DECIZIA nr. 479 din 8 iulie 2021

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 15/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1023 din 27 octombrie 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE (R) 29 31/03/2000 ART. 51
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 29 31/03/2000 ART. 51
ActulREFERIRE LAOUG (R) 11 25/06/1998 ART. 17
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG (R) 11 25/06/1998 ART. 17
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 29 31/03/2000 ART. 51
ART. 1REFERIRE LAOUG (R) 11 25/06/1998 ART. 17
ART. 2REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 57
ART. 2REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 58
ART. 3REFERIRE LADECRET 1059 11/12/2019
ART. 3REFERIRE LADECRET 960 28/11/2002
ART. 3REFERIRE LALEGE (R) 29 31/03/2000 ART. 51
ART. 3REFERIRE LAOUG (R) 11 25/06/1998 ART. 17
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 304 04/05/2017
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 225 04/04/2017
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 624 26/10/2016
ART. 11REFERIRE LADECIZIE 88 20/01/2009
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 88 20/01/2009
ART. 15REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 94
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 94
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 29 31/03/2000 ART. 51
ART. 21REFERIRE LAOUG (R) 11 25/06/1998 ART. 17
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 52
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 29 31/03/2000
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 29 31/03/2000 ART. 51
ART. 24REFERIRE LAOUG (R) 11 25/06/1998
ART. 24REFERIRE LAOUG (R) 11 25/06/1998 ART. 17
ART. 25REFERIRE LAHG 1511 29/11/2005
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 29 31/03/2000 ART. 51
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 29 31/03/2000 ART. 52
ART. 25REFERIRE LAOUG (R) 11 25/06/1998 ART. 17
ART. 25REFERIRE LAOUG (R) 11 25/06/1998 ART. 18
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 88 20/01/2009
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 88 20/01/2009
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 285 21/05/2014
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 94
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 100
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 94
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 100
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 358 30/05/2018
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 384 04/05/2006
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 94
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 94
ART. 30REFERIRE LALEGE (R) 29 31/03/2000 ART. 51
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 384 04/05/2006
ART. 33REFERIRE LADECIZIE 358 30/05/2018
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 94
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 94
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 37REFERIRE LADECIZIE 240 03/06/2020
ART. 37REFERIRE LADECIZIE 454 04/07/2018
ART. 37REFERIRE LADECIZIE 51 25/01/2012
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 38REFERIRE LAOUG (R) 11 25/06/1998 ART. 4
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 94
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 94
ART. 39REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 39REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 39REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 39REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 94
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 94
ART. 41REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 41REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 42REFERIRE LADECIZIE 304 04/05/2017
ART. 42REFERIRE LADECIZIE 225 04/04/2017
ART. 43REFERIRE LADECIZIE 624 26/10/2016
ART. 43REFERIRE LADECIZIE 88 20/01/2009
ART. 43REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 52
ART. 43REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 94
ART. 43REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 52
ART. 43REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 94
ART. 44REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 44REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 44REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 44REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 44REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 44REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 380 11/07/2024





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Benke Károly – magistrat-asistent-șef

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 17 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 11/1998 pentru reinstituirea Ordinului național Steaua României și ale art. 51 lit. a) din Legea nr. 29/2000 privind sistemul național de decorații al României, excepție ridicată de Adrian Năstase în Dosarul nr. 1.264/2/2020 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.116D/2020.2.Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 24 iunie 2021, în prezența autorului excepției de neconstituționalitate, asistat de domnul avocat Corneliu-Liviu Popescu, și a reprezentantului Președintelui României, prin Administrația Prezidențială, doamna consilier juridic Oana Duță, și cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 57 și ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a dispus amânarea pronunțării pentru data de 8 iulie 2021, dată la care a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:3.Prin Încheierea din 11 noiembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 1.264/2/2020, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 11/1998 pentru reinstituirea Ordinului național Steaua României și ale art. 51 lit. a) din Legea nr. 29/2000 privind sistemul național de decorații al României, excepție ridicată de Adrian Năstase într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de anulare a Decretului Președintelui României nr. 1.059/2019 privind retragerea unei decorații. Prin decretul antereferit a fost retras Ordinul național Steaua României în grad de Mare Cruce, conferit prin Decretul nr. 960/2002 domnului Adrian Năstase.4.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că există două cazuri de retragere a calității de membru al unui ordin, și anume în cazul condamnării, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate, precum și în cazul săvârșirii de fapte dezonorante, care aduc prejudicii morale membrilor ordinului. Dacă în ceea ce privește retragerea de către Președintele României a Ordinului național Steaua României pentru fapte incompatibile cu calitatea de membru al ordinului este logic să existe o analiză, de la caz la caz, cu privire la oportunitatea și necesitatea retragerii ordinului în funcție de tipul de fapte și de consecințele acestor fapte, în ceea ce privește condamnarea, aceasta reprezintă un fapt obiectiv, rezultat al unei hotărâri pronunțate de către instanțele judecătorești. Or, dispozițiile legale contestate nu fac vreo distincție între cele două categorii de situații care pot conduce la retragerea ordinului, acestea prevăzând că ordinul „se poate“ retrage în oricare dintre cele două situații, lăsând la latitudinea Președintelui României această decizie. Această ambiguitate a legii dă posibilitatea Președintelui României, în funcție de voința sa subiectivă și individuală, de a retrage ordinul unor persoane condamnate și altora nu, deși poate au suferit același tip de condamnare, ceea ce reprezintă o încălcare a principiului previzibilității și clarității legii. Totodată, aceleași argumente demonstrează încălcarea principiului egalității în drepturi din moment ce se conferă Președintelui României competența de a decide în mod subiectiv și individual persoanele cărora urmează să le aplice sau nu legea.5.Legea este neclară și imprevizibilă și din perspectiva faptului că nu stabilește un termen în interiorul căruia se face retragerea ordinului, astfel că, în practică, se poate ajunge la situația în care unor persoane să li se retragă ordinul imediat ce se pronunță hotărârea definitivă de condamnare, iar altora să li se retragă ordinul oricând, după pronunțarea hotărârii de condamnare, chiar și după o lungă perioadă de timp. Or, acest fapt este de natură să creeze pentru persoana condamnată o imprevizibilitate.6.Textele de lege criticate nu numai că încalcă principiul statului de drept, dar sunt susceptibile de a institui un mod arbitrar de aplicare a legii, fără posibilitatea de a crea o predictibilitate pentru destinatarul legii. Totodată, acestea instituie un sistem discriminatoriu, imprecis și imprevizibil de aplicare a legii și de insecuritate juridică pentru destinatarii normei juridice.7.În sensul celor de mai sus este invocată jurisprudența Curții Constituționale referitoare la competența legiuitorului de a reglementa decăderile, interdicțiile și incapacitățile care rezultă din condamnare (Decizia nr. 304 din 4 mai 2017) și la obligația legiuitorului de a circumstanția infracțiunile a căror săvârșire aduce atingere prestigiului unei profesii și care constituie astfel temei de încetare a calității de membru al unei profesii (Decizia nr. 225 din 4 aprilie 2017). Se fac referiri la jurisprudența Curții Constituționale privind statul de drept și exigențele de calitate a legilor.8.Condamnarea unei persoane la o pedeapsă privativă de libertate este un fapt obiectiv, însă legea trebuie să stabilească în mod clar dacă o astfel de condamnare atrage sau nu o sancțiune pentru toate categoriile de persoane vizate. Or, lăsarea la latitudinea subiectivă a unei persoane (fie ea și Președintele României) a deciziei de retragere a unui ordin național, fără ca legea să prevadă niște criterii clare în funcție de care aceasta să decidă retragerea, reprezintă o situare a Președintelui României deasupra legii. Prin urmare, în lipsa unor asemenea criterii, se creează o diferență de tratament juridic între persoane aflate în situații identice. Se invocă jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la principiul egalității în drepturi.9.Se mai arată că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale (Decizia nr. 624 din 26 octombrie 2016), regimul revocabilității actelor administrative are o consacrare constituțională implicită, iar un act administrativ intrat în circuitul civil și care a dat naștere la drepturi pentru beneficiarul acestuia nu poate fi revocat de autoritatea emitentă, deoarece s-ar aduce atingere principiului stabilității raporturilor juridice.10.Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată.11.Se arată că, deși dreptul Președintelui de a retrage o decorație nu poate fi negat (sens în care se invocă Decizia Curții Constituționale nr. 88 din 20 ianuarie 2009), totuși formularea textelor legale criticate care prevăd că „se poate“ retrage ordinul generează o ambiguitate a legii care dă posibilitatea Președintelui României de a retrage ordinul unor persoane condamnate și altora nu, deși poate au suferit același tip de condamnare, ceea ce reprezintă o încălcare a principiului previzibilității și clarității legii. Mai mult, legea este neclară și imprevizibilă și din perspectiva faptului că nu stabilește un termen în interiorul căruia să se facă retragerea ordinului, fiind și din acest punct de vedere de natură să creeze pentru persoana condamnată o imprevizibilitate, contrar art. 1 alin. (5) din Constituție.12.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.13.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă prin raportare la criticile formulate de autorul excepției de neconstituționalitate privind lipsa de claritate, precizie și previzibilitate a normelor supuse controlului de constituționalitate. În subsidiar se arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.14.Se arată că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă din perspectiva argumentelor referitoare la calitatea actelor normative criticate. Astfel, se apreciază că autorul excepției încearcă să prezinte ca fiind noi argumente de neconstituționalitate aspecte care, de fapt, au fost deja tranșate, explicate, detaliate prin Decizia Curții Constituționale nr. 88 din 20 ianuarie 2009 și urmărește să recalifice dreptul Președintelui României de retragere a unei decorații, așa cum a fost recunoscut de Curtea Constituțională, într-un aspect de neclaritate, imprecizie și impredictibilitate a legii. Or, Curtea se pronunță numai asupra problemelor de drept, iar modul de interpretare a unor texte de lege, ca fază a procesului de aplicare a legii, intră în competența instanțelor de judecată.15.Se mai arată că instanța constituțională ar trebui să respingă ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate prin raportare la argumentele autorului acesteia privitoare la lipsa unui termen în interiorul căruia să se facă retragerea ordinului, întrucât o hotărâre judecătorească de condamnare rămasă definitivă produce consecințe juridice care sunt guvernate de Codul penal și, ca atare, poate fi avută în vedere de Președintele României ca motiv de retragere a unei decorații atât timp cât aceste consecințe juridice se produc, nu și când aceste consecințe juridice încetează ca urmare a intervenirii unor evenimente prevăzute de Codul penal (de exemplu, reabilitarea, dezincriminarea, amnistia).16.Se susține că Președintele României are o largă marjă de apreciere cu privire la retragerea unei decorații acordate unei persoane, prin raportare la faptele dezonorante care sunt săvârșite de către titularul decorației. În aprecierea gravității acestor fapte, Președintele României are în vedere, fie din proprie inițiativă (condamnarea definitivă), fie la propunerea altor entități (alte fapte dezonorante decât condamnarea), consecințele acestora asupra membrilor ordinelor, proporționalitatea dintre motivele care au stat la baza acordării decorației și faptele care ar putea face posibilă retragerea decorației. În consecință, prin raportare la regimul juridic al acordării și retragerii decorațiilor, se apreciază că nu sunt încălcate prevederile art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție privind statul de drept și previzibilitatea legii.17.Se arată că nu există nicio interdicție expresă de acordare a unei decorații pentru persoane ca urmare a existenței unei condamnări, prin hotărâre judecătorească definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate. Lipsa unei astfel de interdicții legale ar trebui interpretată și ca rezultat al faptului că această atribuție constituțională a Președintelui are o semnificație aparte, consecință a naturii speciale a acestei atribuții constituționale. Astfel, de esența atribuției prevăzute în art. 94 lit. a) din Constituție nu este recunoașterea statutului moral, intelectual, profesional al unei persoane determinate, ci recunoașterea serviciilor excepționale aduse statului și poporului român, pentru acte de eroism săvârșite în serviciul militar și pentru merite deosebite în activitate (cu privire la decorațiile care pot fi acordate cetățenilor români), respectiv contribuția deosebită la progresul umanității, la promovarea păcii și a democrației în lume, la dezvoltarea relațiilor de colaborare și prietenie cu România sau pentru fapte și servicii remarcabile aduse statului și poporului român (cu privire la decorațiile care pot fi acordate cetățenilor străini). Ca atare, prin acțiunea de a decora o persoană, Președintele României nu celebrează persoana, ci recunoaște în numele statului că activitățile acesteia au adus contribuții importante statului român. Se mai arată că nu interesează momentul în timp al exercitării atribuției de retragere a decorațiilor, atât timp cât Președintele acționează în calitatea sa de șef al statului și de reprezentant al acestuia.18.Se susține că decorarea nu constituie un drept, ci o vocație, astfel că principiul egalității nu este incident în cauză. Totodată, se subliniază diferențele juridice existente între regimul juridic al retragerii decorației și revocarea actului de decorare, concluzionând-se în sensul că nu există niciun impediment constituțional cu privire la retragerea actului de decorare și la controlul său pe cale judecătorească.19.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse, concluziile reprezentanților părților prezente și ale procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:20.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit prevederilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.21.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 17 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 11/1998 pentru reinstituirea Ordinului național Steaua României, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 14 iunie 1999, cu modificările ulterioare, și ale art. 51 lit. a) din Legea nr. 29/2000 privind sistemul național de decorații al României, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 18 februarie 2014, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins:– Art. 17 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 11/1998:(1)Calitatea de membru al Ordinului național Steaua României se poate pierde în următoarele situații:a)condamnarea, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate;– Art. 51 lit. a) din Legea nr. 29/2000:Calitatea de membru al unui ordin se poate pierde în următoarele situații:a)condamnarea, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la pedeapsa privativă de libertate;22.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) privind statul de drept și principiul securității juridice, ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 – Accesul liber la justiție și ale art. 52 – Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.23.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul acesteia ridică două probleme de drept constituțional din perspectiva calității legii, și anume: posibilitatea discreționară a Președintelui României de a retrage calitatea de membru al unui ordin în ipoteza în care deținătorul acesteia a fost condamnat, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate, și inexistența unor termene clare în care Președintele României procedează la retragerea calității de membru al unui ordin în ipoteza antereferită.24.Curtea observă că reglementarea generală în materia retragerii calității de membru al unui ordin o constituie Legea nr. 29/2000. Art. 51 din această lege prevede că pierderea calității de membru al unui ordin poate avea loc în următoarele două situații: a) condamnarea, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la pedeapsa privativă de libertate; b) pentru fapte dezonorante, altele decât cele prevăzute la lit. a), care aduc prejudicii morale membrilor ordinului. Reglementarea specială în materia retragerii calității de membru al Ordinului național Steaua României o constituie Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 11/1998. Conform art. 17 din această ordonanță, calitatea de membru al Ordinului național Steaua României se poate pierde în următoarele situații: a) condamnarea, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate; b) pentru fapte incompatibile cu calitatea de membru al ordinului, altele decât cele prevăzute la lit. a), care aduc prejudicii morale membrilor ordinului.25.Art. 52 din Legea nr. 29/2000 prevede că, pentru judecarea faptelor dezonorante care aduc prejudicii morale membrilor ordinului, altele decât cele prevăzute la art. 51 lit. a), se constituie un consiliu de onoare pentru fiecare ordin. Pentru Ordinul național Steaua României, art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 11/1998 prevede că „pentru judecarea faptelor incompatibile cu calitatea de membru al ordinului, care aduc prejudicii morale membrilor ordinului, se constituie un consiliu de onoare format din 7 membri“. Conform art. 6 alin. (2) din Regulamentul pentru organizarea și funcționarea consiliilor de onoare ale ordinelor naționale Steaua României, Serviciul Credincios și Pentru Merit, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.511/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.099 din 6 decembrie 2005, hotărârea Consiliului de onoare, motivată, se comunică Cancelariei Ordinelor, cu propunerea de retragere a decorației sau de respingere a sesizării, după caz. Art. 19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 11/1998 prevede că „Retragerea ordinelor se face de către Președintele României prin decret, la propunerea Cancelariei ordinelor, în baza hotărârii Consiliului de onoare“. În privința art. 17 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 11/1998 și a art. 51 lit. a) din Legea nr. 29/2000, și anume în ipoteza intervenirii unei hotărâri judecătorești de condamnare la o măsură privativă de libertate, nu este reglementată o anumită procedură de retragere a calității de membru al ordinului.26.În jurisprudența sa, Curtea a statuat că, deși Constituția nu a prevăzut în mod expres, alături de atribuția Președintelui României de conferire a unei decorații, și pe aceea de retragere, prima o implică și pe cea de-a doua, astfel că retragerea unei decorații decurge din atribuția constituțională de a conferi. Altfel, a nega posibilitatea Președintelui României de a retrage o decorație înseamnă a restrânge una dintre atribuțiile ce îi revin în calitatea sa de reprezentant al statului român. Decorarea, ca urmare a unor merite deosebite și a întrunirii diverselor condiții prevăzute de legea specială, nu constituie un drept, ci o vocație a persoanei, neavând o consacrare legală, și cu atât mai puțin constituțională; în niciun caz nu se poate aplica teoria potrivit căreia drepturile, odată câștigate, nu mai pot fi pierdute (Decizia nr. 88 din 20 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 3 martie 2009).27.Retragerea unei decorații poate avea loc, pe de o parte, pentru fapte dezonorante anterioare decorării doar în măsura în care, din diferite motive, acestea nu au putut fi cunoscute la data acordării decorației și, pe de altă parte, pentru fapte dezonorante ulterioare, incompatibile cu calitatea de membru al ordinului, dar numai cu luarea în considerare a stabilirii unui just raport de proporționalitate între faptele care au determinat acordarea unui ordin și cele care au stat la baza propunerii de retragere a decorației. Sub acest aspect, aprecierea între meritele care au determinat acordarea unei decorații și faptele reținute pentru retragerea acesteia presupune un act de mare responsabilitate, de dreaptă judecată din partea celor învestiți să se pronunțe asupra celui din urmă caz și, în final, din partea Președintelui României. Potrivit prevederilor legale, atât conferirea, cât și retragerea decorațiilor se fac prin decret de către Președintele României, la propunerea unor autorități stabilite prin lege. Este evident că propunerea care îi este prezentată Președintelui nu îl obligă pe acesta și nici nu îl oprește să facă propriile aprecieri. Președintele are o largă posibilitate de apreciere atât asupra propunerilor ce i se fac, în condițiile legii, pentru conferirea unei decorații, cât și asupra motivelor cuprinse în propunerile de retragere a decorației. Nici Constituția, nici reglementările referitoare la sistemul național de decorații nu instituie vreo interdicție în sarcina președintelui următor celui care a conferit o decorație să procedeze, în condițiile legii, la retragerea acesteia (Decizia nr. 88 din 20 ianuarie 2009).28.Exercitarea atribuției Președintelui României de a conferi decorații sau titluri de onoare [art. 94 lit. a) din Constituție] presupune exercitarea concurentă de către prim-ministru a atribuției sale prevăzute la art. 100 alin. (2) din Constituție, care prevede expres că decretul astfel emis – act juridic al Președintelui României – se contrasemnează de prim-ministru. Rațiunea pentru care legiuitorul constituant a introdus obligația contrasemnării decretelor Președintelui prevăzute la art. 100 alin. (2) din Constituție este dată atât de necesitatea exercitării unui control de legalitate cu privire la actul Președintelui, cât și de necesitatea existenței unei forme de răspundere politică pe care una dintre autoritățile publice implicate în procedura emiterii decretului de conferire a decorațiilor trebuie să și-o asume în fața Parlamentului. Întrucât Președintele nu răspunde politic în fața Parlamentului, această răspundere îi revine prim-ministrului pentru actul contrasemnării. De aceea, în vederea contrasemnării decretului de conferire a decorațiilor, între Președintele României și prim-ministru există posibilitatea consultării prealabile emiterii unui decret, chiar și la nivel informal (Decizia nr. 285 din 21 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 478 din 28 iunie 2014, paragrafele 53 și 55).29.Curtea a mai statuat că o putere discreționară a Președintelui României există în privința atribuțiilor de acordare/conferire prevăzute de art. 94 lit. a), b) și d) din Constituție, putere care, de asemenea, trebuie exercitată în condițiile legii (Decizia nr. 358 din 30 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 7 iunie 2018, paragraful 100). Atribuția președintelui prevăzută de art. 94 lit. b) din Constituție consacră un drept al său, iar nu o obligație, astfel că șeful statului are posibilitatea de a aprecia dacă acordă sau nu aceste grade (mareșal, general, amiral), fără a fi condiționat de lege, așa cum este în cazul atribuției privind numirile în funcții publice. Or, în condițiile în care se reglementează într-o formă imperativă avansarea în grad a coloneilor și a comandorilor în activitate la trecerea în rezervă sau direct în retragere, dacă îndeplinesc condițiile de vechime în grad și au calificativul prevăzut de lege, atribuția Președintelui României prevăzută de art. 94 lit. b) din Constituție apare ca o intervenție formală pentru îndeplinirea unor prevederi legale, ceea ce lipsește această autoritate de însăși substanța atribuției constituționale (Decizia nr. 384 din 4 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 24 mai 2006).30.Din cele expuse, rezultă că dispozițiile legale criticate prevăd două ipoteze în care se poate retrage calitatea de membru al unui ordin: prima ipoteză este una obiectivă (existența hotărârii de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate), pe când cea de-a doua necesită o evaluare de natură subiectivă a faptelor pe care membrul ordinului le-a săvârșit, evaluare realizată în primă fază de Consiliul de onoare al ordinului. Legea nu reglementează însă și obligația Președintelui României de a retrage calitatea de membru al ordinului în cele două ipoteze antereferite. Chiar dacă a fost pronunțată o hotărâre de condamnare definitivă sau Consiliul de onoare a propus retragerea sau, din contră, respingerea sesizării, Președintele României este cel care decide dacă retrage sau nu calitatea de membru al ordinului. De altfel, în ipoteza de la art. 51 lit. b) din Legea nr. 29/2000, Curtea Constituțională a decis că Președintele are o largă posibilitate de apreciere asupra motivelor cuprinse în propunerile de retragere a decorației.31.În privința acordării decorațiilor/medaliilor, Președintele României nu poate fi obligat prin lege să adopte o anumită decizie, având o largă marjă discreționară. Situația este similară și în privința retragerii decorațiilor/medaliilor, cu mențiunea că, pentru a se preveni arbitrarul, a fost instituită o garanție legală reprezentată de cele două situații limitativ reglementate în care Președintele poate retrage decorațiile/medaliile. Ca atare, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile legale antereferite, decizia de a aprecia asupra retragerii decorațiilor/medaliilor îi aparține în exclusivitate Președintelui României. Rezultă că acesta are o putere discreționară în condițiile date, și nu una legală.32.Totodată, Curtea reține că legea nu poate impune o obligație de a retrage calitatea de membru al unui ordin tocmai pentru că aceasta consacră o competență a Președintelui, și nu o îndatorire a acestuia. În exercitarea atribuției sale de retragere a calității de membru al unui ordin, Președintele nu are o intervenție formală pentru îndeplinirea unor prevederi legale, pentru că, într-o asemenea situație, această autoritate ar fi lipsită de însăși substanța atribuției constituționale (a se vedea mutatis mutandis Decizia nr. 384 din 4 mai 2006).33.Cu privire la faptul că cele două ipoteze în care ar putea fi retrase decorațiile/medaliile sunt diferite prin natura lor și, astfel, s-ar impune o soluție diferită sub aspectul marjei de apreciere a Președintelui, Curtea constată că, în realitate, soluția trebuie să fie unitară în ambele ipoteze, indiferent că una are caracter obiectiv (existența unei hotărâri judecătorești de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate), iar cealaltă caracter subiectiv (existența unei fapte dezonorante), tocmai pentru că art. 94 lit. a) din Constituție nu limitează dreptul de apreciere al Președintelui, nu prescrie o anumită conduită în sarcina acestuia și nu îl obligă să adopte o anumită soluție/decizie – spre deosebire de art. 94 lit. c) din Constituție, care prevede că atribuția Președintelui României de a numi în funcții publice se realizează „în condițiile legii“, caz în care acesta nu are nicio putere discreționară, ci legală (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 358 din 30 mai 2018).34.Curtea mai reține că textul legal criticat reglementează criterii clare în funcție de care poate fi dispusă retragerea calității de membru al unui ordin. Astfel, este necesară, pe de o parte, pronunțarea unei hotărâri judecătorești de condamnare, indiferent de natura infracțiunilor sau vinovăția cu care acestea au fost săvârșite, iar, pe de altă parte, pedeapsa dispusă să fie una privativă de libertate.35.Referitor la faptul că Președintele ar putea retrage calitatea de membru al ordinului în mod subiectiv/aleatoriu – mai exact, pentru persoane aflate în aceeași ipoteză, decizia Președintelui ar fi diferită, pentru una decizia este de retragere, iar pentru alta de menținere -, Curtea constată că Președintele răspunde politic în fața electoratului pentru modul în care își exercită marja de apreciere în cursul mandatului său. Este o apreciere de la caz la caz pe care Președintele o poate face ținând seama de situația in concreto a persoanelor aflate în situația dată. O eventuală dublă măsură în exercitarea acestei marje de apreciere nu vădește nimic nelegal, ci, eventual, o exercitare inconsecventă a acestei marje.36.Rezultă că reglementarea posibilității Președintelui României de a retrage calitatea de membru al unui ordin în ipoteza în care deținătorul acesteia a fost condamnat, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate, nu încalcă principiul securității juridice reglementat de art. 1 alin. (5) din Constituție.37.În acest sens, Curtea reține că principiul securității juridice, instituit, implicit, de art. 1 alin. (5) din Constituție, exprimă în esență faptul că cetățenii trebuie protejați contra unui pericol care vine chiar din partea dreptului, contra unei insecurități pe care a creat-o dreptul sau pe care acesta riscă so creeze, impunând ca legea să fie accesibilă și previzibilă (Decizia nr. 51 din 25 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2012, sau Decizia nr. 240 din 3 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 12 iunie 2020, paragraful 105). Acest principiu se definește ca un complex de garanții de natură sau cu valențe constituționale inerente statului de drept, în considerarea cărora legiuitorul are obligația constituțională de a asigura atât o stabilitate firească dreptului, cât și valorificarea în condiții optime a drepturilor și libertăților fundamentale (Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 octombrie 2018, paragraful 68).38.Or, faptul că Președintele României nu are obligația, ci posibilitatea de a retrage calitatea de membru al unui ordin în funcție de propria apreciere în ipotezele reglementate de lege nu creează insecuritate juridică, ci, din contră, dă expresie marjei sale largi de apreciere prevăzute de art. 94 lit. a) din Constituție. Mai mult, Președintele României este „capul“ Ordinului național Steaua României (art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 11/1998), astfel că este în drept să decidă după propria apreciere dacă retrage sau nu ordinul respectiv în cele două ipoteze în care legea îi conferă această posibilitate.39.Textul criticat nu încalcă nici egalitatea în drepturi, reglementată de art. 16 alin. (1) din Constituție, neexistând vreo dispoziție normativă în acest sens. Aplicarea în mod discriminatoriu a sancțiunii de retragere a calității de membru al ordinului este o chestiune care vizează o conduită instituțională, iar nu textul de lege. În fine, exigențele statului de drept nu impun lipsa oricărei marje de apreciere a autorităților publice. De altfel, nu orice domeniu al vieții sociale trebuie sau poate fi normat în cele mai mici amănunte, astfel că, în funcție de domeniul vizat, marja de apreciere a autorităților publice poate fi mai mare sau mai restrânsă. În domeniul acordării și retragerii decorațiilor/medaliilor această marjă, având în vedere natura domeniului, este una mai largă, aspect care nu indică nicio atingere adusă principiului statului de drept reglementat de art. 1 alin. (3) din Constituție.40.Cea de-a doua critică de neconstituționalitate formulată, și anume lipsa termenelor în care poate fi retrasă calitatea de membru al unui ordin, este la rândul său neîntemeiată. Faptul că persoana condamnată beneficiază de îngăduința/bunăvoința/ considerația/încrederea/stima Președintelui României nu înseamnă că ar trebui să existe și un termen de decădere a acestuia din dreptul de a retrage calitatea de membru al ordinului. Prin însăși hotărârea de condamnare, poziția membrului ordinului este precară, însă considerente de natură politică sau morală îl pot determina pe Președinte să îi mențină calitatea pentru un interval de timp pe care îl consideră necesar. A accepta necesitatea existenței unui termen de decădere, cu consecința decăderii Președintelui din dreptul de a retrage, ar duce la o condiționare nepermisă a competenței sale reglementate de art. 94 lit. a) din Constituție. Existența unui astfel de termen ar impune valorificarea sa imediată, iar Președintele ar fi condiționat, în mod direct, în exercitarea atribuției sale; or, în mod structural, art. 94 lit. a) din Constituție exclude o asemenea posibilitate.41.Mai mult, în discuție nu este raportul dintre securitatea juridică și exercitarea unui drept fundamental, întrucât calitatea de membru al unui ordin nu ține de un drept fundamental. Prin urmare, întrucât în cauză nu se pune problema protejării unui drept fundamental, înseamnă că garanțiile legale trebuie să vizeze corecta și buna exercitare a atribuției de retragere a calității de membru al unui ordin. De aceea, faptul că Președintele nu retrage calitatea de membru al ordinului într-un anumit termen nu produce niciun prejudiciu asupra vreunui drept/vreunei libertăți fundamentale al/a persoanei. Rezultă că securitatea juridică a persoanei nu este afectată prin inexistența unui termen pentru retragerea calității sale de membru al unui ordin, din contră, o asemenea reglementare conservă marja de apreciere a Președintelui în exercitarea atribuției sale. Prin urmare, nu se poate reține, nici din această perspectivă, încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție.42.Cu privire la invocarea jurisprudenței Curții Constituționale referitoare la competența legiuitorului de a reglementa decăderile, interdicțiile și incapacitățile care rezultă din condamnare (Decizia nr. 304 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 5 iulie 2017) și la obligația legiuitorului de a circumstanția infracțiunile a căror săvârșire aduce atingere prestigiului unei profesii și care constituie astfel temei de încetare a calității de membru al unei profesii, respectiv cea de avocat (Decizia nr. 225 din 4 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 22 iunie 2017), Curtea reține că aceasta nu este incidentă în cauză, pentru că nu vizează nici sfera de competență a Președintelui și nici condițiile legale necesar a fi îndeplinite pentru retragerea decorațiilor/medaliilor.43.În fine, cu privire la invocarea jurisprudenței Curții Constituționale (Decizia nr. 624 din 26 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 937 din 22 noiembrie 2016) potrivit căreia un act administrativ intrat în circuitul civil și care a dat naștere la drepturi pentru beneficiarul acestuia nu poate fi revocat de autoritatea emitentă deoarece s-ar aduce atingere principiului stabilității raporturilor juridice, se constată că aceasta nu este incidentă în cauză, întrucât chiar textul constituțional al art. 94 lit. a) și Decizia nr. 88 din 20 ianuarie 2009 recunosc competența Președintelui de retragere a calității de membru al unui ordin care prin ipoteză a fost deja acordat, deci care a intrat în circuitul juridic. Rezultă că nu se poate reține, din această perspectivă, încălcarea art. 52 din Constituție.44.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Adrian Năstase în Dosarul nr. 1.264/2/2020 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 17 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 11/1998 pentru reinstituirea Ordinului național Steaua României și ale art. 51 lit. a) din Legea nr. 29/2000 privind sistemul național de decorații al României sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 8 iulie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent-șef,
Benke Károly

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x