naționale – coexistă întrun just echilibru, care dă satisfacție ambelor interese legitime, astfel că niciunul dintre ele nu este afectat în substanța sa. … 25.Curtea a constatat că soluția contrară celei prevăzute de textul criticat, constând în accesul la informațiile clasificate ce constituie secret de stat și, respectiv, secret de serviciu al avocaților, în condițiile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 182/2002, ar determina crearea unei breșe în sistemul național de protecție a informațiilor clasificate, respectiv a unei categorii profesionale care ar avea acces la astfel de informații în mod excedentar, peste nevoile ce rezultă din fiecare cauză penală în care avocații desfășoară activități de asistență și reprezentare. Un raționament juridic similar a fost realizat de către Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1.335 din 9 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 29 din 15 ianuarie 2009, prin care instanța de contencios constituțional a reținut că, din rațiuni ce țin de oportunitate, nu toți angajații unei instituții trebuie să obțină certificate de securitate și că, în caz contrar, există riscul creării unei breșe în sistemul național de protecție a informațiilor clasificate, care, spre deosebire de activitatea specifică actului de justiție, nu poate fi acoperită prin invocarea unor cauze de incompatibilitate ori recuzare. Ca urmare, Curtea a reținut că restricțiile de acces la informațiile clasificate analizate constituie un remediu procesual pentru situațiile în care prezumția de onestitate sau profesionalism al persoanei care gestionează informații clasificate este pusă la îndoială. … 26.Pentru toate aceste considerente, Curtea a constatat că dispozițiile art. 7 alin. (4) lit. g) din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, care prevăd un regim juridic diferit pentru avocați față de cel reglementat în privința procurorilor, sub aspectul accesului la informațiile secrete de stat, nu sunt de natură a încălca dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziilor precitate își păstrează valabilitatea și în cauza de față. … 27.Întrucât criticile formulate în prezenta cauză cu privire la art. 28 alin. (1) și (5) din Legea nr. 182/2002 sunt similare cu cele analizate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 199 din 24 martie 2021, considerentele deciziei anterior menționate sunt aplicabile mutatis mutandis și în prezenta cauză. Pentru acest motiv, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 alin. (1) și (5) din Legea nr. 182/2002 urmează a fi respinsă, ca neîntemeiată.  … 28.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Nicolae Sandu în Dosarul nr. 5.765/120/2017/a1 al Curții de Apel Ploiești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și constată că dispozițiile art. 28 alin. (1) și (5) din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Ploiești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 13 iulie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește